MONESTIR DE PEDRALBES. Această mănăstire din piatră, conservată din secolul XIV-lea,, este o oază de linişte într-un oraş aglomerat şi care are şi un muzeu interesant al vieţii monastice. Este cea mai veche mănăstire din Barcelona şi este ascunsă în cartierul nordic Pedralbes. Face parte dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură catalană gotică. Aici pană nu de demult a fost expusă Colecţia Vechilor Maeştri şi care a fost transferată la Muzeul Naţional d Art de Catalunya. Mănăstirea a fost fondată în 1326 de regina Elisenda de Montcada, soţia lui Jaume al II-lea de Aragon, pentru călugăriţele Ordinului Sfânta Clara. După moartea regelui , regina Elisenda s-a retras la mănăstire unde a rămas până la sfârşitul vieţii.
Aici locuiesc o comunitate de măicuţe. Galeriile care se pot vedea în imagine sunt dispuse pe trei nivele cu o fântână împodobită ( conform imagini din dreapta) grădini de plante medicinale, chiparoşi, palmierii şi portocali. Capela de Sant Miquel care se află lângă galerii este viu colorată cu picturi de Ferrer Bossa ( unul din ucenicii pictorului florentin Giotto.
Picturile reprezintă scene ale Patimilor lui Hristos în partea de sus iar în partea de jos scene din viaţa Fecioarei Maria pictat în 1436.
Aici este o expoziţie permanentă prin care putem face o impresie despre viaţa monastică din secolul al XI-lea S-au păstrat infirmeria, bucătăria şi sala de mese originale. Aici Maica Superioară din acea perioadă îşi încălcase jurământul tăcerii citindu-le călugăriţelor care mâncau în linişte pasaje din Biblie. În Sala Canonicilor se află urna funerară a Sobiraneide Olzet prima stareţă a acestei mănăstiri



LA SAGRADA FAMILIA
Templul Expiator al Sfintei Familii cu turnurile care se văd din tot oraşul, a fost în restaurare şi au fost adăugate vitralii. Intrarea se face prin Faţada Patimilor. inspirată de centurionii de la Casa Mila- chipurile de pe faţada Patimilor reprezintă durere.Colţuroase evocănd durerea şi umilinţa crucificării şi morţii lui Hristos. Această lucrare restaurată aparţine sculptorului Josef cel Subirach n.1927 şi care a finalizat-o în 1990. Gaudi (1852-1926) a realizat contrastul între faţada Patimilor, sumbră şi austeră a lui Hristos cu bucuria Naşterii lui Iisus


Turnurile principale ale bisericii sunt construite aşa de parcă rostesc o rugăciune Figurile aspre ale faţadei Patimilor sunt orientate spre apus iar sărutul lui Iuda dreapta

TurnurileDeasupra fiecărei faţade se poate vedea patru turnuri. Planul lui Gaudi prevedea 18 turnuri, dedicate celor 12 apostoli, celor 4 evanghelişti, lui Hristos şi Fecioarei Maria. Gaudi a conceput această lucrare că admirând turnurile, privirea îţi este atrasă către cer şi atunci automat spui cuvinte de rugăciune. În vârf sunt înscripţionate din bucăţi de ceramică rugăciunea: Sanctus Sanctus, Hosanna în Excelsis( Sfinte, Sfinte, Glorie Domnului în Ceruri)














Faţada Naşterii lui Iisus
Această lucrare a fost începută în 1891 şi terminată în timpul vieţii lui Gaudi în 1904. Gravurile conţin foarte multe elemente. Tema faţadei este bucuria naşterii lui Iisus. Punctul central este scena Naşterii, iar deasupra Sfintei Familii stau îngerii care cântă şi suflă în trompete, celebrând naşterea lui Iisus. Sunt trei uşi închinate Credinţei, Speranţei, şi Carităţii, care descriu alte scene biblice de la căsătoria Mariei cu Iosif, la intrarea lui Iisus în templu. Pe această faţadă mai putem vedea multe plante din Catalonia şi din Ţara Sfântă şi păsări, care au scop că toată creaţia Domnului îl venerează pe Iisus. Copacul vieţii este un chiparos de ceramică verde plin de porumbei care se pot vedea pe partea de sus a faţadei aşezate între cele două turnuri înalte.

