Festivitatea de premiere ediţia a XIII-a a Premiilor Eminescu pentru literatură, arte vizuale, colecţii şi colecţionari -14-iunie 2014- Botoşani

La Biblioteca Judeţeană Botoşani pe data de 14 iunie 2014, a avut loc festivitatea de premiere ediţia a XIII-a a Premiilor Eminescu pentru literatură, arte vizuale, colecţii şi colecţionari. Evenimentul a avut scop decernarea premiilor ,, Teiul de Aur şi Teiul de Argint", de Editura GEEA, Botoşani.

În cadrul manifestării de acordarea premiilor a avut loc şi lansarea volumului  ,, INFINITUL DE COBALT", interviuri cu Aurelian Antal, autor Elena Condrei. A prezentat scriitoarea dr. Lucia Oaru Nenati.

Juriul concursului : 

Dragoş Pătraşcu- preşedinte de onoare, conf. univ. dr. Univ. de Arte Vizuale Iaşi

Augustin Eden- preşedinte al juriului, poet, artist plastic, redactor şef al revistei de cultură Intertext, editor-fondator al revistei de cultură şi sinteză Absolut cultural.

Constantin Tofan- artist plastic, prof. dr. Univ. Arte Vizuale Iaşi.

Vasile Doboş poet, artist plastic, director al Editurii Opera Magna.

Grigore Ilisei, scriitor, realizator de emisiuni şi film TV, TVR Iaşi.

Mihai Cornaci, secretar al Societăţii Numismatice Române, secţia Botoşani

Elena Condrei, editor, scriitor, director al Editurii GEEA, Botoşani fondator al premiului EMINESCU- pentru  literatură, Arte vizuale, Colecţii şi Colecţionari.

La această manifestare culturală au participat personalităţi culturale din ţară, şi din Cernăuţi din care amintim Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii Culturale ,,Mihai Eminescu", Dănuţ Huţu, directorul Direţiei de cultură, Traian Apetrei, directorul Teatrului,, Mihai Eminescu", Botoşani, scriitori, profesori, colecţionari şi laureaţii acestei ediţii.

Au fost susţinute alocuţiuni dedicate celor 125 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu şi un moment de reculegere.
Doamna Elena Condrei, a fost moderatorul evenimentului şi înainte de acordarea premiilor a spus:
,,Ma bucur ca am ajuns la cea de-a 13 editie a Premiilor Eminescu pentru Literatură, Arte vizuale, Colecţii şi Colecţionari.   Primăria Municipiului Botoşani, Consiliul Local Botoşani au fost alături de mine şi în acest an. Sprijinul acordat de aceste prestigioase instituţii, înseamnă recunoaşterea acestei manifestări culturale care a dus faima Botoşaniului dincolo de graniţele ţării şi, care a devenit tradiţie în peisajul cultural judeţean, naţional şi, de ce nu, internaţional".

Juriul a acordat următoarele premii:

LITERATURĂ

Premiul şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE AUR"- ILIE ŞANDRU-Topliţa

Premiul şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE ARGINT"- MIHAELA GRĂDINARIU, Râşca

ARTE VIZUALE

Premiul şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE AUR", GHEORGHE ZĂRNESCU, Bacău

Premiul şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE ARGINT", CRISTIAN NICOLAE UNGUREANU, Iaşi

COLECŢII ŞI COLECŢIONARI

Diplomă în rang de excelenţă şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE AUR", GHERGHE VASILIU, Bârlad

Premiul şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE ARGINT", IOAN MUŞEI, Hârlău

Premiul şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE ARGINT", Familia ANA şi MIHAI IACOB, Bucureşti

PUBLICISTICĂ

Diplomă în rang de excelenţă şi medalia EMINESCU ,, TEIUL DE AUR", MARIA TOACĂ-ANDRIEŞ, Cernăuţi.

GHEORGHE ZĂRNESCU, născut la 3 aprilie 1953, in comuna Casin, judetul Bacău. Membru al U. A. P. (Uniunii Artistilor Plastici) din România

Studii de arta si evolutie profesionala: Liceul de Arta "Octav Băncila", Iasi,1968-1972, Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", Bucuresti,1972-1976, Hochschule für Angewandte Kunst, Viena,1984-1985. 

