miercuri, 12 decembrie 2012

,, Prezentare ,,obiceiuri de Anul Nou"- Steliana Băltuţă, muzeograf Muzeul Judeţean Botoşani- Secţia de Etnografie


Măşti-meşter Stan Dănuţă Zăiceşti-Botoşani.
„Tradiţia populară va dispărea treptat???
Foto  imagine de la actiunea de la Galeriile de Arta cu tema ,, Obiceiuri de iarna"

,,Anii când urătorii vesteau belşug şi erau răsplătiţi cu fructe şi colaci au trecut. - La Crăciun aveau loc o serie de ritualuri. Şi pentru a marca mai bine momentul de sărbătoare în viaţa satului erau folosite elemente simbolice. S-au păstrat colindele cu steaua, cu luceafărul, cu globul. În biserici Dumnezeu ţine globul în mână şi această colindă se referă la naşterea pruncului Iisus care va stăpâni lumea. Altădată, colindele apăreau ca o scenetă, pentru că veneau şi cei trei magi şi îmbrăcămintea lor simboliza momentul venirii pe lume a Mântuitorului.
Grup de colindatori din Maramures
Grup de urători din Bucovina
De la Crăciun ne îndreptăm către Anul Nou, momentul de trecere fiind marcat de jocul caprei, considerat joc păgân, jocul cerbului şi jocul ursului. Jocul ursului era specific chiar geto-dacilor. Aceste obiceiuri au fost completate în timp de jocul căiuţilor. Obiceiurile sunt agrare şi pastorale. Chiar şi Pluguşorul este un ritual agrar, în timp ce jocul măştilor are ca simbol alungarea duhurilor rele. După uratul cu plugul urma semănatul cu boabele de grâu. Ambele erau trimiterea către fertilitatea agrară, pentru că se ara cu plugul, se trăgea brazdă în curtea fiecărui gospodar şi apoi veneau copiii cu semănatul. Se celebra anul bogat care a trecut şi se făcea trimitere la recoltele bogate de anul viitor. Altădată, adulţii practicau şi uratul fântânii, pentru belşug în apă. Fântâna era un element simbolic pentru viaţa satului.

În timp, aceste manifestări s-au îmbogăţit, dar şi-au pierdut semnificaţia iniţială. Nu mai este trimiterea către simbolistica magică şi nici costumele nu mai sunt cele iniţiale. În fiecare civilizaţie există manifestări ritualice cu trimitere la anumite momente de peste an, de apărare, de belşug, de fecunditate. Se merge pe o anumită simbolistică care s-a pierdut în timp, este firesc pentru că vorbim de o evoluţie a unei comunităţi rurale chiar şi urbane.
- Obiceiurile specifice Sărbătorilor de iarnă au un farmec aparte în poveştile bătrânilor.


- De-a lungul anilor memoria colectivă a reţinut doar esenţa, simbolul. Dacă ne gândim la costum, penele au fost înlocuite cu panglici sau alte materiale. Dacă la jocul ursului se folosea blana de urs, la noi a fost înlocuită cu blana de oaie sau capră. Toate aceste costume, toate textele de urare au fost modificate în timp. Etnografii au cules şi din fericire unele din ele s-au păstrat în timp, dar au fost multe completări sau multe pierderi ale manifestării respective. Pentru că viaţa satului merge către o modernizare, iar aceste ritualuri nu se mai păstrează în forma lor originală. A fost o perioadă când aceste ritualuri au fost interzise, dar unele persoane au înţeles că aceste manifestări sunt tezaurul spiritualităţii româneşti. Acesta a fost momentul fericit când ele au fost păstrate. Norocul civilizaţiei româneşti a fost acela că au existat persoane care au realizat că aceste manifestări trebuie duse peste timp.

- Când eram copil, mama îmi pregătea o traistă aleasă în casă, punea busuioc la clopoţel şi era o bucurie să merg cu uratul. Acum parcă s-a pierdut acea bucurie.
- Da, comunitatea a evoluat către latura financiară şi nu cea spirituală, cu bucuria de a colinda pe la case. Toate acestea intrau în latura spirituală, pe când acum totul intră în latura financiară. Nu mai e aceeaşi bucurie, acelaşi farmec al Sărbătorilor de altădată.
Totul era cu trimitere către belşugul agrar şi pastoral. Adulţii primeau colaci mari cât roata carului şi vin.
Am intrat deja într-o perioadă de dominaţie financiară şi este foarte greu. Important este ca şi în aceste condiţii să fie stimulaţi tinerii să conştientizeze că ce au învăţat face parte spiritualitatea românească. Nu se mai ţese ca altădată în casă, nu se mai ţes trăistuţele în care copiii puneau colaci şi nu mai putem vorbi de frumuseţea iernilor de altădată. Pânza de bumbac din care erau făcute costumele o ţeseau femeile în casă şi apoi era pusă pe zăpadă să se albească. Aproape în fiecare curte erau metri întregi de pânză din care se făceau costume tradiţionale.
Da, la Vorona, Tudora, Vârfu Câmpului. Mai sunt şi în alte comune pentru că instructorii de formaţii au grijă şi comandă costume la meşteri din alte judeţe. La noi nu mai sunt meşterii care cunoşteau specificul locului.
În urmă cu câţiva ani mai erau femei care îmbrăcau doar cămaşa tradiţională. În zona Botoşaniului a pătruns mai repede costumul purtat în oraş şi atunci femeile şi-au luat materiale pentru fuste şi au renunţat la catrinţe. În unele comune s-a păstrat obiceiul înmormântării în costumele tradiţionale de mire şi mireasă.
 Aceste ritualuri fac parte din spiritualitatea românească şi atunci am o durere în suflet. Etnografii şi alţi cercetători au continuat să culeagă, să păstreze imagini. Însă tradiţia populară românească treptat o să dispară şi o să apară influenţe care vor lăsa să fie ascunse sau să fie pierdute în timp toate manifestările care ţin de viaţa populară tradiţională.


