Printr-o hotărâre a Parlamentului din august 1990, 1 decembrie a fost stabilită Ziua Naţională a României, ceea ce poate fi considerată ca una dintre cele mai bune alegeri, având în vedere că la 1 decembrie 1918, în prezenţa a peste 100.000 de români, s-a proclamat unirea Transilvaniei şi Banatului cu Ţara.& Această zi îşi are istoria sa fascinantă şi a fost „pregătită de sute de ani”, cum a spus Lucian Blaga. Ea este o zi cât o întreagă istorie a poporului român ce nu a fost niciodată prea răsfăţată de către soartă. Este încununarea unei aspiraţii larg împărtăşite de către elita politică şi opinia publică şi pentru care România antebelică intrase în război.
Decizia pentru instituirea zilei naţionale a României la 1 Decembrie a fost confirmată, pentru prima oară în istoria noastră, prin Constituţia adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi intrată în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991. Hotărârea Parlamentului de stabilire a Zilei Naţionale la 1 Decembrie s-a făcut pe baza unor ample şi, uneori, contradictorii dezbateri. Acest moment reprezintă un simbol al unităţii naţionale deoarece, după un mileniu şi jumătate de acumulări şi căutări, poporul român se împlinea între hotarele sale fireşti. 1 Decembrie nu are importanţă, numai, dintr-o perspectivă istorică, ci, dacă îl acceptăm şi prin prisma prezentului şi viitorului, şi ca un ideal şi ca un program de acţiune pentru reîntregire naţională.
Sărbătorim astăzi, alături de românii de pretutindeni,
Ziua Naţională a României, zi în care, în urmă cu peste 100 de ani, Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia
decidea unirea Transilvaniei cu Ţara, fapt ce consemna făurirea statului
naţional-unitar român.
Marele eveniment pe care-l sărbătorim astăzi, ne
obligă să aducem un gând de mulţumire tuturor spiritelor luminate ale acestui
neam: cronicari, scriitori, istorici, artişti, diplomaţi, conducători politici
şi militari, care, prin faptele lor, au sădit în inimile românilor ideea de
unitate de neam, încredere în forţele lor şi dorinţa de unirea într-un singur
stat.
Marea Unire este şi o spunem cu mândrie şi opera
botoşănenilor. Aici au venit în iarna anului 1916-1917 mii de refugiaţi din
Muntenia, ocupată de armatele Puterilor Centrale, în spitalele de aici au fost
trataţi mulţi dintre răniţii confruntărilor cu armatele inamice din toamna
anului 1916 şi tot aici au funcţionat
şcoli militare în care şi-au desăvârşit pregătirea cei care aveau să obţină
strălucitele victorii din vara anului 1917, de la Mărăşti, Mărăşeşti şi
Oituz, în confruntările cu armatele germane.
Din Botoşani sunt sute de soldaţi şi ofiţeri căzuţi la
datorie în luptele din Războiul de Întregire, între care maiorul post mortem Grigore
Ignat, în faţa monumentului căruia ne aflăm acum şi tot din Botoşani este
Nicolae Iorga, sufletul acţiunii de mobilizare a naţiunii române în lupta
pentru desăvârşirea unităţii naţionale, pe care, în semn de înaltă apreciere,
contemporanii l-au numit Apostolul neamului.
Tuturor recunoştinţa noastră şi promisiunea pe care
trebuie să le-o facem fiecare în parte, că vom păstra mereu în suflete idealul
pentru care ei s-au jertfit, că vom întări legăturile cu românii de
pretutindeni şi că vom face tot ceea ce ţine de noi, pentru ca România să fie
la înălţimea visurilor lor.
La mulţi ani
România! La mulţi ani
tuturor!
,Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial”
https://1-cultural.blogspot.com/2014/05/monumentul-campania-de-mitraliere.html
Demostene Vizanty şi-a
legat numele şi de ridicarea, la Botoşani a impozantului monument dedicat
eroilor din Primul Război Mondial -
“Compania de mitraliere maior Grigore Ignat în
atac”, amplasat în fosta Piaţă Carol (azi Piaţa 1 Decembrie 1918), el
numărându-se printre membrii Comitetului de Iniţiativă condus de avocatul
Ramiro Savinescu, constituit la începutul anului 1925, prin străduinţa căruia
s-a colectat suma necesară realizării acestuia. Principala menire a acestui
Comitet era strângerea de fonduri, astfel incât acesta a lansat liste de
subscriptie in fruntea cărora a fost Prefectura, Primăria, Institutiile
financiare, economice precum si numerosi cetăteni botosăneni. S-a bătut cu
efigia probabila a viitorului monument, care se vindea cu 5 lei si care a
constituit, printre altele, o importanta sursa de venit. In acelasi scop s-au
organizat festivaluri si serbări publice, realizându-se astfel suma necesară,
insă cuantumul acesteia nu apare din păcate in documente. Comitetul a
incredintat executarea monumentului sculptorului, de origine botosăneană, Horia
Miclescu, caruia i s-a indicat ca tema ,,asaltul
glorios al Companiei de Mitraliere din Regimentul 37 Infanterie, comandata de
capitanul (maior post-mortem), Grigore Ignat”.
Unul din putinele
din Botosani de altfel, a devenit peste vreme un simbol al orasului, neexistând
carte postala sau imagine despre târgul nostru care să nu-l includă. Opera
sculptorului miclescu este destul de impunătoare : pe un soclu inalt aflându-se
trei soldati, unul prăbusit, celălalt in genunchi cu mitraliera in brate,
tocmai rănit, tragând ultimele cartuse, iar al treilea in picioare, descarcă
ultimele focuri din pistol, evocând cat se poate de măret eroismul luptelor de
la Mărăsesti. Pe soclul monumentului se afla o placă din marmură cu
inscriptia:
,,MONUMENTUL CAMPANIA DE MITRALIERE A MAIORULUI GRIGORE IGNAT…IN ATAC“,
pe cele doua părti laterale se afla două faclii din bronz, iar pe cele patru
colturi ale soclului se găsesc patru scuturi pe care sunt inscrise numele
provinciilor românesti pentru care s-a luptat in războiul de intregire a
neamului: Basarabia, Bucovina, Ardealul si Banatul. Interesant e faptul ca pe
timpul comunismului, scutul cu Basarabia a fost scos, pentru a nu supăra se
pare ,,prietenul de la răsărit” in speta URSS, dar a fost restaurată dupa ’89.
Momentan monumentul nu se gaseste intr-o stare prea bună, soclul fiind destul
de murdar si deteriorat, iar bronzul bietilor soldati este supus si el
degradării. Sunt ceva sperante, intrucât intreaga zona a centrului vechi, in
care se afla si monumentul, a intrat intr-un proces de restaurare care-l va
cuprinde, speram, si pe acesta. Daca nu, ne vom multumi doar cu cosmetizarile
facute in preziua depunerii de coroane, la 1 Decembrie sau de Ziua Eroilor.
foto Viorica Hrustovici