REFORMA AGRARĂ DIN ROMÂNIA și optanții unguri din Transilvania înaintea SOCIETĂȚII NAȚIUNILOR

SEMNAL DE APARIȚIE EDITORIALĂ ÎN ANUL 2018

Etnograf Steliana Băltuță

REFORMA AGRARĂ DIN ROMÂNIA
 şi

      optanții unguri din Transilvania                    înaintea      

              SOCIETĂȚII NAȚIUNILOR  

 Pr. Mircea Coşofreţ      Prof.Univ.                Prof. Constantin
                                                   Ioan Pop Sabău                     Ceucă

În acest an 2018, la 100 de ani de la reîntregirea teritoriului românesc, a Unirii celor 3 mari provincii, a apărut un mare volum – document, de sub tiparul Editurii Pim Iași, cuprinzând 505 pagini, volum de valoare pentru istoria românilor din Transilvania, străvechi pământ românesc.

Apariția volumului a fost sponsorizată de Farmacia „IRIS” Brăila.

Semnat de PREOT MIRCEA COȘOFREȚ, PROFESOR UNIVERSITAR EMERIT DR. IOAN SABĂU POP și PROFESOR CONSTANTIN CEUCĂ (traducător) volum intitulat „REFORMA AGRARĂ DIN ROMÂNIA și optanții unguri din Transilvania înaintea SOCIETĂȚII NAȚIUNILOR” – ANIVERSARE 8500 î.H. – 2018 d.H.

Colectivul de redactori la care ne-am referit „a trudit”, a dus o muncă de cercetare intensă, uriașă, de traducere a documentelor de arhivă menționate în text, a durat o lungă perioadă, însumând 2 ani.

Ca simbol de forță al nației, coperta 1 a cărții ilustrează Poarta de intrare către sufletul românilor, ridicată de sculptorul CONSTANTIN BRÂNCUȘI la Târgu – Jiu, purtând numele „MONUMENTUL ÎNTREGIRII NEAMULUI” (fiind poate acesta, adevăratul titlu al lucrării brâncușiene, chiar ceea ce marele sculptor a gândit).

Volumul cuprinde și 10 titluri bibliografice, adevărate documente pentru Istoria României.

Prefața îi aparține Prof. Univ. Emerit Dr. Ioan Sabău Pop – avocat, inițiatorul alcătuirii volumului.

Textul volumului este structurat în două părți:

PARTEA ÎNTÂI înscrie „DOCUMENTE ȘI STUDII ASUPRA ROLULUI ȘI PUTERILOR CONSILIULUI SOCIETĂȚII NAȚIUNILOR”, cuprinzând 22 nume de mari specialiști în Drept Internațional, preocupați de Reforma Agrară din România.

PARTEA A DOUA a cărții, are 8 nume de specialiști în Drept preocupați de Reforma Agrară din România, de după Tratatul de la Trianon, din 1920.

Subiectul cercetat scoate în lumină adevărul despre Transilvania, pământ românesc.

Prefața cărții este semnată de Prof. Univ. Emerit Dr. Ioan Sabău Pop.

Prefață la o carte care vine să documenteze un conflict internaționalizat, semnată de Prof. Univ. Emerit Dr. Ioan Sabău Pop – avocat –

cu un Motto edificator al poetului Mihai Eminescu:

„Legile cele mai bune nu pot da decât rezultate rele în mâini deprinse a le viola”.

Subiectul volumului este extrem de dens, lămuritor și clar: „România a adoptat «LEGEA REFORMEI AGRARE» pentru Ardeal, Banat și Crișana, la 30 iulie 1921, care a stârnit reacții vehemente din partea Guvernului Ungariei și a „Optanților unguri”, cum i-a numit Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920. Prin acest tratat „s-au statuat o serie de măsuri care priveau România și Ungaria”. „Ungaria a fost obligată să predea României arhivele istorice și de proprietate privind Transilvania și totodată pe locuitorii principatului”.

„Puși în fața acestei opțiuni, în afara populației majoritare rămase în Transilvania, aproape toți marii proprietari și reprezentanți ai autorităților din Ungaria prezenți în Ardeal, au preferat să nu recunoască și nici să accepte Unirea, alegând cetățenia ungară, sau nu au preferat cetățenia română și au plecat în străinătate. În acest context, s-a încetățenit termenul de «optanți unguri»”.

