BOTOŞANIUL CULTURALsi FEMEI CELEBRE: Arta teserii covoarelor- Interviu realizat cu doamna ROZICA MICLESCU din Vălenii de Munte judetul Prahova

În cadrul Festivalului „Cântecului, jocului, portului şi meşteşugurilor populare”, featival organizat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, a participat meştera Miclescu Rozica din Vălenii de Munte judeţul Prahova.

Doamna Rozica Miclescu este managerul societăţii cu capital privat S.C. Carpet Rosart S.R.L., unde produc aici, in cadrul atelierului , ţesătoare harnice, talentate înzestrate cu multă răbdare, pentru că ele au înţeles că meseria lor este frumoasă când ne gândim la decorarea caselor. Ele ţes covoare manuale de orice tip, ţesute şi înnodate, tapiserie clasică şi modernă, stofă foarte fină, ţesută manual, pentru capitonat mobilier. Desenele sunt executate de doamna Rozica Miclescu.

in imagine doamna Rozica Miclescu
foto Viorica Hrustovici

La standul de covoare şi tapiserii au fost expuse multe modele de artă decorativă cu motive florale, pe care nu poţi să treci indiferent pe lângă acesta fără să-ţi exprimi bucuria că poţi vedea în realitate cum arată un covor sau o tapiserie lucrată în alelierul doamnei Rozica Miclescu.

Pentru aceasta am solicitat un interviu meşterei Rozica Miclescu pe Blogul

http://1-cultural.blogspot.ro/

H.V. ● De unde aţi învăţat acest meşteşug?

Doamna Rozica Miclescu ● ,,Am început să învăţ acest meşteşug din copilărie. . Dragostea pentru ţesut şi arta populară în general, mi-au insuflat-o în copilărie bunica, mama şi surorile mamei care ţeseau şi brodau. Mai târziu la Liceul din oraşul Urlaţi, judeţul Prahova, unde la orele de practică, în program era o dată pe săptămână, participam la ţesutul covoarelor.

După terminarea liceului am continuat cursurile Şcolii de Artă din Ploieşti, secţia,, Pictură şi tapiserie”.

În 1982, m-am angajat ca desenator creator la un Atelier de Covoare din Vălenii de Munte şi am lucrat 10 ani, timp în care am îndrăgit această meserie şi mi-am propus să creez cât mai multe modele decorative.

Aşa că încet-încet, mi-am dat seama că acesta era drumul meu : să ţes covoare, să păstrez tradiţia. Este o muncă frumoasă şi complexă, trebuie să o iubeşti ca să obţii artă. În Vălenii de Munte m-am căsătorit. În anul 1992, a venit acel moment când am avut posibilitatea să am propriul meu Atelier şi am putut pune în practică toate cunoştinţele mele dobândite, obţinând reultatele care mi-am propus. Aici la Vălenii de Munte, am avut noroc să cunosc femei harnice şi talentate care cunoşteau în mare măsură artă ţeserii covoarelor.

Aceasta pentru că la Vălenii de Munte există tradiţia din timpul marelui istoric Nicolae Iorga care s-a stabilit in 1907. Aici am aflat de la doamna Zoe Niţulescu, care mi-a povestit cum că, marele istoric Nicolae Iorga, mergea prin oraş cu căleaşca şi a cunoscut multe gospodine care se îndeletniceau cu ţesutul şi brodatul.

Tapiserie

În privinţa croşetării ştim că în perioada când a stat Nicolae Iorga la Botoşani în casa în care a copilărit, care în prezent, este Casa Memorială ,, Nicolae Iorga” Botoşani, mama sa croşeta cu igliţa multe mileuri şi perdele în modele de iepure de casă. În afara de aceasta mai broda. De aici admiraţia istoricului pentru lucru de mână. Pentru aceasta, Nicolae Iorga, a vrut să fie de folos localnicilor şi-a propus să înfiinţeze o şcoală. Astfel, în august 1922, savantul a inaugurat aici, în prezenţa reginei Maria, Şcoala de Misionare Naţionale şi Morale care purta numele majestăţii sale. În această instituţie, care funcţiona într-o clădire aflată la câţiva metri de casa familiei Iorga, tinerele erau pregătite pentru cariera de învăţătoare.

