luni, 18 martie 2019

Lansare carte la Biblioteca Judeţeană ,, Mihai Eminescu", Botoşani ,, Monumentele Mihai Eminescu. Reșița: „Banatul Montan”, 2018"




În cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele Mihai Eminescu, organizate la Botoșani și Ziua Culturii Naționale, Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” din municipiul Botoşani a avut loc lansarea de carte a noi apariţii editoriale ,, Monumentele Mihai Eminescu. Reșița: „Banatul Montan”, 2018". Autorii , Erwin Josef Țigla promotor al culturii germane în România si Banatul Montan, editor, bibliotecar și Gheorghe Jurma, prozator, poet, critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara, au concretizat prin acest album de fotografii monumente închinate poetului ,, Mihai Eminescu”.
 Al doilea volum prezentat a fost Ludwig Vinzenz Fischer și traducerile eminesciene ,, Ludwig Vinzenz Fischer und seine Eminescu Übersetzungen. Editori: Gheorghe Jurma; Erwin Josef Țigla. Reșița: „TIM”, 2018; 
Erwin Josef Țigla a declarat: ,,Cele trei apariții editoriale au apărut în anul 2018 sub coordonarea Asociației Germane de Educație a Adulților Reșița și a Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și au făcut parte din proiectul CENTENAR al etniei germane din Banatul Montan”. 






duminică, 3 martie 2019

Personalităţi feminine româneşti în carte poştală şi filatelie

















Motto:
,,Gradul de civilizaţie a unei societăţi se măsoară prin locul pe care îi oferă femeii”. (M.Gorki)

Dacă pictorii işi pot lua modelele anonime după  fizionomii,  filateliştii se exprimă prin timbre prin personalităţi reprezentative. In cazul de faţă în acest  exponat au fost alese personalităţi emblematice, din diferite perioade ale istoriei care reprezintă feminismul românesc şi internaţional şi are ca scop omagierea femeilor care au fost care sunt şi vor veni.
Când studiezi viaţa personalităţilor feminine reprezentate prin cartea poştală ilustrată sau în filatelie, pentru a alcătui un exponat, realizez că în viaţa de toate zilele, peste ani, am cunoscut multe modele feminine, care s-au evidenţiat de-a lungul carierii lor în cei 20, 30, sau 40 de ani şi care au contruibuit în educaţie, sănătate, justiţie, tehnică, sport.

Cunoscându-le mi-am dat seama că nu am făcut degeaba exponatele în filatelie şi cartofilie, prin care prezint personalităţi feminine de acum o sută de ani, şi pe cele de azi, (care sunt continuatoarele, pionierelor din toate domeniile de activitate).
Exponatele realizate cu material filatelic şi carte poştală sunt cu femei si despre femei şi prezintă viaţa de familie, femeia în societate, implicarea acesteia şi responsabilitatea socială şi politică. Aceste personalităţi feminine, sunt atent alese, ele evidenţiindu-se de-a lungul istoriei, în diverse domenii de activitate, cum ar fi: medicina, artele vizuale, literatura, cercetarea- ştiintifică, muzica, sportul, politica, juridica.

Scopul meu a fost să abordez aceasta temă frumoasă – Mişcarea de emancipare a femeii - cu un material generos în filatelie: timbre, coliţe, plicuri, maxime şi cărţi poştale. Acestea nu au doar valoare materială, ci reprezintă adevărate dovezi istorice ale implicării şi contribuţiei femeii la rezolvarea problemelor sociale şi a luptei sale pentru recunoaşterea drepturilor sale fireşti.

Exponatele mele au o temă interesantă privind istoria feminină, care permite să se scoată în evidenţă faptul că femeile au fost pioniere într-un domeniu sau altul, şi au dovedit că pot face aceleaşi lucruri ca şi bărbaţii. Nereuşita unora a fost provocarea pentru altele, încercând să dovedească că au aptitudini pentru orice meserie.
O dată cu revoluţia de la 1848, femeia a conştientizat care sunt consecinţele educaţiei diferite ce se acordă fetelor şi băieţilor.
Încă în epoca Unirii Principatelor Române, cunoscuta ziaristă şi instituitoare Sofia Cocea, în articolele sale, publicate în ,, Steaua Dunării”, ,,Dacia”, ,,Reforma”, demonstra necesitatea stringentă a modernizării învăţământului şi a înlăturării diferenţelor mari care existau între programele şcolilor de fete şi a celor de băieţi.

