joi, 4 octombrie 2018

Poem reprezentativ trei poeţi: Lucia Olaru Nenati, Nicolae Dabija și Victor Teișanu.


Doamna Lili Bobu care patronează Asociația Culturală Regal d’Art a realizat de-a lungul vremii multe lucruri deosebite: spectacole dedicate lui Grigore Vieru și lui Eugen Doga ș.a., seturi de cărți poștale în stil de epocă,  ediții ale unor cărți deosebite  ce pot fi asemuite cu bijuteriile Fabergẻ. Mai ales, la opera și posteritatea lui Grigore Vieru lucrează ea de multă vreme, străduindu-se să atingă desăvârșirea exhaustivă, adunând tot ce reprezintă posteritatea lui într-o carte enormă, aurie, ce ar merita numele de ”Cartea de Aur”. Acum, de curând, ea a editat trei cărți mono-poem, cuprinzând, câte un poem reprezentativ semnat de trei poeți importanți apreciați de ea și poate nu numai: Lucia Olaru Nenati, Nicolae Dabija și Victor Teișanu, poemul respectiv fiind  tradus în circa 20 de limbi, nu numai din spațiul european, ci și din cel asiatic. Între variantele acestor traduceri sunt intercalate tablouri superbe, consonante temei, printate pe un pergament special. 
Hârtia cărților este de mătase, coperta îmbrăcată în catifea editorială de diferite culori, de pildă, în cartea doamnei Lucia Olaru Nenati culoarea este roșu-purpuriu, amintind de poemul ei ”Academia de aur si purpură”.  Pe coperta acestei cărți ce cuprinde poemul ”Uitam să mă trezesc în zori” maestra a lipit, hand made, desigur, o efigie reprezentând o camee feminină sau o roza (floarea vieții la daci) îmbrăcată în aur lichid, pictat de ea si pe care a postat cristale Swarowski. 
La Nicolae Dabija coperta e din catifea albastră, iar efigia aurită reprezintă imaginea stilizată a unui ochi, titlul cărții – și poemului - fiind ”Ochiul al treilea”
Culoarea cărții lui Victor Teișanu intitulată ”Las moștenire” e verde purtând efigia aurită a unui copac.
               Aceste cărți realizate la editura PIM din Iași au o armonie unică, sugerând prin minuția artistică virtuțile bijuteriilor Fabergẻ în variantă autohtonă,  producând uimire dar, mai ales, admirație pentru felul cum știe autoarea acestei colecții intitulată ”Regal de Poezie” să exprime valoarea literară internațională a celor prezentați astfel, fiecare carte având, de altfel, în prefață și câte un grupaj de extrase din critici referitoare la valoarea poeziei lor, grupajul fiind tradus și în limba engleză. Ediţiile de până acum realizate de Lili Bobu au dobândit numeroase premii pentru artă bibliofilă.








            GRIGORE VIERU











VICTOR TEIŞANU



NICOLAE DABIJA

duminică, 30 septembrie 2018

MOMENT EXPOZIŢIONAL ÎN ANUL CENTENARULUI MARII UNIRI. 24 IANUARIE 2018, La GALERIILE DE ARTĂ GEEA BOTOŞANI



La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor în Moldova. 
La 24 ianuarie în același an, Cuza a fost ales ca domnitor în Țara Românească şi 
 s-au unit Moldova și Țara Românească rezultând  Principatele Unite.

Deși Unirea din 1859 era recunoscută doar pentru perioada domniei lui Cuza, șirul de reforme inițiate de acesta și venirea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care s-a bucurat atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. 
Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite se numeşte oficial România. Colonelul Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatelor Unite a fost nu doar o personalitate istorică unificatoare, dar şi, la fel de important, una reformatoare. 
Reformele lui Cuza au vizat sistemul politic, sistemul sanitar, instituţia Poştei, armata, Biserica, învăţământul, justiţia, fiscalitatea, serviciul vamal etc. Tot în timpul domniei lui Cuza au fost înfiinţate primele două universităţi româneşti: la Iaşi, în 1860 şi la Bucureşti, în 1864.
 Elena Cuza ( n. 1825-d. 1909)  a fost soţia lui Ioan Cuza.
După înăbușirea revoluției de la 1848, Elena Cuza a dovedit o altă trăsătură de caracter. Pusă în fața unei situații periculoase („revoluționarii fugeau din Iași spre Galați, urmăriți de oamenii domnitorului Mihail Sturdza”) ce amenința siguranța soțului ei, această tânără femeie timidă și aparent lipsită de încredere în sine, a dovedit o extraordinară energie, inițiativă și hotărâre. A pornit singură de la Solești spre Galați, unde a mers să-l vadă pe consulul britanic Cuninghan. Împreună au pus la punct evadarea lui Cuza la Brăila. De acolo, au fugit la Cernăuți și mai departe la Viena și Paris. S-au reîntors în Moldova peste un an, când venise domn Grigore Ghica.
Urmare a importantului eveniment istoric, Unirea din 1859, Elena Cuza a devenit Înalta Doamnă a României. La îndemnul soțului, pentru a nu se expune intrigilor, Elena Cuza pleacă în 1860 la Paris.

