Implicarea femeii in armată

 

Deşi rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. L-a influienţat să accepte intrarea României de partea Antantei, ca o garanţie a împlinirii visului de unitate naţională-statală. Prin sfatul Reginei Maria s-a realizat Marea Unire de la 1918. A încurajat poporul să lupte pentru realizarea Marii Uniri. A rezultat România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei şi Basarabiei. Regina Maria, numită şi regina soldat, pentru atitudinea ei de bravură în timpul Primului Război Mondial, cât şi lângă doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de companie sau a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. La Conferinţa de Pace de la Paris în 1919, cea care a suportat suferinţele războiului, a fost apreciată de străini care a văzut în ea, simbolul resurecţiei naţionale. A desfăşurat o activitate de recunoaştere internaţională a României. Regina Maria a fost prima femeie numita membră a Academiei Române. Regele Ferdinand şi Regina Maria între 9-14 aprilie 1924, au fost la Strasbourg, pentru a onora prizonierii români capturaţi în Nordul Moldovei şi morţi în Alsacia, Franţa. Tot la Strasbourg, regina primeşte titlul de Doctor Honoris Causa pentru actvitatea ei de scriitoare.

 După intrarea României în ,,Marile Război” (aug.1916) şi mai ales după retragerea administraţiei la Iaşi (dec. 1916), Regina Maria a folosit toate resursele pentru românii de pe front şi din spatele frontului : acordănd asistenţă medicală răniţilor, ajutor văduvelor şi infirmierilor. Ea a organizat spitalele și a pus pe picioare întregul sistem sanitar din Iași. Nu ezita să meargă pentru a fi în mijlocul bolnavilor (inclusiv a celor cu boli molipsitoare), pentru a-i îngriji, mângâia și încuraja. ,, Doctorii au încercat adesea să mă convingă să port mănuși de cauciuc când umblu printre bolnavii de tifos, dar eu mă împotriveam, pentru că toți soldații îmi sărutau mâna și nu puteam să le dau să sărute o mână de cauciuc ( Regina Maria, Povestea vieții mele) Regina Maria, a susţinut prin diverse mijloace alianţa României cu Antanta. S-a opuns cu vehemenţă sancţionării de către rege a Tratatului de Pace de la Bucureşti impus de Puterile Centrale (apr. 1918), cu condiţii umilitoare pentru România. ,, A urmat o scenă teribilă, în care i-am spus Regelui că îşi vinde sufletul şi onoarea şi, o dată cu aceasta, onoarea familie şi ţării sale (...) nu pentru că era prost, ci pentru că un om cu un caracter ca al său devine întotdeauna instrumentul celor mai puternici decât el şi păcălitul lor”. (Hannah Pakula) Referinţe: ,, Doamne şi Domniţe, Prinţese şi Regine în istoria Românilor”, 

George Marcu, Editura Meronia, 2016, pag.114)

 ,, Urmează zile grele, de trudă şi amară suferinţă (...) Regina Maria însă, a înţeles că sublima taină a învierii noastre naţionale, cerea să fie răscumpărată prin jertfe de sânge şi dureri. Tot palatul regal era prefăcut în spital şi în fruntea infirmierelor se afla Doamna ţării cu fiicele sale (...)

( Revista Femeilor Române” , articol Sofia Meteş, apr. 1938)

 

 „În fiecare dimineață, Regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un grup de brancardieri voluntari se duce la gară pentru a-i primi pe răniți. Regina înfruntă moartea și ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește oboseala unei zile nu de opt ore ci a unei zile care se întinde până noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optsprezece ore de muncă, pe cât de respingătoare pe atât de periculoasă, în mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor. Când este vorba de Regina nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energia de a învinge. Sentiment necunoscut pentru o suverană a cărei îndrăzneală aduce a invulnerabilitate.:p. 360” (Contele Saint-Aulaire, Ministrul Franței la București)

 

