INTERVIU REALIZAT CU ACTRITA PETRONELA CHIRIBUTA DE LA TEATRUL ,, MIHAI EMINESCU" - BOTOSANI

 

Am fost la Premiera ,,Arta cu Seminţe Prăjite, jucat pe scena Teatrului ,, Mihai Eminescu”, unde au participat printre alţi actori  Elena Coriciuc Ligi, Petronela-Lorena Chiributa, Valentin Popa,Irina Mititelu, Bogdan Muncaciu, Petrut Butuman, Traian Andrii, Crenola Muncaciu, Florita Tugui, Narcisa Vornicu si Lidia Uja Am urmărit cu plăcere premiera şi mi-a atras atenţia actriţa care înterpreta rolul..Muza(Blonda) pe care l-a înterpretat cu multă pasiune, sigură pe sine, impunătore. De aceea am rugat-o pe actriţa Petronela Lorena Chiribuţă să ne acorde un interviu pentru blogul http://1-cultural.blogspot.com Blog, unde sunt prezentate în general valori feminine din diferite domenii de activitate în scopul de-a le mulţumi şi să ne exprimăm respect faţă de valori. 

                                        CINE ESTE PETRONELA LORENA CHIRIBUTA?                           Petronela Lorena Chiribuţă este absolventă Universitatii de Arte „George Enescu”, Facultatea de Compozitie ,Muzicologie, Pedagogie Muzicală si Teatru sectia Arta Actorului din 2003 Absolventă Master Artele Spectacolului, regie-scenografie 2009 în prezent actriţă la Teatrul ,, Mihai Eminescu” din Botoşani, prezentator-realizator postul local de televiziune TELE`M, jurnalist la Botosaniul Necenzurat 

H.V.Când aţi simţit că sunteţi atrasă de actorie? 

actriţa Petronela Chiribuţă ,,A fi actor e o şansă la nemurire-un drum prin diferite destine. Aventura descoperirii acestei profesii unice a început odată cu primii paşi ai copilului Petronela Lorena Chiribuţă în sala Teatrului Mihai Eminescu în calitate de spectator. Fascinaţia acelei lumi colorate în tuşe ireale şi-a pus amprenta definitiv pe copilul venit să vadă „spectacolul” lumii zugrăvit altfel. Astfel, am pornit cu „rucsacul copilăriei” în spate spre marea scenă a vieţii, dar cu o şansă în plus, puteam trăi mai intens o mulţime de alte vieţi (dacă reuşeam). A urmat prima probă necâştigată: am căzut la admitere la Universitatea de Arte şi am pornit pe un alt drum, Facultatea de Drept (voiam să ţin pasul cu realităţile vieţii, dar nu m-am regăsit). Drumul meu avea sens unic. Am renunţat după 3 ani la Facultatea de Drept şi-am reuşit pe un ultim loc la Universitatea de Arte George Enescu Iaşi, profil arta actorului, mânuirea păpuşii şi marionetei, o şansă dublă, un start câştigat pe ultima sută de metri şi finalizat după 6 ani şi cu un masterat în Artele Spectacolului. Ani de descoperiri, autodescoperiri şi reinventări după „formule speciale” prin care se îmbină “adevărul vieţii cu fantezia scenică”. Finişul acestui drum a fost ca şef de promoţie, pornind înspre locul în care puteam să pun în scenă ceea ce acumulasem. Acest loc a fost să fie ... Teatrul Mihai Eminescu Botoşani

. 

  H.V.Cand a avut loc prima intalnire cu actoria? 

