Muzeul Recordurilor Româneşti Bucuresti- 2019

Muzeul Recordurilor Româneşti găzduieşte multe colecţii inedite, unele dintre ele fiind cele mai mari din lume.

    Printre acestea se află şi o colecţie filatelică de timbre româneşti, începută acum mulţi ani, dezvoltată cu răbdare şi pasiune, astăzi expusă în muzeu pentru plăcerea şi instruirea generaţiilor viitoare. 
  Domnul Ion Chirescu, managerul Muzeului Recordurilor Româneşti, este cunoscut colecţionar, filatelist iniţiat de tatăl său încă din copilărie şi ne oferă câteva informaţii preţioase despre colecţiile domniei sale referitoare la timbre şi piese filatelice româneşti. Sunt expuse peste 100.000 de timbre şi 50.000 de piese filatelice, nu lipseşte celebrul ,, Cap de Bour” imprimat la jumătatea secolului al XIX-lea. 
    Dacă la începutul emiterii timbrelor, colecţionarea acestora din România şi din toată lumea constituia o sursă de informare şi de dobândirea unor cunoştinţe istorice şi geografice, despre faună, floră astăzi aceste informaţii sunt pe internet. Timbrele şi scrisorile au devenit piese de muzeu datorită poştei electronice prin aceasta s-a facilitat comunicarea. În acest context timbrele şi scrisorile, cărţile poştale şi felicitările încet, încet ajung piese de colecţii în muzeu. 

    Expoziţia prin aceste colecţii expuse îşi propune să educe tinerii în spiritul preţuirii valorilor istorice, a istoriei în general. Scopul expoziţiei ca vizitatorul să descopere amănunte şi informaţii inedite interesante despre multe exponate expuse în vitrine. 

    Domnul Ion Chirescu managerul, proprietarul acestui muzeu, şi-a propus să strângă în acest muzeu recordurile româneşti din toate domeniile de la cea mai înaltă cruce pusă pe vârful Caraiman la cea mai mică bancnotă de hârtie de 10 ban din 1917 sau colecţii care are ca tematică ,, floarea de colţ”.

     În Muzeul Recordurilor la etajul I sunt expuse fiarele de călcat. La început fiarele de călcat au fost de piatră sau de lemn, fiare de călcat cu rezervor pentru combustibil. Putem vedea aici fiare de călcat chinezeşti , fiare de călcat în care punea cărbune încinşi. 

   La etajul III se află colecţia de aparate muzicale şi foto, aparate vechi şi mai noi care ne indică primele aparate foto.
   Putem observa aici, in expoziţie, din colecţia foto un aparat mare de studio, cu trepied cu o vechime de peste 130 de ani şi care a fost fabricat în Germania. Pe el scrie Janssen §Co, Koln. Aparatul făcea poze care erau împrimate pe sticlă nu pe hârtie sau alte materiale. Colecţia cuprinde peste 5000 de exemplare camere foto. Camere foto ,, Stereo”, de acum 100 de ani. 
    Poţi admira cca o sută de aparate muzicale, de la flaşnete, fonografe, gramofoane până la cutii muzicale. Tot aici în muzeu se poate vedea telefoane ,, pâlnie” din 1978 marca Ericsson. Se pot admira peste 100 de telefoane de epocă. Cel mai vechi este un model fabricat de compania suedezeă Ericsson 1878.

 Merită de vizitat această expoziţie care prin proprietarul Muzeului Recordurilor Româneşti, dl Ion Chirescu ne face nouă cunoscut din istoria acestor obiecte pentru care îi mulţumim.

Vizitaţi Londra. Un sejour plăcut!

Foto: VIORICA HRUSTOVICI

Din istoria Londrei

La origini Londra a fost o așezare celtă. În 43 d.Hr. romanii au fondat orașul Londinium, iar numele acestuia se pare că a dat și numele nativ al orașului, London, deși unele date recente arată că London ar putea fi de origine celtă. În 61 d.Hr., noul oraș roman este asediat, prădat și ars pînă la temelii de către răsculații celți conduși de regina Boadicea.

Londinium a fost abandonat după căderea Imperiului Roman. La vest de vechiul oraș a apărut în secolul al VII-lea o așezare saxonă cu numele Lundenwic, pe locul unde azi se află Aldwych. La începutul secolului al X-lea vechea cetate romană a fost reocupată. Inițial Westminster era un oraș distinct, însă în cele din urmă Londra și Westminster s-au integrat și au evoluat împreună, devenind cel mai mare oraș al Angliei, iar din secolul al XII-lea și capitală a regatului.

