joi, 26 februarie 2015

Cămaşa de sărbătoare din Colecţia Muzeală Conceşti” , ediţia a II-a

     La Editura PIM, Iaşi, 2014, a apărut studiul de cercetare ,, Cămaşa de sărbătoare din Colecţia Muzeală Conceşti” , ediţia a II-a, a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani autor Margareta Mihalache. 
      Cercetarea şi redactarea lucrării a fost realizată de 
referent etnograf Margareta Mihalache 
       Cuvântul înainte acestui studiu de cercetare îi aparţine etnologului Steliana Băltuţă 
        Fotografiile au fost realizate de 
Dumitru Brehuiescu, Mircea Brehuescu, Ionuţ Murariu.  .  
Organizator: Colecţia Muzeală Conceşti- biliotecar Aglaia Bălinişteanu. 
      În prefaţa studiului, etnologul Steliana Băltuţă scrie: 
    ,,Un nou document, o nouă dovadă a diversităţii, a frumuseţii, a eleganţei şi a cromaticii, bine alese, şi care completează informaţiile referitoare la portul popular de sărbătoare pentru sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX din zona etnografică Botoşani”
,,La prima vedere, s-ar părea că preocupările privind soarta costumului tradiţional şi a culturii populare în genere, în care portul este inclus ca parte componentă, nu ar avea decât un interes dacă nu periferic, în orice caz limitat la pasiunea unor singuratici iubitori ai frumosului şi a unor îndrăgostiţi de lucruri şi întâmplări vechi. În realitate însă, nu este vorba de o aplecare spre tradiţie de dragul tradiţiei şi nici de pasiunea unor colecţionari izolaţi şi ciudaţi, ci de o problemă, care, departe de a fi una de ordinul preferinţelor particulare sau individuale, este un strigent şi acut interes social, fiind în atenţia unei vaste grupe de specialişti de diferite orientări în toate ţările lumii.
       Gândindu-ne la faptul că portul popular este o componentă a identităţii naţionale, este firească dorinţa de conservare şi în acelaşi timp şi de păstrare peste timp al acestui segment al culturii populare, dar şi găsirea de noi posibilităţi şi motivaţii de continuitate a costumului tradiţional. 
    Aprofundând acest capitol al etnografiei, ies în evidenţă tehnicile populare folosite, simple dar ingenioase, pentru prelucrarea fibrelor naturale de in, bumbac, cânepă, mătase, lână, păr, care dau firelor folosite la ţesutul pânzei pentru cămăşi, ştergare, dar şi al stofei pentru piesele de costum purtate în perioadele reci ale anului. 
       O deosebită frumuseţe au căpătat piesele de îmbrăcăminte prin abordarea registrelor decorative şi a cromaticii armonioase.         .  Fiecare civilizaţie occidentală sau din est şi-a păstrat şi dezvoltat propriile caracteristici ale vestimentaţiei tradiţionale purtate zilnic, sau la momente festive. Tocmai acest lucru conferă distincţie şi diversitate portului de sărbătoare de pretutindeni. 
    In ce priveşte portul românesc, acesta s-a bucurat de o deosebită apreciere şi dincolo de graniţe. 
       Înseşi reginele Elisabeta, şi Maria, amândouă de origine britanică, au ştiut să observe frumuseţea şi eleganţa costumelor populare româneşti, ele însele îmbrăcându-se în portul tradiţional românesc la recepţii de înaltă ţinută, împreună cu principesele şi doamnele de la curte. Imagini fotografice păstrate peste timp le reprezintă îmbrăcate cu frumoase cămăşi, ii, catrinţe, vâlnice, acoperitori pentru cap, purtate cu demnitate regală, la diferite momente festive".( etnograf Steliana Băltuţă)
Regina Maria a purtat costumul tradiţional românesc, care se află acum expus la Muzeul Naţional Cotroceni. 
     Prof. Universitar dr. Adina Nanu, spunea despre Regina Maria că nu s-a limitat să ia costumele populare ,, de-a gata”, ci a fost ,,creativă”. Printre veşmintele şi accesoriile care i-au aparţinut Reginei Maria se află o mantie cu motive naţionale, un costum popular, o uniformă a Regimentului IV Roşiori, model 1885, o pereche de botine din mătase şi un evantai din pene de struţ. (din colecţia de cărţi poştale Viorica Hrustovici) Regina Maria şi Elisabeta a României. 
La muzeul Mary Hill din Statele Unite, în anul 1926, Regina Maria pentru a promova arta meşteşugărească din România, a expus în mai multe săli costume naţionale, covoare româneşti, mobilier din palatul regal cum ar fi tronul argintiu şi jilţurile pictate de Regina Maria
 
Regina Elisabeta

      ,,Cămăşile de sărbătoare aflate în colecţia muzeală Conceşti, judeţul Botoşani, sunt deja document etnografic, pentru momentele speciale de peste an, din viaţa satului. Ele ne trimit înapoi în timp, pentru a revedea horele, sărbătorile din calendarul ortodox, momentele de bucurie din viaţa de familie (naşterea şi nunta) din prima jumătate a secolului XX.

      Prezentarea cămăşii de sărbătoare oferă prilejul de a aduce un moment de sărbătoare al comunităţii săteşti. Ritualul tradiţional al nunţii de la Conceşti, în care la fel ca şi în alte zone ale României  CĂMAŞA DE MIRE şi CĂMAŞA DE SOACRĂ, aveau un loc şi un rol special". 
     Apreciem colecţia muzeală etnografică de la Conceşti în care cămăşile de sărbătoare îmbogăţesc informaţiile privitoare la portul popular din zona Botoşani” . (etnograf Steliana Băltuţă).



,,Cele două tipuri fundamentale ale uneia dintre cele mai importante piese (cămaşa), care compun ansamblurile de port femeiesc şi bărbătesc, pot fi regăsite şi în Colecţia Muzeală a comunei Conceşti. Structura morfologică ancestrală s-a păstrat în multe zone etnografice, dar şi în microzona Conceşti din judeţul Botoşani, chiar dacă se diferenţiază de la o zonă etnografică la alta atât din punct de vedere decorativ, cât şi cromatic. Tiparul specific tradiţional a costumului popular s-a menţionat dincolo de faptul că odată cu trecerea timpului s-au impus diverse variante locale ale aceleaşi zone etnografice.