actriţa P.C.,,Primele mele roluri au fost „întruchipate” în anii de studenţie după zile şi nopţi de insomnie în care anulările sinelui au fost dureroase dar personajele mele au răsărit unul după altul vii şi adevărate. Am fost extrem de norocoasă să am ca formatori profesori extrem de generoşi (Emil Coşeru, Natalia Dănăilă, Liliana Vârlan, Dana Coşeru, Ruxandra Bucescu, Ştefan Oprea sau Constantin Paiu). În sufletul meu sălăşluiesc personaje ca Ziţa, Arkadina, Mona sau Katarina. Am debutat la Botoşani, în 2003, şi de atunci personajele întruchipate au fost o provocare permanentă şi au dat formă raţiunii mele de a trăi. Dacă eşti atins de aripa îngerului, căutările duc înspre personaj şi atunci actorul este personajul. Personajele mele n-au fost o povară, mi-au fost dragi şi m-au învăţat să trăim împreună; (Peronella din „Decameronul”; Fernanda din „Un veac de singurătate”; Luluţa din „Cucoana Chiriţa”; Veronica Micle din „Singurătate”; Îngerul negru din „Amadeus” … si nu in cele din urma Muza (Blonda) din 'Arta cu seminte prajite”. Rolul vieţii? Urmează?!

H.V În piesa ,,Arta cu  Seminţe Prăjite” , pusă în scenă după un text al publicistului ieşean Cătălin Mihuleac , regia artstică Lenuş Moraru iar scenografia semnată de Gelu Rîşcă aţi avut rolul....Muza(Blonda)

H.V Cum vi  s-a părut acest rol mă refer la implicarea dv. emoţională si profesională. 

actriţa P.C..,,Atunci când nu sunt pe scenă, nu sunt eu. Acolo mă simt liberă, acolo exist , acolo sunt puternică.  Actorul este un inadaptat, un revoltat, neliniştile şi visările sale se decantează sau se realimentează prin personajele prin care actantul se arată lumii. E greu de delimitat unde se opreşte rolul şi unde începe viaţa actorului. E un  joc de-a râsu-plânsu. Bineinţeles că nu-ţi poţi trăi propria viaţă în lumea personajelor create.  Şi totuşi personajele trăiesc prin actori, prin trupul şi sufletul acestuia. Arzi alături de personaj – viaţa nu-ţi mai aparţine, o multiplici nu o simplifici. Asa s-a nascut personajul interpretat de mine in spectacolul mai sus amintit. Acest personaj, a fost mult asteptat pentru ca venea dupa o perioada in care fusesem privata de bucuria de a juca. Motivele? Ar fi multe de spus in acest sens. Am sa subliniez totusi cateva lucruri:Cred că asistăm la o ruptură între generaţii, prea multe şcoli de teatru, fac referire la cele particulare, prea mulţi absolvenţi, prea puţine repere, o lipsă de atitudine. Tânara generaţie de actori e supusă unor experimente teatrale fără consistenţă şi unor obsesii regizorale nefundamentate. Teatrul este o minune irepetabilă care se realizează prin interferarea regizor-dramaturg, regizor-actor. Şi totuşi actorul e din ce în ce mai singur. Se salvează cine poate şi cum poate. Alegi calea sacrificiului sau a compromisului. Actorii tineri trebuie văzuţi, trebuie să-şi găsească un loc în teatrul românesc - ca oglindă a societăţii. Aici în provincie eşti departe de adevăratul fenomen teatral. Avem nevoie de o schimbare profundă a alegerilor repertoriale şi o conectare la viaţa teatrală din marile centre culturale. Teatrul trebuie să provoace o revoluţie in mintea individului, fie el actor sau spectator, (dar cum să se întâmple acest lucru dacă regizorii cu greutate a acestor vremuri vin foarte rar sau deloc în acest colţ de ţară). Suntem situaţi într-o zonă în care toţi spunem că suntem în căutare, dar căutarea asta durează prea mult. Teatrul trebuie să fie un reper în jurul căruia să se adune lumea. Teatrul românesc se supune tendinţelor, preia direcţii şi curente prin conectarea la teatrul mondial, le recompune şi le dezvoltă. Publicul este cel care face selecţia, răspunde experimentului sau rămâne conservator".

 

 

.

