luni, 1 februarie 2021

REPERE ETNOGRAFICE CU SEMNIFICAŢIE DE SPIRITUALITATE ARHAICĂ

 

REPERE ETNOGRAFICE

 CU SEMNIFICAŢIE DE SPIRITUALITATE  ARHAICĂ

 

                                                                                   Etnograf

                                                                                   STELIANA BĂLTUŢĂ

 

            Ideile ce ţin de spiritualitate, ne vin din adâncurile istoriei, din adâncurile evoluţiei omului pe pământ.

            Multe din manifestările omeneşti s-au păstrat în timp, fiind adânc înrădăcinate în viaţa comunităţilor umane, altele s-au pierdut pe parcursul mai multor generaţii dar au apărut altele.

            Deşi mereu aceleaşi elemente au guvernat trecerea zilelor, nopţilor, a muncii, a sărbătorilor, a naşterii, a şederii pe pământ, a plecării de aici, cosmosul a influenţat deplin, fiecare entitate în parte.

            Observaţiile făcute de către antropologi, sociologi, etnografi, lingvişti, istorici, asupra fiecărui moment de peste zi, în luni de zile, peste ani, au dus la diverse explicaţii ale semnelor apărute în viaţa individuală, în viaţa de familie, si mai ales în viaţa grupurilor umane.

            Cercetarea s-a extins asupra unor obiecte purtătoare de semne şi semnificaţii, obiecte lucrate de meşterii satelor, cu adevărată pricepere artistică.

            Reprezentările la care ne referim şi care vin din vremi străvechi, ţin de mitologia unor civilizaţii, de credinţă, păstrate de memoria colectivă în cadrul obiceiurilor, manifestărilor legate de apărarea de rău, ocrotirea fiinţei, păstrarea ordinii lucrurilor vieţii.

            Multe reprezentări din arta populară şi nu numai, poartă o anumită simbolistică tradusă de-a lungul timpului, având ca exemplu păsările ca suflete ale celor plecaţi dintre cei vii, sau calul în cadrul obiceiurilor agrare, semn al soarelui şi apei. Kaloianul (păpuşa de lut dusă spre îngropare la hotarul satului) însemna în cadrul ritualului îngroparea secetei şi invocarea ploilor de vară pentru recolte. Pomul vieţii care apare pe lemn, ceramică, ţesături, cusături în arta rurală, este ca simbol al vieţii veşnice şi în Biblie în capitolul Geneza, pom aflat în grădina Edenului, la fel ca pomul cunoaşterii binelui şi răului.

            Pe lângă aceste semne cu simbolistică bine conturată, comunităţile umane au stabilit şi o serie de repere importante ca semnificaţie pentru viaţa şi ritualurile aşezărilor.

            Pentru necesarul de apă ca element al vieţii de zi cu zi pentru gospodării s-au construit fântânile din piatră scoasă din diverse cariere de către vechii meşteri pietrari şi fântânari. Fântâna considerată ca sfântă, era sfinţită, a fost urată, a fost locul de întâlnire al viitorilor miri, a fost locul de invocare al ploilor în perioadele de secetă prin scufundarea unei icoane luată fără ştirea acesteia, din casa unei bătrâne singure şi credincioasă. Tot fântâna cu uluce lângă ea, era locul de adăpare al cirezilor care se întorceau seara de la păscut.

            Diversitatea fântânilor este dusă de la utilitatea lor către adevărate realizări artistice. În mod deosebit impresionează partea de sus a fântânii, acoperişul lucrat prin tinichigerie (tablă prelucrată) din care în vârf erau fixate cruci, păsări, flori, roza vânturilor.

            Un alt reper etnografic la fel de important şi o veche simbolistică, este troiţa, care în credinţa ritualică, se ridica la crucile drumului, la intersecţii de uliţe, pentru că acolo se întâlneau „strigoii” (apariţii hidoase şi malefice), care erau distructive pentru trecătorii prinşi pe drum a miezul nopţii. Troiţa, era şi este considerată apărătoare de rău.

            Prezenţa crucii pe marginea drumurilor semnifică nu numai amintirea unui accident violent al unei persoane, dar înseamnă şi pragul de trecere din viaţa pământeană spre cea astrală, este şi locul unde sufletul a părăsit brusc trupul (care va fi dus în altă parte spre înhumare). În ritualul ortodox este credinţa că sufletul rămâne încă 40 de zile pe pământ prin locurile prin care trupul l-a purtat.

            Crucile, troiţele, fântânile, poartă o simbolistică spiritual arhaică, mai ales în spaţiul rural, fiind certe repere etnografice care includ şi calităţile artistice populare, prin prelucrarea pietrei, a lemnului, prin folosirea culorilor de ulei, prin arta tinichigeriei. Pe lângă faptul că duc prin timp o multitudine de semne, poartă şi frumuseţea meşteşugurilor săteşti.

 

 

 













joi, 14 ianuarie 2021

In memoria regretatei etnografe Margareta Mihalache, consultant științific, dar și expert al Ministerului Culturii din anul 2012.

Închinăm acest album de Artă naivă, memoriei regretatei etnografe Margareta Mihalache, consultant științific, dar și expert al Ministerului Culturii din anul 2012.