Cripta a fost proiectata de arhitectul Francesc de Villar. Naosul este o pădure de coloane. Biserica Sagrada Familia este cea mai înaltă biserică din lume

Naosul are înălţimea de 26 m şi este flancat
de fiecare parte de coloane de susţinere.Opt bolţi la
celelalt capăt al bisericii, formează un semicerc
care marchează baptisteriul. A supravieţuit
războiului frumoasele vitralii care datează
din secolele XV-XIX, împodobesc ferestrele zidurilor.
Mai putem vedea aici şi enorma rozetă
din secolul al XV-lea aflată deasupra intrării.
Pentru că acustica bisericii o face să fie
locul perfect pentru concerte de muzică
clasică şi religioasă. Tot aici au loc cununiile.

SANTA MARIA DEL MAReste cea mai frumoasă biserică din Barcelonă se impune ca un monument desăvârşit de arhitectură gotic-catalană din oraş.Biserica se află în mijlocul cartierului La Ribera. Se spune că fondurile pentru constructia bisericii provin de la negustorii bogaţi şi a fost ridicată pentru a celebra cucerirea Sardinei de către Catalonia. S-a ales acest loc pentru că se consideră că a fost mormântul iniţial al Sfintei Eulalia patroana spirituală a Barcelonei. S-a lucrat la ea 54 de ani. A fost atacată în timpul Războiului Civil Spaniol (1936-1939)fiindu-i furate podoabele care au decorată de-a lungul anilor.

CATEDRALA DE LA SEU

Intrarea principală în Catedrală de la Seu se face prin Placa de la Seu. Lucrările au început în secolul XV-lea şi din lipsă de bani s-au finalizat în 1913. Altarul este flancat de două coloane şi împodobite cu sute de gravuri înfăţişând îngerii, sfinţii, simboluri religioase.Mai vedem aici superbe vitralii. Catedrala are 93m lungime şi 40 lăţime, 28m înălţime. turla principală este la 70m. Cu liftul se poate ajunge la un nivel de unde poţi admira panorama oraşului.
Catedrala este situată pe un deal. Aici, cândva a fost un templu roman, o moschee maură şi o catedrală veche din secolul al VI-lea. Au lucrat timp de 150 de ani 4 arhitecţi.

CAPELA DEL SANTISSM SAGRAMENT

Statueta este din secolul al XV-lea şi-l

 înfăţişează pe Iisus Hristos. Această 

statuetă a fost luată de la bordul unei 

nave amiral a lui Joan de Austria care 

a condus flota creştină împotriva turcilor 

în golful Lepanto 1571

În Catedrala din Barcelona este un 
mormânt de alabastru care adăposteşte
 rămăşiţele Sfintei Eulalia, patroana spirituală 
şi martira oraşului. 
La începutul secolului al IV-lea împăratul 
roman Diocleţian a lansat o companie de prigonire
 a creştinilor din imperiu. 
Neînfricata fecioara Eulalia a ales acest 
moment nefavorabil pentru a condamna public 
stilul de viaţă păgân al locuitorilor Barcelonei.
 Pentru gestul său a fost torturată cu cruzime 
cu fierul încins, cleşti şi alte instrumente oribile. 
A fost apoi rostogolită de pe un deal într-un butoi 
cu cuie. A fost crucificată şi a murit pe rug. 
Sfânta Eulalia este şi patroana spirituală 
al navigatorilor. Dacă se pune o monedă de 1 euro 
în aparatul pentru a lumina cripta se poate
 vedea mai bine desenele de pe sarcofag.

.

Muzee din Barcelona

MUZEUL DE ISTORIEI

MUZEUL SALVADOR DALI

ORASUL VECHI Gravuri realizate de Picasso pe Colegiul Arhitectilor al Catalaniei

În imagine  -tabloul-
,, Pianistul"

Muzeul Picasso este adăpostit în cinci palate medievale separate de pe Carrer de Montcado, din carierul Ribera. După mai mulţi ani de restaurare 
palatele au fost alipite. Intrarea se face prin palatul gotic din secolul al-XV-lea Palau Berenguer d"Aquilar. Colecţia permanentă este la primele etaje. 