    După absolvirea facultatii (1976) activeaza la Slobozia (Ialomita), pana in anul 1983, cand se muta la Bacau. Este profesor la Colegiul National de Arte, "George Apostu", Bacau.

Expozitii de grup : 2014-1991, participa la expoxitiile concurs, Saloanele Moldovei, ''10+1'', Focsani, Bucuresti, Bacau, Iasi, Chisinau. 2010, Bienala “ Virsta de bronz”, Cluj ; Expozitia “Totem”, Tirgu Mures; Epozitia “Corpul uman”, Focsani. 2009, Expozitia simpozionului de sculptura Timisoara, Muzeul de arta Timisoara; Expozitie “Scris forma simbol, Muzeul de istorie “ Iulian Antonescu “, Bacau; Expozitie ''10 +1'', Focsani. 2007, Expozitie “Artitudini”, Centrul cultural “Palatele Brancovenesti'’, Mogosoaia, Bucuresti. 2005, Expozitia, In memoriam "Tristan Tzara", Galeria Arta a UAP Bacau; Expozitia "Noua" la Centrul International de Cultura si Arte "G.Apostu", Bacau; Expozitia "Atitudini "a Filialei UAP Bacau la Galeria Arta; 2003, Expoxitie de sculptura si pictura impreuna cu Mihai Chiuaru si Ioan Lazureanu la Galeria Arta Bacau; 2002, Expozitia “8 art” Galeria Arta Bacau; 2001, Expozitia "3 Zile", Galeria ''Arta'' , Bacau. 2000, Expozitia "Art 2000” , Galeria ''Arta '', Bacau; Expozitia "8 Art", Centrul International de Cultura si Arte "George Apostu", Bacau.1996, Expozitia "7 artisti bacauani", Galeria J.L.Calderon, Bucuresti. 1994, Expozitia "Unu X6" , Centrul International de Cultura si Arte "George Apostu", Bacau; 1991expozitie selectiva de arta romaneasca la Budapesta, Ungaria

Expozitii personale: 2011, Expozitia ''Atentionari subiective'', Galeria ''Dacona-Budis’', Bucuresti; 2010, Expozitie de sculptura, desen si pictura, Muzeul de Arta , Timisoara; Expozitie de sculptura impreuna cu Dany Zarnescu (colaj si arta minimala), Muzeul de Arta din Timisoara; 2009, Expozitie de sculptura impreuna cu Dany Zarnescu (colaj si arta minimala), Galeria de Arta Contemporana a Muzeului “Iulian Antonescu” Bacau; Expozitie de sculptura, pictura si desen la galeria ''Alfa'' a Muzeului de Arta din Bacau; Expozitie de sculptura impreuna cu Dany Zarnescu, Complexul Muzeal al Bucovinei Suceava; 2008, Expozitie de desen si sculptura la sala “Noua” a Galeriei ''Frunzetti'', Bacau; 2007, Expozitie de desen si sculptura ''Semne si desemne'', Centrul International de Cultura si Arte ''George Apostu'', Bacau; 2006, Expozitie de desen si sculptura, Galeria '‘Arta'', Bacau; 2005, Expozitie de sculptura impreuna cu Dany Zarnescu, Galeria ''Artis'', Bucuresti; Expozitie de sculptura impreuna cu Dany Zarnescu, Galeriile ''Velea'', Bacau; 2002, Expozitie de sculptura impreuna cu Dany Zarnescu, Galeria ''Arta'' Bacau; 2000, Expozitie de sculptura impreuna cu Mihai Chiuaru, Galeria ''Arta'' Bacau; 1999, Expozitie de desen si sculptura, ''Fier'', Farmafil, Bacau; 1981, Expozitie de desen si sculptura, Galeria ''A35'', Bucuresti.

Simpozioane de sculptura: 2010, ''Andezit 2010'', Garana; 2009, ''La castel'', Timisoara; 2008, Simpozionul International de arta, Singeorz-Bai; 2007, Simpozion International de sculptura, Bursa, Nilufer,Turcia; 2006, Bistrita-Nasaud; 2002, “Costinesti 2002”; 2001, Artuborg Bucuresti. 2000; Muzeul Florean, Baia Mare; Resita; 1998, Ramnicu- Valcea (Fundatia H.A.R); 1998, Calarasi; 1995, Centrul International de cultura si Arte "George Apostu", Bacau; 1981, Saliste, Sibiu; 1977, ''Arcus', Covasna; 1976, ''Magura'', Buzau.