Tapiserie

Acum, în fostul sediu al şcolii de misionare se află Muzeul de Artă Religioasă "Nicolae Iorga": icoane pe lemn din secolele al XVII-lea - al XIX-lea, sfeşnice şi veşminte preoţeşti, potire din argint şi vechi cărţi bisericeşti. Muzeul de artă religioasă a fost organizat la Vălenii de Munte tot de Iorga, în 1923, dar se afla în incinta parohiei "Nica Filip" din apropiere, fiind îngrijit de elevele şcolii de misionare. Aceste misionare urmau la rândul lor să transmită în şcoli despre arta meşteşugărească ca olăritul, ţesutul, broderia. Mai târziu la Vălenii de Munte s-a înfiinţat Şcoala de Artă şi Meserii, unde au fost numite trei profesoare de specialitate pentru ţesut covoare era doamna Zoe Niţulescu, la ceramica - Maria Chelsoi şi la
broderie - Elena Dima, care s-au implicat în formarea multor generaţii de femei care să ducă mai departe arta ţeserii covoarelor".

H. V.● De când executaţi aceste piese cu motive decorative florale, zoomorfe?

R.M ● ,, Eu m-am implicat în dezvoltarea acestui meşteşug creând modele noi şi mai complexe. Materiile prime sunt alese cu grijă cum ar fi caşmir, lână, bumbac, mătase naturală. Pentru realizarea aceasta am folosit culori naturale rezultate prin vopsirea cu coloranţi vegetali. Pentru nuanţatori folosesc borşul, zeama de varză, sau piatra vânătă. M am implicat în această meserie cu pasiune, răbdare multă muncă , aducând acest meşteşug la nivelul de artă decorativă, şi am creat adevărate tapiserii.

H. V. ● Ce vă solicită clienţi dintre acestea pe care le produceţi?

R.M. ● ,,Din fericire, oamenii au înţeles că o casă cât de mare şi frumoasă nu este împlinită fără covoare şi tapiserii. Acestea vin să înnobileze interiorul să-l personalizeze, să-i de-a căldură şi viaţă. De fapt, arhitecţii şi design recomandă decorarea casei cu covoare şi ţesături, chiar şi coverturi ţesute”.

H. V. ● Ce vă propuneţi în viitor?

R.M. ●,, Eu am cumpărat casa doamnei Zoe Niţulescu, fosta profesoara deţesături la Şc oala de Arte şi Meserii ,, Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte şi intenţionez până la sfârşitul anului 2012, să deschid un muzeu, unde pot fi văzute ţesături vechi ale fostei proprietare Zoe Niţulescu, precum şi o colecţie de covoare ale mele.

Cea mai mare bucurie a mea este că această casă muzeală va fi aranjată în sti românesc şi va rămâne aşa multă vreme.

H.V.● Aveti diplome de participare la Târguri naţionale şi internaţionale, vă rog să amintiţi câteva.

.● ,,Am participat cu expoziţii la Bucureşti, Palatul Parlamentului, Casa ONU, Şcoala Americană, Muzeul Naţional al Satului ,, Dimitrie Gusti”, am participat în Belgia Galeriile Toison D’or Brussel în 1992,, Elveţia – Geneva 2002, Franţa –Aix en Provence- 1999, Germania –Berlin, Frankfurt, München- 2006, Institutul IRECSON, Paris- Champs-Elysėes, Iordania –Amman 2009, Italia-Torino, Veneţia, Letonia-Riga 1998”.

Vă mulţumesc mult pentru că ne-aţi oferit aceste informaţii despre activitatea , pasiunea dvs pentru a aduce prin munca dvs. O bucurie, o pată de culoare şi fericire în casele oamenilor.