Acest album cu un indiscutabil  caracter etnografic este un studiu de cercetare doar pentru o microzonă a judeţului Botoşani şi forţa motrice, care a stat în spatele acestuia, poate fi sintetizată sau exemplificată: ,, Costumul popular românesc reprezintă un important mijloc de afirmare a individului în comunitate şi de recunoaştere a identităţii sale culturale"
Margareta Mihalache, referent etnograf


,, Şansa de a tezauriza valori ale creativităţii populare devine o experienţă, care nu poate fi egalată de nimic, pentru că aminteşte tuturor celor dintre noi de o altă opţiune a naturii umane- de a trăi într-o lume a simbolurilor, a sacrului şi, nicidecum, a însingurării, a devalorizării.

   Numele de ,, Babei” apare în Geneza (cap. 11, v, 1-9) a fost atribuit unui turn înalt, ridicat de către fii lui Noe ca să ajungă la cer. Din acest motiv, Dumnezeu le-a pedepsit îndrăzneala şi le-a amestecat graiurile. 
   Se impune, mai târziu, expresia ,, turnul Babei” pentru a consemna un demers temerar şi naturii umane, care nu-şi găseşte o finalitate de tip pozitiv, semănând mai degrabă, haosul, noncominicarea, vidul.

În studiile sale, Mircea Eliade s-a oprit asupra dialecticii sacrului cu profanul, diferenţierii dintre ,, homo religiosus” şi 
,, homo profanus. ,,Prin experienţa sacrului, spiritul uman a sesizat diferenţa între ce se relevă ca fiind real, puternic, bogat şi semnificativ, şi a ceea ce este lipsit de acestea calităţi, adică curgerea haotică şi periculoasă a lucrurilor, apariţiile şi dispariţiile lor fortuite şi vide de sens” (  La Nostalgie des Origines).
 Margareta Mihalache, referent etnograf

marți, 24 februarie 2015

,, Cămaşa de sărbătoare din Colecţia Muzeală Ungureni” (sat Mihai Viteazu), ediţia a II-a




La Editura PIM, Iaşi, 2014, a apărut studiul de cercetare,, Cămaşa de sărbătoare din Colecţia Muzeală Ungureni(sat Mihai Viteazu), ediţia a II-a,  
 a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani
autor Margareta Mihalache.
Cercetarea  şi redactarea lucrării a fost realizată de  referent etnograf  Margareta Mihalache împreună cu prof. Maria Zoiţanu despre Colecţia Muzeală  Ungureni (sat Mihai Viteazu)- 

Cuvântul înainte acestui studiu de cercetare îi aparţine 
etnologului Steliana Băltuţă
Fotografiile au fost realizate de  Mircea Brehuiescu iar prelucrarea foto şi machetare: Dragoş Lespezeanu.


În prefaţa studiului de cercetare, etnologul Steliana Băltuţă scrie:
,,Orice cercetare temeinică şi adâncă spre izvoare aduce noi informaţii şi îmbogăţeşte documentele şi cunoaşterea fiecărui domeniul al 
ARTEI POPULARE BOTOŞĂNENE”  
CUVÂNT ÎNAINTE 
     ,,Noua colecţie muzeală se conturează pe harta etnografică a zonei Botoşani, în vederea deschiderii şi prezentării către public a unui muzeu sătesc, vizând valorificarea culturii populare locale, într-un spaţiu unde arta şi meşteşugurilor sunt la ele acasă, în satul Mihai Viteazu din comuna Ungureni. 
      Cu o tradiţie cunoscută în ceea ce priveşte meşteşugul ţesutului, încondeierii ouălor şi a altor străvechi ocupaţii, aşezarea se înscrie în caracteristicile zonei etnografice Botoşani.  (...) 
    Descoperirea unor fragmente ceramice, a unor fusaiole bitronconice într-o primă etapă de cercetare, dovedesc faptul că aşezarea era stabilă la Ungureni încă din perioada neolitică când erau practicate meşteşuguri, printre care, cu siguranţă ţesutul. 
     Ca urmare a descoperirii unor unelte pentru tors şi ţesut din perioade vechi, concluzia ne duce către existenţa unor ţesuturi pentru îmbrăcăminte, care, chiar dacă nu s-au conservat peste timp, au fost folosite în perioada neolitică. 
     Dacă ne referim la portul popular de secol XIX- început de secol XX ca element de analiză, putem afirma că asemănările, în ce priveşte croiul la piesele de îmbrăcăminte este evident că sunt similare cu altele ale altor aşezări din zona Botoşani. 
       Ne vom opri la cămaşă, ca element de port popular. 
    Pentru femeie există cămaşa dreaptă(stan cusut de poale) croită pătrat la gât, cu mâneca largă şi cămaşa încreţită la gât, cu stan separat de poală sau cu stanul cusut de poală. 
      La bărbaţi s-a purtat cămaşa cu stan separat de poală şi cea cu stan cusut de poală, cu guler tunică sau răsfânt. 
     Ceea ce deosebeşte totuşi cămăşile de Ungureni de altele, aparţinând altor comunităţi rurale, sunt motive decorative, dispunerea lor şi cromatica. 
     Distincţia decorului reiese din fineţea broderiilor în cruci sau peste fire şi alternanţa cu ajurul alb, dar şi colorat în zona pieptului, lucru unic întâlnit în zona Botoşani. 
     Din punct de vedere cromatic, la cămăşile din colecţia constituită la Ungureni, în urma observaţiilor atente, se conturează concluzia că negrul este mai puţin folosit la decorul de pe cămăşi. Apar în schimb, frecvent portocaliul, albastrul închis, albastrul deschis, grena, verde, vernil, bleu. 
      O altă caracteristică o reprezintă apariţia decorului mai elaborat în jurul croiului pătrat la gât la cămăşile de femeie şi cuprinderea frizelor decorative de la guler, piept şi umeri, în chenare bine delimitate. 
       Unic este, de asemenea, faptul că despicătura din faţă de la unele cămăşi femeieşti ( de la ie şi de la stanul cămăşii drepte) începe de la gât şi până la talia piesei, fiind apoi închisă pe jumătate din lungimea despicăturii (de la talie spre piept) cu diferite tipuri de cheiţe colorate ( albastru, portocaliu). 
      Elementele pe care le-am definit şi le-am subliniat, fac să se individualizeze cămaşa de sărbătoare din satul Mihai Viteazu al comunei Ungureni, şi să fie distinctă în cadrul portului popular al zonei Botoşani.

