Mini expoziţie organizată de notarul public LILI BOBU la biroul său.

pictor Paul Ciprian Surugiu

Pasiunea doamnei notar Lili Bobu pentru artă s-a manifestat din plin în cuprinsul cărţilor ei remarcabile, dedicate unor personalităţi culturale precum Grigore Vieru sau Nicolae Dabija, editate sub egida Asociaţiei Culturale ,,Regal d’Art” pe care o coordonează. Acolo, paginile ce găzduiesc caligrafia poemelor aparţinând acestor poeţi de har, încadrate de foiţe de mătase, urmate de cronici, referinţe, confesiuni şi tot felul de evocări semnificative ale acestora, sunt presărate cu lucrări de artă superbe ale unor creatori contemporani, care conferă o rezonanţă armonică artei literare exprimate în versuri.

Dar această pasiune dedicată artelor nu se rezumă doar la această modalitate de manifestare, ci, mai nou, migrează spre modelul cultural de odinioară în care amfitrioane înzestrate cu gust artistic incontestabil găzduiau expozeuri creative ale unor mari pictori. Astfel procedează de la o vreme şi Lili Bobu, care a expus la sediul biroului său o mini-expoziţie în care putem vedea câteva lucrări ale unor înzestraţi pictori botoşăneni. 

Putem privi astfel cu deosebită plăcere câteva lucrări semnate de Aurelian Antal, maestrul de la Dorohoi, cel pe care l-am numit cândva „un alchimist rătăcit în vremea noastră”, datorită meşteşugului său special şi original de a-şi crea el însuşi culorile trebuitoare. 

În lucrările sale, făcând parte din marea serie numită „În căutarea sinelui”, ce a fost expusă nu de mult la Galeriile de Artă ,,Ştefan Luchian” putem admira, iar și iar, cum scoica primordială îşi luceşte perlele, cum zburătoare măiestre străbat abisul sau cum semnul christic al Peştelui, împreună cu o întreagă cabalistică misterioasă îşi expun adânci sensuri filozofice. Aşa încât pictura lui este poate una dintre cele mai apropiate de astralul eminescian.
       Alte câteva lucrări sunt semnate de Ionela Mihuleac, asistentă la Universitatea de Artă şi Design ,,George Enescu” din Iaşi, discipolă a maestrului Liviu Suhar, ce experimentează în pânzele expuse aici alăturarea materialelor clasice ale picturii cu altele inedite, încercând captarea sensurilor prin mijloace mai puţin convenţionale.
       

pictor Marius Vatamanu

Absolventul Facultăţii de Artă al Universităţii ,,Ovidius” din Constanţa, Marius Vatamanu, expune de asemenea un set de studii plastice în care probează măiestria cerută odinioară pictorilor de a porni periplul creator de la capacitatea de a desena mai întâi, impecabil şi expresiv, detaliile anatomice destinate a figura viitoarele compoziţii de amploare.
      

pictor Carmen Popovici Maxim

                     

Un evanescent triptic ce asamblează nuanţele siderale ale albastrului aparţine plasticienei Carmen Popovici Maxim, profesor emerit de arte, plasticiană care s-a format artistic atât la universitatea orădeană, cât şi la cea ieşeană.
      Robert Cobuz, format în atmosfera artistică şi universitară a Iaşilor, demonstrează privitorilor acestei expoziţii sui-generis, meşteşugul realizării unor deosebit de expresive icoane pe sticlă din care şi învăţăceii săi pot deprinde taine ale acestei arte străvechi.

pictor Florin Grosu

      

Tot la Iaşi studiază artele plastice un alt expozant, Florin Grosu, cel vestit prin talentul de portretist şi caricaturist, cu care reuşeşte să configureze chipul unei persoane şi, mai ales, expresia definitorie, deşi scăldată în lumina zâmbetului umoristic. De astă dată, el nu se exprimă prin acest tip de creaţie, ci exersează în manieră picturală propriu-zisă, fie conturând profilurile unor clădiri, fie ale unor ferestre, ca semne ale unei anume atmosfere.

pictor Aurel Azamfirei

Ucenic al maestrului Victor Hreniuc, Aurel Azamfirei ne încântă ochiul cu reuşite imagini florale şi cu peisaje ale vechiului centru botoşănean.

pictor George Şpaiuc

De menţionat că tot în acest cadru au mai fost expuse lucrări semnate de George Șpaiuc – şi el discipol al lui Victor Hreniuc, la Şcoala Populară de Artă -, de Florin Prodan – inginerul convertit în plastician cu remarcabile rezultate -, precum şi de celebrul artist Paul Surugiu Fuego, cel ce-a erupt furtunos şi pasional în câmpul artistic, reuşind deja să-şi contureze un stil propriu de armonie cromatică, într-un proiect generos, caritabil ,,Art by Fuego – Artă pentru suflet”. 

