SEMNAL
DE APARIȚIE EDITORIALĂ ÎN ANUL 2018
Etnograf
Steliana Băltuță
REFORMA AGRARĂ DIN ROMÂNIA
şi
şi
optanții unguri din Transilvania înaintea
SOCIETĂȚII NAȚIUNILOR
Pr. Mircea Coşofreţ Prof.Univ. Prof. Constantin Ioan Pop Sabău Ceucă |
În acest an 2018, la 100 de ani de la
reîntregirea teritoriului românesc, a Unirii celor 3 mari provincii, a apărut
un mare volum – document, de sub tiparul Editurii Pim Iași, cuprinzând 505
pagini, volum de valoare pentru istoria românilor din Transilvania, străvechi
pământ românesc.
Apariția volumului a fost sponsorizată de
Farmacia „IRIS” Brăila.
Semnat de PREOT MIRCEA COȘOFREȚ, PROFESOR
UNIVERSITAR EMERIT DR. IOAN SABĂU POP și PROFESOR CONSTANTIN CEUCĂ (traducător) volum intitulat „REFORMA AGRARĂ
DIN ROMÂNIA și optanții unguri din Transilvania înaintea SOCIETĂȚII NAȚIUNILOR”
– ANIVERSARE 8500 î.H. – 2018 d.H.
Colectivul de redactori la care ne-am
referit „a trudit”, a dus o muncă de cercetare intensă, uriașă, de traducere a
documentelor de arhivă menționate în text, a durat o lungă perioadă, însumând 2
ani.
Ca simbol de forță al nației, coperta 1 a
cărții ilustrează Poarta de intrare către sufletul românilor, ridicată de
sculptorul CONSTANTIN BRÂNCUȘI la Târgu – Jiu, purtând numele „MONUMENTUL
ÎNTREGIRII NEAMULUI” (fiind poate acesta, adevăratul titlu al lucrării brâncușiene,
chiar ceea ce marele sculptor a gândit).
Volumul cuprinde și 10 titluri
bibliografice, adevărate documente pentru Istoria României.
Prefața îi aparține Prof. Univ. Emerit Dr.
Ioan Sabău Pop – avocat, inițiatorul alcătuirii volumului.
Textul volumului este structurat în două
părți:
PARTEA ÎNTÂI înscrie „DOCUMENTE ȘI STUDII
ASUPRA ROLULUI ȘI PUTERILOR CONSILIULUI SOCIETĂȚII NAȚIUNILOR”, cuprinzând 22
nume de mari specialiști în Drept Internațional, preocupați de Reforma Agrară
din România.
PARTEA A DOUA a cărții, are 8 nume de
specialiști în Drept preocupați de Reforma Agrară din România, de după Tratatul
de la Trianon, din 1920.
Subiectul cercetat scoate în lumină
adevărul despre Transilvania, pământ românesc.
Prefața cărții este semnată de Prof. Univ.
Emerit Dr. Ioan Sabău Pop.
Prefață la o carte care vine să documenteze un
conflict internaționalizat, semnată de Prof. Univ. Emerit Dr. Ioan Sabău Pop –
avocat –
cu un Motto
edificator al poetului Mihai Eminescu:
„Legile cele mai bune nu pot da decât
rezultate rele în mâini deprinse a le viola”.
Subiectul volumului este extrem de dens,
lămuritor și clar: „România a adoptat «LEGEA REFORMEI AGRARE» pentru Ardeal, Banat și Crișana, la 30 iulie 1921, care a
stârnit reacții vehemente din partea Guvernului Ungariei și a „Optanților
unguri”, cum i-a numit Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920. Prin acest
tratat „s-au statuat o serie de măsuri
care priveau România și Ungaria”. „Ungaria a fost obligată să predea României
arhivele istorice și de proprietate privind Transilvania și totodată pe
locuitorii principatului”.
„Puși
în fața acestei opțiuni, în afara populației majoritare rămase în Transilvania,
aproape toți marii proprietari și reprezentanți ai autorităților din Ungaria
prezenți în Ardeal, au preferat să nu recunoască și nici să accepte Unirea,
alegând cetățenia ungară, sau nu au preferat cetățenia română și au plecat în
străinătate. În acest context, s-a încetățenit termenul de «optanți unguri»”.
„Termenul
«optanți» a
avut în vedere pe locuitorii de origine ungară sau declarați unguri, din
Transilvania, locuitori care, după Tratatul de la Trianon, nu au acceptat cetățenia
română oferită de prevederile tratatului, ci au «optat» pentru cetățenia ungară sau altă cetățenie,
lăsată la alegere de același Tratat de Pace ”.