Aici se găsesc primele lucrări ale lui Picasso(n.1895-d.1973.Aceste lucrări au fost realizate în perioada 1901-1904 când artistul a petrecut în Barcelona o perioadă numită Perioada Albastră. Printre tablouri se poate vedea Bărbat cu pălărie, Plaja de la din Barceloneta, Nebunul, este un tablou prin care Picasso exprimă profunzimea suferinţei umane. Arlechinul(1917), Picasso fiind fascinat de lumea teatrului, dansatori, actori, s-a inspirat pentru portretul său după modelul dansatorului rus Leonide Massime. Lucrarea a fost donată de Picasso în 1919 şi este la muzeu chiar de la deschiderea acestuia. Punctul central reprezintă cele 58 de lucrări expuse în Sala Mare. În 1950 Picasso a început să se inspire din lucrările marilor maeştri artişti printre care Diego. Muzeul este situat chiar in inima centrului vechi al orasului Barcelona. Ideea unui astfel de muzeu i-a apartinut bunului prieten al lui Picasso, Jaime Sebartes. Picasso i-a daruit lui Sebartes o multime de tablouri, desene si schite de-a lungul vietii. Initial Sebartes a intentionat sa deschida un muzeu pe baza colectiei sale in Malaga, locul de nastere al lui Picasso. Picasso insasi a sugerat insa ca Barcelona ar fi un loc mai potrivit pentru un astfel de muzeu, avand in vedere legatura sa sentimentala stransa cu orasul.La deschidere, in 1963, colectia muzeului s-a constituit din donatia lui Sebartes, ce se compunea din 574 de lucrari. La ea s-au adaugat lucrarile pe care Picasso le-a daruit orasului Barcelona si din alte lucrari ce se aflau in posesia muzeului de arta moderna. Ulterior s-au adaugat lucrari daruite de prieteni ai artistului sau alti colectionari.Dupa moartea lui Sebartes in 1968, insusi Picasso a donat un numar important de lucrari muzeului, inclusiv 1000 de piese din perioada sa de inceput, lucrari ce fusesera pastrate de familie inca de cat acesta se stabilise in Franta dar si multe lucrari din “Perioada Albastra” a lui Picasso. In zilele noastre colectia permanenta a muzeului se compune din peste 3500 de lucrari..

Muzeul D"HISTORIA DE CATALUNYA

Se află într-un fost depozit de cărămidă din Port Vell, cunoscut şi ca Palau del Mar şi este dispus pe mai multe etaje. Parterul etajul I sunt dedicate expoziţiei temporare. Aici sunt prezentate fotografii ale primului preşedinte Josep Tarradellas. Se mai poate vedea fotografii ale lagărului de concentrare.

La etaj sunt expoziţiile principale.

Aici sunt prezentate perioade, evenimente, personaje cheie din istoria Catalonie, cum ar fi ,, revolta ţărănească,Războiul Civil, primul guvern autonom din epoca modernă. La etajul III este secţiunea dedicată ,,Revoluţia Industrială". Aici se află un cinematograf care prezintă filme propagandiste despre Franco şi familia sa.

Tot aici putem vedea ,, Barul din 1950" care comemorează apariţia Tv şi a mass-media Catalane.

Muzeul de Geologie imagine

In imagine este intrarea în Parcul Ciutadella
"

Muzeul de Geologie se află lângă Sera din Parc Ciutadella. A fost construit pentru Expoziţia Universală din 1888, fiind primul muzeu al oraşului. Printre exponate se află aici cea mai mare colecţie geologică din Spania care cuprinde 100.000 de exponate expuse:roci de granit, cuarţ, roci naturale.


Muzeul Frederic Mares imagine dreapta

Renumitul sculptor Frederic Mares, profesor(1893-1991) a fost şi un mare colecţionar. Muzeul îi poartă numele. Mares a fost interesat de figurine din perioada romană, de arta religioasă şi obiecte casnice de la sfârşitul secolului al-XIX-lea. Una din piesele de atracţie este basorelieful reprezentând pe ,, Iisus arătându-se ucenicilor săi pe mare", aceasta fiind luată de la o mănăstire Sant Pere de Rodes pe lângă Cadques. Muzeul ocupă un imens palat de lângă Catedrală iar intrarea principală este cea mai cochetă din Barcelona. Verger, grădina clădirii a fost cândva Palatul regal al Conţilor de Barcelona şi are o frumoasă fântână amplasată central care este împodobită cu portocali. Vara aici se deschid cafenele.