Între secolele al XVI-lea și al XX-lea, Londra a înflorit, fiind capitală a Imperiului Britanic. Marele incendiu din 1666 a distrus o mare parte a orașului. Reconstrucția a durat peste 10 ani și a fost condusă de Sir Christopher Wren, care, cu acea ocazie, a proiectat și construit multe din clădirile emblematice ale Londrei de astăzi, așa cum ar fi spre exemplu Catedrala Sf. Paul. Creșterea orașului s-a accelerat în secolul al XVIII-lea, astfel că la începtul anilor 1800 Londra era cel mai mare oraș al lumii.

Bombardamentele naziste din timpul celui de-al doilea război mondial au condus, pe lîngă pierderea a peste 30.000 de vieți, la distrugerea multor clădiri vechi. Reconstrucția din următoarele decenii a dat prilejul folosirii a numeroase stiluri arhitectonice moderne, care dau orașului pe alocuri un caracter eclectic.

La Londra este portul  pe Tamisa, râu navigabil

Roata din Londra, cunoscută sub numele de ''Ochiul Londrei'' (engleză London Eye) reprezintă o roată gigant din Londra aflată în Grădinile Jubilee de pe malul sudic al râului Tamisa. Structura are o înălțime de 135 m și a fost construită ca parte a celebrării noului mileniu.

Palatul Westminster Casa Parlamentului Englez

Palatul Westminsterin engleză Palace of Westminster), cunoscut și sub numele de Casa Parlamentului (în engleză Houses of Parliament) este locul unde se află cele două camere ale Parlamentului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: Camera Lorzilor și Camera Comunelor. 

sicilia

sicilia

Sicilia, vulcanul ETNA. Un sejour de neuitat.

Sicilia, datorită poziției strategice în centrul Mediteranei, a fost colonizată la început de fenicieni, de cartagenezi și de greci, devenind o provincie romană după primul război punic, fiind o sursă importantă de cereale pentru Roma, sub numele de Provincia Sicilia. După retragerea Imperiului Roman, Sicilia a fost guvernată de Imperiul Bizantin până la cucerirea arabă din 827 până la 902. Musulmanii din Africa Nordică au cucerit insula în anul 965. Sicilia va face parte din Califatul Fatimid după împărțirea Califatului Arab. Arabii vor organiza o reforma agrară, care a ajutat creșterea productivității. Sicilia își va obține independența sub numele de Emiratul Siciliei, sub regimul musulman. Guvernată de regii Spaniei din 1479, Sicilia a suferit o teribilă epidemie de ciumă în 1656, urmată de un important cutremur în estul insulei în 1693. După Tratatul de la Utrecht din 1713, Sicilia a trecut sub coroana de Savoia, care a fost cedată de către Casa de Habsburg în schimbul Sardiniei. În 1735, Sicilia, ca și Napoli a trecut sub autoritatea Bourbonilor spanioli formând regatul celor Două-Sicilii. Atunci când Napoleon i-a alungat pe bourboni de pe continent, aceștia s-au refugiat în Sicilia. Sunt de menționat importantele situri arheologice de la Segesta, Selinunte și Mozia. Din 1816 au fost inițiate unele mișcări de portest împotriva refuzului Bourbonilor de a accepta câteva reforme. În sfârșit, în 1860, după expediția lui Giuseppe Garibaldi, Sicilia s-a alăturat Italiei. După cel de Al Doilea Război Mondial, Sicilia a fost eliberată de forțele anglo-americane între 10 iulie și 16 august 1943. După 1946, Sicilia a devenit regiune autonomă și a beneficiat de reforma agrară parțială din 1950-1962, precum și de fondurile speciale provenite de la Cassa per il Mezzogiorno, fondul guvernului italian pentru regiunile din sud.

Vulcanul ETNA este situat pe insula Sicilia din Italia, în apropiere de orașele Messina și Catania, si  are înălțimea de 3340 m, fiind cel mai înalt și cel mai activ vulcan din Europa. 

Se estimează că vulcanul erupe la fiecare 3 luni, și că la fiecare aproximativ 150 de ani sunt distruse și localități.

Înălțimea sa este controversată, datorită distrugerii parțiale a conului vulcanic la erupții, care au format până la 400 de cratere secundare. Aria de acțiune distrugătoare a vulcanului se întinde pe o suprafață de 1.250 km². Cu toate acestea, poalele vulcanului sunt dens populate; acest fapt se explică prin fertilitatea deosebită a solului. Cenușa vulcanică adusă de erupții a creat un sol adecvat pentru cultivarea viței de vie, a pomilor fructiferi și a măslinilor. Spre Vulcanul ETNA

Dacă un turist dorește să urce pe vulcan, se poate ajunge cu automobilul până la locul de parcare „Etna nord”, de unde se continuă drumul cu un jeep aprobat de administrația locală, până la craterul Sapiența. O alternativă este pe jos, de la locul de parcare începând un traseu de 4–5 ore (pentru cei care cunosc zona).

Cărări şerpuitoare ce conduc la vulcanul Etna