În egală măsură s-a îngrijit de soarta orfanilor din Bucureşti, inaugurând în 1862 Azilul „Elena Doamna” în Cotroceni, sau de problemele celorlalte categorii sociale defavorizate, cum ar fi bolnavii incurabil lăsaţi în îngrijirea statului, vârstnicii, nebunii sau deţinuţii. Ca patroană a vieţii mondene bucureştene, aceasta a organizat baluri de caritate, a prezidat dineuri, a oferit sprijin financiar tinerelor talente şi a răspândit parte din convingerile sale despre rolul femeii în societate, sedimentate în urma experienţelor pariziene şi româneşti.




Abdicarea impusă soţului său (11 februarie 1866) a însemnat un nou exil, întreaga familie stabilindu-se la Heidelberg (Germania). Doamna a rămas alături de soţ până la moartea acestuia. Ulterior s-a întors la moşia de la Ruginoasa şi a continuat operele de binefacere. A fost apreciată şi stimată de cuplul princiar de Hohenzollern, care au sprijinit-o în actele sale caritabile. S-a stins din viaţă la numai câteva luni după împlinirea semicentenarului Unirii Principatelor Române, moment în care a fost omagiată de întreaga suflare românească.




În 1925, a fost primită ca membră a Academiei Române. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris.
     În 1916,  a reprezentat  femeile la ,,Senatul Francez”, militând  pentru  drepturile acestora. În perioada Primului Război Mondial, Elena Văcărescu a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918.,
În 1919, guvernul francez îi decernează ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare.
 A avut o bogată activitate politică și literară. Începând din anul 1919 este numită de către regele României ca secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor pentru o perioadă de 20 ani. Ca urmare, în anul 1925, Elena Văcărescu devine membru de onoare al Academiei Române, ea fiind prima femeie din România care a beneficiat de acest titlu. Elena Văcărescu a reprezentat românismul, în formele lui culturale şi politice, în ţări precum: Italia, Spania, Olanda, Polonia, Cehia etc. Traducerile realizate de ea din unii dintre cei mai cunoscuţi scriitori români – Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea – au facilitat pătrunderea acestora în literatura europeană.  A fost o promotoare a politicii de apărare a securităţii româneşti, alături de bunul ei prieten Nicolae Titulescu. De altfel, paginile din memoriile ei, legate de anii maturităţii, demonstrează acest interes pentru realităţile româneşti.
A murit la Paris, la 17 februarie 1947, și este înhumată în cripta familiei Văcăreștilor din cimitirul Bellu. Ea a lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor. 

Referinţe:  Elena Văcărescu – „ambasadoarea sufletului românesc”, Prof. Cezar Dobre




REGINA ELENA A    ROMÂNIEI
n. 2.-05. 1896-d.-28.11.-1982
A avut de la naştere titluri de prinţesa de Grecia şi Danemarca. A fost soţia lui Carol al II-leaal României,(10-03-1921)  şi mama ultimului rege al RomânieiÎn anul 1993 Statul Israel şi Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem ,,Titlul şi Medalia Dreaptă între Popoare” pentru activitatea sa de salvare a evreilor prigoniţi în timpul regimului antonescian

Salvarea de vieţi a fost atestată, printre alţii, de   Dr. Alexandru Şafran,  Şef Rabinul din România în timpul celui  de al doilea război mondial,    şi de Dr. Theodor Lavi, istoric la Instituţia Yad Vashem şi fost activist sionist în România, care a descris rolul hotărîtor pe care l-a jucat                                  Regina   Mamă                     în obţinerea permisiunii de a se acorda ajutoare masive deportaţilor  în Transnistria, în 1941, ajutoare care au salvat multe mii de vieţi evreieşti (Pentru comentarii asupra rezultatelor pozitive ale atitudinii ei, )

Elena a stârnit admiraţia unor contemporane remarcabile prin frumuseţea lor, precum regina Maria a României, care o cataloghează ca ,,adorabilă”, în timp ce Marta Bibescu, o descria ca ,,prezentabilă, înaltă, brunetă, cu un farmec discret şi o fire plăcută care-i atrăgea pe cei din jur”.   

