Drezda

Am plecat impreuna cu fiica mea, din orașul Berlin, părăsind orașul cu gândul că voi reveni.

Am plecat cu trenul de la gara centrală, spre Dresda. Din Berlin și până la Drezda, am mers cu acceleratul care zbura atât de repede, încât totul se contopea într-o panorama  lunguiață și sură. Pe o parte și alta se întindea o câmpie nesfârșită, orașele, satele, trecem pe lângă ele, și ele dispăreau ca tablourile unui caleidoscop feeric.

Apropiindu-ne de Dresda, terenul se schimba.

Apropiindu-ne ne surprinde  frumusețea  lor. Zărim orașul Drezda, impozant și majestos, încadrat între dealuri mari și tăiat pe mijloc de un brâu argintiu, de râu. Era ora 19, când am ajuns în imensa gară din Dresda.

De la gară, am luat un tramvai, care ne ducea la periferia orașului, iar  acolo, un autobuz ne ajuta să ajungem într-un cartier numit Caditz, situat la o distanță de 3 Km față de Drezda.

Ne-au primit o familie care ne-a împărtășit bucuria  de-a locui  într-un oraș, cu atâtea evenimente, care și-au scris istoria cu multe pierderi umane și materiale  de valoare mare.

Ne-a găzduit timp de cinci zile și ne-au însoțit pe multe trasee din oraș.  

Vinul de la mitologie la creștinism

 

Evreii au găsit în Canaan, la reîntoarcerea lor din robia egipteană, vița-de-vie aclimatizată. Este menționat în Vechiul Testament....  

 ,,au tăiat din valea Escal o viță cu un ciorchine uriaș de strugure și au pus -o pe o părângă dusă de oameni˝.

Evreii au recunoscut în vin, licoarea înveselirii vieții.

La greci, în simbolistica mistică, a băuturilor îmbătătoare li se atribuia puterea de a conferi nemurire.

Hipocrate din Cos, unul dintre părinții medicinei, atribuie vinului calități aparte, vorbind despre un menos al vinului. Adică energia, forța morală, precum și capacitatea de a transmite puterea de la zeu la un muritor.

Socrate descrie vinul: ,, Vinul inspiră arta și ne adoarme grijiile, trezind în noi sentimente bune.....

Vinul îmbărbătează sufletul, îndulcește amărăciunea, așa cum mandragora îmblânzește pe oameni și întreține bucuria, așa cum uleiul întreține flacăra˝.

Romanii au preluat de la greci vinificarea, devenind cu timpul mari viticultori . Ei credeau într-un zeu al viei și vinului pe nume Bachus al cărui cult fusese adoptat oficial la Roma, în anul 462 î.Ch.

Bachus a fost un zeu roman al vinului, viței-de-vie și al beției și era însoțit de preotesele bacante (Bacchantes) la sărbătorile Bacchanalia, desfășurate toamna, la culesul viilor. Bacantele - îmbrăcate în piei de cerb, purtând torțe aprinse.

Savoarea vinului- secrete pentru consumul vinurilor

SAVOAREA VINULUI

,,A prezenta un vin și a începe să-i cunoști cunoști și să-i prețuiești savoarea nu este o treabă de mântuială, o simplă operație de destuparea sticlei și de umplere precipitată a paharului, deoarece riscăm să devalorizăm până la batjocură un vin prețios și să banalizăm un moment de încântări, nu numai ale cerului gurii dar și ale inimii și spiritului “ 

( ing. Dorin Popa, vicepreședinte al Asociației Degustătorilor din  România)

Astfel vinurile albe și roze , temperatura optimă de consum este între 10-12 grade C. Vinurile spumante se servesc la temperaturile de 6-8 ˚C, deoarece este favorizată dizolvarea bioxidului de carbon și menținerea perlării pentru o perioadă mai lungă.

Vinurile roșii se vor consuma la temperatura camerei adică 17-18 ˚ C. Dacă vinurile  au fost păstrate în pivnițe la temperaturii de 10-12 ˚ C , atunci vom ridica temperatura vinului într-un timp scurt, prin aplicarea pe sticlă a unui șervet înmuiat în apă caldă. Se ca evita încălzirea bruscă și agresivă prin apropiere de surse de căldură, care pot supraîncălzi sticla și implicit vinul.