Premii, burse: 2003, Marele Premiu "Lascar Vorel", bienala de arte plastice "Lascar Vorel", Piatra Neam; 2002, Premiul Uniunii Artistilor Plastici, Filiala Bacau; 2001, Premiul pentru ambient, conferit de UAP din Romania, participantilor la simpozionul de sculptura ''Artuborg'', Bucuresti. 1999, Marele Premiu "Mihail Grecu", Saloanele Moldovei, Chisinau; 1999, Premiul pentru ambient-instalatii, conferit de U.A.P. din Romania, primei editii a Taberei de Sculptura in Metal, "Ion Vlad", Calarasi; 1997, Premiul pentru sculptura, al U.A.P. din Romania; 1992, Marele Premiu "George Apostu'', acordat de Centrul Interntional de Cultura si Arte ''George Apostu'', Bacau; 1991, Premiul Ministerului Culturii, pentru sculptura; 1984, Bursa Herder, acordata de Universitatea din Viena la propunerea sculptorului Constantin Lucaci; 1981, Premiul ''A35'' pentru sculptura; 1975, Premiul Uniunii Artistilor Plastici din Romania, la Festivalul Artei Studentesti ,Sibiu

Lucrari de arta ambientala in orasele: Bacau, Calarasi, Resita, Ramnicu-Vilcea, Slobozia , Bucuresti , Costinesti, Bistrita , Timisoara, Bursa.

CRISTIAN NICOLAE UNGUREANU

Studii: 2010 Doctor în arte plastice şi decorative, Universitatea Naţională de Arte (U.N.A.) Bucureşti, coordonator Prof. univ. dr. Ioan Stendl, cu teza Geometria secretă a picturii europene | 2005 Masterat, pictură, Universitatea de Arte George Enescu Iaşi | 1996 Absolvent al Academiei de Arte George Enescu Iaşi, pictură, clasa Prof. Corneliu Ionescu

Premii: 2013 Diplomă de excelenţă la Expoziţia europeană a creativităţii şi inovării, Iaşi, România | 2012 Medalia de argint la Expoziţia europeană a creativităţii şi inovării, Iaşi, România

Expoziţii personale: 2012 Muzica sferelor [God as Geometer]”, Galeria Biblioteca Austria, Iaşi | 2007 Navigator diary – from Bucharest to Moscow/ Jurnal de navigator – de la Bucureşti la Moscova, Expoziţie de pictură, Ambasada României din Moscova, Federaţia Rusă | 2004 Navigator diary – the world / Jurnal de navigator – lumea, Expoziţie de pictură şi sculptură, Galeria Cupola, Iaşi, România | 2000 Dodici quadri bizantini / Douăsprezece tablouri bizantine, Expoziţie de pictură şi sculptură, Bazilica San Zeno, Verona, Italia | 1999 Diario di navigatore / Jurnal de navigator, Expoziţie de pictură, Galeria Institutului Cultural Român, Veneţia, Italia

Expoziţii de grup: 2013 Pictură / Sculptură, Expoziţia colectivă a cadrelor didactice de la Facultatea de arte vizuale Iaşi, Galeria de Artă UNAgaleria a Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti | 2012 Expoziţia taberei de creaţie Acasă la George Apostu, Stănişeşti, Bacău | 2011 Erotica, Galeriile Căminul Artei, Bucureşti, coordonator Conf.univ.dr. Dragoş Pătraşcu | 2009 Gorjfest, Tabără internaţională de arte vizuale, Tg. Jiu, Romania | 2001 Artişti români în Italia, pictură, Galeria Institutului Cultural Român, Veneţia, Italia

 GHEORGHE VASILIU,

Născut la 11 aprilie 1953 în  localitatea Negreni, judeţul Vaslui. Absolvent al Instituţiei Militare de învăţământ în anul 1977.