Etnolog Steliana Băltuţă
       Despre ornamentica tradiţională a cămăşilor de sărbătoare din colecţia muzeală Ungureni, referentul etnograf,  Margareta Mihalache ne prezintă bogăţia decorurilor pe ansamblurile vestimentare care aparţin culturii populare, prin piesele costumului popular cămaşa femeiască şi bărbătească.
În studiul celor doi etnografi Elena Sacoşan, Paul Petrescu, Portul popular de sărbătoare din România, Bucureşti  ne prezintă despre costumul tradiţional  ,, Portul popular românesc are o ornamentaţie discretă şi, în acelaşi timp, de efect.Acest rezultat este obţinut prin plasarea ornamentelor  în câmpuri bine delimitate, care, pe de o parte, fac ca liniile croielii să fie subliniate, şi, odată cu ele şi cele ale corpului, conferind costumului un caracter sculptural, iar, pe de altă parte, pun în valoare însăşi motivele decorative. De aceea costumul popular românesc, femeiesc sau bărbătesc, din toate regiunile ţării, are mari spaţii albe rezervate fondului, care dau întregului ansamblu o notă de distincţie”
  ,, În acest sens, putem afirma despre cămăşile de sărbătoare din această microzonă că păstrează, ba mai mult, accentuează şi dezvoltă canoanele impuse de dimensiunea decorativismului fundamental românesc, evitând încărcarea excesivă a câmpurilor ornamentale. 
fig.1
Se observă destul de clar că spaţiile albe, aparţinând fondului iniţial al cămăşilor bărbăteşti sau femeieşti se extind şi determină o restrângere a decorurilor dar nu neaparat în sens restrictiv, deoarece acestea apar discret plasate pe părţile principale ale corpului care sunt fixate odată cu croitul pânzei, guler, umeri, platcă, despicatura de la piept sau completează anumite porţiuni din întreg (cămaşa) partea inferioară a mânecii şi partea de jos a stanului sau a poalelor.
      În cazul iilor, cele trei registre ornamentale, prezentate de-a lungul mânecii, se reduc la două prin renunţarea la ,, încreţ”  şi încadrarea ,, altiţei”   într-un chenar (fig. 14). 
fig.14

    Alterior ,, râurile”  de pe mânecă sunt limitate la unul sau două (fig. 5) sau ,,râurile” oblice de pe mânecă se formează doar cu un element al decorului propriu-zis repetat (fig.3) sau dispar în totalitate (fig. 2).
fig  2
    La cămăşile drepte femeieşti este înlăturat decorul brodat de la umeri şi înlocuit cu decorul în ajur (fig. 18)   sau figurează decorul în ajur alb la piept, delimitat cu şiruri de găurele duble (fig.19) sau este este brodat la piept, delimitat cu cel în ajur colorat sau alb, şi completat prin diversitatea cheiţelor de la despicătura pieptului ( fig 13).                            
fig.13
fig.3
fig.6
fig 14

fig.19
fig.18
fig.7

joi, 12 februarie 2015

Regulamentul Târgului Mărţişor 26-02 - 1-03- 2015 Ediţia a V-a Botoşani

     
 
                                                          Regulament Târgul   Mărţişor
26-02  -  1-03- 2015
Ediţia a V-a
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, sub egida Consiliului Judeţean Botoşani, cu sprijinul Primăriei Municipiului Botoşani, organizează Târgul Mărţişorului, ediţia a V-a, 26 februarie- 01 martie 2015.
       Manifestarea are ca obiectiv principal menţinerea activităţii de confecţionare a mărţişoarelor, aceste talismane nelipsite în comunităţile rurale de altădată. Participanţii trebuie să expună mărţişoarele realizate manual, evitând în propriile expoziţii mărţişoarele  achiziţionate din comerţ sau realizate de către dânşii într-o manieră care să imite linia produsului în serie.
        Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani urmăreşte ca participanţii la aceste târguri să respecte anumite exigenţe impuse de criteriile estetice promovate cu mult timp în urmă de către comunităţile rurale care reuşeau să confecţioneze aceste talismane în funcţie de eposul moldav, de datinile şi credinţele existente. În acest sens, se urmăreşte ca motivele abordate să aparţină  culturii noastre populare şi să transmită conotaţiile specifice poporului nostru legate de acest simbol.
        Criterii de selecţie:
        - Creativitate şi expresivitatea mărţişoarelor confecţionate
        - Evitarea pe cât posibil a unei matriţe unice.
        - Înlăturată tendinţa de a fi uniformizate aceleaşi motive abordate.
        - Materialele folosite să nu inducă ideea de neglijenţă şi de lipsă a plasticităţii.

    Instituţia se detaşează de raţiunile pur comerciale, încercând să răspundă într-o măsură considerabilă acelui punct de vedere care mai poate promova tipul de mărţişor tradiţional şi care include motive caracteristice spiritualităţii româneşti ( Baba Dochia, fiul Babei Dochia, nora Babei Dochia, buburuze, fluturi, gândăcei, soarele, luna, florile primăverii, Dragobetele) 
         Nu vor trece de preselecţie acele mărţişoare realizate în serie şi care corespund anumitor cerinţe de piaţă generalizată. De asemenea, instituţia nu-şi poate asuma în totalitate răspunderea pentru acei participanţi care au trecut cu anumite mărţişoare de preselecţie şi vor încerca să expună altele, profitând de absenţa organizatorilor.
        Ţinând cont de faptul că la Muzeul Ţăranului Român au fost acceptate mărţişoare confecţionate şi prin alte tehnici decât cele regăsite în comunităţile româneşti, care au pătruns din alte culturi şi care  sunt pe gustul generaţiilor tinere, instituţia a acceptat pe lângă mărţişoarele tradiţionale şi mărţişoarele handmade care promovează motivele preluate din cultura românească.
        Participanţii sau meşterii pot aduce mostre la sediul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, compartiment etnografie, de luni până vineri între orele 10-14. Perioada de selecţie va fi până la data de 20 februarie 2015, număr telefon 0231 536 322.
         Comisia de selecţie formată din referent etnograf Margareta Mihalache, profesor Genoveva Gordas Dolhescu, ( Liceul de Artă ,, Ştefan Luchian", Botoşani, şi profesor Maria Zoiţanu ( membră a Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova), în diminiaţa zilei de 26 februarie 2015, va evalua expoziţiile tuturor participanţilor, urmârind respectarea criteriilor impuse.
Numărul participantilor la această manifestare este limitat din cauza mijloacelor de expunere insuficiente.
                            Manager,                                                                         Referent
                      Cornelia Ciobanu                                                            Margareta Mihalache
      