 Problema femeilor din armată este privită în general că ele îndeplinesc aceleaşi responsabilităţi ca şi celelalte femei care au alt loc de muncă şi anume ,, îmbinarea muncii cu familia” În prima necesită energie, patriotism, în a doua sentimente, maternitate.I

,,In timpul războiului, femeile militar ajung acolo unde 100 de bărbati nu reuşesc”(Moriel Sibenstain)

 

De-a lungul istoriei femeile au luptat în toate conflictele armate. O dată cu Primul Război Mondial dacă bărbaţii au mers pe front, femeile s-au angajat în fabricile de armament. Ele nu aveau voie să lupte pe prima linie de front. Cu toate ca femeile au fost admise pentru prima dată la multe specialităti militare anterior interzise (printre acestea şi aceea de pilot pe elicopterele de atac)a continuat să fie interzisă angajarea femeilor în activităti combatante în trupele terestre (trupele speciale. În timpul operaţiunii “Furtuna in Desert”, şapte la sută din totalul fortelor armate americane erau implicate femei – Departamentul de Aparare din SUA a declarat că ,, nici o pozitie militară nu poate fi interzisă femeilor”. .Marina americană a decis să permită accesul femeilor in fortele de infanterie. În Marea Britanie, femeile puteau merge in misiuni in zonele de conflict, dar să lucreze acolo ca medici, informatori sau in serviciile de logistică ale bazelor militare.

Motivele pentru care femeile nu au fost primite în armată: traditia asocierii bărbatiilor cu războiul, si a femeilor cu pacea. S-a plecat cu ideea capacităţii fizice reduse a femeilor, probleme fiziologice si biologice care puteau influenţa femeia asupra randamentului si concentrării, lipsa cunostintelor de tactică. S-a mai luat în calcul că existenţa femeii într-un mediu predominant masculin creste riscul existentei unor relatii, fapt ce poate distrage atenţia privind munca sau lupta, dar şi posibilitatea ca aceasta să rămână însărcinată, nemaiputând fi activă pe teren. De asemenea, femeiaestecunoscută ca fiind mai empatică decât bărbatul, lucru care ar putea diminua capacitatea acesteia de a ucide inamicul.

(Helena Carreiras, GenderandtheMillitaryWomen in theArmedForces of Western Democracies, (London: Routledge, )2007), 97.

IN AVIAŢIE

Dintre româncele care au luat part e în cel de-Al Doilea Război Mondial, trebuie să le menţionăm pe membrele Escadrilei Albe- unitate de avioane sanitare pilotate de femei. Primele femei-pilot care au făcut parte din escadrilă au fost Mariana Drăgescu, Virginia Duţescu, Nadia Russo, Marina Ştirbey şi Irina Burnaia Smaranda Braescu… Felicia Ţigănescu, prima femeie pilot din România, decedată la 93 de ani, în 2003.

MARIANA DRĂGESCU, singura femeie din Europa de Est care a participat integral la cel de-al doilea război mondial şi supravieţuitoare a cunoscutei ,, Escadrile albe” , formaţie unică în lume ale cărei avioane purtau pe fuselaj Crucea roşie. ,,Această escadrilă era pilotată de femei.În 1941, escadrila a fost trimisă în zona frontului. Erau trei aviatoare: Nadia Russo, Virginia Duţescu, Virginea Tomas. Escadrila avea misiunea de a transporta răniţii.

,, Coboram spre zona de bătălie, orietându-mă după epave de tancuri, cadavre, cai morţi şi aterizam pe orice teren unde se găseau trupe româneşti; ,, Ne aduceau răniţii la avion. Pe aceştia îi aduceam pe un teren, unde erau îmbarcaţi în avioanele de transport greu, spre spitalele de campanie din zonă”

(Mariana Drăgescu, aviatoare, Edit. Semne Bucureşti

Smaranda Braescu (b.1897, Hănțești, Romania – d. 1948, Cluj, Romania)

Ovidiu Genaru , a cincea antologie ,, Patimile după Bacovia", Editura Cartea Românească

O nouă apariție editorială la Editura Cartea Românească  în cadrul colecției ,, Poeți Laureați ai Premiului Național de Poezie ,, Mihai Eminescu", cu sprijinul Primăriei Municipiului Botoșani și al Fundației Culturale ,, Hyperion- Caiete Botoșănene", Botoșani.