Pasiunea de colecţionar şi-a însuşit-o din şcoala militară pe care a urmat-o la Sibiu şi la Rm. Vâlcea. Participă activ la activităţile cercurilor din Municipiul Bârlad ca memru activ la societatea filatelică Tutova din anul 1981 iar la Societatea Numismatică Română secţia Bârlad din anul 1986. Participă la diverse expoziţii pe plan naţional şi internaţional cu exponate în premieră cu specific militar cum ar fi:

 Exponate de cartofilie:

Mihai Eminescu în imagini ; Pentru neam şi pentru ţară; Bârladul de altădată; Vaslui şi Huşiul de odinioară;

Exponate de istorie poştală:

Cenzura militară în primul război mondial; Cenzura militară din al II-lea război mondial;

Ştampilografie eminesciană:

 Alexandru Ioan Cuza în medalistică; Ştefan cel Mare şi Sfânt în medalistică; Personalităţi militare în medalistică; Eminescu în medalistică. Exponate de insignografie şi maximafilie, exponate de decoraţii şi ordine militare din perioada 1916 – 2012.

Autor al unui album ,, Bârladul de altădată”  şi coautor la alte broşuri de specialitate în domeniul filateliei şi numismaticii. Este membru fondator al Societăţii de maximafilie Dr Valeriu Neagu din Bacău, mebru fondator al Asociaţiei filateliştilor feroviari din România cu sediul la Iaşi. A primit distincţii importante la expoziţiile internaţionale Efiro 2004 şi 2008, Londra şi Lisabona 2010.

ILIE ŞANDRU

În ce priveşte activitatea publicistică, am editat: în 1995 volumul ,,Sub cumpăna veacului”- proză memorialistică şi documentară; în 1997 volumul ,,Pe urmele lui Octavian C.Tăslăuanu – monografie şi istorie literară; în 1998 volumul ,,Un nume pentru istorie, Patriarhul Miron Cristea”- monografie(volum scris în colaborare cu scriitorul Valentin Borda). Au urmat volumele: ,,Oameni şi locuri din Călimani”- reportaje(2000), ,,Tulgheş-file de monografie”(2000), ,,Binecuvântată a fost clipa…”(roman, 2002), ,,Basarabia iarăşi şi iarăşi…”(publicistică, 2003), ,,O stafie bântuie prin Ardeal”(publicistică, 2005), ,,O victimă a extremismului maghiar…”(proză-document, 2006), ,,Drum spre viaţă”(roman, 2007), ,,Patriarhul Miron Cristea” (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2008).

Familia ANA şi MIHAI IACOB

      Ana Iacob, nascuta Lacureanu la 28 noiembrie 1956 in Com. Deleni, Jud. Iasi. Urmeaza cursurile scolii generale in localitatea natala din anul 1963 pana in anul 1971, dupa care se inscrie si este adimisa la Scoala Tehnica de pe langa Centrala Confectiilor Iasi ale carei cursuri le absolva in anul 1974. Dupa absolvirea Scolii Tehnice se incadreaza La Centrala Confectiilor Iasi, Sucursala Harlau. Cat a fost eleva la scoala tehnica sa remarcat ca o buna desenatoare obtinand note maxime la acest obiect, realizand mai multe modele de imbracaminte care au intrat pe linia de productie.

       La 5 sept. 1976 isi uneste destinele cu Mihai Iacob si impreuna se muta in capitala tarii, Bucuresti, unde isi schimba si locul de munca  la I. C. T. B. Unde lucreaza ca Maistru Confectioner in Atelierul de Creatie realizand modele care au fost introduse pe linia de productie pentru export. In activitatea profesionala abtinand aprecieri si recompense pentru creatiile sale.

       In anul 2002 se pensioneaza si la rugamintea sotului, care ii stia talentul la desen, realizeaza mai multe desene si picturi avand teme din opera eminesciana, dupa care sotul sau realizeaza; calendare, vederi si ex librisuri care au primit aprecieri unanime din partea colectionarilor si nu numai!

       Din anul 2009 este membra a Gruparii Colectionarilor de Medalii si Insigne ,,Mihai Eminescu” de pe langa Societatea Numismatica din Romania si membra a  Clubului Colectionarilor de Medalii Eminescu, din 15- Ian. 2010 este membra a Gruparii Colectionarilor M. Eminescu din Botosani iar din anul 2014 este membra a Asociatiei Colectionarilor de Insigne din Romania –A.C.I.R.

       Incepand cu anul 2009 este participanta activa la expozitiile organizate la Sala Brancusi de la Parlamentul Romaniei si la Cercul Militar National din Bucuresti, fiind recompesata cu diplome

de participare si cu Distinctia –premiul II- Pana de aur a lui Mihai Eminescu.