duminică, 8 februarie 2015

ce înseamnă să fii filatelistă, satisfacţii şi nemulţumiri


 Ce înseamnă a fi filatelistă-
Când ajungi la vârsta pensionări şi copiii pe care i-ai ajutat să parcurgă o facultate atât de grea cum este medicină iar in prezent generaţii de medici pleacă unde sunt respectate valorile, ce-ti rămâne decât să te resemnezi şi să găseşti ceva de făcut care să te ţină la verticalitate şi sănătate mentală Acesta este unul din motive ca să alcătuieşti o colecţie cu material filatelic şi cartofilic despre o temă generoasă cum este ,, Personalităţi Celebre Feminine” 
     Pentru început trebuie adunat materialul pe care îl găseşti întâi scotocind prin casă, apoi întrebi vecinii dacă nu au uitat prin poduri o corespondenţă şi dacă nu, atunci mergi la târguri organizate în ţară unde colecţionari vând ce au disponibil sau pe internet licitezi piese necesare temei care ţi-ai propus-o să o faci. . 
     Pentru aceasta, când venitul este modest de pensionar, atunci reduci coşul zilnic. Dacă din întâmplare nefericită ai pierdut o piesă care foarte greu ai căpătat-o asta însemnă că numai ai coerenţă tematică. Aceasta înseamnă sacrificiu, nu pui pe primul plan urgenţele personale ci faptul că ai avut ocazia să cumperi ceea ce trebuie în colecţie şi altă dată numai ai ocazia. Pentru că nimeni nu te întreabă de disponibilitatea financiară ci te întreabă de calitatea colecţiei. Când îţi propui să faci o temă., atunci trebuie să citeşti, asta înseamnă informare pentru tine, multă răbdare, plăcere , consecvenţă.. 
      Colectia a inceput printr-un paradox. Din cauza crizei acute financiare, de altfel comune societătii de azi, am vrut sa vând din timbrele adunate cu truda ani de zile de sotul meu. Disperarea de atunci după ce a murit soţul meu, m-a făcut să apelez la specialistii din domeniul filatelic pentru a evalua piata de desfacere şi m-au sfătuit că nu se vând. 
       Atunci pe moment am găsit o altă modalitate de a rezolva cu demnitate problema mea financiară, adică am muncit fizic şi am reuşit să-mi ajut copii să termine facultatea de medicină. 
      Da, familia noastră era formată din 3 persoane, eu am contribuit material iar copiii mei cu intelectul aşa am făcut o echipă şi am reuşit să rezolvăm acel declin financiar. 
      Am fost primul distribuitor de vinuri de Cotnari, de bere de Iaşi şi şampanie de Bucium în oraşul Botoşani. Am fost şofer pe o Dacie 1300 şi remorcuţă, cu aceasta mergeam la fabrică şi aduceam cantităţi de vinuri solicitate în oraş. Mai târziu cănd clienţii au cunoscut calitatea vinurilor am închiriat autovehicol mai mare. La societate mea, eram şofer, hamal, distribuitor, casier. Aşa am rezolvat problema financiară singură fără prieteni. De aceea eu preţuiesc mult adevăraţii prieteni. Pentru că am cunoscut situaţia când nu am avut parte în perioada sensibilă financiară.  
      Odată cu ieşirea mea la pensie prin anul 2003, a început să mă preocupe timbrele si activitătile filatelice. Deci, dorinta de a le vinde s-a transformat in pasiunea de a alcătui o colectie puternică, valoroasă si recunoscută la nivel national si international. 
     Am început să-mi direcţionez preocupările pe un domeniu, de întregurile postale, timbre, colite, să le studiez. Pentru a alcatui un exponat cu o anumita temă, aceasta activitate trebuie mereu imbunătătită, pentru a avea o prezentare impecabilă si cu respectarea cu rigorizitate anumitor reguli, detalii tehnice, prezentare artistică.
. Ce inseamna a fi colectionar de carte postală?  
Cartofilia este o ramură nouă, care are ca scop de a reconstitui pe baza imaginilor unor cărţi poştale ilustrate, aspectul unei zone urbane, sau să facă incursiuni în istorie, sau să prezinte personalităţi ale culturii. 
     Eu am un exponat în carte poştală ilustrată prin care exprim contribuţia Casei Regale a României la Marea Unire, înfiinţarea şcolilor, ajutorarea femeilor cu un loc de muncă, înfiinţarea de Societăţi caritabile pentru ajutorarea femeilor si copiilor, implicarea în politică, în războiul din 1877 ( Regina Elisabeta) în războilul din (1914),( Regina Maria)”
Am obtinut premii importante la expozitiile internationale, nationale si judetene . 
     Mă bucur, se bucură si familia şi prietenii care mă susţin şi de felicitarile venite. 
     Am participat si particip constant la diferite manifestări, expozitii . În cariera mea filatelică am câstigat premii, medalii si diplome. De fiecare dată când sunt întrebată întai câti bani am castigat le răspund că. cei care sunt filatelisti adevarati, cu exponate valoroase primesc o diploma, o medalie, sunt consemnati în catalog, însă pentru a participa la o expozitie, te costa bani din punguliţa ta pentru achitarea: participarea, asigurarea exponatului, transportul. 
      Pentru mine ca pensionară este un hobby foarte costisitor. Anul trecut am participat la 4 expoziţii naţionale, Timişoara, Bistriţa, Constanţa şi Piatra Neamţ şi la expoziţia internaţională de la Debrecen- Ungaria, şi la acestă participare din urmă am fost ajutată de dl Cătălin Flutur pentru care îi mulţumesc mult iar anul acesta voi participa la o expoziţie internaţională în Grecia, e de bine, şi mă rog la Dumnezeu poate va fi cineva care să sponsorizeze înscrierea exponatului peste graniţă inclusiv asigurarea lui. 
     Ce mai obţii prin participarea la expoziţii ? Atunci când organizezi o expoziţie dedicată 
,, Zilei Femeii” poţi oferi un cadou spiritual prin aceasta, transmiţând omagiul mamelor şi tuturor femeilor. Un moment plăcut pentru a vorbi de bine pe semenelor noastre. E bine să ne aducem aminte de cele care au fost, cele care sunt lângă noi să le mulţumim şi femeilor care au plecat peste graniţă pentru ca familia lor să aibă un venit, să mulţumim bunicilor care au rămas cu nepoţii acasă, tuturor mamelor. Să mulţumim medicilor care au grijă de sănătatea noastră, profesorilor care ne-au educat copiii noştri şi nu în ultimul rând femeilor poliţiste care ne asigură linistea.  Eu mulţumesc tuturor care m-au încurajat ca aceste exponate să fie apreciate, mai ales prietenilor, filateliştilor adevăraţi care mi-au dat sfaturi şi cu material filatelic. Nu le dau nume pentru că ei rămân în inima mea oameni deosebiti cu inimă mare, care au înţeles că am nevoie de sfaturi tehnice pentru a alcătui un exponat competitiv cu alte exponate cu teme interesante ale filateliştilor de marcă care au primit medalia de Aur.
Dacă pictorii isi pot lua modelele anonime dupa fizionomii, filatelistii se exprimă prin timbre prin personalităti reprezentative. In cazul de faţă in acest exponat au fost alese personalităti emblematice, din diferite perioade ale istoriei care reprezintă feminismul românesc si international si are ca scop omagierea femeilor care au fost care sunt si vor veni.