MUZEUL MARITIM
Şantierele navale regale sunt cele mai frumoase construcţii de acest gen din lume. Muzeul Maritim te impresionează prin exponatele sale. Aici se află o copie a unei galere din secolul al XVI_lea.
Se poate vedea aici ,, Galioanele" care împodobea prora vaselor. Acestea erau folosite în mai multe scopuri:
Se încerca intimidarea inamicului folosindu-se ca lei, războinici şi monştri marini. Altă dată avea scop religios sau decorativ.Galioanele au fost recuperate de pe vasele catalane din secolul al-XIX-lea.


La intrare în Muzeul Maritim te impresionează arcadele şi coloanele înalte ale fostului Drassanes Reials( şantierul naval regal) care este un decor elegant. Este unul din muzee cel mai mult vizitat. În galeriile gotice se află o colecţie de bărci de pescuit, iahturi, obiecte legate de navigaţie. Vizita la acest muzeu devine mai plăcută datorită unui tur audio distractiv, denumit ,, Marea Aventură pe Mare", care cuprinde de la o furtună simulată la o conversaţie între emigranţii care părăseau Barcelona pe un vapor pentru a începe o nouă viaţă în America de Sud. Exponatele sunt aşezate în ordine logică şi se poate urmări planul.
Atracţia muzeului este copia galeriei regale construită în acest şantier naval pentru Ioan d"Austria în 1568.


A fost navă amiral a escadronului Ligii Sfinte, alcătuite de Spania, Veneţia, Malta, şi Statele Papale care au

 învins flota turcă la Lepantino în 1571. Victoria Ligii Sfinte a pus capăt dominaţiei otomane în Mediterană. Copia a fost construită în 1971, pentru a comemora patru secole de la bătălie, iar dimensiunile corespund cu cele originale.. Au 60 de m lungime, lăţime 6 , 59 vâsle puse în mişcare de 236 de vâslaşi(patru de fiecare vâslă) dintre aceştia erau mulţi legaţi în lanţuri .

MUZEUL CIOCOLATEI 

Muzeul este situat în Cartierul Ribera, unde se află şi Muzeul Picasso, şi este dedicat acestui produs începând de la introducerea în Europa. Aici în acest muzeu se poate vedea sculpturi de ciocolată pentru Sarbătorile Pascale.Muzeul de ciocolata din Barcelona este primul de acest fel din Catalonia. Realizarea acestuia a fost posibila cu ajutorul producatorilor de ciocolata din oras si al furnizorilor lor. Initiativa lor se reflecta in asezarea privilegiata a muzeului insasi.

În vechiul port, peste drum de muzeul maritim se află o goletă cu trei catarge, care a fost lansată la apă în 1918, sub numele de Carmen Flores. A fost folosită ca navă comercială şi ambarcaţiune turistică. Muzeul a achiziţionat-o în urma unei licitaţii din 1997 şi a fost botezată Santa Eulalia.

FIGURINE DIN CIOCOLATĂ
Vizitatorii pot vedea o serie intreaga de exponate din ciocolata sau care ajuta la fabricarea acesteia; de la seminte ale arborelui tropical de cacao pana la statuete sau machete ale unor cladiri celebre construite din ciocolata.

Tapiserii realizate de-a lungul secolelor XVII-XVIII în manufacturile Gobelins de la Paris

În luna decembrie 2011, la Bucureşti a fost sub titlul generic ,,Manufacturile Gobelins: patru secole de creaţie”, la Muzeul Naţional de Artă al României şi la Muzeul Naţional de Artă Contemporană au fost organizate, cu sprijinul Ambasadei Franţei în România, Institutului Francez din Bucureşti şi Mobilier Naţional din Franţa, expoziţiile-eveniment ,,Tapiseriile regale (1600-1800) şi 60 de ani de creaţie, tapiseriile de la Matisse pînă în prezent”. 

 ,,În timp ce la MNAR sînt prezente 20 de tapiserii realizate de-a lungul secolelor XVII-XVIII în manufacturile Gobelins de la Paris pentru reşedinţele regilor Franţei precum Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea sau Ludovic al XVI-lea, la Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC) putem admira lucrări de: Matisse, Picasso, Le Corbusier, Miró, Matta, Calder, Delaunay, Magnelli, Bloch, Gleb, Mathieu, Poliakoff, Messagier, Frydman, Oppenheim, Erro, Arroyo, Vasarely, Agam, Dewasne, Buraglio, Schlosser, Prassinos, Cognee, Penalba, Favier, Isober, Chillida, Alechinsky, Hajdu, Portzamparc, Zao Wou Ki, Yong Ping şi Segui. 