Rep:Cu toate că acestea ne individualizează în marea familie europeană?

Carte poştală privată
Regina Maria îmbrăcată în costum naţional la Alba Iulia.Se depun eforturi foarte mari cu ceea ce înseamnă civilizaţie românească, nu numai obiceiuri, ci şi meşteşuguri. Nu mai sunt meşteri cojocari şi mai sunt foarte puţini care prelucrează ceramica. Numai în municipiul Botoşani erau 32 de vetre de meşteri olari, dar şi la Frumuşica, Hudeşti, Fundu Herţii, Vorona. Tot ce a însemnat frumuseţea civilizaţiei româneşti, treptat se pierde sau se transformă. Rămân doar documentele referitoare la ce a fost viaţa rurală şi nu numai.

Dacă sunt persoane iubitoare de cultură populară, atunci încă nu e totul pierdut. A luat avânt în cadrul proiectelor realizarea unor colecţii muzeale săteşti. Este încă o bucurie a salvării a ceea ce a însemnat patrimoniul civilizaţiei populare.




-
Carte postala privata. In imagine stânga-Regina Maria
 
Carte postala privata. În imagine dreapta Regina Elisabeta a Romaniei.


cărţi poştale privateTrebuie să nu uităm că şi în perioada regalităţii a fost apreciată civilizaţia românească. În imaginile care apar în documente reginele erau îmbrăcate în costumele populare româneşti. Şi doamnele de la curte, la anumite momente de protocol regal, purtau costume populare româneşti

REGINA ELISABETA A ROMANIEI.Carte postala privata.

,
,,Obiceiurile populare calendaristice au o serie de simboluri care sunt distincte pentru fiecare civilizaţie în parte. Crăciunul a fost, este şi va fi simbolul naşterii Pruncului Sfânt. Anul Nou la români în schimb, este mai complex în semnificaţii, având în vedere multitudinea de jocuri ritualice şi a costumelor purtate cu acest prilej, a accesorilor, a textelor de urătură pentru trecerea peste prag de la anul vechi, la cel nou. Mergând paralel cu sărbătoarea creştină Sfântul Vasile, în noaptea Anului Nou, copiii mergeau cu Pluguşorul şi cei mari, gospodarii, cu Plugul, trăgând brazda în curtea fiecărei case , în zăpada mare, pentru belşugul ogorului în roade bogate.Pe lângă uratul cu plugul şi buhaiul având texte referitoare la arat, semănat, culesul recoltei, treierat, măcinat, frământatul şi coptul colacilor,, mari cât roata carului", în noaptea Sfântului Vasile, în satele din zona Botoşani, se mergea şi cu jocurile de căiuţ, de capră, de urs, cu mascaţii.
Muzeul de Ştiinţe ale Naturii Dorohoi
Sala Oglinzilor în colaborare cu Secţia de
Etnografie Botoşani.
Demult, parcă uitate azi, făceau parte dintre ritualurilor populare de Anul Nou şi Benzile lui Coroi, Jianu, Brâncoveanu, care se desfăşurau ca scenete de haiducie, de apărare a celor nedreptăţiţi, de biruinţă a binelui. Dacă pentru Crăciun accesoriile purtate cu acest prilej erau Steaua, Luceafărul şi Globul iar textele erau de Colindă şi scenete cu Irod şi cei 3 Magii, pentru Anul Nou, erau mult mai bogate. Pentru jocurile de căiuţi purtătorii aveau mascoide cu capete de cai, diferite de la comună la comună şi diferit realizate artistic pentru jocurile de capră costumele erau de stuf, cu covor, cu ,, coardele". Costumele de urs îmbrăcate de jucători erau şi ele din diferite materiale: stuf cu capete împodobite cu şiraguri de mărgele, cu blănuri de capră, de oaie şi mai rar de urs. Măştile obrăzar de o mare diversitate şi o multitudine de materiale(cănepă colorată, blană, pene, materiale textile, mărgele, fasole, coarne, piele de porc, panglici colorate , motocei din fire de lână nevopsite), ca şi alaiurile de mascaţi, aveau rolul de alungarea a duhurilor şi spiritelor rele, dincolo de hotarul satului, în ,, pustie". Dacă ne referim la semnificaţie, jocurile de capră, cerb, căiuţ, urşi simbolizau fertilitatea pastorală şi agrară.(acolo unde capra călca locul, ogorul era roditor, calul era simbol al apei şi soarelui, ieşirea ursului din hibernare însemna începutul primăverii şi implicit al lucrărilor agricole).

Un comentariu: