Motto:
,,Gradul de
civilizaţie a unei societăţi se măsoară prin locul pe care îi oferă femeii”. (M.Gorki)
Dacă pictorii
işi pot lua modelele anonime după
fizionomii, filateliştii se
exprimă prin timbre prin personalităţi reprezentative. In cazul de faţă în
acest exponat au fost alese personalităţi
emblematice, din diferite perioade ale istoriei care reprezintă feminismul
românesc şi internaţional şi are ca scop omagierea femeilor care au fost care
sunt şi vor veni.
Când studiezi
viaţa personalităţilor feminine reprezentate prin cartea poştală ilustrată sau
în filatelie, pentru a alcătui un exponat, realizez că în viaţa de toate
zilele, peste ani, am cunoscut multe modele feminine, care s-au evidenţiat de-a
lungul carierii lor în cei 20, 30, sau 40 de ani şi care au contruibuit în
educaţie, sănătate, justiţie, tehnică, sport.
Cunoscându-le
mi-am dat seama că nu am făcut degeaba exponatele în filatelie şi cartofilie,
prin care prezint personalităţi feminine de acum o sută de ani, şi pe cele de
azi, (care sunt continuatoarele, pionierelor din toate domeniile de
activitate).
Exponatele
realizate cu material filatelic şi carte poştală sunt cu femei si despre femei
şi prezintă viaţa de familie, femeia în societate, implicarea acesteia şi
responsabilitatea socială şi politică. Aceste personalităţi feminine, sunt
atent alese, ele evidenţiindu-se de-a lungul istoriei, în diverse domenii de
activitate, cum ar fi: medicina, artele vizuale, literatura, cercetarea-
ştiintifică, muzica, sportul, politica, juridica.
Scopul meu a
fost să abordez aceasta temă frumoasă – Mişcarea de emancipare a femeii -
cu un material generos în filatelie: timbre, coliţe, plicuri, maxime şi cărţi
poştale. Acestea nu au doar valoare materială, ci reprezintă adevărate dovezi
istorice ale implicării şi contribuţiei femeii la rezolvarea problemelor
sociale şi a luptei sale pentru recunoaşterea drepturilor sale fireşti.
Exponatele
mele au o temă interesantă privind istoria feminină, care permite să se scoată
în evidenţă faptul că femeile au fost pioniere într-un domeniu sau altul, şi au
dovedit că pot face aceleaşi lucruri ca şi bărbaţii. Nereuşita unora a fost
provocarea pentru altele, încercând să dovedească că au aptitudini pentru orice
meserie.
O dată cu
revoluţia de la 1848, femeia a conştientizat care sunt consecinţele educaţiei
diferite ce se acordă fetelor şi băieţilor.
Încă în epoca
Unirii Principatelor Române, cunoscuta ziaristă şi instituitoare Sofia Cocea,
în articolele sale, publicate în ,, Steaua Dunării”, ,,Dacia”, ,,Reforma”,
demonstra necesitatea stringentă a modernizării învăţământului şi a înlăturării
diferenţelor mari care existau între programele şcolilor de fete şi a celor de
băieţi.
,,Constanţa
Duncă, prima femeie din România deţinătoarea brevetului de capacitate la
Sorbona şi a certificatului de absolvire de la Collége de France, a adresat în
primăvara anului 1863, domnitorului Al. I Cuza şi Camerei Deputaţilor, un
memoriu în care a făcut propunerea privind organizarea învăţământului pentru
fete după modelul occidental”.
(Sursa: ,, Despre
femei şi istoria lor în România”, Alin Ciupeală)
,,Generaţia
de la 1848, a susţinut instruirea femeii. În România conform legii
învăţământului din 1864, şcoala primară era obligatorie pentru toţi copiii,
fete şi băieţi.
Cu toate
acestea multe fete sărace erau analfabete iar altele nu se puteau mărita pentru
că nu aveau avere. De aceea au fost înfiinţate şcoli de menaj, industrie prin
anii 1905 la Sibiu. Prin implicarea Casei Regale, şi a Societăţilor feminine
caritabile au fost ajutate fetele, prin construirea de şcoli profesionale în
care fetele învăţau o meserie şi se puteau întreţine singure.