„În
intenția Statului Român era aplicarea Reformei agrare din 1921 fără nicio
discriminare. Acest lucru i-a nemulțumit pe «optanți», care au
încercat să impună în favoarea lor o serie de privilegii, scop în care au făcut
lobby la mai toate forurile politice și juridice, atât în România, cât și în
plan internațional. Ungaria a făcut din această dispută o prioritate politică
de stat. Astfel
au solicitat sprijinul organizațiilor internaționale”.
„Ungaria
a readus în prim – plan conflictul optanților unguri cu vecinii săi
Cehoslovacia, Iugoslavia și România, unde avuseseră proprietăți întinse, un
număr de cca. 300 de familii de mari proprietari care se revendicau din stirpea
blazoanelor și titlurilor nobiliare maghiare”.
„Alături
de guvernanții Ungariei, aceștia nu au recunoscut (nu au acceptat) Unirea
Transilvaniei cu România și s-au opus măsurilor de expropriere adoptate de
România”.
„Cereau
să rămână în continuare stăpâni peste moșiile din Ardeal, chiar dacă s-au
expatriat, părăsind cu bunăvoie teritoriile de acum ale României” (să se
găsească „și pe mai departe în situațiunile de care beneficiază din vremea
feudalilor”–
(după Onișor Gribu: Oameni între oameni.
Amintiri. Reeditare, Ed. Eminescu, 1990, p. 321).
„În
plângerea lor la Liga Națiunilor împotriva Cehoslovaciei, Iugoslaviei și
României, ungurii solicitau fie să le rămână în continuare proprietățile, fie
să li se răscumpere moșiile la prețuri astronomice. Pretindeau că li se cuvine
un tratament ca foști stăpâni (ai Transilvaniei), iar despăgubirile, în cadrul
reformelor agrare, să corespundă rangului lor de altădată”.
,,Guvernele
Cehoslovaciei și Iugoslaviei, au rezolvat problema, ca fiind „o chestiune
exclusivă de suveranitate internă, în care nu avea ce căuta Liga Națiunilor”.
„În
relațiile cu România chestiunea optanților unguri a luat o altă turnură, la
care au concurat în principal doi factori. Cercurile de interese ale optanților,
infiltrate în sferele puterii din România timpului, sprijinite puternic din
aval de influența Vaticanului, la rândul său cu pretenții, s-au dovedit foarte
abile și pe de altă parte, factorii decizionali ai României au arătat naivitate
și slăbiciuni neângăduite”.
„Cel
care demască în numele României, pretențiile absurde (ale optanților unguri)
Ungariei, a fost Nicolae Titulescu, reprezentantul principal al României la
Liga Națiunilor”
(... ),,În pledoaria sa din 20 aprilie 1923,
Titulescu a demascat enormitatea pretențiilor Ungariei, numindu-le „imposibilitate
amorală” dublată de „imposibilitate financiară” pentru că cererea de plată în
aur depășea de peste două ori și jumătate cifra totală a bugetului României”.
„Complexitatea
situației în care se afla România l-a determinat pe Nicolae Titulescu să se
documenteze în primul rând el, cu problemele agrare ale țării” (....).
„La
cererea sa, Guvernul român a angajat circa 50 de specialiști de notorietate din
Europa, de preferință profesori de drept la Universități europene din Franța
(17 universități), la care s-au adăugat 33 de universitari din Elveția,
Germania, Suedia, fiecare resimțind nevoia unor îndelungate documentări
prealabile în materie de drept internațional (al ginților), aplicabil în speță
răsunătorului litigiu româno-ungar. În diplomația europeană de după primul
război mondial, Franța deținea un rol de frunte”.
„La
solicitarea Guvernului Franței, adresată Academiei Franceze prin universitățile
de renume pentru a oferi ca material informativ și documentar, s-au făcut
cercetări riguroase și chiar s-au redactat și s-au publicat în volum: «LA REFORME AGRAIRE EN ROUMANIE – et les Optants
hongrois de Transylvanie devant la Societé
des Nations” – publicată în anul 1927, când disputa procesuală era în toi.
Lucrarea reprezintă însuși conținutul traducerii de față, care ilustrează atașamentul
Guvernului român pentru problematica agrară a țării și credința nestrămutată în
justețea cauzei sale”.