În luna aprilie, Teatrul ,, Mihai Eminescu” a avut loc Festivalul de Teatru ,,Amfiteatru"la cea de-a patra editie şi a fost un mod de comunicare la nivel artistic intre adolescenti din toata tara. Pe langa repetitii si workshop-uri, liceenii trebuie să inveţe si management adică organizarea si promovarea evenimentului. Startul festivalului de teatru a fost dat de adolescenti,din Săveni.Pe langa trupe din Botosani au participat si liceeni din Bucuresti si Deva. 
Juriul festivalului: ,Vlad Logigan, Vlad Cepoi, Petronela Chiributa, Andreea Maria Sovan, Alexandru Mihalachi actori la Teatrul "Mihai Eminescu" 
 H.V Aţi fost preşedinta juriului ce ne puteţi spune despre prestaţia rolurilor, a pieselor, a temei abordate de liceeni? 
Actrita P.C ,,Nu am fost presedinta juriului. Sunt presedinta Asociatiei Amfiteatru 2006. Presedintele juriului a fost Vlad Logigan. A fost un festival altfel, un festival in care tinerii au demonstrat din nou ca arta actorului poate avea diverse 'chei” in care poate fi descifrata . Poate o mai atenta alegere a textelor dramatice ar fi dorit pe viitor .Totul s-a desfasurat intr-un cadru cat se poate de ofertant iar micii actanti au insufletit prin prestatiile lor artistice scena teatru.

Trupa Colegiului National ,,Grigore Ghica" Dorohoi cu piesa" Pauni intr-un cabinet medical"scrisa de Cristi Avram elev in cl,a XIIa. trupa se numeste Open wings.

PREMIILE AmFiTeatru 4 – festival de teatru adolescent / Botosani 26-29 aprilie 2012
http://www.botosaninecenzurat.ro/20120502-trofeul-festivalului-amfiteatru-4-trupa-drama-club-colegiul-national-a-t-laurian-botosani.html

H.V.În ce piesa  şi rol o să vă vedem în etapa următoare?

actriţa P.C,,Nu sunt genul de actor care să-şi facă proiecţii irealizabile, dar sunt deschisă oricărei provocări. Nu mi-am dorit niciodată un anumit rol şi nici nu am considerat că trebuie să joc un anumit rol. Teatrul are o caracteristică specială: întotdeauna e posibil să o iei de la capăt. În viaţă acesta e un mit. Nu putem niciodată să ne întoarcem la ceva ... ce-a fost, în teatru tot timpul poţi să pleci de la zero. Sunt ... în căutarea personajelor. Repet acum sub bagheta unui regizor foarte tanar ...dar pe val ...Vlad Cepoi. „Stele in lumina diminetii” e textul dramatic care urmeaza sa vada „luminile rampei” in curand iar personajul Klara (cel pe care urmeaza sa-l „intrupez”) e unul extrem de ofertant. Sper sa reinventeaz viata personajulul prin mijloace ce aparţin misterelor şi mirajelor...stapanite doar de actant. H.V .vă mulţumesc pentru interviu acordat şi ne dorim să ne încântaţi sufletul prin rolurile pe care le veti înterpreta.

Muzeul ,, George Enescu" Dorohoi-Lansare carte si ,,In,,Memoriam" profesor Gh. Cojocariu

Muzeul Memorial " George Enescu" - Dorohoi . Sălile expoziției de bază ale Muzeului Memorial " George Enescu" din Dorohoi (înființat în anul 1957) oferă vizitatorului un bogat material documentar enescian, constituit din instrumente muzicale, partituri, programe de concert ținute în țară și străinătate, fotografii, cărți, lucrări de artă contemporane și postume, redându-l pe marele muzician român;

H. V. De ce aţi ales Muzeul ,, George Enescu” , de la Dorohoi, pentru lansarea volumului ,, Mărturisiri târzii ( Cruci şi răscruci)”, autor Maria Cozmici Cojocariu, editura Laocoon şi a celor 2 volume de poezii pentru toate vârstele? Am înţeles de la doamna muzeograf Lidia Alexie, că sunteţi prima persoană care a organizat lansarea unei cărţi în această locaţie muzeală.