                                  Mihai Iacob,

       Data nasterii: 28 Noiembrie, 1951 in Com. Tudora, Jud. Botosani, domiciliat in Bucuresti, Sect. 5, Str. Buzoieni Nr. 14.

Ana si Mihai Iacob si N. Iosub colectionari

         Cursurile scolii generale le urmeaza la scolile din Satul Zagavia, Satul Parcovaci si Com. Deleni din Jud. Iasi, dupa care se inscrie si este admis la Liceul Teoretic Harlau actualmente Colegiul Stefan cel Mare si Sfant! Dupa stagiul militar si scoala militara este repartizat la Militia (Politia) Mun. Bucuresti unde lucreaza pana in anul 2005 cand este pensionat la limita de varsta.

        Fiind indragostit de Eminescu si opera sa colectioneaza; carti, vederi, carti si intreguri postale, timbre postale incepand cu anul 1966 iar dupa anul 1976 colectioneaza medalii si insigne avand Tema  Eminescu. Impreuna cu sotia sa Ana Iacob realizeaza; vederi, calendare, ex libris-uri.

       Din anul 2003 este membru fondator al  Gruparii Colectionarilor M. Eminescu-Botosani, din anul 2006 este membru al Gruparii Colectionarilor de Medalii si Insigne ,,Mihai Eminescu’’ de pe langa Societatea Numismatica din Romania, din anul 2009 este membru si membru fondator al Clubului Colectionarilor de Medalii Eminescu de pe langa Cercul Militar National din Bucuresti, din 18 sept. 2009 este membru si membru fondator al Asociatiei Colectionarilor de Insigne din Romania.

        Incepand cu anul 1990 participa activ la expozitiile de insigne si medalii din Bucuresti, Ploiesti, Arad, Deva, Petrosani, Vulca, Tg. Secuiesc unde a fost recompesat cu: Diplome, premii, distinctii si plachete!

        Colectiile familiei Ana si Mihai Iacob cuprind; peste 1000 de volume de si despre Mihai Eminescu, circa 200 de medalii si plachete cat si circa 600 insigne cu tema Eminescu, toate emisiunile filatelice din Romania, Rep. Moldova, Pakistan, S.U.A. avand Tema Eminescu, aproape 1000 de carti postale ilustrate, carti postale, plicuri ocazionale, F.D.C.-uri, maxime, ex-libris-uri,etc. Cat si peste o suta tablouri realizate de Ana Iacob cu aceeasi tema, Eminescu.

Mihaela Grădinariu 

                                       Născută la data de 3 septembrie 1970, Fălticeni.

Studii : Şcoala primară şi gimnaziul în Rîşca, Colegiul Naţional „Nicu Gane” Fălticeni (1984-1988 Facultatea de Teologie Ortodoxă, specializarea Teologie Pastorală, 

Universitatea „AlexandruIoan Cuza” Iaşi (1990 – 1994)

                                   Facultatea de Litere, specializarea Română – Rusă, 

                                         Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi (1990 – 1995)

                                          Master – Limbă, literatură şi civilizaţie românească, 

                                                                 Facultatea de Litere, 

                                   Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi (2010 – 2012)

IOAN MUŞEI,

Data nașterii: 22.12.1958

Educație și formare:

•           1965-1973, Școala Generală din Satul Sticlăria, Comuna Scobinți, Jud. Iași

•           1973-1978, Liceul Pedagogic ”Vasile Lupu”, Iași

•           2008-2011, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași, Facultatea de Istorie / modulul pedagogic nivel I; Licență cu lucrarea de specialitate, ”Pagini din Istoria Hârlăului Medieval”

•           2006-2007, Fundația Academică ”Petre Andrei”, Iași, curs de perfecționare profesională ”Educație și formare. Strategii de formare în activitatea cadrelor didactice”

•           1983-1993, Definitivatul în învațământ (1983), gradul didactic II (1987), gradul didactic I (1993), cu lucrarea de specialitate ”Istoria locală a zonei Hârlău și posibilitățile de a o valorifica la clasele I-IV, în contextul Programei Școlare aflată în vigoare

Experiență profesională:

•           Debutul în carieră: învățător; actualmente: profesor în învățământul primar/profesor de istorie

•           1 septembrie 1978 – 31 august 1983, învățător la Școala Generala Sticlăria, Comuna Scobinți, Jud. Iași

•           1 septembrie 1983 și până în prezent, învățător/ profesor în învățământul primar la Școala Gimnazială Pârcovaci, Hârlău, jud. Iași