„Termenul «optanți» a avut în vedere pe locuitorii de origine ungară sau declarați unguri, din Transilvania, locuitori care, după Tratatul de la Trianon, nu au acceptat cetățenia română oferită de prevederile tratatului, ci au «optat» pentru cetățenia ungară sau altă cetățenie, lăsată la alegere de același Tratat de Pace ”.

„În intenția Statului Român era aplicarea Reformei agrare din 1921 fără nicio discriminare. Acest lucru i-a nemulțumit pe «optanți», care au încercat să impună în favoarea lor o serie de privilegii, scop în care au făcut lobby la mai toate forurile politice și juridice, atât în România, cât și în plan internațional. Ungaria a făcut din această dispută o prioritate politică de stat. Astfel au solicitat sprijinul organizațiilor internaționale”.

„Ungaria a readus în prim – plan conflictul optanților unguri cu vecinii săi Cehoslovacia, Iugoslavia și România, unde avuseseră proprietăți întinse, un număr de cca. 300 de familii de mari proprietari care se revendicau din stirpea blazoanelor și titlurilor nobiliare maghiare”.

„Alături de guvernanții Ungariei, aceștia nu au recunoscut (nu au acceptat) Unirea Transilvaniei cu România și s-au opus măsurilor de expropriere adoptate de România”.

„Cereau să rămână în continuare stăpâni peste moșiile din Ardeal, chiar dacă s-au expatriat, părăsind cu bunăvoie teritoriile de acum ale României” (să se găsească „și pe mai departe în situațiunile de care beneficiază din vremea feudalilor”– (după Onișor Gribu: Oameni între oameni. Amintiri. Reeditare, Ed. Eminescu, 1990, p. 321).

„În plângerea lor la Liga Națiunilor împotriva Cehoslovaciei, Iugoslaviei și României, ungurii solicitau fie să le rămână în continuare proprietățile, fie să li se răscumpere moșiile la prețuri astronomice. Pretindeau că li se cuvine un tratament ca foști stăpâni (ai Transilvaniei), iar despăgubirile, în cadrul reformelor agrare, să corespundă rangului lor de altădată”.

,,Guvernele Cehoslovaciei și Iugoslaviei, au rezolvat problema, ca fiind „o chestiune exclusivă de suveranitate internă, în care nu avea ce căuta Liga Națiunilor”.

„În relațiile cu România chestiunea optanților unguri a luat o altă turnură, la care au concurat în principal doi factori. Cercurile de interese ale optanților, infiltrate în sferele puterii din România timpului, sprijinite puternic din aval de influența Vaticanului, la rândul său cu pretenții, s-au dovedit foarte abile și pe de altă parte, factorii decizionali ai României au arătat naivitate și slăbiciuni neângăduite”.

„Cel care demască în numele României, pretențiile absurde (ale optanților unguri) Ungariei, a fost Nicolae Titulescu, reprezentantul principal al României la Liga Națiunilor”

(... ),,În pledoaria sa din 20 aprilie 1923, Titulescu a demascat enormitatea pretențiilor Ungariei, numindu-le „imposibilitate amorală” dublată de „imposibilitate financiară” pentru că cererea de plată în aur depășea de peste două ori și jumătate cifra totală a bugetului României”.

„Complexitatea situației în care se afla România l-a determinat pe Nicolae Titulescu să se documenteze în primul rând el, cu problemele agrare ale țării”  (....).

„La cererea sa, Guvernul român a angajat circa 50 de specialiști de notorietate din Europa, de preferință profesori de drept la Universități europene din Franța (17 universități), la care s-au adăugat 33 de universitari din Elveția, Germania, Suedia, fiecare resimțind nevoia unor îndelungate documentări prealabile în materie de drept internațional (al ginților), aplicabil în speță răsunătorului litigiu româno-ungar. În diplomația europeană de după primul război mondial, Franța deținea un rol de frunte”.

„La solicitarea Guvernului Franței, adresată Academiei Franceze prin universitățile de renume pentru a oferi ca material informativ și documentar, s-au făcut cercetări riguroase și chiar s-au redactat și s-au publicat în volum: «LA REFORME AGRAIRE EN ROUMANIE – et les Optants hongrois de Transylvanie devant la Societé des Nations” – publicată în anul 1927, când disputa procesuală era în toi. Lucrarea reprezintă însuși conținutul traducerii de față, care ilustrează atașamentul Guvernului român pentru problematica agrară a țării și credința nestrămutată în justețea cauzei sale”.