 Încă din Paradis, EVA a stat alături de ADAM si s-a afirmat ca o entitate de care ADAM şi-a demonstrat că are propria ei individualitate. . În mod semnificativ o femeie a fost aleasă de Dumnezeu, să găzduiască prezenţa fiului lui Dumnezeu între oameni Mai târziu în perioada Matriarhatului -formă de organizare socială în neolitic, a fost singura perioadă din istorie în care femeia a obţinut rolul principal în societate.
      Rolul femeii în familie şi în societate, cu care a fost înzestrată de Dumnezeu este maternitatea şi o dată cu revoluţia de la 1848, s-a conştientizat care sînt consecinţele educaţiei diferite ce se acorda fetelor si băieţilor. Generaţia de la 1848, a susţinut instruirea femeii În România conform legii învăţământului din 1864, şcoala primară era obligatorie pentru toţii copii fete şi băieţi. Cu toate acestea multe fete sărace erau analfabete iar altele nu se putea mărita pentru că nu aveau avere. De aceea au fost înfiinţate şcoli de menaj, industrie prin anii 1905, la Sibiu prin implicarea Casei Regale, a Societăţilor feminine caritabile şi au ajutat fetele prin construirea de şcoli profesionale în care fetele învăţau o meserie şi se puteau întreţine singure-Astfel prima şcola profesională a fost înfiinţată de Claudia Emilian la Iaşi. 
      Exponatele in carte postală si filatelie au ca scop să prezinte accesul femeilor la învătământ, medicină, cercetare, implicarea lor in conflicte armate, in război, in sport, cultură, artă in apărarea drepturilor femeii din punct de vedere juridic si politic.
        Exponatul meu are o tema frumoasă, generoasă exprimat cu material filatelic incintant privind istoria feminină, care permite să se scoată în evidenţă faptul că femeile au fost pioniere într-un domeniu sau altul, şi au dovedit că pot face aceleaşi lucruri ca şi bărbaţii. Nereuşita unora a fost provocare pentru altele să încerce să dovedească că au aptitudini pentru aceea meserie– 
       Acest exponat nu are doar valoare materială, ci una spirituală, oferind exemple reale ale implicării si contributiei femeilor la rezolvarea problemelor sociale si ale luptei pentru recunoasterea drepturilor lor firesti. 
       Exponatul are şi un rol educativ, prin felul cum a fost gândită lucrarea şi structurată pe capitole. De la început până la sfârşit este istorie feminină prin numele celebre ale personalităţilor feminine expuse . 
      Suntem în preajma zilei de 8 Martie Ziua Internaţională a Femeii, o zi care are mare importanţă ca şi ,, Zilele Eminescu”, Zilele N. Iorga”, ideal ar fi să fie sărbătorită printr-o manifestare culturală de omagiere. Da, a avut loc la Botoşani ,, Gala Valorilor Feminine”, ediţia a I-a, iniţiativa mea şi organizată împreună cu primarul de atunci dl Cătălin Flutur. Şi atât, de atunci de câte ori am mai propus ca să devină tradiţii aşa cum sunt şi altele dar, nu am mai fost sprijinită această propunere.

Istoria zilei de 8 Martie începe cu protestele femeilor din fabricile textile şi de confecţii din New York care au protesat la data de 8 martie 1857 condiţiile proaste de lucru şi salarii mici. Atunci femeile si-au infiintat, in aceeasi luna, primul sindicat muncitoresc. * Pe 8 martie 1908, Societatea Femeilor Social Democrate din New York a solicitat drepturile femeilor 
    In 1910, la Conferinţa Femeilor Socialiste din Copenhaga, a fost aprobată o zi internaţională pentru a celebra pacea şi câştigarea dreptului de vot 8 martie, a început să fie sărbatorită prima oară în 1911 în Austria, Danemarca, Germania şi Elvetia. 
      Din 8 martie 1911, KLARA ZETKIN, sufrageta din Germania pentru drepturile femeii a organizat Ziua Internatională a Femeilor şi pănă la 8 martie 1921. iar apoi aceasta zi a fost in mod oficial si global declarată Ziua Internationala a Femeilor În 1946, a fost creată Comisia ONU pentru condiţia femeii, care a propus Adunării Generale a ONU, spre adoptare Convenţia privind drepturile politice ale femeii. 
     În 1977, Adunarea Generală a proclamat ,, Ziua Naţiunilor Unite”pentru drepturile femeii şi Pacea Internaţională 
    

Personalităţi româneşti- Accesul la educaţie a femeilor- medicină, cercetare şi domeniul tehnic



În exponatele mele am prezentat mai multe capitole printre care :
ACCESUL LA EDUCAŢIE
Materialul filatelic si carte postala sunt din exponatul privat Viorica Hrustovici