Prof. M.C.- ,,Ca profesori de muzică suntem legaţi sufleteşte, cu toată fiinţa noastră, de acest ţinut minunat, de unde a plecat în lume, marele muzician de talie universală George Enescu. Un alt motiv a fost legat de faptul că profesorul Gheorghe Cojocariu, s-a născut în zona Dorohoiului ( satul Corjăuţi- Pomârla)-la data de 27-05-1928 iar in 25-08-2002, zi în care a avut loc trecerea în nefiinţă a profesorului, dirijor şi compozitor Gh. Cojocariu. Amândoi am fost legaţi de acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu, de-a lungul conveţuirii noastre a 36 de ani, în care ne-am exprimat o mare dragoste pentru marele G. Enescu şi ţinutul Dorohoiului. Funcţionând ca profesor de muzică la Liceul Pedagogic Botoşani, ne-am ataşat sufleteşte de elevii care sudiază muzica şi provin din partea Dorohoiului. Am fost în vizită de e-n ori la muzeul ,, George Enescu” cu elevii mei, în cadrul orelor cu tema ,, să ne cunoaştem personalităţile din judeţul Botoşani pentru a vedea exponatele depuse în muzeu, care ne amintesc de marele George Enescu. Şi acum cănd sunt pensionară, mulţi copii vin la Botoşani, fac naveta Dorohoi- Botoşani unde le predau canto, pian şi teorie muzicală. Sunt legată sufleteşte de mulţi părinţi ai copiilor din Dorohoi, care au studiat cu mine. Sunt ataşată sufleteşte faţă de persoanele din Dorohoi, care în decursul anilor ne-au oferit multă dragoste, respect faţă de fam. prof. Gh Cojocariu. Dintre aceştia sunt: fam. Scripcă, Crăciun, Olguţa Bădran, Fam Lupu, Bradu, Serban, Miron Dorina” Le mulţumesc mult!

La această acţiune a participat actriţa Petronela Lorena Chiribuţă, care a prezentat despre profesorii Gheorghe şi Maria Cojocariu.  

Mai mult accesaţi despre profesorul Gh Cojocariu

http://www.botosaninecenzurat.ro/20110830-muzica-i-a-fost-crez-datorie-si-bucurie-9-ani-fara-profesorul-gheorghe-cojocariu.html autor Petronela Chiribuţă

                               

TEODORA GRUMEZA 7 ani, a înterpretat ,, LA PORTIŢA LUI GHEORGIŢĂ"

                     În imagine foto ENACHE MIHĂIŢĂ,                                                                            care a   înterpretat ,, URARE DE NUNŢI" şi ,, MAMA"

CRĂCIUN LUCIANA, clasa a VI-a, a înterpretat ,, LIDUL TRANDAFIRUL", Franz Schubert,, DRAGU-MI MÂNDRĂ DE TINE" de Tiberiu Brediceanu, La pian a interpretat o piesă,, BELLA BARTOK", RONDO DIN SONATINA DE SOL MAJOR" de Kuhlau Bogdan Cojocaru, corist în Corul Gavril Muzicescu, dirijor la Corul VOX Artis, asistent Universitar la Conservatorul ,, George Enescu" din 

Iaşi. Bogdan Cojocariu, a înterpretat 3 lieduri de George Enescu,pentru voce şi pian, acompaniat de profesorul Cristian Lungu. După două luni de studiu, HLIBAN MARIUCA, a interpretat ,, MAZĂREA", JOC ÎN DOI", ,,MIC VALS". VANESASA MARA PRICE, a înterpretat la pian ,, Motănaşul meu", ,,Lied vienez"

TANASE CRISTINA, a înterpretat ,, Cîntecul Gamei", Cântec de Leagăn" şi ,, Banul Mărăcin". Profesor Maria Cojocariu înterpretând piesa ;; PIANUL" de Vasile Vasilovschi, acompaniată de Bogdan Cojocariu, fiul ei.

                                                         

                                                                                   

MUZEUL ,, GEORGE ENESCU " DOROHOI-JUDETUL BOTOSANI

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român

Născut la 19 august 1881 în Liveni, judeţul Botoşani, a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.

