 |
158 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNEDOI DEPUTAȚI ȚĂRANI BOTOȘĂNENI ÎN ADUNAREA AD-HOC A MOLDOVEISIMION STANCIU (A STANCII) ȘI DUMITRU SAVIN (1857) |
,,Să reconstituim câte ceva din acele vremuri. Din vremurile Unirii. Desprindem dintr-o corespondenţă către „L’Ếtoile du Danube” –
„ieri (22 sept./4 oct. 1857 – n.n.), chiar din zorii zilei, întreaga capitală (Iaşi- n.n.) era în picioare; veniseră oameni de la ţară, din împrejurimi, cale de-o poştă, pentru a asista la ceremonia deschiderii adunării şi această afluenţă extraordinară îngroşa în permanenţă valurile dese ale populaţiei urbane. Oraşul nostru era un adevărat stup ce zumzăia. La orele şapte dimineaţa, când salvele artileriei anunţară solemnitatea zilei, de abea puteai răzbi până în apropierea vechii catedrale, biserica Sf. Niculaie de lângă Curtea Veche (…).
După „Te-Deum”, deputaţii ieşind din biserică, s-au îndreptat, pe jos, între două şiruri de soldaţi în spatele cărora se îmbulzea o mulţime imensă, de la uşa catedralei spre intrarea palatului domnesc. Clopotele băteau tare, răsunau salve de artilerie, dar aclamaţiile poporului acopereau totul; astfel au intrat aleşii naţiunii în sala de şedinţe. /Deputaţii ţăranilor, element nou în adunările noastre moderne (n.n. astăzi, la atâta amar de timp scurs de atunci, mai găsim, oare, deputaţi ţărani în Parlamentul Ţării?), dar sortit de viitor să constituie forţa vitală a ţării, au fost întâmpinaţi cu aclamaţiile cele mai entuziaste şi mai semnificative. Înşişi miliţienii, recunoscând în grupul celor paisprezece deputaţi din comunele rurale vreo rudă, sau vreun prieten, uitat pentru o clipă de riguroasa disciplină ostăşească şi strigau rădicând armele: „Trăiască deputaţii noştri!”.
Exponenţială, pentru prezenţa – în premieră, a deputaţilor ţărani în Adunarea Ad-Hoc rămâne propunerea prezentată la 9 noiembrie şi dezbătută la 18 decembrie 1857, semnatari fiind deputaţii pontaşi reprezentând cele paisprezece ţinuturi ale Moldovei, între ei Simion Stanciu, din Salcia-Plopeni, Ţinutul Botoşani şi Dumitru Savin, din Tătărăşeni-Havârna, Ţinutul Dorohoi, aliniindu-se legendarului Moş Ion Roată –
„Că până în ziua de astăzi toate sarcinile cele mai grele numai asupra noastră au fost puse şi noi mai nici de unele bunuri ale ţării nu ne-am îndulcit, iar alţii, fără să fie supuşi la nicio povară, de toată mana ţării s-au bucurat; că noi biruri grele pe cap am plătit, oameni de oaste numai noi am dat; ispravnici, judecători, privighitori şi jandarmi numai noi am ţinut; drumuri, poduri şi şosele numai noi am lucrat; beilicuri, podvezi şi havalele numai noi am făcut; boierescuri, zile de meremet numai noi am îndeplinit; clacă de voie şi fără voie numai noi am dat…băutură scumpă şi otrăvită numai noi am băut; pâne neagră şi amară, udată cu lacrimi, numai noi am mâncat; bătălii şi răzmeriţe, când au fost, tot greul noi l-am dus; oşti, când au venit, noi le-am hrănit, noi le-am slujit, noi le-am purtat; că cel cu putere ţara îşi părăsia, peste hotare trecea; şi când da dumnezeu de se făcea pace şi linişte şi ţara se îmbelşuga, cu toţii se întorceau de se desfătau, de nevoie nu ştiau; nevoia şi greutatea o duceau cei ce rămâneau la vatra lor. Iarna era grea, oşti multe, cărături multe şi la loc depărtat, căram la Dunărea şi peste Dunărea, boii degerau şi cădeau alături cădea şi omul cu dânşii, acasă copiii flămânzeau, că ceea ce nu lua ostaşul la nevoia sa, luau zapciii cei de ţară de se îmbogăţeau”.