Pasiuni:

•           Literatură/ poezie

•           lectură

•           Artă fotografică clasică

•           Organizator de excursii cu copiii

•           Pomicultură și grădinărit

•           Colecționare

Colecții:

•           Numismatică (monedă, bancnotă, medalii)

•           Acte vechi

•           Medalii și decorații de război

•           Insigne

•           Arheologie

•           Ștampile și sigilii

•           Calendare de buzunar

•           Etichete de bere și vin

•           Șervețele de masă

Colecționar, pasionat în special de tematica Eminescu și Ștefan cel Mare și Sfânt, tematici la care colecționez medalii, insigne, carte, calendare de buzunar, articole de presă, etc.

Activitate expozițională:

•           2003, Turda/ Cluj: am expus medalii și decorații de război în expoziția ”85 de ani de la Marea Unire”

•           2004, am avut o expoziție personală ”Ștefan cel Mare și Sfânt”, la Muzeul Parohial al Bisericii ”Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Hârlău, ctitorie ștefaniană din anul 1492, în cadrul manifestărilor anului ”Ștefan cel Mare”

•           1 decembrie 2005, am expus la Muzeul Unirii din Iași într-o expoziție colectivă, un exponat de medalii cu ocazia Zilei Naționale a României

•           2010, am expus la Tg. Secuiesc în expoziția a XXXVI-a întâlnire a colecționarilor de insigne

•           2011, am expus la Petroșani în expoziția a XXXVII-a întâlnire a colecționarilor de insigne

•           2011, am expus în expoziția comemorativă ”Ion Dogaru”, Bacău

•           2012, am expus în expoziția ”Domnitori români în opera eminesciană”, Bacău

•           2013, am expus la București, în expoziția a XXXIX-a întâlnire a colecționarilor de insigne

•           2014, ianuarie, expoziții ”Eminescu” la Palatul Parlamentului, la Cercul Militar Național, la Tg. Frumos (Casa de Cultură, Garabet Ibrăileanu) și Hârlău (Protopopiat)

•           Am participat cu exponate de medalii în 11 expoziții consecutive ”Eminescu” la Palatul Parlamentului” și în 11 expoziții consecutive la Clubul Militar Național

•           Am răspuns tuturor solicitărilor colegilor și am completat diverse activități desfășurate în școlile din zonă cu expoziții tematice (Hârlău, Scobinți, Sticlăria, Buhalnița, Șc. Ion Creangă si Șc. Garabet Ibrăileanu Tg. Frumos, Șc. Ion Creangă Iași)

Premii:

•           Ianuarie 2010, diploma si distincția aniversară a Grupării Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu ”160 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”

•           Iunie 2011 și 2013, Premiul de excelență al Clubului Colecționarilor de Medalii Eminescu

•           2011, mențiune la Petroșani la secțiunea de insigne Eminescu

•           2004, Distincția de Vrednicie a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei pentru contribuția avută în reușita manifestărilor de la Hârlău din cadrul anului Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru contribuția avută în realizarea medaliei comemorative ”Ștefan cel Mare – 500 de ani de eternitate”, medalie care nu s-ar fi putut bate fără aprobarea și finanțtarea Consiliului Local Hârlău cu sprijinul deosebit al D-lui primar, Ing., Cernescu Constantin și a preotului Dumitru Tincu, preot paroh al Parohiei ”Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, ctitorie Ștefaniană

Maria Toacă-Andrieş – publicistă, născută la 3 decembrie 1955 în Lehuceni-Boian, regiunea Cernăuţi. Absolventă a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii din Chişinău, Republica Moldova. Din 1978 şi până în prezent lucrează la ziarul regional „Zorile Bucovinei” din Cernăuţi. 

Este membră a Uniunii Ziariştilor din Ucraina şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Publică în presa de limba română din Ucraina („Zorile Bucovinei”, „Concordia”, „Plai Românesc”, „Arcaşul”, revista „Glasul Bucovinei”, almanahul „Ţara Fagilor”), România şi Republica Moldova.

Maria Toacă- Andrieş, a prefaţat o serie de cărţi de autori români, este autoarea multor recenzii la apariţiile editoriale ale românilor bucovineni, scrie pe diverse teme: cultură, renaştere spirituală, martirajul nord-bucovinenilor. Este preşedinta filialei redacţiei „Zorile Bucovinei” a Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” şi secretara Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi.