Regina Elena
Ana Ipătescu



Ana Ipătescu
(n. 1805-d. 1875)
A fost  eroina  revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească. A  participat direct, în fruntea mulţimii prorevoluţionare bucureştene la eliberarea guvernului revoluţionar, arestat la 19 iunie 1848, în urma unui complot contrarevoluţionar


ANA   IPĂTESCU a devenit o figură legendară în primul rând datorită presei care a prezentat-o în
fruntea revoluţionarilor ce-a impresionat şi s-a scris în toate gazetele. Un cotidian bavarez Allemeine Zeitung scria:,,S-a încercat arestarea întregului guvern provizoriu care a eşuat. O eroină a împins mulţimea către palat şi trădătorii au fost prinşi şi astfel revoluţia valahă a fost salvată""
Maria Rosetti


ELISABETA de WIED, s-a născut pe data de 29-12-1843, în Germania, la Castelul Neuwied de lângă Rin, era fiica prinţului Herman de Wied şi a prinţesei Maria. Regina Elisabeta a României, întâia regină a României, soţia lui Carol  I de Hohenzollern, a fost patroana artelor, poetă, eseistă, scriitoare, cunoscută sub pseudonimul Carmen Sylva şi fondatoarea mai multor instituţii de caritate. A murit pe data de 2 martie 1916.

Anii 1878-1914, sunt extrem de importanţi pentru istoria României: anul 1878,  în care independenţa României faţă de Imperiul otoman este recunoscută de către Marile Puteri, iar 1914  este anul începerii primului război mondial. Elita feminină devine un interlocutor social cât mai exigent şi care îşi cer drepturile. Revendicările femeilor erau de trei tipuri: Emanciparea  economică  a  femeii,  emanciparea  culturală  şi  emanciparea  civilă  şi  politică

La Congresul Internaţional al Femeilor, desfăşurat la Paris, iulie-august 1878, Liga Femeilor din România a prezentat locul femeii în societate cât şi drepturile ei. Revendicările femeilor române au fost asimilate cu cele ale femeilor din lumea occidentală, numai că acestea s-au obţinut mai târziu (dreptul de vot) 1946.

               ADELA XENOPOL afirma în 1879
         ,,Femeia nu este mai inferioară bărbatului ci
          femeile române   sunt   pe   aceeaşi    treaptă 
                        morală   cu  bărbaţii.
         ,, Femeia are aceeaşi capacitate şi este capabilă
                de   aceleaşi   activităţi   ca   bărbaţii”.





M.S. Regina Elisabeta de Neuwied
Fondatoarea a mai multor instituţii caritabile supranumită de oamenii din popor
 ,, Mama răniţilor”

   În războiul ruso-turc, Regina s-a devotat îngrijirii răniţilor şi a fondat ,,Ordinul Elisabeta”, o cruce pe o panglică albastră. Regina Elisabeta, în timpul războiului din 1877, a înfiinţat spitale, servicii de ambulanţă şi îngrijire, a procurat medicamente pentru răniţi. ,,Societatea Elisabeta” a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol 17.000 de pacienţi. În 1906, regina a înfiinţat 14 societăţi filantropice şi naţionale, precum şi instituţia ,,Surorilor de Caritate”.


În 1881, patrona un azil pentru bătrânii săraci. În 1896, înfiinţează policlinica ,,Regina Elisabeta
În 1903, înfiinţează ,, Azilul de orbi - Vatra Românească”. A încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri şi gestionarea actelor caritabile. A înfiinţat Societatea ,, Munca”din Bucureşti prin care se dădea de lucru femeilor sărace. Rufăria serviciilor militare se spăla aici.

Regina Maria

                                             Numită în popor ,, Mama răniţilor ”.

împreună cu doamnele de la curte a  lucrat pe front, în spitale de campanie sau a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. La Conferinţa de Pace de la Paris, în anul 1919, cea care a suportat suferinţele războiului, a fost apreciată de străini care au văzut în ea, simbolul resurecţiei naţionale. A desfăşurat o activitate de recunoaştere internaţională a României Mari.





A. S. R.  Principesa României Principesa României

-cariera politică

Deşi rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927 şi l-a influienţat să accepte intrarea României de partea Antlantei, ca o garanţie a împlinirii visului de unitate naţională-statală. Prin sfatul Reginei Maria s-a realizat Marea Unire de la 1918. A incitat poporul să lupte pentru Marea Unire.A rezultat România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei şi Basarabiei.


La Alba Iulia, 15-X-1922, după făurirea României Mari, Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost încoronaţi în Catedrala ortodoxă ca Regii ai tuturor românilor.


Marea Unire. Prima provincie care s-a unit cu patria mamă a fost Basarabia la 9-04-1918. La Cernăuţi, 28-11-1918, Congresul General al Bucovinei, votează pentru unirea necondiţionată a Bucovinei cu regatul României. La data de 1-12-1018  a avut loc Adunarea Naţională la Alba Iulia.