Toate acestea reuşesc să creeze oricărui vizitator impresia unui ambient artistic atrăgător – o provocare pentru mai buna cunoaştere a vieţii artistice botoşănene.( Lucia Olaru Nenati)

 

pictor Florin Prodan

pictor Aurel Azamfirei

pictor Aurel Azamfirei

 pictor Aurelian Antal 

2 volume apărute la Editura ,, Quadrat" 2016, autor Maria Panciuc Bucătaru-

,,Noul volum de versuri al doamnei Maria Panciuc- Bucătaru este, cel puţin după convingerile ce mi le-am creat cititindu-l, un poem al vieţii în care micile accidente nu sunt omise, iar geana Amurgului nu devine o ameniţare. În orizontul cotidianului, repetat ani şi ani, au loc întâmpări obişnuite al căror miez poate fi de o nemăsurată importanţă, ori evenimente care să ne cutremure sau să nască în noi energii nebănuite, aşa cum şi dragostea pentru apropiaţi poate cunoaşte combustii care să ne facă puternici, neînvinşi.

Natura însufleţeşte totul şi primăvara sufletului este înaripată:

,, Îmi frumoasa primăvară

Îmi las sufletul să zboare

Pomii-şi slobozesc podoaba

Merii iarăşi sunt în floare”(autoarea)

Ca şi îi poeziile publicate în volumele anterioare, autoarea este preocupată de realităţile vieţii imediate, discursul său liric incluzând sentimentele nutrite pentru personalităţi proeminente ( Tribunul, Paula Iacob, Miţura Arghezii), patriotismul exprimat în legătură cu Ţara, Neamul şi eroii care s-au jertfit pentru cauze nobile, tragedia de la Clubul Colectiv, psihoza creată de coloanele de imigranţi asiatici. Sufletul său vibrează în clipele solemne când evocă fapte, oameni, evenimente.

Bucuria ,, întoarcerii în timp” ocupă însă un loc prioritar în această poezie a Amurgului ce nu implică nicio asociere cu şirul anilor de viaţă. Crezul său se găseşte printre versurile scrise cu cerneala izvorâtă din experienţa anilor trăiţi:

,, Iubirile se-ascund de tine

Cine ştie, poate râd,

Când pe faţa ta senină

Zilnic apare-un rid.

( Când eşti bătrân)

Doamna Maria Panciuc –Bucătaru făcându-şi drum spre cititori cu volumul ,, În amurg”, le transmite întreaga căldură sufletească generată de dragostea de viaţă şi de poezie, cu credinţa că prin aceasta se apropie mai mult de cei care o preţuiesc şi o stimează.

( prof Dumitru Ivan)

,,E lesne de înţeles că la sfârşitul vieţii, îţi apar multe lucruri cărora nu le-ai descifrat înţelesul. Recunosc cu mâna pe suflet că am uzat foarte mult de expresia ,, amurg”, care sună atât de literar şi poetic mai ales, dar o clipă nu m-am gândit la altceva decât la schimbarea vizuală în activitatea mea. Sfârşitul poeziei pe care în multe volume am lăsat-o să umble supărător de liberă şi sentimentală şi punctarea altei forme, altei modalităţi de exprimare. Deşi volumul se cheamă ,, În amurg”, poemele, poeziile tratează evenimente, fapte în plină desfăşurare, fără nicio aluzie că unele ar fi pe sfârşite. Fîcând un gest mai răutăcios, aş spune că ar fi bine să fie aşa!!! Dar nu e!!( autoarea)

Un alt volum roman apărut la Editura ,,Quadrat” 2016, este PĂGÂNUL 

autor Maria Panciuc Bucătaru

Pe urmele unor destine.

      Încă de la primele pagini ale lucrării de faţă- noul roman al scriitoarei Maria Panciuc Bucătaru, vom recunoaşte mediul social abordat şi anterior, de data aceasta ,,Păgânul" reflectând nota de realitate din mediul rural românesc, în care personajele trăiesc şi acţionează.                                                                                   .  