În imagine: Fiica lui Iefta, tapiserie 

din atelierele palatului Louvre

     Dacă pictura, sculptura şi arhitectura sînt considerate prin consens arte majore, iar pictura este privită ca „soră mai mare“ a tuturor celorlalte arte nu înseamnă că aşa-zisele arte minore ar fi mai prejos. 

     Clasificările ţin de un discurs de tip Paragone (privind supremaţia artelor), fiecare artă avînd şi supunîndu-se propriilor legi de compoziţie. În acest sens, broderia nu trebuie privită bunăoară drept o pictură realizată cu acul sau gravura ca ştampilare a unor suporturi, chiar dacă acestea sînt concepute (tehnic vorbind) iniţial ca picturi sau desene. Dicţionarul defineşte tapiseria ca fiind lucrul de mînă cusut pe o canava cu lînă, cu mătase, cu fir; ţesătură din lînă sau din mătase înfăţişînd subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război şi folosită mai ales la împodobirea pereţilor sau a unor mobile. Altfel spus, tapiseria este rezultatul intersecţiei unor fire de urzeală, prinse pe război(ul de ţestut) cu unele de bătătură. Principalele tehnici folosite poartă astăzi numele „haute-lisse“ şi „basse-lisse“. 

Deşi total diferite, odată finalizată lucrarea, distincţia între cele două este aproape imposibilă. Vechii egipteni şi incaşii foloseau tapiseriile în scopuri funerare. În Grecia Antică, importante clădiri civile, inclusiv Partenonul, aveau pereţii drapaţi în tapiserii. Totuşi, abia în Franţa medievală, arta tapiseriei a înflorit. Biserica secolelor XIII-XIV a valorificat (în calitate de comanditar) forţa tapiseriilor în ilustrarea Bibliei pentru enoriaşii necunoscători ai buchiilor cărţii, însă puţine dintre tapiseriile acelei perioade au supravieţuit, în special datorită ideilor iconoclaste aduse de Reformă şi a repetatelor incendii din lăcaşurile de cult. Unul dintre cele mai vechi seturi păstrate este cel al Apocalipsului Sf. Ioan, format din şase piese, cu o înălţime de aproape 6 metri şi cu o lungime totală de 140 de metri. Lucrările au fost produse în Paris, între 1375 şi 1379, principalul centru al meşteşugului pînă cînd Războiul de 100 de ani i-a determinat pe ţesători să se refugieze în Flandra. Tapiseriile, devenite simboluri ale aristocraţiei Evului Mediu, aveau însă şi funcţii practice foarte utile, precum acelea de izolant pentru pereţii castelelor, de material despărţitor între deschideri şi de protector al intimităţii în jurul paturilor. Regii şi nobilii le luau cu ei în călătorii, din motive de confort şi prestigiu. După bătălii, tapiseriile îşi schimbau adesea proprietarul, nu de puţine ori fiind tăiate sau cuplate cu altele, pentru a se potrivi dimensiunilor uşilor şi ferestrelor învingătorului.

,,Doamna cu licornul", tapiserie În arta tapiseriei, problema origini modelelor este dublată de cea a centrelor de producţie. După succesul tapiseriilor cu subiecte religioase şi profane, legate de idealul cavaleresc al fastuoasei Curţi de Burgundia, gustul francez se va îndrepta, la sfârşitul secolului, către tapiseriile cu subiect rustic şi alegoric-moralizator. Cartoanele faimoaselor tapiserii cu fond „mille fleurs", „Doamna cu licornul" şi „Vânătoarea licornului", cele mai cunoscute dintre cele păstrate, au fost atribuite Maestrului manuscrisului  „Très Petites Heures d'Anne de Bretagne", identificat recent ca Jean d'Ypres (mort la 1508), artist polivalent, cel care a semnat către 1480 şi o tapiserie „Penelope", în care motivele gotice sunt prinse într-o compoziţie cu elemente renascentiste.