Din punct de vedere istoric, femeilor li s-a interzis să studieze medicina. Au fost femei care au insistat să devină medici si chiar unele au ales să ascundă acest lucru. În perioada antică, Agnodice a fost prima femeie care a practicat medicina legal în secolul al 4-lea î.Hr. Atena. Pentru a studia medicina, Agnodice a îmbrăcat haine bărbătești și-a taiat părul, devenind studentă la Herophilos. 
Apoi prin 1079 in Germania, prima femeie medic Dr Dorothea Erxleben, in 1730, a dorit foarte mult sa studieze medicina intr-o perioadă când le era interzis femeilor. Frederic cel Mare i-a aprobat şi este prima femeie care a devenit medic. A scris o carte prin carea cerea dreptul femeii de-a studia medicina. 
      Începând din secolul 18, apar mai multe femei medic. La noi, în România, primele femei medic amintesc: SOFIA IONESCU OGREZEANU, a fost prima femeie neurochirurg din lume , în bombardamentele care au devastat Bucureştiul în 1944, ajunsese la căpătâiul unui copil rănit, pentru care intervenţia chirurgicală era de maximă urgenţă.  Nici un medic consacrat nu era disponibil în acea clipă, toţi fiind sufocaţi de numărul mare al răniţilor. Spre surprinderea generală, inclusiv a lui Bagdasar, tânăra – pe atunci – studentă n-a ezitat să intervină, salvând copilul. A fost prima intervenţie chirurgicală. 
       MARIA CUTARIDA CRATUNESCU, este cea dintâi româncă care a sustinut teza de doctorat la Paris. Pentru copiii defavorizaţi a înfiinţat în 1897, Societatea Materna. A fost privită ca o importantă militantă feministă. În anul 1899, organizează prima creşă din ţară, la F-ca de Tutun şi chibrituri Bucureşti. 
    ELENA DENUSUŞIANU PUŞCARIU(1875 – 1966) – prima femeie profesor univ. în domeniul medical din România, prima femeie profesor de clinică de oftalmologie din lume. 
    ANA ASLAN Celebru medic care a descoperit Gerovitalul, medicament impotriva imbatraniri si a avut ca pacienti pe Hrusciov si Kenedy Absolventă a Facultăţii de Medicină – În 1922, În timpul primului război mondial, îngrijeşte soldaţii în spitalele militare din spatele frontului. În 1974, devine academician, director al Institului Naţional şi Geriatrie şi Gerontologie ( 1958-1988) Institutul care-i poartă numele a fost înfiinţat în 1952.
     FLORICA BAGDASAR, este prima femeie ministru la sanatate din Romania in 1946.
       IN DOMENIUL JURIDIC în acest exponat am prezentat: SARMIZA BÎLCESCU, prima femeie din lume care a obţinut titlul de doctor în Drept la Sorbona şi prima femeie avocat din Europa…În anul 1884, Sarmiza Bîlcescu, este prima femeie înscrisă şi admisă la Facultatea de Drept din Paris, după cum chiar ea a povestit: "primirea din partea profesorilor a fost glacială, iar primirea a fost cu foarte mult respect din partea studenţilor " .Sarmiza Bilcescu a reuşit să spargă un mit al timpurilor sale: "inteligenţa unei femei nu stă în frumusetea sa". a declarat dna avocat Sarmiza Bîlcesu. La vremea aceea multe potenţiale studente au făcut cale întoarsă din faţa porţii Facultăţii, fiindcă li se spunea: ,, Femeile nu sunt acceptate”. Dar, Sarmiza Bîlcescu şi-a dorit atât de mult să devină avocat, încât cu mult curaj a ripostat secretarului Facultăţii: ,, Cum, Domnule, într-o ţară în care este scris până şi pe uşile închisorilor: Libertate, Egalitate, Fraternitate, dv împiedicaţi o tânără să se instruiască, doar pentru că este femeie” Şi astfel, dna Bilcescu a fost acceptată ca studentă a Facultătii de Drept din Paris, şi a deschis drumul celorlalte tinere care i-au urmat. 
      ELLA NEGRUZZI (1876-1948). De numele ei se leagă acţiunea pentru acordarea drepturilor social-politice ale femeilor, precum şi lupta intelectualilor români împotriva fascismului şi războiului, pentru libertatea şi independenţa ţării. 
      Când absolventa de Drept Ella Negruzzi a cerut, in 1914, să fie admisă in baroul Iasi, cererea i-a fost respinsă: „Motivul invocat a fost că nu are drept de vot, iar avocatii trebuie sa aibă drept de vot“, spune Oana Baluta, autoarea volumului „Gen si putere"
      Dupa sase ani si mai multe procese, Ella Negruzzi reusea să devină prima femeie avocat din România . 
        Acest drept de vot a fost propus începând din 1914 de ADELA XENOPOL, până în 1929 când femeilor li s-a recunoscut dreptul electoral. De abia 1946 femeile au inceput să voteze în România dacă comparăm cu Finlanda care a votat prima dată în 1906, Marea Britanie 1918, Ungaria 1919, de mai multe sufragete Sofia Nădejde, Adela Xenopol sau Alexandrina Cantacuzino. 
SOFIA NĂDEJDE,din Botosani, sora lui Octav Bancila, scriitoare, publicistă, un model de femeie-cetățeană, care a luptat timp de aproape 50 de ani pentru drepturile femeii, alături de soțul ei, Ion Nădejde 1914, Adela Xenopol, a înaintat Adunării Deputaţilor, o petiţie pentru revizuirea Constituţiei, prin cerând drepturi politice femeilor , drept de vot pentru scriitoare, învăţătoare, şi profesoare 1916 - 1917. 
Graţie unor înaintaşe ca:Maria Rosetti, Constanţa Duncă, Alexandrina Cantacuzino, Calipso Botez, Sofia Nădejde , Eleonor Stratilescu, etc. femeile au câştigat drepturi civile şi politice care au fost recunoscute începând de la inceputul secolului XX în România. In iunie 1917, femeile intelectuale române a adresat o petiție Senatului României prin care cereau acordarea dreptului de vot femeilor, având în vedere participarea femeilor în anii de război. În 1929, feministele românce au reuşit să obţină recunoaşterea drepturilor electorale la nivel local şi unele chiar au fost alese în consiliile locale sunt câteva care au propus si au sustinut dreptul de vot al femeii de abia in 1938 a fost aprobat, dar de fapt femeile au inceput sa voteze in 1946.