„Titulescu a fost și acum coordonatorul apărării României, dar nu a fost singurul actor în scena unde s-au desfășurat disputele, la Tribuna Ligii Națiunilor, la Curtea de la Haga, la Comisiile unde părțile au fost invitate pentru explicații și, în fine, la Tribunalul arbitral”.

„I-au fost alături Alexandre Millerand, ex prim-ministru al Franței și Sigmund Rosenthal, un remarcabil maestru al barei și cunoscător al dreptului internațional. Rosenthal avea o bogată experiență, fiind prețuit de Brătianu însuși, care l-a numit consilier din partea României la Conferința de Pace de la Paris. A fost un jurist remarcabil, cu vocație, erudit, calități dublate de intransigența personală, care o avea pentru documentare proprie, în cercetarea dovezilor și stabilirea faptelor”(...) din 1923 face parte din Comisia de reparații de la Paris, pentru aplicarea articolului 181 din Tratatul de la Trianon. Era printre cei recomandabili de a participa și la procesul optanților unde a debutat ca reprezentat al României. După prestația sa remarcabilă, când Ion Brătianu i-a propus să-și fixeze singur onorariul, el i-a răspuns cu demnitate („Onoarea de a fi reprezentat țara mea în acest proces constituie cel mai frumos onorariu al vieții mele”).

În urma proceselor care, purtate pe la diferite instanțe internaționale, politice și juridice, au durat peste 7 ani, în arbitraj s-au stabilit sume care urmează să fie despăgubite de către Statul Român celor ce s-au declarat sub denumirea încetățenită de „optanți unguri”.

„Readucerea în actualitate a pretențiilor de proprietate după 1990, de către urmașii «optanților», ar fi o eroare cu atât mai gravă cu cât există voci și autorități ale Statului român care consideră aplicabile legile de restituire și în cazul acestora”.

Referitor la pretenția Ungariei asupra teritoriului românesc Transilvania, însuși președintele Franței, Poincaré, a enunțat celebra afirmație: „o stăpânire nedreaptă, chiar milenară, nu poate fi considerată legitimă în drept”.

Părerea și a specialiștilor și cercetătorilor în Drept Internațional este unanimă. „Cartea «LA REFORME AGRAIRE EN ROUMANIE et les Optants hongrois de Transylvanie devant la Societé des Nations» a fost tradusă pentru prima oară în limba română: Reforma Agrară din România și Optanții unguri din Transilvania în fața Societății Națiunilor. Cartea, oficial editată și apărută la Paris în anul 1927, este o lucrare scrupulos elaborată, documentată de oameni de știință cu autoritate în materie, sub egida Academiei Franceze, la solicitarea Guvernului Franței și a organismelor sesizate, cu urmărirea evenimentelor până la soluționarea conflictului româno-maghiar pe tema Reformei agrare”.

„Întâmplarea (precizează Prof. Univ. Dr. Ioan Sabău – Pop), a făcut, după percepția noastră de simpli creștini, ca eu și părintele Mircea Coșofreț să ne întâlnim în viață, dar cum cineva este în toate și le face pe toate prin noi muritorii, am consimțit la proiectul acestei apariții editoriale jubiliare”.

„Cartea și traducerea ei are două părți, partea primă consacrată documentelor și studiilor asupra rolului și puterilor Consiliului Societății Națiunilor în disputa româno-ungară, privind aplicarea Reformei agrare ancorată în prevederile drepturilor cetățenești acordate persoanelor ce au aparținut monarhiei austro-ungare prăbușite. Aici se remarcă pretențiile exagerate afișate de trufașii foști mari latifundiari deveniți «optanții unguri» în urma Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920”.

„În partea a II-a a cărții sunt cercetate și clarificate chestiuni de procedură și fond, dreptul la soluție al Consiliului prin identificarea unei medii între soluția politică și cea juridică, principiu al dreptului internațional pozitiv”.

„Problematica proprietății optanților mai revine, periodic, în actualitate, iată, chiar și după aproape un secol, lectura acestei cărți, argumentele imbatabile utilizate trebuie să fie cunoscute, împărtășite de opinia publică, dar, mai mult, salvgardate în acest ultim ceas de către cei puși în fruntea destinelor țării noastre, de voința întregului popor”.