Semnează, împreună cu scriitoarea suceveană Doina Cernica, volumul de publicistică în curs de apariţie „Dulce de Suceava, amar de Cernăuţi”.  
Doamna dr. Lucia Olaru Nenati, a făcut un laudatio laureatei Maria Toacă- Andrieş şi a prezentat cartea   „Dulce de Suceava, amar de Cernăuţi”, apărută în 2014, la Editura Muşatin din Suceava.

Societatea de Numismatică prin domnul Gh. Vasiliu a oferit doamnei Elena Condrei în semn de recunoştinţă pentru activitatea domniei sale diplomă şi medalie  cu ocazia 125 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu.

 Adevărul despre cum a murit Mihail Eminescu, ucis la comanda

Eminescu,istoria ascunsa,lupta impotriva uitarii,România Profundă,sfintii inchisorilor
Adevărul despre cum a murit Mihail Eminescu, ucis la comandă
Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.
Zoe Dumitrescu Buşulenga
EMINESCU- jurnalist politic – omorât la comandă
Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic.
Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator.
Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor.
Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.
„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.
Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.
„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. «Directiva de sus» s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”
Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.
Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.
De ce era atât de incomod Eminescu?
Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.
Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.
La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”
Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.
Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.
În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.
Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zilei în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.
Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii
Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.
Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.
Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, unde Poliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.
„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.
Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare
La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura. Aici, conform declaraţiilor lui Ventura, Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura, în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.
Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.
Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc.Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.
Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.
În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi, şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.
Omorât lent prin otrăvire cu mercur
De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,
Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).
În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.
Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic .. Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”
Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.
Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu… Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero. Maiorescu este de neînduplecat.
Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi, sub îngrijirea doctorului Iszac.
Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.
Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”
De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice şi, în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr… Şuţu, unde va şi muri.
La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.
Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria
Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist?
Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.
„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh… Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”
Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.
„O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”
Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”
Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”
Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui…. Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.
„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de ‘nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare .. . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o ‘ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. … . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a ‘nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude ‘n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)
Bibliografie:
1. Ovidiu Vuia: Misterul morţii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureşti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3.SURSA : http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2013/01/16/adevarul-despre-cum-a-murit-mihail-eminescu-ucis-la-comanda/ Nicolae Georgescu: “Boala şi moartea lui Eminescu,Criterion, 2007″

Ce trista ar fi viata daca n-am râde de ea!

Nu intotdeauna viata se termină cu moartea. Uneori se termină cu nunta.
          ...............

Dacă nu înjuri când conduci, înseamnă că nu eşti atent la drum...
          ...............
Statisticile arata ca 25% dintre femei iau medicamente pentru afectiuni psihice.
Asta este groaznic! Inseamna ca 75% dintre ele traiesc in societate fara nici un fel de tratament!
          ...............

Barbatii sunt ca fierul de calcat. Te aburesc până te ard!
          ...............

Statistica divorţurilor arată că pă­rinţii care fug de acasă sunt mult mai mulţi decât copiii.
         ...............

Femeia care găteşte bine îl va găsi întotdeauna pe bărbatul care mănâncă mult.

          ...............

Când soţia tace mult timp înseamnă că are foarte multe de spus..

          ...............

Pe lume îţi e sortită cu adevărat numai o singură femeie, iar dacă n-o întâlneşti eşti salvat !

          ...............

Mai dulce decât orice femeie e prietena sa.
          ...............

 - I-am cumparat sotiei mele o pereche de cercei cu diamante luna trecuta, iar ea n-a mai vorbit cu mine de atunci... ii zic unui amic.
- De ce nu?! ma intreaba el.
- Aşa a fost intelegerea...i-am raspuns.
          ...............