Ovidiu Genaru și-a tipărit recent a cincea antologie, pentru a marca jumătatea de secol (1967-2017) de când scrie versuri .

Ovidiu Bibire, pseudonimul Ovidiu Genaru (n. 10 noiembrie 1934, Bacău.  Este  poet și fost deputat român în legislatura 1992-1996, ales în județul Bacău pe listele PDSR. În cadrul activității sale parlamentare, Bibire a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Italia și Brazilia.

După terminarea liceului în Bacău, urmează Institutul de Cultură Fizică din București, din 1953 până în 1957. După absolvirea institutului, lucrează ca profesor de gimnastică la Școala Sportivă din Bacău, 1957-1966. A fost încadrat ca redactor la revista Ateneu1966-1974 , profesor la Institutul pedagogic, 1974-1980, muzeograf la Casa memorială George Bacovia din Bacău, 1980-1998.

 Debutează într-o plachetă de versuri editată de Casa de Creatie locală în 1959, redebutează în revista „Luceafărul in 1964, iar editorial in 1966. În anul 1966, îi apare primul volumul de versuri Un șir de zile, în colecția „Luceafărul” a editurii Editura pentru Literatură. În anul 1990 este muzeograf la Casa Bacovia. După revoluție lucrează la Inspectoratul pentru cultură al județului Bacău, apoi devine deputat în Parlamentul României ,în legislatura 1992-1996. Se pensionează în 1996. Între anii 2000-2004 este ales din partea PSD consilier în Consiliul Municipal Bacău. La 70 de ani, în 2004, se retrage din viața publică. În același an primește distincția Ordinul ,, Meritul cultural”, în grad de comandor, este cetățean de onoare al Bacăului.

Debutează în revista Luceafărul, în 1964. În anul 1966, îi apare primul volumul de versuri Un șir de zile, în colecția „Luceafărul” a editurii Editura pentru Literatură.

publicaţii:

Un șir de zile,1966;Nuduri, 1967;Tara lui π, 1969;Week-end în oraș, 1969;Patimile după Bacovia, 1972; Bucolice, 1973;Elegii, 1974;Goana după fericire 1974;Fidelitate, 1977;Madona cu lacrimi, 1977;Iluzia cea mare, 1979; Cafeneaua subiectelor, 1980;Poeme rapide, 1983;Flori de câmp,1984;Am mai vorbit despre asta, Iași, 1986;Sperietoarea, 1992;Diverse cereri în căsătorie, 1994;Proces-verbal al unei crime, 1998;Orient, pardon!, 1999;La opt, gaura cheii și alte patimi, Junimea, 2018;

Premiat de Asociaţia Scriitorilor din Iaşi, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul “G, Bacovia” al revistei Ateneu, Premiul  Turnirului de Poezie”, ediţia a VII-a, 2017, Premiul BALCANICA OPERA OMNIA la Festivalul Poeților din Balcani Brăila ediția a XI-a, Premiul USR pentru Poezie, 2020, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, ediţia 2020, în cadrul galei programate la Botoşani. Premiul Asociației Scriitorilor di Iași (Poeme rapide) 1983; Nominalizat la Premiul Național de Poezie ,, Mihai Eminescu", 2012,  2013, 2015, 2016, 2017 pentru Opera Omnia, Marele Premiu pentru Poezie al festivalului Internațional de Poezie ,, Grigore Vieru" Chișnău, 20155.