„Titulescu a fost și acum coordonatorul
apărării României, dar nu a fost singurul actor în scena unde s-au desfășurat
disputele, la Tribuna Ligii Națiunilor, la Curtea de la Haga, la Comisiile unde
părțile au fost invitate pentru explicații și, în fine, la Tribunalul
arbitral”.
„I-au fost alături Alexandre Millerand, ex
prim-ministru al Franței și Sigmund Rosenthal, un remarcabil maestru al barei și
cunoscător al dreptului internațional. Rosenthal avea o bogată experiență,
fiind prețuit de Brătianu însuși, care l-a numit consilier din partea României
la Conferința de Pace de la Paris. A fost un jurist remarcabil, cu vocație,
erudit, calități dublate de intransigența personală, care o avea pentru
documentare proprie, în cercetarea dovezilor și stabilirea faptelor”(...) din
1923 face parte din Comisia de reparații de la Paris, pentru aplicarea
articolului 181 din Tratatul de la Trianon. Era printre cei recomandabili de a
participa și la procesul optanților unde a debutat ca reprezentat al României.
După prestația sa remarcabilă, când Ion Brătianu i-a propus să-și fixeze singur
onorariul, el i-a răspuns cu demnitate („Onoarea
de a fi reprezentat țara mea în acest proces constituie cel mai frumos onorariu
al vieții mele”).
În urma proceselor care, purtate pe la
diferite instanțe internaționale, politice și juridice, au durat peste 7 ani,
în arbitraj s-au stabilit sume care urmează să fie despăgubite de către Statul
Român celor ce s-au declarat sub denumirea încetățenită de „optanți unguri”.
„Readucerea
în actualitate a pretențiilor de proprietate după 1990, de către urmașii «optanților»,
ar fi o eroare cu atât mai gravă cu cât există voci și autorități ale Statului
român care consideră aplicabile legile de restituire și în cazul acestora”.
Referitor la pretenția Ungariei asupra
teritoriului românesc Transilvania, însuși președintele
Franței, Poincaré, a enunțat celebra
afirmație: „o stăpânire nedreaptă, chiar
milenară, nu poate fi considerată legitimă în drept”.
Părerea și a specialiștilor și
cercetătorilor în Drept Internațional este unanimă. „Cartea «LA REFORME AGRAIRE EN ROUMANIE et les Optants hongrois de
Transylvanie devant la Societé des Nations» a fost tradusă pentru
prima oară în limba română: Reforma Agrară din România și Optanții unguri din
Transilvania în fața Societății Națiunilor. Cartea, oficial editată și apărută
la Paris în anul 1927, este o lucrare scrupulos elaborată, documentată de
oameni de știință cu autoritate în materie, sub egida Academiei Franceze, la
solicitarea Guvernului Franței și a organismelor sesizate, cu urmărirea
evenimentelor până la soluționarea conflictului româno-maghiar pe tema Reformei
agrare”.
„Întâmplarea (precizează Prof. Univ. Dr.
Ioan Sabău – Pop), a făcut, după percepția noastră de simpli creștini, ca eu și
părintele Mircea Coșofreț să ne întâlnim în viață, dar cum cineva este în toate
și le face pe toate prin noi muritorii, am consimțit la proiectul acestei apariții
editoriale jubiliare”.
„Cartea și traducerea ei are două părți,
partea primă consacrată documentelor și studiilor asupra rolului și puterilor
Consiliului Societății Națiunilor în disputa româno-ungară, privind aplicarea
Reformei agrare ancorată în prevederile drepturilor cetățenești acordate
persoanelor ce au aparținut monarhiei austro-ungare prăbușite. Aici se remarcă
pretențiile exagerate afișate de trufașii foști mari latifundiari deveniți «optanții unguri» în urma Tratatului
de la Trianon din 4 iunie 1920”.
„În partea a II-a a cărții sunt cercetate și
clarificate chestiuni de procedură și fond, dreptul la soluție al Consiliului
prin identificarea unei medii între soluția politică și cea juridică, principiu
al dreptului internațional pozitiv”.
„Problematica
proprietății optanților mai revine, periodic, în actualitate, iată, chiar și
după aproape un secol, lectura acestei cărți, argumentele imbatabile utilizate
trebuie să fie cunoscute, împărtășite de opinia publică, dar, mai mult,
salvgardate în acest ultim ceas de către cei puși în fruntea destinelor țării
noastre, de voința întregului popor”.
