marți, 24 iulie 2012

DESPRE ,,TEII EMINESCIENI LA BOTOSANI"- autor DOINA CERNICA

TEII EMINESCIENI 
DIN NOU IN SARBATOARE LA BOTOSANI 

                                                                   autor Doina Cernica 
Foto: Viorica Hrustovici
 Stavrofora Irina Pântescu, stareţa Mănăstirii Voroneţ, avea o lumină pe obraz. Cu o zi înainte de a veni la Botoşani, călătorise în Capitală, la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, pentru a aduce acasă icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, patronul vestitului locaş. 
Era o icoană veche, probabil de peste jumătate de mileniu, ca şi mănăstirea, probabil deodată cu ea, o icoană nu doar uzată de timp, dar şi repictată cu vreo două secole în urmă. Încredinţată acum patru ani specialiştilor de la Universitate pentru restaurare, icoana fusese scoasă din funinginea veacurilor şi din vopselurile aşternute peste chipul ei precum un nufăr din mâlul apei. 
Înainte de reîntoarcere, constituise şi obiect de disertaţie la masteratul de profil. Universitarii care organizaseră examenul nu doar o invitaseră pe Maica Stareţă a Voroneţului la susţinerea disertaţiei, dar, din respect şi grijă pentru drumul lung al reîntoarcerii în Bucovina, schimbaseră ora acesteia, aşezând-o prima în programul zilei. 
             La Cetate, cum îi place Elenei Condrei să numească edificiul din Centrul Istoric Botoşani în care funcţionează şi sediul Editurii Geea şi Galeria de Arte Geea Botoşani, ediţia a XI-a a Premiilor Eminescu ,,Teiul de Aur” şi ,,Teiul de Argint”, acordate de Editura Geea Botoşani pentru literatură, arte vizuale, colecţii şi colecţionari, adunase sâmbătă, 16 iunie 2012, numeroşi invitaţi din localitate, din Bucureşti şi din mai multe aşezări ale Moldovei: Bacău, Bârlad, Iaşi, Chişinău (R. Moldova), Gura Humorului, Suceava. 
        Două expoziţii de pictură, o personală Vasilian Doboş şi o alta, Victor Foca, un stand de carte cu noutăţile ediţiei (,,Ardenţa geniului”. Interviuri cu Augustin Eden, într-o reapariţie îmbogăţită, ,,Cerul lui Eminescu la Iaşi”. Interviu cu Vasilian Doboş, ,,Efigia lui Eminescu şi sensul creaţiei”. Interviuri cu Victor Foca, ,,Aura lui Eminescu în medalii şi unicate”. Interviu cu Mihai Costin – toate de Elena Condrei şi toate din seria ,,Eminescu nestins”, precum şi ,,Scriitori laureaţi ai Premiului Eminescu” şi ,,Colecţii şi colecţionari întru Eminescu” – volume îngrijite de Elena Condrei), petunii albe şi mov revărsându-se de pe pervazul ferestrelor, multe flori în mâinile celor prezenţi, ramuri de tei înmiresmat – la statuia Poetului (o lucrare a lui Nicolaie Pascu Goia), lângă medalii şi diplome, lângă platoul cu Teiul Eminescian (serie unică) realizat de Mihai Cornaci, numeroşii reprezentanţi ai presei (îndeosebi din audiovizual) şi aerul de tinereţe care inundase chipul amfitrioanei vorbeau nu numai de o minunată Sărbătoare Eminescu, ci chiar de cea mai mare Sărbătoare Eminescu realizată de o instituţie privată, ,,instituţia Elena Condrei”, cum a spus cineva numai pe jumătate glumind. 
        Într-adevăr, sunt admirabile curajul, perseverenţa şi dăruirea cu care ziarista, editoarea şi scriitoarea Elena Condrei trăieşte şi munceşte de 11 ani pentru Premiile Eminescu ,,Teiul de Aur” şi ,,Teiul de Argint”, reuşind aproape imposibilul, cu o mână de prieteni şi un mănunchi de personalităţi ale vieţii literar-artistice româneşti cucerite de entuziasmul şi de ideea ei, o Sărbătoare Eminescu aparte într-un Botoşani în care de două ori pe an se desfăşoară (cu sprijin pe măsură, de la nivel judeţean şi central) cele mai mari manifestaţii dedicate Poetului. 
          Pentru că alături de familie, prietenii şi personalităţile domeniilor în care strălucesc teii eminescieni de la Geea se regăsesc în principal în juriu, să amintim că primii lui preşedinţi au fost scriitori de rangul lui George Muntean şi Cezar Ivănescu şi că şi la ediţia de acum în componenţa acestuia au intrat Dragoş Pătraşcu, preşedinte de onoare, Augustin Eden, preşedinte, Constantin Tofan, Vasilian Doboş, Grigore Ilisei, Mihai Cornaci şi Elena Condrei. În ceea ce priveşte laureaţii, să amintim doar câteva din numele care în ani, alături de numele din juriu, au dat valoare şi au crescut valoarea Premiilor Eminescu ,,Teiul de Aur” şi ,,Teiul de Argint” ale Editurii Geea Botoşani: Ion Irimescu, Grigore Vieru, P.S. Gherasim Putneanu, Constantin Mălinaş, dar şi Lucia Olaru Nenati, Daniel Corbu, Mihai Costin, Ion Beldeanu, Nikos Blithikiotis, Val Gheorghiu, Theodor Codreanu, Horia Zilieru, Ion Filipciuc, Dan Hatmanu, Grigore Crigan, Gavril Gh. Lavric, Adela Popescu, Sumiya Haruya, Vasile Tărâţeanu, monahiile Elena Simionovici şi Gabriela Platon. 
            Dar să-i numim şi pe laureaţii ediţiei 2012: la Literatură, ,,Teiul de Aur” i-a revenit lui Vasilian Doboş (Iaşi), iar ,,Teiul de Argint”, Silviei Goteanschi Chişinău); la Arte Vizuale, câte un ,,Tei de Aur” a încununat creaţia lui Victor Foca (Botoşani) şi a lui Dany Madlen Zărnescu (Bacău), iar ,,Teiul de Argint” pe cea a lui Florin Buciuleac (Iaşi); la secţiunea Colecţii şi Colecţionari, ,,Teiul de Aur” a fost conferit lui Mihai Cătrună (Bucureşti), iar ,,Teiul de Argint” lui Constantin Adam (Botoşani). Şi pentru că aproape nu a fost ediţie fără un premiant bucovinean, să remarcăm la cea de acum prezenţa în palmares a lui Dany Madlen Zărnescu, din Bacău, dar originară din Vama, recent laureată şi la Cordoba, în Spania. 
           Anul acesta, în mod excepţional, au mai fost acordaţi doi ,,Tei de Aur”: Stavroforei Irina Pântescu, stareţa Mănăstirii Voroneţ, şi lui Traian Apetrei, directorul Teatrului ,,Mihai Eminescu” Botoşani. 
           De fapt, ultima distincţie acordată, cea care a încununat şi a constituit punctul cel mai înalt al Sărbătorii Eminescu la Geea Botoşani, a fost ,,Teiul de Aur” decernat Maicii Stareţe de la Voroneţ. În ,,Laudatio” (deschisă de întrebarea, retorică, adresată publicului: ,,Este cineva care nu a vizitat Voroneţul?), Elena Condrei a vorbit despre rolul Stavroforei Irina Pântescu în reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ (după 206 ani de întrerupere a vieţii monahale) şi în ridicarea ei la trăinicia, bogăţia şi rafinamentul, şi material, şi uman, pe care îl merită capodopera Bisericii sale, ca fiind providenţial. 
          Mulţumind, Stavrofora Irina Pântescu a spus că se pricepe cât de cât la agricultură şi construcţii, că după aproape 60 de ani de slujire a Bisericii poate spune că se pricepe şi la slujba Bisericii, însă prea puţin la cuvântări. 
       Ceea ce n-a împiedicat-o să-l elogieze cu multă căldură pe Ştefan cel Mare, ctitorul Voroneţului, evocându-i personalitatea desenată pe fundalul bătăliei de la Podul Înalt, să-şi amintească implicit de părinţi, deoarece mama cuvioasei era din acele locuri, precum şi de versurile mustind de înţelepciune ale unui învăţător de demult. 
      Zâmbind uşor a mai spus că atunci când i-a fost conferit Ordinul Naţional ,,Pentru Merit” în grad de Cavaler, nu a mers la Bucureşti, Ordinul însă i-a fost adus, când Preşedintele Ţării a vizitat Mănăstirea, la Voroneţ. 
        Şi apoi a tăcut, în timp ce braţele i s-au umplut de flori. Iar în lumina care îi stăruia pe obraz, am revăzut-o călătorind la Bucureşti, după Sfântul Gheorghe, şi la Botoşani, pentru Eminescu. 
      Ca orice sărbătoare mare, şi Sărbătoarea Eminescu de la Geea ziaristei, editoarei şi scriitoarei Elena Condrei şi-a avut momentele ei cu clinchet de cupe de şampanie şi cu fotografia de grup, membri ai juriului şi laureaţi împreună. 
     