Destuparea sticlei. Cu o pânză curată vom șterge suprafața dopului și gâtul sticlei.Vom folosi un tirbușon cu pârghie. Se cuvine să fim cu mare atenție pentru că prin modul de introducere a spiralei, să evităm desprinderea unor bucăți de plută care, căzute pe suprafața vinului sunt foarte greu de îndepărtat. Odată dopul extras, prin mirosirea lui aflăm indicii ale sănătății dacă dopul prezintă da, sau nu mirosuri străine, de mucegai sau de oțet, înseamnă că vinul este compromis. După destuparea sticlei, vinul va fi turnat imediat în pahare, pentru a se evita aerisirea, oxidarea, pierderea prospețimii și a aromelor. Turnarea vinului în pahare, se face prin apropierea sticlei de buza paharului, pentru a se evita pe cât posibil aerisirea vinului; ideal este să înclinăm paharul în așa fel încât, vinul să se prelingă pe pereții acestuia.

Paharele au un rol important în aprecierea calității vinului, ele trebuind să permită examinarea corectă a limpidității, culorii, aromei, buchetului și gustului.

Se pare că paharele pentru vin au apărut în secolul al XVII-lea în Anglia și Boemia, de unde s-au  răspândit în toată Europa.

Paharul trebuie să fie din sticlă albă curată , de cristal sau semicristal, incoloră și perfect transparentă, să nu prezinte decorațiuni, incizii sau încrustații.

Este obligatoriu să fie un pahar cu picior subțire, fin și solid , suficient de înalt, pentru a putea fibine ținut în mână; se evită contactul mâinii cu cupa paharului, pentru a evita riscul de a modifica temperatura vinului și erorile de apreciere a culorii și limpidității.

( ing. Dorin Popa, vicepreședinte al Asociației Degustătorilor din România)

 

Despre Compania Cotnari, județul Iași, istorie, legendă, savoarea vinului .

Azi mi-am propus să prezint o activitate desfășurată în perioada anilor 1995-2003, în calitate de ,,Primul Distribuitor de vinuri de Cotnari”, în orașul Botoșani. 

Când am încheiat contractul de colaborare, era la conducerea societății, domnul director Nicolae Carja, despre care îmi aduc aminte cu plăcere pentru că, prin acest contract, eu am putut să-mi  ajut copii să termine facultatea de medicină.

Pentru început, am transportat cu o mașină Dacia 1300 și remorcă de 300 kg, în care intrau 50 de baxuri de vinuri adică 600 de sticle de 0,750 l. Anexez printre primele facturi emise de societate. Primul transport de vinuri in Botoșani a fost de 40 baxuri reprezentând vin de Grasă de Cotnari, Fetească și Frâncusă. Apoi, pe parcurs consumatorii au observat calitatea vinului și au început să crească comenziile. Dacă la început comanda era de 2-3 sticle la un magazin, după o perioadă de timp comanda era de 2-3 baxuri  vin. În anul 2003 când m-am retras, solicitarea pe piață era 8000 de sticle pe an. 

Din acel an, conducerea societății, au întocmit proiecte în vederea înlocuirii linii tehnologice cu tehnologia cea mai importantă existentă în Europa. Proiectul mai prevedea o nouă staţie de îmbuteliere a vinului şi o staţie performantă de epurare a apelor uzate, totul după normele UE. Tot în acest proiect, s-a prevăzut  achiziţionarea unei   auto-cisternă de mare capacitate, din inox, pentru transportat vin, electro-stivuitoare noi şi va fi retehnologizat laboratorul de analize pentru vin, care va deveni unul dintre cele mai moderne din România. Ca urmare a  retehnologizarea combinatului de vinificaţie, conform normelor europene, am înțeles că producția s-a dublat astfel ajungându-se la o desfacere de vinuri pentru orașul Botoșani de 180. 000 pe an, în afara Marketu-rile care au alte comenzi. Mă bucură faptul că s-a ajuns la această performanță și că eu am pus bazele desfacerii a primelor produse de vinificație în Botoșani.