,,Constanţa Duncă, prima femeie din România deţinătoarea brevetului de capacitate la Sorbona şi a certificatului de absolvire de la Collége de France, a adresat în primăvara anului 1863, domnitorului Al. I Cuza şi Camerei Deputaţilor, un memoriu în care a făcut propunerea privind organizarea învăţământului pentru fete după modelul occidental”.
(Sursa: ,, Despre femei şi istoria lor în România”, Alin Ciupeală)
,,Generaţia de la 1848, a susţinut instruirea femeii. În România conform legii învăţământului din 1864, şcoala primară era obligatorie pentru toţi copiii, fete şi băieţi.
Cu toate acestea multe fete sărace erau analfabete iar altele nu se puteau mărita pentru că nu aveau avere. De aceea au fost înfiinţate şcoli de menaj, industrie prin anii 1905 la Sibiu. Prin implicarea Casei Regale, şi a Societăţilor feminine caritabile au fost ajutate fetele, prin construirea de şcoli profesionale în care fetele învăţau o meserie şi se puteau întreţine singure.
Prima şcoală profesională a fost înfiinţată de Claudia Emilian la Iaşi în anul 1870.
,,În Evul Mediu existau în ţările române patru tipuri de şcoli: mănăstireşti, episcopale (pentru rangurile înalte bisericeşti), cele pentru diaci (aveau un caracter particular) şi apoi cele străine din coloniile săseşi, ungureşti, polone” etc.    (autor George Costa-Foru, "Studii asupra instrucţiunii publice", Bucureşti, 1860)


,,Învăţământul pentru fete cunoaşte prin legea din anul 1864 un recul, el fiind pliat doar pe „aptitudinile şi trebuinţele fetelor ca viitoare mame şi gospodine în familie”, şi pentru motivul că fetele nu sunt „destinate a suporta aceleaşi greutăţi ca şi băieţii” în decursul vieţii. Apoi bacalaureatul a fost suprimat, fiind înlocuit cu un „examen general de liceu cu un juriu examinator format din profesorii şcolii, cu un singur preşedinte luat din afară, pentru a se da autorităţii superioare un mijloc de control”.
(Referinţe: Barbu, Violeta, "De bono coniugati. O istorie a familiei din Ţara Românească în secolul al XVII-lea", Editura Meridiane, Bucureşti, 2003)


    Principiile de egalitate ale femeii şi de dreptate şi-au găsit  un profund ecou în rândurile multor personalităţi ale societăţii româneşti. I.Heliade Rădulescu întemeiază , în 1837, o revistă literară şi ştiinţifică, pe care o denumeşte ,, Curier de ambe sexe” şi în aceasta scrie :
 ,, jumătate din oameni contimporani este de sexul cel frumos şi deosebit că şi ea poate să-şi reclame în soţietate drepturile de om atingătoare la felul său”.

     În această revistă  ca şi în alte publicaţii ,, Albina Românească” , ,, Icoana lumii” , au apărut articole despre menirea femeii şi drepturile ei.

    George Bariţiu în anul 1938, a publicat într-un articol din ,, Gazeta Transilvania” :

 ,, Oare noi am făcut destul pentru creşterea fiicelor noastre proporţional creşterii date băieţilor”
         George Bariţiu deplângea,  diferenţele de educaţie între fiii şi fiicele românilor, pe care îi vedea egal înzestraţi, dar lipsiţi de şansă într-o societate lipsită de concepţii democratice. Societatea vremii oferea tinerilor bărbaţi o experienţă socială şi o educaţie şcolară cu deschidere spre lume, care le erau refuzate tinerelor fete.
În România existau, la 1878,  46 de şcoli, din care doar două de fete. Pentru remedierea acestei situaţii, a fost depusă o activitate deosebită, atât de către femei, cât şi de către bărbaţii ataşati de cauza dezvoltării educaţiei fetelor, a introducerii unui sistem de educaţie a acestora adecvat evoluţiei lor ca fiinţe umane, rolurilor jucate în familie, sau pentru găsirea unei slujbe. La întrunirile Societăţii Studenţilor Români de la Paris, în ajunul revoluţii paşoptiste C.A Rosetti, Ion Ghica, Ion şi Dimitrie Brătianu, Nicolae Bălcescu, discutau problemele acute ale societăţii româneşti printre care starea precară a femeilor”.
Referinţe:,, Ştefania Mihăilescu, ,, Din istoria feminismului românesc”, Antologie de texte (1838-1929) pag.18

joi, 28 februarie 2019

Ce este Femeia ?