Majoritatea „lucrărilor vedetă“, precum cele din seria „Doamna cu licornul“, au fost lucrate la sfîrşitul secolului al XV-lea în Valea Loarei. Se estimează că breasla avea 15.000 de angajaţi pe acea vreme. Mulţi erau muncitori ambulanţi, care îşi transmiteau meşteşugul din tată în fiu. Scenele cunoscute sub denumirea „mille fleurs“ au fonduri în care apar flori locale, probabil urmare a obiceiului de a acoperi drumurile cu flori de sărbători. Pentru a ţese 30 de centimetri pătraţi, o echipă tată/fiu avea nevoie de două luni de muncă. Vopselele erau extrase din plante şi insecte, într-o gamă care conţinea mai puţin de 20 de culori. Spre exemplu, roşul provenea din roibă, iar macul, rodia şi drobuşorul dădeau albastrul. Chimia textilă era atît de profitabilă în secolul al XVI-lea în Franţa încît importarea din Est a nevinovatei plante erbacee numite drobuşor era pedepsită cu moartea. Cele mai folosite imagini erau povestiri din Biblie, mituri, alegorii (licornul reprezenta puritatea) şi scene contemporane cu ţărani muncind sau cu nobili la vînătoare. După 1500, scenele de bătălie încep să fie comandate de monarhii învingători. Carol Quintul era chiar însoţit în război de pictorul de curte care făcea schiţe ce urmau să fie folosite ulterior la tapiserii. Scenele de vînătoare au produs tapiseriile „verdure“, cu peisaje luxuriante, tot mai dramatizate ulterior sub influenţa italiană. Ţesătorii medievali foloseau schiţe de lucru pe care nu rareori le adaptau liber după imaginaţie sau umor. În Renaştere, aceste schiţe iau forma unor cartoane la scară unu pe unu, copiate strict de lucrători. Astfel, tapiseriile devin mai degrabă copii ale picturilor decît opere independente de artă. În 1515, Rafael primeşte de la Papă comanda de a executa cartoane pentru tapiseriile din Capela Sixtină, Faptele Apostolilor. Introducerea perspectivei şi a compoziţiei, datorată lui Rafael, alături de folosirea unei game tot mai mari de culori (pînă la 300), a dus la subordonarea tapiseriei picturii pentru peste 300 de ani. 

Revenind la Gobelin, acesta este numele unei familii de vopsitori de textile, care provenea, cel mai probabil, din Reims şi care s-a stabilit la mijlocul secolului al XV-lea în cartierul Saint Marcel din Paris, pe malul rîului Bièvre. Primul conducător al breslei, Jehan, a descoperit un tip deosebit de vopsea stacojie, care a adus atîţia bani şi dezvoltare încît contemporanii au numit afacerea „la folie Gobelin“ („nebunia Gobelin“). Fabricii de vopsitorie îi este adăugată, în secolul al XVI-lea, o manufactură de tapiserie. Averea familiei creşte rapid, aşa încît a treia şi a patra generaţie abandonează comerţul şi cumpără titluri nobiliare. Mai mulţi membri deţin funcţii în stat, printre aceştia numărîndu-se Balthasar, care devine, pe rînd, trezorier general al artileriei, trezorier extraordinar de război, secretar cancelar al regelui, cancelar al Trezoreriei statului, cancelar al statului şi care, în 1601, primeşte de la Henric al IV-lea teritoriile de la Brie-Comte-Robert. Numele de Gobelins ca vopsitori nu mai poate fi găsit la sfîrşitul secolului al XVII-lea. În 1662, fabricile din cartierul Saint Marcel, împreună cu pămînturile aferente, au fost achiziţionate de către Jean-Baptiste Colbert în numele regelui Ludovic al XIV-lea şi transformate în manufactură de tapiserie – fabricile Les Gobelins, cu peste 800 de artizani angajaţi. Exemplul este luat şi de alte ţări europene, care deschid la rîndul lor fabrici. Acestea aveau ca angajaţi ţesători flamanzi ce trebuiau să întreprindă o ucenicie de 12 ani. La moartea lui Ludovic al XIV-lea, inventarul indica existenţa unui fond de 2.155 de tapiserii Gobelins. Colecţia lui Henric al VIII-lea avea, de asemenea, peste 2.000 de tapiserii în cele 17 rezidenţe regale. În secolul al XVIII-lea, devin populare peisajele rococco, tipice desenelor lui François Boucher (1703-1770), director al atelierelor regale de la Beauvais timp de 30 de ani. După cartoanele sale au fost produse în acea perioadă peste 400 de lucrări. În timpul Revoluţiei Franceze, schimbările sociale au dus la decimarea pieţei de tapiserii, astfel că Directoratul Francez ordonă arderea a 190 de piese în 1797, neconsiderîndu-le o valoare. O dezvoltare pozitivă, totuşi, în această perioadă este invenţia războiului mecanic Jacquard în Flandra, în 1804. Acesta folosea cartele perforate, precum flaşnetele sau computerele IBM de mult mai tîrziu. Această invenţie a transformat tapiseria într-un obiect accesibil, destinat unei pieţe mai largi şi este şi astăzi baza tehnicilor folosite în această industrie. La sfîrşitul anilor 1800, atelierele de vopsitorie Gobelins produceau peste 14.000 de tonuri de culoare. Realizarea unor tapiserii cu asemenea detalii coloristice devine, în mod firesc, foarte costisitoare. Creativitatea aproape dispare, cele mai multe piese fiind bazate pe desene anterioare. Tapiseriile moderne datorează mult vigorii şi libertăţii aduse de mişcarea Arts and Crafts, fondată de Willliam Morris în Anglia, care resuscitează multe vechi meşteşuguri, tapiseria fiind una dintre beneficiarele viziunii sale proaspete şi energiei sale creatoare. În 1878, Morris vizitează atelierele de la Aubusson şi le descrie ca fiind „o industrie comercială decăzută şi… de mizerie“. Un an mai tîrziu, Morris învaţă să lucreze după un manual francez de secol XVIII. Împreună cu prieteni şi colegi, realizează schiţe pentru tapiserii, precum celebra Ciocănitoare, bazate pe stiluri şi tehnici medievale. Ţesătorii de la Morris & Co. ating succesul comercial şi, mai important, revitalizează meşteşugul"