 

Astăzi, S.C Fintech  S.R.L , vine prin această prezentare a S.C. Cotnari S.A cu respect și prețuire față de colaboratori cu care am colaborat timp de 9 ani. 

Deviza mea este: să ne amintim cu drag, cu respect, de acele persoane cu care am colaborat și să le mulțumim.

Mi-am propus prin acest articol să prezint date istorice ale podgoriei de la Cotnari, cum era numit și ,,Vinul Domnesc”, și  câteva informații necesare despre soiurile de vinuri de Cotnari  pentru ca cititorul să poată aprecia un vin, să facă diferența între diferitele tipuri de vinuri, pentru că ,,vinul este băutura cea mai apropiată de natură".

La început , ca oricare început a fost mai greu, pentru că pe piața de desfacere erau vinurile aduse din sudul țării, și vinurile de la Vina Iași.

În perioada când am lucrat cu societățile comerciale de desfacere a produselor alimentare ( baruri, cafenele, magazine, on -gros) din Botoșani, veneau întrebări despre  produs și cum se consumă, cum se asociază.  Acest motiv m-a determinat, să scriu și eu azi câteva rânduri. Sunt convinsă că, în spațiul public au fost postate despre aceste vinuri de Cotnari, și cu mult respect față de cei care trudesc începând din primăvară până-n toamnă târziu la obținerea unui vin de calitate.

Din punct de vedere istoric despre Cotnari găsim informații de acum 2500 ani, unde pe dealul Cătălinei, era o cetate traco- getică puternică, care străjuia împrejurimile.

În interiorul cetății, pe o suprafață de 5 ha se aflau locuințele șefului de trib și al celor apropiați lui. Iar jos , la poale, erau așezările celorlalți, ale oamenilor de rând care cultivau pământurile. Cercetările amănunțite au adus argumente care conduc la dovada că cultura de viță-de=vie datează din timpul lui Burebista. Se consideră că vinul era o bogăție a dacilor. Podgoria și târgul Cotnari au cunoscut  dezvoltare în perioadă domniei lui Ștefan cel Mare.Numele de Cotnari este dat de meșteșugul butoaielor ( cot=a coti, a măsura; ar=meșter).

În perioada anului 1599, Cotnariul era unul din cele mai mari târguri ale Moldovei, după Suceava și Bacău.  Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, viile de la Cotnari încep să-și schimbe stăpânii odată cu schimbarea domnitorului. Noul domn al Moldovei își răsplătea de obicei partizanii făcându-le dări  și nu de multe ori acordându-le pământuri în jurul Cotnariului. Așa că, din 1832 începe depopularea târgului. Anul 1891 a fost cel mai greu pentru podgoriile de la Cotnari. Ca și în timpul lui Burebista, au fost luate măsuri de tăierea viilor. 

   Istoricul și geograful Strabon, în lucrarea sa Geograpfica, menționează că, daco-geții dispuneau de mari suprafețe cultivate cu vii, fapt confirmat de ordinul Burebista (82-44 î. Ch), la îndemnul marelui preot Deceneu, de defrișare a viilor, pentru a stăvili jafurile populației migratoae atrase de vin și mai puțin, pentru a pune capăt consumului excesiv al autohtonilor.     La cucerirea Daciei de către romani, în anul 106, realizată după confruntări grele, mărturie stând și  astăzi Columna lui Traian, ridicată în cinstea victoriei romane, împăratul se pare că a fost impresionat de bogățiile acestui ținut, denumindu-l Dacia Felix. Cultura viței-de-vie a cunoscut o mai mare dezvoltare prin faptul că, romanii dețineau o experiență mai avansată, tehnicile viticole. 

 Așa se explică medalia ,, Dacia Felix", emisă de împăratul Traian în anul 112 și mai târziu a fost emisă medalia bătută în timpul împăratului Decius ( 240-251), fiind o reprezentare simbolică a provinciei, sub chipul unei femei care poartă în brațe doi copii, unul ținând în mână un strugure,  iar altul câteva spice de grâu.