Este de stringentă actualitate ceea ce afirma Nicolae Titulescu, strălucitul avocat român în conflictul internaționalizat cu optanții unguri, în prefața unei alte cărți, apărută în anul 1931: „Când un Stat, în lupta pacifică de toate zilele, susține o teză dreaptă, cu fermitate și curtenie și pune în slujba ei nu simple recriminațiuni de ordin național, ci rezistența pe principiile mari internaționale cari stau la baza raporturilor actuale dintre state, punctul lui de privire sfârșește prin a se impune”.

Se cuvine în acest semnal de apariție să facem cunoscute și toate numele marilor specialiști în Drept Internațional și titlurile studiilor traduse în volumul de față.

PARTEA ÎNTÂIA

p.58   Alejandro ALVAREZ (Corespondent al Institutului Franței; Vicepreședinte al Institutului de Drept Internațional; Secretar general al Institutului american de Drept Internațional), cu „Reforma agrară: litigiul ungaro-român: în fața Consiliului Societății Națiunilor” – Articol apărut în „Europe Nouvelle” (Noua Europă), nr. 507, din 29 octombrie 1927, p. 1450;

p. 69  Jean APPLETON (Profesor al Facultății de Drept, Președintele Asociației Naționale a Avocaților din Franța), cu „Istoria unui conflict” – Articol apărut în „Revue dés Vivants”, nr. 10, noiembrie 1927;

p.81   Etienne BARTIN (Profesor de Drept Internațional privat al Facultății de Drept din Paris), cu „Transformările proprietății funciare române și regimul lichidărilor” - Articol apărut în „Jurnalul de Drept Internațional”, livrarea din iulie – octombrie 1927, pag. 875;

p.104 M.H.BERTHELEMY (Membru al Institutului, Decan al Facultății de Drept din Paris), cu „Consultație pentru Statul Român” (publicat în 10 noiembrie 1927);

p.118   René CASSIN (Profesor la Facultatea de Drept din Lille), cu „Reforma agrară din România și optanții unguri din Transilvania în fața Societății Națiunilor”, din 15 noiembrie 1927;

p.130 afirmă René CASSIN, referindu-se la optanții unguri: „Toți cei care îngrijesc de apărarea ordinii europene prin intermediul reformelor sociale și al măsurilor vizând atât afirmarea păcii politice cât și dezvoltarea dreptului internațional, trebuie să urmeze cu o atenție extremă logica litigiului ungaro-român. Acesta a început mai întâi printr-un protest contra nedreptății și inechității care s-ar fi făcut optanților unguri prin legea agrară românească. Or, încet – încet adevărata înțelegere a revendicărilor lor mărturisite s-a devoalat: ei vor un regim privilegiat asupra solului românesc”;

p.132 Giulio DIENA (Profesor la Universitatea Regală din Pavia, membru și președinte al Institutului de Drept Internațional), cu „Consultație privind diferendul dintre România și Ungaria referitor la reforma agrară românească”, Milano, 12 noiembrie 1927;

p.144 Leon DUGUIT (Decanul Facultății de Drept din Bordeaux), cu „Diferendul româno-ungar și Consiliul Societății Națiunilor” - Articol apărut în „Revista de drept internațional și de legislație comparată”, Bruxelles, nr. 4-5 din 1927;

p. 162  Louis LE FUR (Profesor de drept internațional la Facultatea de Drept din Paris), cu „Reforma agrară din România și conflictul cu Ungaria” - studiul a apărut în „Buletinul lunar al Societății de Legislație Comparată”, nr. 10-12, octombrie-decembrie 1927;

p. 182  și „Afacerea optanților unguri în Transilvania” - Articol apărut în „Revista de Drept Internațional de Științe Diplomatice și Politice”, Geneva, decembrie 1927;

p. 195  Charles LYON-CAEN (Decan onorific al Facultății de Drept din Paris, Membru al Institutului, Secretar permanent al Academiei de Științe Morale și Politice), cu „Problema optanților unguri în fața Consiliului Societății Națiunilor”, Paris, 2 noiembrie 1927;

p.201 Paul PIC (Profesor de Drept Internațional Public la Universitatea Lyon), cu „Un mare conflict internațional, Legile agrare române și problema optanților unguri în fața Societății Națiunilor”;