Este de stringentă actualitate ceea ce
afirma Nicolae Titulescu, strălucitul avocat român în conflictul internaționalizat
cu optanții unguri, în prefața unei alte cărți, apărută în anul 1931: „Când un Stat, în lupta pacifică de toate
zilele, susține o teză dreaptă, cu fermitate și curtenie și pune în slujba ei
nu simple recriminațiuni de ordin național, ci rezistența pe principiile mari
internaționale cari stau la baza raporturilor actuale dintre state, punctul lui
de privire sfârșește prin a se impune”.
Se cuvine în acest semnal de apariție să
facem cunoscute și toate numele marilor specialiști în Drept Internațional și
titlurile studiilor traduse în volumul de față.
p.58 Alejandro
ALVAREZ (Corespondent al Institutului Franței; Vicepreședinte al
Institutului de Drept Internațional; Secretar general al Institutului american
de Drept Internațional), cu „Reforma agrară:
litigiul ungaro-român: în fața Consiliului Societății Națiunilor” – Articol
apărut în „Europe Nouvelle” (Noua
Europă), nr. 507, din 29 octombrie 1927, p. 1450;
p. 69 Jean APPLETON (Profesor al
Facultății de Drept, Președintele Asociației Naționale a Avocaților din Franța),
cu „Istoria unui conflict” – Articol
apărut în „Revue dés Vivants”, nr. 10, noiembrie 1927;
p.81 Etienne BARTIN (Profesor de
Drept Internațional privat al Facultății de Drept din Paris), cu „Transformările proprietății funciare române
și regimul lichidărilor” - Articol apărut în „Jurnalul de Drept Internațional”, livrarea din iulie – octombrie
1927, pag. 875;
p.104 M.H.BERTHELEMY (Membru al
Institutului, Decan al Facultății de Drept din Paris), cu „Consultație pentru Statul Român” (publicat în 10 noiembrie 1927);
p.118 René
CASSIN
(Profesor la Facultatea de Drept din Lille), cu „Reforma agrară din România și optanții unguri din Transilvania în fața
Societății Națiunilor”, din 15 noiembrie 1927;
p.130 afirmă René
CASSIN, referindu-se la optanții unguri: „Toți cei care îngrijesc de apărarea
ordinii europene prin intermediul reformelor sociale și al măsurilor vizând
atât afirmarea păcii politice cât și dezvoltarea dreptului internațional,
trebuie să urmeze cu o atenție extremă logica litigiului ungaro-român. Acesta a
început mai întâi printr-un protest contra nedreptății și inechității care s-ar
fi făcut optanților unguri prin legea agrară românească. Or, încet – încet adevărata înțelegere a revendicărilor lor mărturisite
s-a devoalat: ei vor un regim privilegiat asupra solului românesc”;
p.132 Giulio DIENA (Profesor la Universitatea Regală din
Pavia, membru și președinte al Institutului de Drept Internațional), cu „Consultație privind diferendul dintre
România și Ungaria referitor la reforma agrară românească”, Milano, 12
noiembrie 1927;
p.144 Leon DUGUIT (Decanul Facultății de Drept din Bordeaux),
cu „Diferendul româno-ungar și Consiliul
Societății Națiunilor” - Articol apărut în „Revista de drept internațional și de legislație comparată”,
Bruxelles, nr. 4-5 din 1927;
p. 162 Louis LE FUR (Profesor de
drept internațional la Facultatea de Drept din Paris), cu „Reforma agrară din România și conflictul cu Ungaria” - studiul a
apărut în „Buletinul lunar al Societății
de Legislație Comparată”, nr. 10-12, octombrie-decembrie 1927;
p. 182 și „Afacerea optanților unguri în
Transilvania” - Articol apărut în „Revista
de Drept Internațional de Științe Diplomatice și Politice”, Geneva,
decembrie 1927;
p. 195 Charles LYON-CAEN (Decan onorific
al Facultății de Drept din Paris, Membru al Institutului, Secretar permanent al
Academiei de Științe Morale și Politice), cu „Problema optanților unguri în fața Consiliului Societății Națiunilor”,
Paris, 2 noiembrie 1927;
p.201 Paul PIC (Profesor de Drept Internațional Public la
Universitatea Lyon), cu „Un mare
conflict internațional, Legile agrare române și problema optanților unguri în
fața Societății Națiunilor”;
p.223 Maurice PICARD (Profesor asociat
al Facultății de Drept din Paris), cu „Transformările
proprietății funciare române și dreptul internațional comun” - Articol
apărut în „Journal de Drept Internațional”,
livrarea din iulie-octombrie 1927, pag. 907;
p.238 Andre PRUDHOMME (Avocat la Curtea
din Paris, profesor agregat al Facultăților de Drept), cu „Rolul și puterea Consiliului Societății Națiunilor în diferendul
româno-ungar” - Articol apărut în „Journal
de Drept Internațional”, livrările 4 și 5, 1927;
p.260 Nicolas POLITIS (Profesor
onorific la Facultatea de Drept din Paris, Vicepreședinte al Curatorului Academiei
de Drept Internațional de la Haga, Membru al Institutului de Drept Internațional
și al Curții Permanente de arbitraj), cu „Societatea
Națiunilor și Tribunalele arbitrale mixte” - Articol apărut în „Revista albastră” din 19 noiembrie 1927;
p.268 Robert REDSLOB (Profesor de
istorie a Tratatelor la Facultatea de Drept și de Științe Politice de la
Universitatea din Strasbourg), cu „Atitudinea
Consiliului Societății Națiunilor în litigiul ungaro-român asupra reformei
agrare din Transilvania”.
