2 volume apărute la Editura ,, Quadrat" 2016, autor Maria Panciuc Bucătaru-

,,Noul volum de versuri al doamnei Maria Panciuc- Bucătaru este, cel puţin după convingerile ce mi le-am creat cititindu-l, un poem al vieţii în care micile accidente nu sunt omise, iar geana Amurgului nu devine o ameniţare. În orizontul cotidianului, repetat ani şi ani, au loc întâmpări obişnuite al căror miez poate fi de o nemăsurată importanţă, ori evenimente care să ne cutremure sau să nască în noi energii nebănuite, aşa cum şi dragostea pentru apropiaţi poate cunoaşte combustii care să ne facă puternici, neînvinşi.

Natura însufleţeşte totul şi primăvara sufletului este înaripată:

,, Îmi frumoasa primăvară

Îmi las sufletul să zboare

Pomii-şi slobozesc podoaba

Merii iarăşi sunt în floare”(autoarea)

Ca şi îi poeziile publicate în volumele anterioare, autoarea este preocupată de realităţile vieţii imediate, discursul său liric incluzând sentimentele nutrite pentru personalităţi proeminente ( Tribunul, Paula Iacob, Miţura Arghezii), patriotismul exprimat în legătură cu Ţara, Neamul şi eroii care s-au jertfit pentru cauze nobile, tragedia de la Clubul Colectiv, psihoza creată de coloanele de imigranţi asiatici. Sufletul său vibrează în clipele solemne când evocă fapte, oameni, evenimente.

Bucuria ,, întoarcerii în timp” ocupă însă un loc prioritar în această poezie a Amurgului ce nu implică nicio asociere cu şirul anilor de viaţă. Crezul său se găseşte printre versurile scrise cu cerneala izvorâtă din experienţa anilor trăiţi:

,, Iubirile se-ascund de tine

Cine ştie, poate râd,

Când pe faţa ta senină

Zilnic apare-un rid.

( Când eşti bătrân)

Doamna Maria Panciuc –Bucătaru făcându-şi drum spre cititori cu volumul ,, În amurg”, le transmite întreaga căldură sufletească generată de dragostea de viaţă şi de poezie, cu credinţa că prin aceasta se apropie mai mult de cei care o preţuiesc şi o stimează.

( prof Dumitru Ivan)

,,E lesne de înţeles că la sfârşitul vieţii, îţi apar multe lucruri cărora nu le-ai descifrat înţelesul. Recunosc cu mâna pe suflet că am uzat foarte mult de expresia ,, amurg”, care sună atât de literar şi poetic mai ales, dar o clipă nu m-am gândit la altceva decât la schimbarea vizuală în activitatea mea. Sfârşitul poeziei pe care în multe volume am lăsat-o să umble supărător de liberă şi sentimentală şi punctarea altei forme, altei modalităţi de exprimare. Deşi volumul se cheamă ,, În amurg”, poemele, poeziile tratează evenimente, fapte în plină desfăşurare, fără nicio aluzie că unele ar fi pe sfârşite. Fîcând un gest mai răutăcios, aş spune că ar fi bine să fie aşa!!! Dar nu e!!( autoarea)

Un alt volum roman apărut la Editura ,,Quadrat” 2016, este PĂGÂNUL 

autor Maria Panciuc Bucătaru

Pe urmele unor destine.

      Încă de la primele pagini ale lucrării de faţă- noul roman al scriitoarei Maria Panciuc Bucătaru, vom recunoaşte mediul social abordat şi anterior, de data aceasta ,,Păgânul" reflectând nota de realitate din mediul rural românesc, în care personajele trăiesc şi acţionează.                                                                                   .  

 

Cititorul, invitat să descopere frământările oamenilor  din această zonă, îşi va focaliza atenţia pe întâmplări şi evoluţii dintr-un sat, unul dintre acelea unde oamenii tind să-şi ascundă amărăciunile de ochiul lumii, în speranţa că numai astfel îşi apără onoarea şi demnitatea, disocierea indivizilor provocând crearea unei compoziţii sociale în care faptele reflectă diversităţi obiective- vârstă, capacitate  de a conduce o familie, putere de a judeca şi îndrăzneala de a acuza sau a acţiona                                                                                                                                             Violenţa, extinsă de la relaţiile dintre tineri şi până la celula de bază- familia, în care soţiile sunt victime ale unor parteneri ce le distrug moral, viaţa astfel trăită neîngăduindu-le curaj de a mai aspira către cotele unui normal cât de cât acceptabil, constituie o realitate uşor de identificat, în multe cazuri.                                                                                                                                                Din asemenea asocieri, fireşte rezultă descendenţi în faţa cărora fiinţează în permanenţă pericolul de a fi striviţi de mediu, nebeneficiind, practic, de sprijinul celor care ar trebui să-şi îndeplinească obligaţia de a-i ocroti.                                                                                                                                              Evident,  aceste cazuri ce reprezintă ,, cicatrici” pe faţa societăţii contemporane îşi etalează rezultatele pe fondul unei libertăţi greşit înţelese sau a unor neajunsuri existente încă în angrenajul unor insuficient de receptiv al instituţiilor menite să supravegheze dezvoltarea armonioasă a copiilor- viitorii cetăţeni.

,, Nimic din ceea ce cuprinde romanul ,,Păgânul” nu este fabulaţie. Am pornit de la o întâmplare adevărată şi tot atât de adevărate sunt cele ce urmăresc pe acel băiat lovit de mama lui, cu bucata de lemn, pentru a-şi descărca  amarul                                                                                                                           Orbiţi de nedreptăţile făcute, lipsiţi de afecţiune ,  de dragoste sunt toţi. Copiii care aşteaptă dragostea părintească nu au de unde să o primească, pentru că ei, părinţii, la rândul lor sunt sărăciţi şi pustiiţi sufleteşte. Ilarie se juca, în nevinovăţia lui, bucuros că mama sa îl lasă liber. Colegul lui ,, Tăciune” 

( după poreclă), e mulţumit că părinţii lui se bat, aceasta presupunând pentru el o libertate de câteva zile. Pe o fetiţă, Cecilia, nu o întreabă nimeni ce-i cu ea, căci mama, o altă victimă a socirtăţii, se retrag, apoi dispare din aşa-zisă familie, unde suportase toate umilinţele posibile.                                
 Chiar   dacă în copii apar tendinţe sănătoase, să meargă la şcoală, să  picteze, să cânte, să fie pregătiţi conform înzestrării şi dorinţelor ce le au, acestea sunt anhilate prin comportamentul unor părinţi, la rândul lor la fel de nefericiţi ca şi copiii.”  (autoarea)

Apariţia romanului ,, Păgânul” nu este altceva decât continuarea radiografierii societăţii, de aceasta în satele româneşti, ascunse parcă de lumea civilizaţiei, de bucuriile vieţii, de o viaţă normală şi firească. Scriitoarea şi-a mutat toată puterea creatoare pe sufletele oamenilor, pe suferinţele lor, pe neputinţele la care sunt supuşi să poată trăi.