 

Cititorul, invitat să descopere frământările oamenilor  din această zonă, îşi va focaliza atenţia pe întâmplări şi evoluţii dintr-un sat, unul dintre acelea unde oamenii tind să-şi ascundă amărăciunile de ochiul lumii, în speranţa că numai astfel îşi apără onoarea şi demnitatea, disocierea indivizilor provocând crearea unei compoziţii sociale în care faptele reflectă diversităţi obiective- vârstă, capacitate  de a conduce o familie, putere de a judeca şi îndrăzneala de a acuza sau a acţiona                                                                                                                                             Violenţa, extinsă de la relaţiile dintre tineri şi până la celula de bază- familia, în care soţiile sunt victime ale unor parteneri ce le distrug moral, viaţa astfel trăită neîngăduindu-le curaj de a mai aspira către cotele unui normal cât de cât acceptabil, constituie o realitate uşor de identificat, în multe cazuri.                                                                                                                                                Din asemenea asocieri, fireşte rezultă descendenţi în faţa cărora fiinţează în permanenţă pericolul de a fi striviţi de mediu, nebeneficiind, practic, de sprijinul celor care ar trebui să-şi îndeplinească obligaţia de a-i ocroti.                                                                                                                                              Evident,  aceste cazuri ce reprezintă ,, cicatrici” pe faţa societăţii contemporane îşi etalează rezultatele pe fondul unei libertăţi greşit înţelese sau a unor neajunsuri existente încă în angrenajul unor insuficient de receptiv al instituţiilor menite să supravegheze dezvoltarea armonioasă a copiilor- viitorii cetăţeni.

,, Nimic din ceea ce cuprinde romanul ,,Păgânul” nu este fabulaţie. Am pornit de la o întâmplare adevărată şi tot atât de adevărate sunt cele ce urmăresc pe acel băiat lovit de mama lui, cu bucata de lemn, pentru a-şi descărca  amarul                                                                                                                           Orbiţi de nedreptăţile făcute, lipsiţi de afecţiune ,  de dragoste sunt toţi. Copiii care aşteaptă dragostea părintească nu au de unde să o primească, pentru că ei, părinţii, la rândul lor sunt sărăciţi şi pustiiţi sufleteşte. Ilarie se juca, în nevinovăţia lui, bucuros că mama sa îl lasă liber. Colegul lui ,, Tăciune” 

( după poreclă), e mulţumit că părinţii lui se bat, aceasta presupunând pentru el o libertate de câteva zile. Pe o fetiţă, Cecilia, nu o întreabă nimeni ce-i cu ea, căci mama, o altă victimă a socirtăţii, se retrag, apoi dispare din aşa-zisă familie, unde suportase toate umilinţele posibile.                                
 Chiar   dacă în copii apar tendinţe sănătoase, să meargă la şcoală, să  picteze, să cânte, să fie pregătiţi conform înzestrării şi dorinţelor ce le au, acestea sunt anhilate prin comportamentul unor părinţi, la rândul lor la fel de nefericiţi ca şi copiii.”  (autoarea)

Apariţia romanului ,, Păgânul” nu este altceva decât continuarea radiografierii societăţii, de aceasta în satele româneşti, ascunse parcă de lumea civilizaţiei, de bucuriile vieţii, de o viaţă normală şi firească. Scriitoarea şi-a mutat toată puterea creatoare pe sufletele oamenilor, pe suferinţele lor, pe neputinţele la care sunt supuşi să poată trăi. 
                           

Biskupin este o aşezare în mărime naturală a epocii fierului, din Polonia

Biskupin este o aşezare în mărime naturală a epocii  fierului, din Polonia (Voievodatul Kuyavian-Pomerania ). Atunci când a fost descoperită  prima dată s-a crezut a fi o dovadă a așezării slave şi arheologii au confirmat ulterior că a aparținut grupului Biskupin al culturii lusațiană . Excavarea și reconstrucția așezării preistorice a jucat un rol esențial în istoria poloneză.  Muzeul este situat pe o peninsulă mlăștinoasă în Lacul Biskupin , cam. 90 km (56 mile) nord - est de Poznań , la 8 km (5 mi) la sud de micul oraș Żnin . Aceasta aparţine Muzeului Național de Arheologie din Varșovia.

Atunci când germanii au ocupat Polonia în toamna anului 1939, Biskupin a fost redenumit "Urstädt". În 1940, săpăturile au fost reluate de către SS - Ahnenerbe până în 1942. Când germanii au fost forțați să se retragă a fost întrerupte săpăturile.fiind reluate  după război de către arheologii polonezi și  continuate până în 1974.

Așezarea de la Biskupin aparține Hallstatt C și perioadele D (epoca fierului timpuriu, 800-650 BC și 650-475 BC).