,,Mă trag din părinţi români şi m-am născut la Liveni, judeţul Dorohoi, în inima Moldovei. Locuiam într-o casă mică cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapă la soare. Şi acum mai văd ţăranii, în cămăşi albe, cu ilice albastre, cum cântau în asfinţit. Aceasta este cu adevărat ţara mea, iar imaginea ei am dus-o cu mine", obişnuia să spună George Enescu. Astăzi, casa modestă cu livadă adăposteşte o vioară-jucărie, pianina, desene, încercări muzicale, dar şi cărţile de şcoală şi fotografii ale familiei. Ocrotit de părinţi, care pierduseră şapte copii, doi la vârste fragde, iar ceilalţi cinci ucişi succesiv de o molimă, aici, în casa părintească, Enescu a compus prima sa opera pentru vioară şi pian, "Ţara Românească", la vârsta de 5 ani, după lecţii de muzică luate cu lăutarul Niculae Chioru, pentru ca la 8 ani să debuteze ca violonist. Studiul aprofundat al muzicii i-l va datora lui Eduard Caudella. (Amintirile lui George Enescu " de Bernard Gavoty)

,, Aceasta este cu adevărat ţara mea, iar imaginea ei am dus-o cu mine” Astfel se mărturisea George Enescu în memoriile sale, plecat de pe aceste meleaguri, avea să cunoască lumea cu farmecul cântecului său, a viorii sale, a baghetei sale de dirijorale.
Casa mică cu pridvor de lemn vopsit , refăcută, găzduieşte din 1958 un muzeu care prezintă atmosfera copilăriei lui George Enescu. Mobilierul aparţinând părinţilor, scoarţe moldoveneşti, atinse de patima vremii, cuptorul pe care s-a născut genialul muzician, fotografii de familie şi nu în ultimul rând obiecte care i-au aparţinut, redau trecerea pe aici a celui care începând cu vârsta de 5 ani şi până la sfîrşitul vieţii, urma să uimească mereu lumea.

Am fost la Dorohoi, situat la 36 km de municipiul Botosani, pentru a vizita Muzeul Memorial" George Enescu ", ocazie cu care am cunoscut-o pe doamna muzeograf. Dupa ce am pasit pragul casei, am simtit un fel de emotie puternică si plăcută, aducându-mi aminte de "Poema Română", Rapsodiile, "Sonata a III-a" pentru vioara şi pian". Trei melodii", "Simfonia a III-a ", inspirată din tragediile războiului", Sonata nr.2 "pentru violoncel si pian,"Cvartetul de coarde nr 2"poemul simfonic "Vox Maris," "Simfonia de camera,"pe care le-am auzit interpretate la Filarmonica din Botosani. Atunci în sala de concerte imi desfătam auzul, acum aici în muzeu, văd obiectele adunate la un loc, ce au aparţinut compozitorului, violonistului, dirijorului, pianistului, şi pedagogului George Enescu, care totodeauna a fermecat generaţii de ascultatori în sălile de concert.Doamna Lidia Alexie m-a condus în sălile muzeului .
Dar ce înseamnă meseria de muzeograf?
Pentru această întrebare m-am adresat doamnei muzeograf Alexie Lidia.
Doamna muzeograf:" A fi muzeograf, este o profesie plăcută, pentru că prin definitie este o ştiintă care se ocupa cu studiul istoriei şi descrierii muzeelor, de metodica clasării, conservării si prezentării obiectelor de muzeu, de formare a colecţiilor de muzeu".
H.V. Vă rog să-mi daţi căteva date personale.
Doamna Lidia Alexie:"M-am născut pe 26 octombrie 1974 , de Sfântul Dumitru, la Fălticeni şi nu am fost singură ci alături de fratele meu geamăn, Mihai. In 1996 am absolvit sectia de Muzeografie la Universitatea Stefan cei Mare Suceava, după care am continuat şi istoria. Prin căsătorie m-am stabilit la Dorohoi. După absolvire, până în 2002 am lucrat în învăţămînt. Imi doream foarte mult să lucrez ca muzeograf, dar nu a fost posibil chiar din anul absolvirii. In luna martie a anului 2002, am avut şansa de a intra în colectivul Muzeului Judetean Botosani la secţia memoriale, ca muzeograf la Muzeul Memorial ,,George Enescu" şi la Casa memorială ,,George Enescu" Liveni. In sfârşit reuşeam să fiu acolo unde mi-am dorit, să lucrez intr-un muzeu, un loc special pentru mine, unde şi astăzi îmi desfăşor activitatea cu mare drag. Pe parcursul celor 7 ani de când sunt aici, am avut realizări frumoase, alături de colegii mei. care mi-au fost alături când am avut nevoie. Am avut ocazia să fiu gazdă şi să cunosc oameni valoroşi. Pentru promovarea vieţii şi activităţii artistului, precum şi a activităţilor desfăşurate în muzeu, am colaborat la mai multe publicatii:"Catalog de colectie," "George Enescu în constelaţia muzicii universale"-Album, "Dorohoi 600 file de monografie". Am acordat mai multe interviuri la Radio, România Culturală, Radio Iasi, presa scrisă şi apariţii tv la :Tvr1, Tvr Cultural, TVRM în documentare despre George Enescu. Mă implic în organizarea şi desfăşurarea activităţilor culturale ce au loc la muzeu (concerte , proiecte educatinale, expozitii). In cele două case,, Enescu" " l-am cunoscut ,,pe artist" şi în continuare voi căuta să descopar noi informaţii despre marele muzician"