Ovidiu Genaru – cincizeci de ani de poezie

,,Ovidiu Genaru și-a tipărit recent a cincea antologie, pentru a marca jumătatea de secol (1967-2017) de când scrie versuri (Poezii, la Editura Cartea Românească) – și scrie bine.(...) În antologia de față, Ovidiu Genaru mai reține totuși poezii din prima etapă a scrisului său, adică a celei de fantazare încă estetizantă (din volumul Nuduri, 1967), ce anunța totuși destule libertăți asociative deloc comune, deși spunea într-o pagină din Țara lui Pi (1969) că „marii bătrâni nu trebuie mâhniți” și mai erau prezente „ofrandele lirice”, „pelerinii”, „profetul peșterii” ori crinii ca „mari evaziuni”, și cu convingerea că „frumusețea e aceeași, nu-ngăduie nimicuri”… Peste abia trei ani, în deja amintitele Patimi după Bacovia, se simt alterări superficial salvate de „nobțelea mahalalei”, depozitele de obiecte până mai ieri vii se arată a fi „demodate”, „cuvântul e un vehicul hodorogit” și chiar „Dumnezeu mănâncă la cantina săracilor”… Sublinind contrastul cu nu prea îndepărtații crini, apar în peisaj gunoaiele menajere, „resturi la periferia orașelor de deșeuri” printre care „hămesit de foame scormonește cobaiul alb și înfricoșat al poeziei”…

,,De atunci încoace, poezia lui Ovidiu Genaru n-a suferit schimbări neașteptate: cărți precum Graffiti. Afișe. Insomnii (2014), Terapia cu îngeri (2016), apoi ciclul prezent în finalul antologiei, de Inedite. Rescrise. (2017), reluat, cu variante, în culegerea publicată în 2018 la Editura Junimea sub titlul La opt, gaura cheii și alte patimi, accentuează, doar, nota fantezist-manieristă a scrisului său, rafinamentul și subtilitatea formulărilor mereu ingenios-inventive, dar – lucru important – fără a se cantona în jocul strict formal, iubitor de artificii, al strămoșilor stilistici. Cum sugerează foarte bine titlul din 2014, discursul poetic e deopotrivă unul de schiță rapidă, executată cu dexteritate, doar aparent neglijent și în grabă, a stărilor de spirit (sub aceeași tutelă a improvizației fantezist-ironice), dar plasând la vedere, „afișând” confesiunea directă și traducând o subterană stare de neliniște, de „insomnie” a unei conștiințe frământate, acut critice, privind sceptic și melancolic lumea. (Ion Pop, Ovidiu Genaru cronică literară)

,, Iată o colecție absolut necesară! Care nu are decât un singur cusur: e, prin forța lucrurilor, incompletă. Sper ca acest premiu să aibă viață lungă. (Nicolae Manolescu) 

 FLORI DE CĂMP-1984

Liliac alb, norocos

N-am atins-o! Delicată, s-o strivești cu privirea/ Ca undelemnul ușoară/ D, s-a pierdut apoi în brațele negustorilor. Dar nu-mi pasă!/Păstrez amintirea-i suavă, de liliac alb, norocos,/Petală preacurată în beznă./          Știu că remușcările vor veni și nu iartă/Îmi place s-o văd acolo, pură și luminoasă/ În acest întuneric dens și barbar al memoriei.

POEME RAPIDE 1983 

Tot mai tîrziu

Tot  mai târziu vii la întâlnire amorul meu/ cu ochi umezi/ Ieri ocoleai până la mine/ doar două morminte/ Azi trei/ Mâine patru/

Ah în cale-ți stau născândele morminte/ Zidul mai târziu vii la întâlnire amorul meu cu ochii umezi/ în piața cu porumbei și firimituri de pâine.

 

 

Vinurile de Cotnari, căteva precizări despre soiurile și cum se consumă

GRASA de COTNARI.