.ARTE VIZUALE. Tapiserie: patru secole de creaţie
Autor: Mihai PLĂMĂDEALĂ

CUGETARI DESPRE PISICI

"Dumnezeu a creat pisica pentru ca omul să poată avea placerea de a îngriji tigrul". Fernand Mery

"Dintre toate creaturile Domnului, există doar una care nu poate fi facută sclava  biciului. Aceea este pisica. Daca omul ar putea fi incrucişat cu o pisică, omul ar fi imbunătăţit, dar ar deteriora pisica". Mark Twain

"Pisica are prea mult spirit pentru a nu avea inima". Ernest Menaul

"Pentru a face baie unei pisici este nevoie de forţă brută, perseverenţă, putere de convingere... şi o pisică. Ultimul ingredient este, de obicei, cel mai greu de obtinut". Stephen Baker

"Oamenii, pisica sunt diferiti, in sensul că, în general, sunt foare non conformişti. Cum ar putea să fie, din moment ce viaţa lor este condusă de o pisică?" Louis J. Camuti

"Unii oameni spun că pisicile sunt ticăloase, diabolice şi crude. Adevărat... şi au şi alte calităti exceptionale". Missy Dizick

"Pisicile stiu cum să obţină hrană fără muncă, adăpost fără limitarea libertăţii şi dragoste fără pedeapsă". W.L. George

"Pisicile par să meargă pe principiul că nu strică niciodată să ceri ceea ce vrei". Joseph Wood Krutch

"Dacă esti demn de afecţiunea ei, o pisică iţi va fi o bună prietenă, dar niciodată o sclava". Theophile Gautier


"Este foarte dificil să obţii afecţiunea unei pisici. Este un animal filozofic... unul care nu işi plasează afectiunea oriunde". Theophile Gautier

"O pisică are propria ei opinie despre fiintele umane. Nu spune prea multe, dar iti poti da seama si singur că nu ai vrea să auzi tot adevarul". Jerome K. Jerome

"Problema cu pisicile este ca nu au pic de tact". P.G. Wodehouse

"Cine ar putea sa creadă că nu există suflet in spatele acestor ochi atât de strălucitori". Theophile Gautier

"Un om trebuie sa muncească toată viata pentru ca personalitatea sa să rămână in viată. Pentru pisici este mult mai uşor, tot ce trebuie să facă este să stropească putin iar prezenţa sa va rămâne acolo ani multi de zile ploioase". Albert Einstein

"Pisica mea nu vorbeste cu mine la fel de respectuos pe cât vorbesc eu cu ea". Colette

Un stapan fericit, o pisica fericita. Un stapan indiferent, o pisica suparata. (proverb chinez) Pisica a fost creata atunci cand leul a stranutat. ( proverb arab) In ochii pisicilor, toate lucrurile sunt proprietatea lor. (proverb englez) Cainii cred ca sunt oameni. Pisicile se considera Dumnezeu. Timpul petrecut cu pisicile nu este niciodata un timp irosit.