 Istoricul A.D. Xenopol intărește această părere, scriind: "Patria cea mai veche a Geto-Dacilor, Tracia, era o regiune viticolă, cauză pentru care era considerată ca locul de naștere a zeului vinului, Dionysos. Iar Nicolae Iorga afirma, cu intreaga sa autoritate stintifica: ,,Cultura vitei de vie este de asemenea traditională la tracii iubitori de vin". Relativ la cultul dionysiac, exista părerea că el s-a născut în Tracia, în tinutul situat la nordul si sudul Dunării, de unde s-a propagat apoi in Grecia si Italia. La proto-dacii carpato-dunareni exista un cult asemanator, la fel de vechi, personificat de zeul Sabazio

În secolul al XX-lea , se iau măsuri pentru altoirea vițelor locale (Grasa de Cotnari, Feteasca, Tămâioasa, Frâncușa) pe portaltoi americani rezistenți la filoxeră și, astfel începe să renască ,, din propria cenușă”  podgoria Cotnari. Cotnariul este unica podgorie din România, care nu și-a modificat soiurile autohtone de vița-de-vie după invazia filoxerei.

În anul 1641, episcopul catolic Pietro DIODATO, care a vizitat Cotnariul, scria:

 ,, în acest loc sunt vii foarte mare număr, pentru că, acest teren face cel mai bun vin din toată țara; principele și boierii au toții vii în acest loc și în timpul culesului viilor aproape toată țara vine aici, care pentru cules, care pentru a cumpăra vin”.Vândut cu prețuri mari la export, pe plan intern doar Domnul și marii dregători ai țării aveau acces la acest vin”

Cu privire la calitățile vinului de Cotnari, cărturarul Dimitrie Cantemir, în lucrarea Discriptio Moldaviae aprecia : ,, că ținându-l cineva trei ani în pivnițele adânci și boltite, în cel de-al patrulea an căpăta o asemenea tărie încât și cel mai vârtos băutor este vrednic să bea trei pahare, fără să se îmbete; cu toate acestea, la urmă nici măcar nu-l doare capul ”

 (Sursa: Acad. Valeriu D. Cotea, Prof. dr. Gheorghe Csavossy).

 

Despre măria sa vinul, Acad. Valeriu D. Cotea  spunea : 

,,asemănare vinului cu o ființă denumit frecvent ,, ființă lichidă”- care se naște, trăiește și moare- posedă dincolo de lirism ei bonom, un adevăr fundamental, pentru că vinul nu poate fi desprins de ființa umană. Prin rolul său vinul a însoțit omul pe parcursul întregii sale existențe, i-a devenit nu numai un aliat în victorii, ci și un sfătuitor, prieten în momente de cumpănă și deschizător de drumuri.

 Unii chiar aseamănă vinul cu o femeie cu cea mai frumoasă femeie”.

Un spiritual catren privind asemănarea dintre vin și femeie ne-a oferit Păstorel Teodoreanu: 

 ,, E o mare desfătare/Să bei vin în crâșma 

 Când și crășmărița are / Cum s-ar zice, vinu-ncoa”

 

Cine n-a fost la cârciumă habar

n-are ce rai e acolo(….)

O, cârciumă sfântă !

Și-i sfântă fiindcă în ea nu există

Nici plictiseală, nici suferință,

Iar minunată din pricina frigărilor

Care se învârtesc singure.

( ,,comedia curților”, vol II, Pietro Aretino)

,,Vinul este produsul oferit de natură, care a influențat viața spirituală a omului, care i-a întărit curajul și i-a alintat suferințele. Această licoare îi încântă pe oameni.  Nici un leac nu este mai bun decât vinul, pentru că îndepărtează durerile, alină gândurile întunecate”. ( Homer).

 

 

 

Baudelaire, a scris: ,, Dacă vinul ar dispărea din producția omenirii, cred că s-ar produce în sănătatea și inteligența locuitorilor planetei noastre un gol, o absență mult mai înspăimăntătoare decât toate excesele de care e făcut răspunzător”.