p. 286 Alberic ROLIN (Profesor emerit
al Universității de Gand, Președinte de onoare al Institutului de Drept Internațional),
cu „Reformele agrare din România și
competența Tribunalelor arbitrale mixte” - Articol apărut în „Revista de Drept Internațional și Legislație
comparată”, nr. 4, 1927;
p.307 Marcel SIBERT (Profesor de
Drept Internațional Public la Universitatea din Lille), cu „O nouă etapă a diferendului româno-ungar,
Afacerea optanților în fața Consiliului Societății Națiunilor” - Articol
apărut în „Revista generală de Drept
Internațional public”, nr. 65, 1927;
p.336 A. SOTILLE (Membru al Institutului de Drept Internațional
de la Roma, director al Revistei de Drept Internațional, de Științe Diplomatice
și Politice de la Geneva), cu „Limita de
competență a Consiliului Societății Națiunilor în termenii art. 11 al Pactului
Societății Națiunilor și conflictul româno-ungar pe tema optanților unguri”
- Articol apărut în „Revista de Drept
Internațional de Științe Diplomatice și Politice” de la Geneva;
p. 336, 337 Continuare a articolului lui A. SOTILLE: „În România, țară eminamente
agricolă, o reformă agrară devenea o necesitate urgentă încă de prin 1913,
pentru a modifica total împărțirea terenurilor arabile. Venind războiul
mondial, această reformă n-a putut fi realizată decât între 1917 – 1919. Ea a
fost aplicată tuturor, fără deosebire de naționalitate; exproprierea nu s-a
făcut decât contra despăgubirii, egale pentru toți, fără deosebire de naționalitate”.
Se numesc „optanți unguri” cei care,
conform Tratatului de la Trianon, aveau dreptul să opteze pentru naționalitatea
română sau ungară. Optând pentru aceasta din urmă, ei se numesc „optanți
unguri”.
p. 354 „Aprofundând cu maturitate
chestiunea, apreciem că optanții unguri n-au niciun drept la un tratament preferențial.
Numeroase
considerații de ordin politic, juridic, social, economic și moral pledează în
favoarea tezei noastre, considerații pe care noi nu le putem expune desigur,
într-un simplu articol de gazetă. A impune unui Stat un tratament privilegiat
pentru o categorie de străini sau pentru toți străinii, ar însemna a nu recunoaște
suveranitatea Statului și principiul egalității Statelor. E adevărat că fiecare
stat este obligat să-și recunoască în amănunt drepturile internaționale care
n-au granițe, ca să zicem așa: libertatea de conștiință, libertatea individuală,
inviolabilitatea persoanei și a domiciliului, iar aceste drepturi nu implică
niciun tratament preferențial”.
p.355, punctul 6,
Contele APPONYI a prezidat Delegația ungară la Conferința de Pace de la Paris:
„Nu ne lăsați expuși exproprierii românești”.
p.356, în
Concluzii, punctul 6: „Teza ungară care pretinde un tratament preferențial
nu rezistă nicicum criticii, neavând pentru liniștea sa decât argumente de
ordin moral, dar niciun singur argument solid și juridic”.