Festivalul ,, Cântecului, jocului, portului şi meşteşugurilor populare" Botoşani august 2012

În perioada 3-5 august, la Botoşani s-a desfăşurat a VII-a ediţie a Festivalului „Cântecului, jocului, portului şi meşteşugurilor populare”, organizată de Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, director prof. Ion Ilie, unde au particpat: doamna Doina Federovici vicepreşedinta Consiliul Judeţean, domnul Viorel Iliuţă, viceprimar, Primăria Botoşani, domnul Dănuţ Huţu, director Direcţia de Cultură, mulţi meşteri invitaţi din 25 de judeţe printre care Alba, Argeş, Botoşani, Cluj, Iaşi, Sibiu, Suceava şi Mureş şi mulţi spectatori admiratori ai tradiţiei populare. Domnul director Ion Ilie, în cuvântul de deschidere a Festivalului „Cântecului, jocului, portului şi meşteşugurilor populare” , a adresat un bun venit invitaţiilor care au răspuns la invitaţia de a participa la această manifestare şi a precizat prezenţa formaţiilor de fanfară din Vorona, Balta Arsă, Cordăreni, Cândeşti, Suharău, Hudeşti, Drochia, Glodeni şi Făleşti, de formaţiile de dansuri din Olt, Arad, Constanţa şi Maramureş şi Republica Moldova. “ În primul rând să le mulţumesc acestor meşteşugari, care de la an la an vin tot mai mulţi cu alte podoabe şi alte meşteşuguri.  Ei mai vin şi cu cei mici care vor duce mai departe tradiţia noastră populară, vor cânta", a declarat domnul Ion Ilie. 

  Doamna Doina Federovici s-a adresat invitaţiilor cu un Bun venit!

 ,,Domnule director, stimaţi invitaţi, dragi botoşăneni.

    Iată că astăzi suntem împreună la deschiderea celei de a VII-A ediţie a Festivalului „Cântecului, jocului, portului şi meşteşugurilor populare”. Acest festival pornit în urmă cu 7 ani a avut ca scop reuniunea sub acest generic a Festivalului Vasile Andriescu. 

    De la an la an numărul participanţilor este într-o continuă creştere. Dacă în primii ani erau prezenţi 20-30 participanţi iată că astăzi prin complexitatea şi varietatea lui acest ,, manunchi” de Festivaluri cuprinde peste 80 de participanţi din peste 25 de judeţe care au răspuns invitaţiei noastre şi iată sunt astăzi aici. 

   În numele Consiliului Judeţean Botoşani, daţi-mi voie să vă urez bun venit invitaţiilor noştri, să-i felicit pentru modul în care duc mai departe tradiţia şi portul popular, acestor păstrători ai tradiţiilor autentice româneşti, a folcorului românesc autentic. Meşteri care se străduiesc să transmită şi generaţiilor mai tinere, nestemate ale bunicilor şi străbunicilor, dragostea pentru portul popular. 

    De fapt, vorbim aici despre mărturiile rădăcinilor noastre pe aceste meleaguri. 

   Pe de altă parte vreau să felicit inimoşii organizatori, pentru meritul acestei acţiuni de talie naţională şi internaţională ce aparţin în mod evident conducerii şi specialiştilor de la compartimentele de etnografie şi coregrafie şi bineînţeles întregului colectiv al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani. Botoşănenilor care în acest week-end vor putea admira aceste minunate creaţii ale meşterilor populari veniţi din toate colţurile ţării sperăm să li făcut o surpriză plăcută”, a încheiat doamna Doina Federovici 

 Domnul Viorel Iliuţă viceprimar, Primăria Botoşani, a declarat ,, Această manifestare e un Festival al Festivalurilor, o pată de culoare în oraşul Botoşani, înseamnă reînviere a tradiţiilor artei populare meşteşugăreşti”

Mestera Oproiu Ecaterina Breaza- Prahova

Ceramica mestera Sonia Iacindchi- Botosani