La acest tablou veridic al stării ţărănimii române, autorităţile au răspuns cu indiferenţă. Măcar Unirea Principatelor îi va îmbunătăţi soarta-
„(…) Câtu-i Dunărea de mare şi de largă curge râul sudorilor noastre, se duce peste mări şi peste hotare, acolo se preface în râuri de aur şi de argint şi curg iarăşi înapoi de se revară în ţara noastră; iar noi nici rânduială, nici dreptate nu am avut. Când ne-am jăluit, când ne-am tânguit, păsurile când ne-am spus: ispravnicul ne-a bătut, prighetorul ne-a bătut, jandarmul ne-a bătut, zapciul ne-a bătut, vătăşelul ne-a bătut, vechilul ne-a bătut, posesorul ne-a bătut, boierul de moşie ne-a bătut; cine s-a sculat mai de dimineaţă, cine a fost mai tare, acela era mai mare. Boul şi vaca, munca ostenelelor noastre, nu ştiam de sunt ale noastre; puiul şi găina, laptele de la gura copiilor noştri, de multe ori cu nedreptul, ni s-au luat (…).
Cum speranţa moare ultima, Unirea trebuie privită ca o ultimă speranţă – „Noi rugăm ca marea Adunare a ţării să ieie aminte la durerile noastre şi la sfânta dreptate, să dezbată întru înţelepciunea sa ce este sau ce nu este cu cale şi socotinţa să o trimeată pe lângă cererile noastre la cei şeapte trimişi adunaţi în Bucureşti, carii înfăţoşează chipul celor şeapte puteri”.
,,Unire, Unire, totdeauna Unire. Aceasta va fi salvarea noastră, aceasta va fi fericirea patriei nostre comune”, spunea în 1859 Mihail Kogălniceanu.
De atunci au trecut 158 de ani.
Iaşii au avut un rol decisiv în înfăptuirea Unirii – la votul divanului ad-hoc al Moldovei pentru Unire şi alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn.
În acel timp, Iaşii a fost catalizatorul forţelor. De aici s-a condus lupta pentru Unire. Aici erau Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri care ar fi putut ajunge domnitor, dar ei l-au votat pe Cuza, gândind profund şi patriotic diplomatic, gândind Unirea şi Progresul – dorinţa întregului popor român. Căci Al.I. Cuza s-a ales prin voinţa poporului.
In fiecare an, pe 24 ianuarie, în ,,ziua cea mai mare a veacului", ne amintim cu emoție și mândrie de mărețul act al Unirii Principatelor Române, prin care s-au pus temeliile statului român modern și s-a împlinit cel mai frumos vis al românilor!
Astăzi, românii sărbătoresc 158 de ani de la Unirea Principatelor Române din anul 1859 - numită şi Mica Unire, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Jurământul depus de Alexandru Ioan Cuza la alegerea ca domn al Moldovei (5/17 ianuarie 1859)
„Jur, în numele prea Sfintei Treimi şi în faţa ţărei mele, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele patriei, că voi fi credincios Constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi toată ura, iubind deopotrivă pe cei ce m-au iubit şi pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie de ajutor“.
In fiecare an, pe 24 ianuarie, în ,,ziua cea mai mare a veacului", ne amintim cu emoție și mândrie de mărețul act al Unirii Principatelor Române, prin care s-au pus temeliile statului român modern și s-a împlinit cel mai frumos vis al românilor!
Astăzi, românii sărbătoresc 158 de ani de la Unirea Principatelor Române din anul 1859 - numită şi Mica Unire, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Jurământul depus de Alexandru Ioan Cuza la alegerea ca domn al Moldovei (5/17 ianuarie 1859)
„Jur, în numele prea Sfintei Treimi şi în faţa ţărei mele, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele patriei, că voi fi credincios Constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi toată ura, iubind deopotrivă pe cei ce m-au iubit şi pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie de ajutor“.
Cu ocazia zilei de 24 ianuarie 2017, la Muzeul Ţăranului din Flămânzi a avut loc manifestarea culturală dedicată acestei zile importantă pentru istoria României.
Au participat Dan Oloeriu primar, Ioan Guraliuc viceprimar, consilier Primărie: Petru Muraru, înv.Elena Siminiceanu, prof. Liviu Butnari, profesori:. Elena Siminiceanu, director Rodica Abăcioaei, Angela Gradinaciuc, Silvia Muraru, înv. Dan Viciriuc, etnograf Steliana Băltuță, muzeograf Gheorghe Nistor, administrator Elena-Dana Ivasuc, bibliotecar Elena Călin, şi elevii de la Liceul Tehnologic "Nicolae Bălcescu" Flămânzi-Botoşani cu momentul cultural-artistic special, şi elevii de la Şcoala Gimnazială ,,Constantin Comicescu”, Poiana- Flămânzi.