p.358 Karl STRUPP (Profesor de
Drept Internațional și de Drept Constituțional la Universitatea din Frankfurt
pe Main; asociat al Institutului de Drept Internațional; membru al Academiei
diplomatice internaționale; membru corespondent al Institutului american Drept
Internațional; membru al Consiliului Societății germane de Drept internațional;
director al „Woerterbuch des Voelkerrechts und der Diplomatic”; co-director al
„Zeitschrift für Voelkerrecht”), cu „Litigiul româno-ungar privind optanții unguri din teritoriul românesc”;
p.374 Paul DONNEDIEU DE VABRE (Profesor la
Facultatea de Drept din Paris), cu „Problema
optanților unguri și Societatea Națiunilor” - Articol apărut în Biblioteca universală și Revista de la Geneva, noiembrie 1927;
p.387 Charles DE VISSCHER (Profesor de
drept internațional al Universității din Gand; Membru al Curții permanente de
arbitraj de la Haga; Secretar general al Institutului de drept internațional),
cu „Faza actuală a diferendului
româno-ungar privind aplicarea reformei agrare”;
p.399 Albert WAHL (Profesor la Facultatea de Drept din
Paris, Decan onorific al Facultății de Drept din Lille), cu „Problema optanților unguri și Consiliul
Societății Națiunilor” - Articol apărut în „Revista politică și parlamentară”, nr. 396 ,din 10 noiembrie 1927;
PARTEA
A DOUA
p.410 „Consultanță asupra competenței Tribunalului
arbitral mixt ungaro-cehoslovac privind reforma agrară cehoslovacă”, de Jules BASDEVANT (Profesor de Drept
Internațional la Facultatea de Drept din Paris); Gaston JÈZE (Profesor
la Facultatea de Drept din Paris; Director al Revistei de Drept public și de Știință
Politică); Nicolas POLITIS (Profesor
onorific la Facultatea de Drept din Paris, Vicepreședinte al Curatorului
Academiei de Drept Internațional de la Haga; Membru al Institutului de Drept
Internațional și al Curții permanente de arbitraj; vechi ministru al Afacerilor
Externe al Greciei);
p.426 Eduard HIS (Doctor de Drept, Profesor de Drept public și de Drept
Internațional al popoarelor de la Universitatea din Zurich – Elveția), „Consultație juridică argumentată asupra
competenței Tribunalului arbitral mixt româno-ungar” (Această consultație a
fost acordată Guvernului român, la 26 octombrie 1926, în vederea dezbaterilor
asupra competenței în fața Tribunalului arbitral mixt româno-ungar);
p.436 J. LIMBURG (Consilier de Stat, vechi fondator al
Ordinului Avocaților de la Haga; Membru al Delegației Țărilor de Jos de pe
lângă Societatea Națiunilor), cu „Aviz
consultativ privind poziția unui optant ungur din Transilvania față de reforma
agrară din România” (Această consultație a fost acordată Guvernului român,
la 15 octombrie 1926, în vederea dezbaterilor asupra competenței în fața
Tribunalului arbitral mixt româno-ungar), Haga, 15 octombrie 1926);
p.456 Dl. J.L.BRIERLY (Profesor avocat
de Drept Internațional și privat la Colegiul Oxford), cu „Afacerea Optanților Unguri în fața Consiliului Societății Națiunilor”, Aviz
consultativ (prezentăm aici traducerea în franceză a unui studiu publicat în
engleză);
p.467 Dl. Eduard HIS (Doctor în drept,
vechi profesor al Universităților din Bâle și din Zurich), cu „Situația juridică în conflictul
româno-ungar”, Expunere;
p.472 J.E.G. de MONTMORENCY (Membru al
Baroului, Profesor colaborator de Drept comparativ la Universitatea din
Londra), cu „Diferendul româno-ungar în
contextul exproprierilor din Transilvania” (Prezentăm aici traducerea în
franceză a studiului dlui Profesor de Montmorency, publicat în engleză, 16
noiembrie 1927);
p.481 Dr. Walter SCHUCKING (Membru al
Reichstagului; Profesor de Drept și Directorul Institutului de Drept Internațional
la Universitatea din Kiel, vechi Vicepreședinte al Institutului de Drept
Internațional, Membru al Tribunalului arbitral de la Haga, Membru al Comisiei
de experți a Societății Națiunilor pentru codificarea Dreptului Internațional),
cu „Aviz consultativ”, (Kiel, 26
noiembrie 1927).
Sculptor Constantin Brâncuşi- Masa Apostolilor Neamului |
Sculptor Constantin Brâncuşi |