p.223 Maurice PICARD (Profesor asociat al Facultății de Drept din Paris), cu „Transformările proprietății funciare române și dreptul internațional comun” - Articol apărut în „Journal de Drept Internațional”, livrarea din iulie-octombrie 1927, pag. 907;

p.238  Andre PRUDHOMME (Avocat la Curtea din Paris, profesor agregat al Facultăților de Drept), cu „Rolul și puterea Consiliului Societății Națiunilor în diferendul româno-ungar” - Articol apărut în „Journal de Drept Internațional”, livrările 4 și 5, 1927;

p.260   Nicolas POLITIS (Profesor onorific la Facultatea de Drept din Paris, Vicepreședinte al Curatorului Academiei de Drept Internațional de la Haga, Membru al Institutului de Drept Internațional și al Curții Permanente de arbitraj), cu „Societatea Națiunilor și Tribunalele arbitrale mixte” - Articol apărut în „Revista albastră” din 19 noiembrie 1927;

p.268   Robert REDSLOB (Profesor de istorie a Tratatelor la Facultatea de Drept și de Științe Politice de la Universitatea din Strasbourg), cu „Atitudinea Consiliului Societății Națiunilor în litigiul ungaro-român asupra reformei agrare din Transilvania”.

p. 286  Alberic ROLIN (Profesor emerit al Universității de Gand, Președinte de onoare al Institutului de Drept Internațional), cu „Reformele agrare din România și competența Tribunalelor arbitrale mixte” - Articol apărut în „Revista de Drept Internațional și Legislație comparată”, nr. 4, 1927;

p.307 Marcel SIBERT (Profesor de Drept Internațional Public la Universitatea din Lille), cu „O nouă etapă a diferendului româno-ungar, Afacerea optanților în fața Consiliului Societății Națiunilor” - Articol apărut în „Revista generală de Drept Internațional public”, nr. 65, 1927;

p.336 A. SOTILLE (Membru al Institutului de Drept Internațional de la Roma, director al Revistei de Drept Internațional, de Științe Diplomatice și Politice de la Geneva), cu „Limita de competență a Consiliului Societății Națiunilor în termenii art. 11 al Pactului Societății Națiunilor și conflictul româno-ungar pe tema optanților unguri” - Articol apărut în „Revista de Drept Internațional de Științe Diplomatice și Politice” de la Geneva;

p. 336, 337  Continuare a articolului lui A. SOTILLE: „În România, țară eminamente agricolă, o reformă agrară devenea o necesitate urgentă încă de prin 1913, pentru a modifica total împărțirea terenurilor arabile. Venind războiul mondial, această reformă n-a putut fi realizată decât între 1917 – 1919. Ea a fost aplicată tuturor, fără deosebire de naționalitate; exproprierea nu s-a făcut decât contra despăgubirii, egale pentru toți, fără deosebire de naționalitate”.

            Se numesc „optanți unguri” cei care, conform Tratatului de la Trianon, aveau dreptul să opteze pentru naționalitatea română sau ungară. Optând pentru aceasta din urmă, ei se numesc „optanți unguri”.

p. 354  „Aprofundând cu maturitate chestiunea, apreciem că optanții unguri n-au niciun drept la un tratament preferențial. Numeroase considerații de ordin politic, juridic, social, economic și moral pledează în favoarea tezei noastre, considerații pe care noi nu le putem expune desigur, într-un simplu articol de gazetă. A impune unui Stat un tratament privilegiat pentru o categorie de străini sau pentru toți străinii, ar însemna a nu recunoaște suveranitatea Statului și principiul egalității Statelor. E adevărat că fiecare stat este obligat să-și recunoască în amănunt drepturile internaționale care n-au granițe, ca să zicem așa: libertatea de conștiință, libertatea individuală, inviolabilitatea persoanei și a domiciliului, iar aceste drepturi nu implică niciun tratament preferențial”.

p.355, punctul 6, Contele APPONYI a prezidat Delegația ungară la Conferința de Pace de la Paris: „Nu ne lăsați expuși exproprierii românești”.

p.356, în Concluzii, punctul 6: „Teza ungară care pretinde un tratament preferențial nu rezistă nicicum criticii, neavând pentru liniștea sa decât argumente de ordin moral, dar niciun singur argument solid și juridic”.