Ce este Femeia ?
Motto:
,, La începutul tuturor lucrurilor măreţe se află femeia”.
( Alphonse de Lamartine)

,,De-or trece anii cum trecură,
,,Ea tot mai mult îmi va place,
Pentru ca-n toat –a ei făptură(...)
M-a fermecat cu vreo scânteie
Din clipa –n care ne văzum ?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel , e ,, nu ştiu cum ’’

(,, De-or trece anii ’’ , M. Eminescu)
 
,,Femeia nu e nici Spiritul nici Idealul e un
,,nu ştiu cum ‘’şi un nu ştiu ce’’
adică chemarea iniţială.
Inima oricărui om ,,cere”şi-i atrasă de
,,un nu ştiu ce’ al femeii şi toţi sunt odată sub stăpânirea ,,dorului” fiind
un amestec între aspiraţii şi durere”

(,,Opera lui Mihai Eminescu” , George .Călinescu)

Honoré de Balzac , se întreabă :,,Ce este viaţa unei femei ?
,, O nestăvilită nevoie de dragoste, mereu trebuie să aibă grijă de fericirea unei fiinţe adorate; există în ea un tezaur de sentimente pe care trebuie să le reverse în fiecare clipă asupra altei fiinţe “.

,,Când Natura se hotărăşte să zămislească o făptură cu adevărat frumoasă,
pare să-şi dea silinţa să o facă desăvârşită. Cine nu iubeşte cu toate cele cinci simţuri ale sale o femeie frumoasă, n-a învăţat să preţuiască cea mai îngrijită şi mai aleasă lucrare a naturii
.( ,, Despre frumuseţe”, Din înţelepciunea spaniolă)

Încă din Paradis, EVA a stat alături de ADAM şi a demonstrat că are propria ei individualitate. În mod semnificativ o femeie a fost aleasă de Dumnezeu, să aducă pe fiul Lui pe pământ.
Când Dumnezeu a creat femeia a vrut ca să fie o fiinţă deosebită. I-a pus umeri puternici să poarte pe ei toată greutăţile acestei lumi. I-a dat forţă pentru a avea grijă de familie, i-a mai dat sensibilitate pentru a-şi iubi copiii cu dragoste necondiţionată.
Este delicată, e adevărat, dar Dumnezeu a făcut-o şi puternică. Nici nu ne putem închipui cât poate îndura sau realiza. A înzestrat-o şi cu forţa necesară de a-şi ajuta bărbatul în căderile sale şi a-i rămâne alături cu aceeaşi tărie.
Şi a mai făcut încă ceva. Pe faţa femeii a pus şi o lacrimă ca să poată exprima bucuria, tristeţea, durerea, dezamăgirea, dragostea, supărarea şi mândria ei. Femeile , zâmbesc când ar vrea să ţipe, se sacrifică pe ele pentru familiile lor. Desigur femeia are un singur defect, şi anume acela că uită cât valorează!
Despre Condiţia feminină”, Din înţelepciunea spaniolă)
,,O, femeie, tu nu eşti numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci şi a oamenilor. Poeţii îţi ţes un văl din firele de aur, maieştrii penelului îţi dăruiesc nemurirea, iar grădina verii îţi oferă florile, să te învăluie, să te acopere, să te facă mai de preţ. Tu eşti femeie, eşti pe jumătate vis”
.( ,,Cugetări Engleze ‘’ , Rabindranath Tagore)
Femeia a fost cântată, pictată, a fost elogiată în versuri şi proză, a fost muză şi zeiţă pentru bărbaţi, a fost izvor de inspiraţie şi creativitate. Mihai Eminescu a scris multe poezii frumoase despre femeie: ,,Si-a creat pe pânza goală, pe Madona dumnezeie,/Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,/Faţa pală-n raze blonde, chip de înger , dar femeie/Căci femeia-i prototipul îngerului din senin”. (,, Venere si Madona” Poezii , Mihai. Eminescu)
 