        Intre anii 1848 - 1849, femeile au luat parte, alături de soții și frații lor, la revoluțiile din Țările Române; punctul al 16-lea al Proclamației de la Islaz (9 iunie 1848, de fapt programul revoluției muntene) prevedea: „instrucție egală pentru tot românul de amândouă sexele” ; Ana Ipătescu, Maria Rosetti, Catinca Caracaș, Maria Eliade Rădulescu, Sevastia Bălcescu, Elena Cuza, s-au afirmat drept luptătoare devotate pentru cauza revoluției Maria Rosetti alaturi de Nicolae Bălcescu, Ipătescu, I C Bratianu, au sustinut miscarea pentru Unirea Principarelor Romane Maria Rosetti va fi alături de soțul ei în anii grei ai exilului, apoi, după revenirea în țară, va susține mișcarea pentru unirea Principatelor Române.

În timpul războiului de independență (1877 - 1878), ea se va afla în fruntea Comitetului de femei din București care aduna ajutoare pentru front și pentru familiile celor mobilizați; din inițiativa ei, au fost înființate două spitale pentru soldații răniți, unul la Craiova și altul la Turnu-Măgurele : Organizațiile de femei, printre care S.O.N.F.R., au venit în sprijinul frontului românesc în timpul primului război mondial; în colaborare cu Crucea Roșie au îngrijit răniții și copiii orfani; femeile de la țară, din uzine, din administrația publică i-au înlocuit cu succes deplin pe bărbații mobilizați, iar unele dintre ele, ca Ecaterina Teodoroiu sau Măriuca Zaharia și-au dat și viața în confruntările militare 
    PRIMA FEMEIE INGINER ELIZA ZAMFIRESCU (n.1887-d.1973) Pentru a ilustra mentalitatea oamenilor vremii şi impresia făcută de această faptă, ziarul ,,Minerva” , apărut în 1912, la rubrica,, Cronica feminină”, sub titlul ,, Prima femeie inginer” , scria:,, Cine spunea că femeia nu este capabilă de muncă serioasă s-a înşelat. D-ra Elisa Leonida, în loc să studieze literele sau medicina, a studiat ingineria la Charlottemburg". 
       În 1912 a primit diploma de inginer, devenind prima femeie care a obţinut acest titlu din Europa, dar şi prima ingineră din lume Din liceu şi-a format idealul de a deveni ingineră, însă nu a fost primită la şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, care nu admitea decât studenţi, având un regim militarizat. Fetele nu erau admise la nicio şcoală tehnică superioară din ţările europene Vera Myller s-a distins în special în algebră. Ea a devenit, în 1918, la Iaşi, prima femeie profesor universitar în România într-o disciplină ştiinţifică, predînd algebra superioară

IN AVIAŢIE Dintre româncele care au luat parte în cel de-Al Doilea Război Mondial, trebuie să le menţionăm pe membrele Escadrilei Albe- unitate de avioane sanitare pilotate de femei. Primele femei-pilot care au făcut parte din escadrilă au fost Mariana Drăgescu, Virginia Duţescu, Nadia Russo, Marina Ştirbey şi Irina Burnaia Smaranda BraescuFelicia Ţigănescu, prima femeie pilot din România, decedată la 93 de ani, în 2003.
    MARIANA DRĂGESCU, singura femeie din Europa de Est care a participat integral la cel de-al doilea război mondial şi supravieţuitoare a cunoscutei ,, Escadrile albe” , formaţie unică în lume ale cărei avioane purtau pe fuselaj Crucea roşie. ,,Această escadrilă era pilotată de femei.În 1941, escadrila a fost trimisă în zona frontului. Erau trei aviatoare: Nadia Russo, Virginia Duţescu, Virginea Tomas. Escadrila avea misiunea de a transporta răniţii. ,, Coboram spre zona de bătălie, orietându—mă după epave de tancuri, cadavre, cai morţi şi aterizam pe orice teren unde se găseau trupe româneşti; ,, Ne aduceau răniţii la avion. Pe aceştia îi aduceam pe un teren, unde erau îmbarcaţi în avioanele de transport greu, spre spitalele de campanie din zonă” (Mariana Drăgescu, aviatoare, Edit. Semne Bucureşti)  

   Femeia în societate” , adică în viaţa de familie,religie- femeia ctitor exemplu: Maria de Mangop, soţia lui Ştefan cel Mare, Elena Rareş, femei care s-au implicat în acte de caritate ELENA CUZA dedice întreaga sa viaţă şi avere acţiunilor caritabile. Şi-a început opera de binefacere la Bucureşti patronând Azilul ,,Elena Doamna" de la Cotroceni. Azilul era destinat fetelor orfane. La Iaşi, Elena Cuza a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea”.A creat un azil, a fost interesatã de educaţia tinerelor, de problemele vârstnicilor, de îmbunătăţirea conditiilor spitale si din închisori, a întemeiat muzee şi a ctitorit monumente publice. A luat sub patronajul său scolile din Moldova pentru a contribui la formarea noilor generaţii în asistenţă socială. 
    ELENA GHICA, (Dora d'Istria), Elena Ghica era om de cultura, scriitoare, feminista femeia care a infipt pentru prima oara tricolorul brodat de mâna ei stema ţării, pe varful Alpilor A fost preocupata in mod deosebit de traditiile nationale romanesti, asa cum erau ele transmise de rapsozii populari, pe care i-a numit trubadurii poporului roman, dar si obiceiurile stravechi din insulele Ionice. .