 Bulă, la reuniunea de 20 de ani, se adresează foştilor lui dascăli:
 - Măi stimaţi profesori. Măă tot frământă o întrebare: Chiar atât de imbecil eram, de mă tot lăsaţi corijent??
- Vaaai, dar se poate, domnule  ministru?!?
..............................................
Descoperire ştiinţifică: Românii bolnavi se trag din români sănătoşi care au mers la un control medical!
...............
Cât ar fi de perfecte, computerele nu vor putea niciodată înlocui prostia umană.
...............
Argentinienii sunt de parere ca Bucurestiul este cel mai mare oras pe care l-au vizitat vreodată. Până la Arena Natională au mers 3 ore jumate cu taxiul.
...............
Românii de la sate cer noi alegeri, pentru că li s-au terminat uleiul şi făina.
...............
Bursa fortei de muncă: Studio de filme porno angajează impotent pentru rolul eroului negativ.
...............
Din propria experienţă: dacă, vreodată, vedeţi cum de pe pervaz cade
un cactus, lăsaţi-l să cadă..
...............
Dacă stii meserie, oricând poti deveni amantul ideal. Cele mai căutate sunt de instalator, poştaş, electrician, zugrav, instructor auto..
...............
Am citit că statul mult pe scaun scurtează viaţa, aşa că stau întins.
...............
Putin a declarat că de fapt trupele ruseşti n-au vrut să invadeze Ucraina, dar foloseau Google Maps.
...............
Intr-un bar pentru homosexuali in New York , Gary vrea sa meargă la toaletă. In toaletă erau trei cabine, toate cu uşile inchise. Bate la prima.
- Ocupat!
Bate la a doua.
- Ocupat!
Bate la a treia.
- Intră!
...............
- Chelner, vreau să comand un muşchi de viţel în sînge. Să fie foarte proaspăt, din partea de la mijloc şi să nu aibă nici un fel de grăsime.
- N-aţi precizat ce grupă sangvină preferaţi..
...............

A arunca mucurile de tigară pe geam este o dovadă de proastă educatie.
Acestea pot nimeri in oamenii nevinovati care urinează sub fereastră.
...............
Moşul şi baba adorau să se joace de v-aţi ascunselea. Baba dimineaţa ascundea ţuica, iar dacă până seara moşul nu o găsea, venea rândul babei să se ascundă..
...............

- Cu ce se ocupa bărbată-tu, Leano?
- E sticlar!
- Aha... Dar incă se mai practică meseria asta in zilele noastre ??
- Ei as, cum să nu?! La noi in sat, cel putin, e cea mai la modă. Oriunde mergi, dai mereu peste unu' cu sticla'n mână!
...............
In autocar un pasager isi scoate piciorul din pantof, spunând:
- Mi-a amortit piciorul...
Alt pasager:
- După cum miroase, e mort demult...
...............
Un reporter, pe strada:
- Bună ziua! Cred că stiati deja, astăzi este ziua
domnului presedinte. Vreti să ii urati ceva?
- Păi... da: La multi ani! Cu executare!
...............

Două fetiţe făceau un om de zăpadă.
Prima: - Acum e gata, acum e gata!!!!
A doua: - Mă duc repede în casă să aduc un morcov!!!
Prima: - Adu doi, că poate îi punem şi nas!!!
...............
Elevul care a promovat cu cea mai mare medie bacalaureatul anul acesta s-a hotarat sa scrie o carte: "CUM A-M LOAT BACU"
...............
Un sofer ardelean a fost prins de radar cu 224 km/h pe autostrada Transilvania. S-a mai dus un mit. Urmează stirea că in Moldova nu se mai bea alcool.
...............
Iubito! La prima noastră întâlnire când mi-ai spus că ai propriul tău mijloc de transport, nici prin gând nu mi-a trecut că te referi la mătură..
...............
- Azi mi-am facut C.V.-ul. L-am scris, l-am redactat, apoi m-a busit plânsul.
- De ce..?
- E păcat să trimiti un asemenea om la muncă.!
............... 
Mama către fiică:
- Draga mea, adu-mi 5 farfurii.
- Pentru?
- Trebuie să vorbesc cu taică-tau.
...............
Am înţeles că s-a ars neonul în baie, nu înţeleg însă de ce îmi
aminteşte nevastă-mea de treaba asta în fiecare săptămână..?
...............
Antrenorul îl linişteşte pe boxerul care tocmai pierduse un meci:
- Cel puţin în runda a treia l-ai speriat de moarte.
- Eu l-am speriat ??
- Da.. el a crezut că te-a omorât.
...............
Nu cunosc secretul succesului in viată, dar cunosc reteta esecului: să
incerci să multumesti pe toată lumea.
...............
Dragostea e ca maioneza: când ti se taie, o arunci şi începi alta nouă.
...............
Fericiţi cei ce nu fumează şi nu beau alcool, că aceia vor muri
sănătosi!
...............
Am un corp de zeu. Cum e al lui Buddha.