,,Dragostea femeii , nu este rafinată, nu-i artificială ci este plină de gingăşie.”.
(George Călinescu ,, opera lui Mihai. Eminescu”)
 
,,Portretul femeii ,,bune de iubit’’precum se vede în poezia populară;
Părul ei cel negru moale,/Desfăcut cădea la vale. /Ochii tainici şi căprui . /Strălucesc aşa de vii.(...)/.Iar când merge legănat, tremură frumuseţea-i toată/ Nu-i subţire ci împletită ./Cum e bună de iubit./Vorba dulce bine o prinde. /Şi de tace iarăşi place”
.(,, Din Literatura populară „Mihai Eminescu”).
Mamă, iubită, prietenă devotată, femeia după Grigore Vieru este ,, al cincilea anotimp…. Poetic, romantic şiatotcuprinzător…. Paradoxal, definiţia aceasta surprinde exact complexitatea femeii. E ceva de care nu avem habar, nu ştim dacă dorim, dar cu siguranţă ne place să ştim că face parte din viaţa noastră, în fiecare timp,.

Adina Nanu, cercetător, care a studiat vestimentaţia femeii în perioada interbelică şi postbelică spune despre femeie în volumul ,,Artă stil costum”, Caracterizarea femeii interbelice”, următoarele :
,,După căsătorie, soţia devenea, mijlocul de afişare a rangului social al soţului. Toaleta unei femei prudente, glăsuieşte, mai departe codul, trebuie să fie în armorie cu averea şi poziţia ce ocupă în lume, prea multă simplitate ar trece în ochii lumii, drept avariţie şi prea mult lux s-ar lua drept vanitate al dezordinei în echilibrul afacerilor familiei”.
FEMEIA MAMĂ:
,,Mamele au o vârstă unică; nu există mame tinere, mame bătrâne, mame frumoase,
sau urâte, nu există mame de culoare, negre sau albe, ci există doar ,,mame”.


,,Când vine copilaşul, e râs şi veselie. El pune-n ochi şi-n inimi o caldă bucurie.
Cele mai triste frunţi se descreţesc de privirea lui inocentă”.(,,Cugetări “, Victor Hugo)


, ,,Mama, cândva o fetiţă zglobie cu două codiţe, mai târziu preschimbată în femeie. De mă uit prin ani, îndărăt în casa, în care am copilărit, acolo te zăresc pe tine stăpână si supusă de-a pururea. Pe tine mamă, neobosită, mişcându-te mai greu, te văd îmbătrânită, acolo, în curtea ta cu găinile!” ( Poet Virgil Carianopol)
Tare necăjită ai fost, mamă/Iarna, vara, orice timp trecând/Cât era de frig sau de caldură,
Tot desculță te-am văzut umblând./N-ai purtat o haina mai ca lumea, /O scurteică veche doar aveai./Dar și pe aceea totdeauna,Doar de sărbători o îmbrăcai! (.Virgil Carianopol)

 
Regina Maria în volumul ,,Povestea vieţii mele” scrie:
,, Mama ne iubea cu patimă. Întreaga-i viaţă era dăruită copiilor ei; noi eram grija de căpetenie şi însuşi miezul existenţei sale. Avea, însă ideile ei proprii asupra severităţii şi niciodată n-a admis vreun amestec între generaţii. N-a fost niciodată tovarăşa noastră, ci în mod foarte hotărât a rămas exclusivă mamă, aceea care întruchipează autoritatea şi totodată dragostea-suverană, stăpână în căminul ei, aceea care ţine sceptrul şi te face să simţi că puterea asupra binelui şi a răului este a ei".(..) Mama era aceea care hotâra despre toate, mama era aceea la care alergam, mama care venea să ne sărute la culcare, care ne
lua la plimbare pe jos sau cu trăsura, care ne mustra sau ne lăuda, şi care ne spunea ce trebuie să facem şi ce nu".