p.358  Karl STRUPP (Profesor de Drept Internațional și de Drept Constituțional la Universitatea din Frankfurt pe Main; asociat al Institutului de Drept Internațional; membru al Academiei diplomatice internaționale; membru corespondent al Institutului american Drept Internațional; membru al Consiliului Societății germane de Drept internațional; director al „Woerterbuch des Voelkerrechts und der Diplomatic”; co-director al „Zeitschrift für Voelkerrecht”), cu „Litigiul româno-ungar privind optanții unguri din teritoriul românesc”;

p.374 Paul DONNEDIEU DE VABRE (Profesor la Facultatea de Drept din Paris), cu „Problema optanților unguri și Societatea Națiunilor” - Articol apărut în Biblioteca universală și Revista de la Geneva, noiembrie 1927;

p.387 Charles DE VISSCHER (Profesor de drept internațional al Universității din Gand; Membru al Curții permanente de arbitraj de la Haga; Secretar general al Institutului de drept internațional), cu „Faza actuală a diferendului româno-ungar privind aplicarea reformei agrare”;

p.399 Albert WAHL (Profesor la Facultatea de Drept din Paris, Decan onorific al Facultății de Drept din Lille), cu „Problema optanților unguri și Consiliul Societății Națiunilor” - Articol apărut în „Revista politică și parlamentară”, nr. 396 ,din 10 noiembrie 1927;

PARTEA A DOUA

p.410 „Consultanță asupra competenței Tribunalului arbitral mixt ungaro-cehoslovac privind reforma agrară cehoslovacă”, de Jules BASDEVANT (Profesor de Drept Internațional la Facultatea de Drept din Paris); Gaston JÈZE (Profesor la Facultatea de Drept din Paris; Director al Revistei de Drept public și de Știință Politică); Nicolas POLITIS (Profesor onorific la Facultatea de Drept din Paris, Vicepreședinte al Curatorului Academiei de Drept Internațional de la Haga; Membru al Institutului de Drept Internațional și al Curții permanente de arbitraj; vechi ministru al Afacerilor Externe al Greciei);

p.426 Eduard HIS (Doctor de Drept, Profesor de Drept public și de Drept Internațional al popoarelor de la Universitatea din Zurich – Elveția), „Consultație juridică argumentată asupra competenței Tribunalului arbitral mixt româno-ungar” (Această consultație a fost acordată Guvernului român, la 26 octombrie 1926, în vederea dezbaterilor asupra competenței în fața Tribunalului arbitral mixt româno-ungar);

p.436 J. LIMBURG (Consilier de Stat, vechi fondator al Ordinului Avocaților de la Haga; Membru al Delegației Țărilor de Jos de pe lângă Societatea Națiunilor), cu „Aviz consultativ privind poziția unui optant ungur din Transilvania față de reforma agrară din România” (Această consultație a fost acordată Guvernului român, la 15 octombrie 1926, în vederea dezbaterilor asupra competenței în fața Tribunalului arbitral mixt româno-ungar), Haga, 15 octombrie 1926);

p.456 Dl. J.L.BRIERLY (Profesor avocat de Drept Internațional și privat la Colegiul Oxford), cu „Afacerea Optanților Unguri în fața Consiliului Societății Națiunilor”, Aviz consultativ (prezentăm aici traducerea în franceză a unui studiu publicat în engleză);

p.467 Dl. Eduard HIS (Doctor în drept, vechi profesor al Universităților din Bâle și din Zurich), cu „Situația juridică în conflictul româno-ungar”, Expunere;

p.472 J.E.G. de MONTMORENCY (Membru al Baroului, Profesor colaborator de Drept comparativ la Universitatea din Londra), cu „Diferendul româno-ungar în contextul exproprierilor din Transilvania” (Prezentăm aici traducerea în franceză a studiului dlui Profesor de Montmorency, publicat în engleză, 16 noiembrie 1927);

p.481 Dr. Walter SCHUCKING (Membru al Reichstagului; Profesor de Drept și Directorul Institutului de Drept Internațional la Universitatea din Kiel, vechi Vicepreședinte al Institutului de Drept Internațional, Membru al Tribunalului arbitral de la Haga, Membru al Comisiei de experți a Societății Națiunilor pentru codificarea Dreptului Internațional), cu „Aviz consultativ”, (Kiel, 26 noiembrie 1927).

Sculptor Constantin Brâncuşi- Coloana Sacrificiului Infinit al Eroilor  noştri.

Sculptor Constantin Brâncuşi-  Masa Apostolilor Neamului

Sculptor Constantin Brâncuşi