Venită la Centrul Județean de Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani din anul 2006 pe post de referent etnograf, s-a implicat imediat cu toată forța, inteligența și cu talentul specific ei, pe tărâmul culturii și civilizației populare. Începând de la cercetarea etnografică pe teren a vieții satelor botoșănene, și-a alcătuit temeinic și selectiv, o listă de adevărați meșteri, care au continuat să practice meșteșuguri străvechi (olăritul, țesutul, prelucrarea lemnului, împletirea nuielelor, încondeierea ouălor, pielăritul, prelucrarea blănurilor, realizarea unor componente ale costumului popular și a unor accesorii).

Astfel a reânviat la Botoșani, Târgul meșterilor populari, invitând și meșteri din alte zone etnografice ale României, târg pe care în timp l-a gestionat și l-a prezentat cu profesionalism. Acest târg pentru zilele Orașului Botoșani, organizat de sărbătoarea ortodoxă „Sfântul Gheorghe”, a devenit recunoscut și apreciat la nivel național.

Cu o putere imensă de muncă, a inițiat și a dat viață Festivalului Concurs al ouălor încondeiate de la Rogojești, dar și a Târgului Mărțișorului, la Botoșani.

Din anul 2008 a reorganizat și redeschis expozițiile de Artă Naivă, pe care le-a transformat începând cu anul 2013 în Salon Național de Artă Naivă, dându-i numele cunoscutului pictor naiv „Gheorghe Sturza” (donator al colecției sale de tablouri, Muzeului Județean Botoșani, pentru Secția de Artă), apoi din anul 2018, Margareta Mihalache organizează cu mare succes Salonul Internațional de Artă Naivă. Chiar din anul 2013, artiștii naivi, dar și participanții la vernisaje beneficiază de valoroase albume, pe care Margareta le-a alcătuit și coordonat încununând această inițiativă editorială în anul 2016, cu apariția albumului de referință, ARTIȘTI NAIVI CONTEMPORANI.

Pe linia publicării și editării ne referim și la Revista Centrului Județean de Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „ȚARA DE SUS”, unde Margareta, încă din anul 2007 face parte din Colegiul de redacție, publicând în paginile revistei, până în anul 2020, peste 30 de articole de specialitate.

Ca un adevărat etnograf (care nu a spus niciodată că în viața satului de azi nu mai există nimic de cercetat), a continuat munca de cercetare pe teren, dar bazându-se și pe o uriașă bibliografie, preocupată fiind, de Cămașa de sărbătoare a zonei Botoșani. Urmarea acestei munci s-a finalizat în anii 2008 – 2010 cu apariția de sub tipar a 3 studii de cercetare, CĂMAȘA DE SĂRBĂTOARE DIN COLECȚIILE MUZEALE SĂTEȘTI, DE LA CONCEȘTI, UNGURENI (SAT MIHAI VITEAZU) ȘI IBĂNEȘTI. În lucru, mai avea pentru publicat în anul 2020, CĂMAȘA DE SĂRBĂTOARE reprezentând așezarea sătească ALBEȘTI.

În anul 2019 a coordonat apariția albumului CUSĂTURI TRADIȚIONALE DE PE VALEA SIRETULUI – COMUNA VLĂDENI, încheind anul cu organizarea unei expoziții, pictorului botoșănean Marcel Alexa, expoziție însoțită de albumul cu titlul „Fereastra spre amintiri”.

Toate Studiile de cercetare, cât și Albumele tipărite sunt atât de valoare științifică, cât și de o deosebită calitate redacțională.

Trebuie să apreciem aici și realizarea unor filme de certă valoare documentară: Meșteșugul olăritului (la meșterul Smerica Gheorghe din satul Pârâu-Negru din Mihăileni) și Meșteșugul țesutului la creatoarea populară Maria Zotic de la Ungureni, apoi încă 2 filme premiate național, din comisie făcând parte recunoscutul regizor Andrei Blaier. Filmele premiate sunt S.O.S. COȘULA și O LUME RĂSTURNATĂ (care se referă la necesitatea de salvare a două monumente arhitectonice de mare valoare pentru zona Botoșani).

Margareta a fost motorul care a întreținut vie etnografia botoșăneană.

Se spune că nimeni nu este de neânlocuit. Aici afirmația nu mai funcționează.

Margareta Mihalache, prin pasiunea sa, prin ceea ce a realizat, prin ceea ce a publicat, va rămâne o amintire vie, prin materialele bogate etnografice și de artă realizate într-un timp extrem de scurt, de doar 13 ani. Și când ne gândim că mai avea încă atât de multe de adus în lumină pe tărâm cultural, inima ei a încetat brusc să mai pulseze. A fost o înțelepciune care i-a conturat personalitatea ca om și specialist.

Margareta a adunat ca o albină o zestre culturală de mare valoare etnografică, lăsând o zestre de referință pentru cultura populară botoșăneană și pentru arta naivă, dar nu se știe cine va putea continua să țină ștacheta atât de ridicată la nivelul la care a ajuns ea.

A ars mult prea repede ca o torță uriașă și s-a stins mult prea devreme, lăsând în urmă proiecte și studii de cercetare de finalizat, de publicat, dar urcând, ca o stea care strălucește în infinit.

 https://1-cultural.blogspot.com/2015/01/camasa-de-sarbatoare-din-colectia_10.html

 https://1-cultural.blogspot.com/2015/11/salonul-national-de-arta-naiva-gheorghe.html

https://1-cultural.blogspot.com/2015/02/camasa-de-sarbatoare-din-colectia_26.html