Prof. Liviu Butnariu, a prezentat ,, Contextul internaţional al Micii Unirii”.
Gheorghe Nistor, muzeograf a prezentat ,, Alexandru Ioan Cuza de la ofiţer de armată la domnitor al Principatelor Unite” însemnătatea zilei istorice de 24 ianuarie cu ocazia împlinirii a 158 de ani de la Unirea Principatelor Române din anul 1859 - numită şi Mica Unire.
Steliana Băltuţă, etnograf, ,, Moş Ion Roată şi Unirea”
Etnograf Steliana Băltuţă în cuvântul său s-a
referit la participarea reprezentaţilor sătenilor în Divanurile Ad-Hoc,
începând din 1857, aceştia îmbrăcaţi în frumoasele lor costume populare, au
avut un cuvânt de spus în stabilirea legilor ţării încă inainte de Unirea
Moldovei cu Ţara Românească din 1859.
O figură centrală (devenită deja legendă, bine conturată,
în povestirea lui Ion Creangă, este moş Ion Roată, a cărui voce s-a auzit bine
în Divan şi al cărui portret autorul l-a creionat astfel: ,, Între ţăranii fruntaşi care au luat parte împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării, la Divanul Ad-Hoc din Moldova în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţărani de pretutindene. Numai atâta că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temei pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine a fi, cât scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul:nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se învrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său"
Tocmai contribuţia sătenilor la economia ţării,a dus la votarea Legii agrare în august 1864, sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
A urmat un moment cultural-artistic, format din tre părţi "Uniunea natiunea a facut-o", realizat de elevii clasei a XI- a B, stiinte sociale, Liceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu", coordonatori prof. Elena Siminiceanu si prof. diriginte Muraru Silvia.
În prima parte 2 eleve din
această clasă au prezentat două personalităţi Lascăr Catargiu şi Mihail
Kogălniceanu din proiectul pe care l-au realizat aceste eleve ,, Oamenii Unirii”.
,,Vorbim de oamenii momentului aşa cum a fost A.I.Cuza dar
să nu uită că personalităţile de la 1848 şi apoi de la 1859 au luptat pentru Proclamarea Independenţei de Stat a
României. Ne punem întrebarea cum au putut două personalităţi
Lascăr Catargiu conservator şi Mihail Kogălniceanu, liberal să colaboreze atât de bine pe plan
internaţional în vederea acestui proiect de Proclamarea Independenţei de Stat. Dintre poeziile interzise înaintea unirii, în timpul
camaicanul Nicolae Vogoride la conducerea Moldovei (1857-1858) cunoscut pentru
că a combătut din toate puterile realizarea unirii Principatelor Române,
astăzi, aici trei eleve vor demonstra suflu revoluţionar din perioada
respectivă"
( prof. Elena Siminiceanu)
,,Oamenii Unirii” –
comunicări ştiinţifice prezentate de
Rusu Andreea si Hodan Elena – Gabriela.
comunicări ştiinţifice prezentate de
Rusu Andreea si Hodan Elena – Gabriela.
,,O istorie a Unirii de la 1859 in imagini” –
prezentare realizată
de Siminiceanu Iuliana Maria – clasa a XII a A.
de Siminiceanu Iuliana Maria – clasa a XII a A.
,,Poeziile Unirii” – moment poetic prezentat de
Berbunschi Ana-Maria, Lipan
Madalina si
Sadagurschi Elena -Sînziana.
,,Moş Ion Roata si Unirea” – după povestirile lui
Ion Creangă – moment artistic.
Distribuţia:
Dolhescu Alexandru- Petru – Moş Ion Roată
Avadănii Gabriel-Florentin – Boierul
Siminiceanu Alexandru – Cuza Vodă
Apostol Petre – un ţăran
Condei Marian – un ţăran
Hodan Constantin – un ţăran
Crudu Alexandru–Ionuţ - povestitorul
La încheierea programului artistic, Dan Oloeriu, primarul oraşului Flămânzi a spus:
,, Mulţumesc tuturor participanţilor prezenţi la această activitate dedicată zilei de 24 ianuarie, sărbătoare naţională-ziua Unirii Principatelor Române şi doresc ca această ,, Mică Unire" să devină ,,Marea Unire", să fim mereu conştienţi de identitatea neamului românesc, să fim uniţi permanenţi şi să fim toreranţi, şi conştienţi de misiunea pe care o avem pentru evoluţia istorică a României. Vă urez multă sănătate şi un an mai bun"