Prima şcoală
profesională a fost înfiinţată de Claudia Emilian la Iaşi în anul 1870.
,,În Evul
Mediu existau în ţările române patru tipuri de şcoli: mănăstireşti, episcopale
(pentru rangurile înalte bisericeşti), cele pentru diaci (aveau un
caracter particular) şi apoi cele străine din coloniile săseşi, ungureşti,
polone” etc. (autor George Costa-Foru,
"Studii asupra instrucţiunii publice", Bucureşti, 1860)
,,Învăţământul pentru
fete cunoaşte prin legea din anul 1864 un recul, el fiind pliat doar pe „aptitudinile şi trebuinţele fetelor ca
viitoare mame şi gospodine în familie”, şi pentru motivul că fetele nu sunt
„destinate a suporta aceleaşi greutăţi ca
şi băieţii” în decursul vieţii. Apoi bacalaureatul a fost suprimat, fiind
înlocuit cu un „examen general de liceu
cu un juriu examinator format din profesorii şcolii, cu un singur preşedinte
luat din afară, pentru a se da autorităţii superioare un mijloc de control”.
(Referinţe: Barbu, Violeta, "De bono coniugati. O istorie a familiei din Ţara
Românească în secolul al XVII-lea", Editura Meridiane, Bucureşti, 2003)
Principiile de egalitate ale femeii şi de
dreptate şi-au găsit un profund ecou în
rândurile multor personalităţi ale societăţii româneşti. I.Heliade Rădulescu întemeiază
, în 1837, o revistă literară şi ştiinţifică, pe care o denumeşte ,, Curier de ambe sexe” şi în aceasta scrie
:
,,
jumătate din oameni contimporani este de sexul cel frumos şi deosebit că şi ea
poate să-şi reclame în soţietate drepturile de om atingătoare la felul său”.
În această revistă ca şi în alte publicaţii ,, Albina Românească” , ,, Icoana lumii” , au apărut articole
despre menirea femeii şi drepturile ei.
George Bariţiu în anul 1938, a publicat
într-un articol din ,, Gazeta
Transilvania” :
,, Oare
noi am făcut destul pentru creşterea fiicelor noastre proporţional creşterii
date băieţilor”
George
Bariţiu deplângea, diferenţele de
educaţie între fiii şi fiicele românilor, pe care îi vedea egal înzestraţi, dar
lipsiţi de şansă într-o societate lipsită de concepţii democratice. Societatea
vremii oferea tinerilor bărbaţi o experienţă socială şi o educaţie şcolară cu
deschidere spre lume, care le erau refuzate tinerelor fete.
În
România existau, la 1878, 46 de şcoli,
din care doar două de fete. Pentru remedierea acestei situaţii, a fost depusă o
activitate deosebită, atât de către femei, cât şi de către bărbaţii ataşati de
cauza dezvoltării educaţiei fetelor, a introducerii unui sistem de educaţie a
acestora adecvat evoluţiei lor ca fiinţe umane, rolurilor jucate în familie,
sau pentru găsirea unei slujbe. La întrunirile Societăţii Studenţilor Români de
la Paris, în ajunul revoluţii paşoptiste C.A Rosetti, Ion Ghica, Ion şi
Dimitrie Brătianu, Nicolae Bălcescu, discutau problemele acute ale societăţii
româneşti printre care starea precară a femeilor”.
Referinţe:,, Ştefania Mihăilescu, ,, Din istoria
feminismului românesc”, Antologie de texte (1838-1929) pag.18
În cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele Mihai Eminescu, organizate la Botoșani și Ziua Culturii Naționale, Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” din municipiul Botoşani a avut loc lansarea de carte a noi apariţii editoriale ,, Monumentele Mihai Eminescu. Reșița: „Banatul Montan”, 2018". Autorii , Erwin Josef Țigla promotor al culturii germane în România si Banatul Montan, editor, bibliotecar și Gheorghe Jurma, prozator, poet, critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara, au concretizat prin acest album de fotografii monumente închinate poetului ,, Mihai Eminescu”.