Dintre toate soiurile, cea mai nobilă și mai dulce vin  solicitat de consumatorii din țară și străinătate este Grasa de Cotnari. Are culoarea vinului tânăr și este galben cu reflexe verzui, asemănător culorii de toamnă a frunzelor din labirintul podgoriei. De la galbenul verzui al vinului tânăr, culoarea se desăvârșește devenind un aurie. Aroma, este cea a caiselor uscate sau cu cea de ceară de albine. Gustul, pare să fie din cel al miezului de nucă împletit cu dulceața stafidelor cu nuanță de migdale dulci. Strugurii sunt predișpuși la atacul de mucegai nobil.

,, Acest vin armas este băutura Măriei Sale, Domnul Moldovei; ca și orice lucru scump nu se potrivește destrăbălării; dramul lui trebuie  să împlinească puterile minții și virtutea trupului”( Mihail Sadoveanu, 1936).

Acest soi de vin acumulează 300 grame de zahăr/litru de must, din care rezultă un vin de minim 12,00% alcool și aproximativ 80 grame zahăr/litru. Maturarea se face în hrube, minim 2 ani, în butoaie de stejar, după care urmează învechirea în vinotecă, în butelii de sticlă. Acest tip de vin se pretează învechirii, buchetul amintind de nuci verzi, flori de tei și miere în cea mai desăvârșită combinație. De la galbenul verzui al vinului tânăr culoarea se desăvârșește devenind aurie. Se alătură produselor de patiserie și cofetărie.

TĂMÂIOASA ( Busuioaca) de Moldova.

Este considerată ,,mareșalul”  vinurilor aromate românești, dovadă dacă este pus într-o cupă de vin ai un sentiment de admirație. Amprenta soiului din care provine acest vin, depinde de durata și modalitatea în care are loc operațiunea de macerare, fermentare. Are culoarea galben strălucitoare cu reflexe verzui sau gălbui. Aroma sa, este dată de un amestec de dulceață de petale de trandafir, de fragi de pădure, ceea ce-i conferă o personalitate distinctă. Gustul are parfum de busuioacă, fân proaspăt adunat cu aroma perelor. Acest soi are 260 grame zahăr/litru de must, din care rezultă un vin cu tăria alcoolică de minim 11,5 % și un conținut de peste 60 grame zahăr/ litru Strugurii pot fi culeși târziu. Maturarea se face în hrube, minim 2 ani, în butoaie de stejar, după care urmează învechirea în vinotecă în butelii de sticlă. Tămâioasa Românească, este un vin de desert, recomandat a servi bine răcit.

 

FETEASCA ALBĂ

 ,, La curtea din Hărlău, în buza viei,/ Făcea Măria sa popas, nu rar / De-și mai uita de grijiile domniei/ Cu dumneaei˝ Feteasca de Cotnari˝.

Feteasca albă, vin sec, este cel mai popular vin care surprinde prin finețe, aroma florală. Fiind un aperitiv sau o bună companie pentru carnea albă și pește. Vinul Feteasca Albă dulce, este recomandat la desert, având un echilibru perfect între zahăr și aciditate. La Cotnari se mai produce și Feteasca Cătălina, maturarea în hrube, minim 2 ani, în butoaie de stejar, după care urmează învechirea în vinotecă, în butelii de sticlă.

FRÂNCUȘA

,, Ce ar fi pământul fără soare, / Poetul fără har,/ Bucătarul fără sare,/ Și moldova fără Cotnari???˝.

Frâncușa de Cotnari este un vin alb sec, care consumat menține starea de dispoziție. Lipsit de zahăr  este un exemplu de vin sec al podgoriei. Culoare galbenă, cu limpiditate perfectă, ,,ca o lacrimă˝. Aroma este dată de strugurele bine copt. Frâncușa acumulează aproximativ 190 grame zahăr/ litru de must din care rezultă un vin de minim 11,5% alcool. Este un vin ideal pentru carnea albă și pește.

( revista vinurilor, 2001, ediția nr.1, Asociația Degustătorilor)