Cu mulţumiri adresate de Elena Condrei pentru susţinere Primăriei şi Consiliului Local Botoşani, Sfintei Mănăstiri Voroneţ, prietenilor: ,,Mă simt binecuvântată de Dumnezeu că am lângă mine oameni deosebiţi”. În ce ne priveşte, din multele gesturi, sentimente şi cuvinte frumoase rămase în memorie de la Teii de Aur şi Argint înfloriţi sâmbătă la Botoşani a unsprezecea oară, alegem trandafirii mierii dăruiţi de monahiile Elena Simionovici şi Gabriela Platon, unul Maicii Stareţe, celălalt, Elenei Condrei, bucuria poetei Adela Popescu de a reîntâlni o lume pe care o iubeşte, lumea iubitorilor de poezie, convingerea lui Ştefan Apetrei că ,,sunt lucruri care generează energie interioară” şi exclamaţia lui Vasilian Doboş: ,,Să dai oamenilor aur în vremurile astea e foarte frumos!” Aur de 24 de carate, dar şi aur pentru care doar sufletul are cântare şi cântări potrivite.

Un comentariu:

  1. Un eveniment remarcabil care merită toate aprecierile şi toată lauda!

    Felicitări organizatorilor şi celor
    ce şi-au văzut încununată munca
    cu o medalie!
    Succes pe mai departe.
    cu preţuire,
    Valentina Becart

    RăspundeţiȘtergere