ÎMPLICAREA CASEI REGALE IN EMANCIPAREA FEMEII. 
REGINA ELISABETA şi REGINA MARIA  
În timpul reginei Elisabeta, România a fost marcată de încercările femeilor de a se emancipa în primul rând pe ele însele, de a-şi lărgi orizontul spiritual. Mai târziu regina Maria, aduce în prim plan revendicările politice şi o nouă platformă a acţiunii feminine.Epocile se schimbaseră şi o dată cu ele rolul reginelor nu însă importanţa în coagularea acţiunii personalităţii feminine. (,, studii istorice” , ALEXANDRU TZIGARA- SAMUCAS Reginei Maria si Regina Elisabeta.s-au implicat in sustinerea emanciparii femeii, prin infiintarea unor scoli cum a fost scoala de industrie, scoala de menaj, societati care sa ajute femeia pentru a fi independenta economic. in timpul razboiului au aprticipat ca surori ingrijind ranitii alaturi de doamnele de la curte.
     În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înfiinţat spitale, servicii de ambulanţă şi îngrijire şi a procurat medicamente pentru răniţi. 
     Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor şi a societăţii filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri şi în gestionarea actelor caritabile. În absenţa unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienţi pe an, a distribuit medicamente gratuite şi a monitorizat starea familiilor nevoiaşe. Ca parte a aceleaşi campanii, România a participat la Expoziţia Universală de la Paris în anii 1867, 1889 şi 1900 cu multe articole lucrate tradiţional de femei, cum ar fi broderii şi tapiţerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin expoziţia Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă şi meşteşuguri). 
    În 1904, Familia Regală împreună cu perechea princiară, făceau vizite în ţară unde populaţia îi ovaţiona. Vizitau şcoli, aşezăminte de binefacere, acordau o atenţie deosebită monumentelor arhitectonice. 
     În 1909, M.S. Regina Elisabeta, a înfiinţat Azilul orbilor ,,Regina Elisabeta”, Bucureşti şi unde funcţionează acum un liceu şi postliceală pentru elevii cu deficienţe vizuale. În 1909, Regina Elisabeta a înfiinţat "Azilul orbilor Regina Elisabeta" pe strada Vatra Luminoasă din Bucureşti, care funcţionează şi în prezent, acest centru având un liceu pentru cei cu deficienţe vizuale, o postliceală sanitară etc. Regele Carol a sprijinit acţiunea umanitară a Reginei, adresându-i d-lui Ion I.C. Brătianu, Preşedinte al Consiliului de miniştri, pe 26 noiembrie 1909, o scrisoare prin care dorea ca statul să se implice în activităţile acestui aşezământ, regele "punând la dispoziţie suma de 500 000 lei pentru achitarea datoriilor în fiinţa şi terminarea clădirilor trebuincioase". Şi Regina a adresat lui Ion I.C. Brătianu pe 25 noiembrie 1909 o scrisoare în care scria: "în via dorinţă de a veni în ajutorul orbilor, am luat acum câţiva ani iniţiativa de a înfiinţa un azil menit a le da adăpost statornic deprinndu-i în acelaşi timp la o muncă folositoare.(...) Sunt încredinţată că acest aşezământ va răspunde şi în viitor menirei sale umanitare şi că deapururea infirmii se vor bucura într-însul de o adevarată alinare". (sursa:Arhivele Naţionale ale României 

     Regina Elisabeta, a creeat un salon pentru oamenii de cultură printre care, şi George Enescu. Regina îl numea ,, drag copil al sufletului meu” , pe care l-a trimis la studii în străinătate iar, apoi, l-a urmărit cu multă atenţie cariera artistică. L-a ajutat în drumul devenirii sale de mare compozitor prin construirea lângă Castelul Peleş, a unei săli de concert, o sală special concepută pentru el şi i-a oferit o vioară construită de celebrul italian Amati. A fost animatoarea artei româneşti, nu numai datorită publicităţii culturale pe care o făcea în străinătate, cât şi prin spijinul acordat unor scriitori ca V. Alecsandri, M. Eminescu. Se fotografia în faţa maşinii de scris, pentru reclama publicitară din lume, a unei companii producătoare de maşini de scris. Prin aceasta Casa Regală, îşi completa veniturile 


M.S. Regală Regina Maria
 Regelui Ferdinand şi Regina Maria între 9-14 aprilie 1924,  au fost la Strasbourg, pentru a onora prizonierii români capturaţi în Nordul Moldovei şi morţi în Alsacia, Franţa. Tot la Strasbourg, regina primeşte titlul de Doctor Honoris Causa pentru actvitatea ei de scriitoare. Suveranii sosesc pe 10 aprilie la Paris şi festivităţile pariziene sunt militare. Regina Maria, numită şi regina soldat, pentru atitudinea ei de bravură în timpul Primului Război Mondial, cât şi lângă doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de companie sau a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. La Conferinţa de Pace de la Paris în 1919, cea care a suportat suferinţele războiului, a fost apreciată de străinii care a văzut în ea, simbolul resurecţiei naţionale. A desfăşurat o activitate de recunoaştere internaţională a României Regina Maria prima femeie numita membra a Academiei Romane

CONTRIBUŢIA FEMEII ÎN LITERATURĂ: 
Elena Văcărescu Poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru.Laureata în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. Debutează în 1886, cu volumul,, Cântecele zorilor”. În 1925, a fost primită ca membră a Academiei Române. În 1916, a reprezentat femeile la ,, Senatul Francez” militând pentru pentru drepturile acestora. Marta Bibescu A fost prinţesa care a fermecat saloanele mondene franceze, germane, britanice, spaniole. A fost romancieră, poetă si om politic. 
PRIMELE TRANSMISII LA RADIO-PIONIERE VOCILE fără chip, pe care ascultătorul învăţa să le cunoască şi să le recunoască? Cine erau cei care se ascundeau în spatele acestor voci? Cine erau aceia care, încă de la începuturi, se gândeau la gusturile şi preferinţele celor care işi aplecau urechea la aparatele de radio? PUIA VASILESCU Rebreanu, Crainică 1-11-1928 AURORA BĂLĂCEANU, NADIA ŞTEFĂNESCU Prima emisiune radio, oficială, a debutat prin cuvântul unui mare fizician român, profesorul Dragomir Hurmuzescu 


ACTRIŢE : Aristizza Romanescu (n.1854-d.1918) A fost una din cele mai mari actriţe din istoria teatrului românesc. A fost remarcată de primul director al Teatrului Naţional, scriitorul Ion Ghica. A studiat arta dramatică la Paris. Cu o voce cristalină şi dicţiune impecabilă, artista a înterpretat peste 400 de roluri, toate genurile dramatice. A fost profesoara unor actriţe ca Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti. Actriţa Agata Bârsescu (n.1857-d. 1939) A strălucit pe cele mai importante scene a lumii. A debutat pe scena teatrului vienez-teatrul curţii imperiale. Succesul avut, a determinat conducerea teatrului să-i ofere un contract pe viaţă. I s-a oferit prin decret imperial titlu de ,, Actriţă a Curţii Imperial În 1925, a venit în ţară.