Am rugat-o pe doamna Lidia Alexie, muzeograf la muzeul ,, George Enescu" , să ne prezinte despre opera artistului cât şi despre muzeul memorial ,,George Enescu" din Dorohoi judeţul Botoşani.

Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie de maturitate (1905) şi Şapte Cântece pe versuri de Clément Marot (1908). Enescu a semnat şi piese de muzică de salon cu pseudonimul Camille Grozza. A fost distins cu Premiul de compoziţie Pleyel din Paris (1903), cu titlurile de ofiţer şi cavaler al Legiunii de Onoare a Franţei (1913, 1936), Membru de onoare (1916) şi Membru activ (1933) al Academiei Române din Bucureşti, Membru corespondent la Academie des Beaux Arts din Paris (1929), Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma (1931), Institut de France din Pari1936) şi Academia de Arte şi Ştiinţe din Fraga (1937), cu premiul discului oferit de revista Candide din Paris (1933) şi cu Ordinul militar marocan - cravata de comandor - Quissam Alaouite (1936).

După iniţierea muzicală din casa părintească, George Enescu studiază, de la 7 ani, la Conservatorul din Viena, entuziasmând presa şi publicul. După absolvire, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris, unde îşi face debutul de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Opus 1 Poema Română, datorită Elenei Bibescu, protectoarea sa. Avea 17 ani. În acelaşi an, începe să dea lecţii de vioară şi susţine recitaluri la Bucureşti. Regina Elisabeta a României îl invita să cânte adeseori la Castelul Peleş din Sinaia, ocazie cu care George Enescu compune o serie de lieduri, inspirate din poemele reginei, care-şi semna creaţiile cu pseudonimul Carmen Sylva.
Regina Elisabeta, a creeat un salon pentru oamenii de cultură printre care, şi George Enescu. Regina îl numea ,, drag copil al sufletului meu” , pe care l-a trimis la studii în străinătate iar, apoi, i-a urmărit cu multă atenţie cariera artistică. L-a ajutat în drumul devenirii sale de mare compozitor prin construirea lângă Castelul Peleş, a unei săli de concert, o sală special concepută pentru el şi i-a oferit o vioară construită de celebrul italian Amati.(Carte poştală ,, Regina Elisabeta şi G.Enescu", din colecţie personală Hrustovici Viorica)
Muzeul memorial ,, George Enescu" din Dorohoi este o casă în stil moldovenesc. Casa a fost construită în jurul anului 1881 şi a locuit Costache Enescu tatăl muzicianului până la 1919 (anul morţii) iar astăzi adăposteşte muzeul memorial ,, George Enescu” din Dorohoi. Enescu a păstrat această casă, pentru că venea adeseori la Dorohoi unde găsea locul potrivit pentru odihnă şi creaţie. În camera sa de lucru şi astăzi se păstrează Cvartetul de coarde op.30, Simfonia a-3-a compus de George Enescu. Aici îşi simţea sporite capacităţile sale creatoare. ,, O lună de zile pe an trebuie să vin să calc pe pământul tării mele”.(Amintiri George Enescu, de Bernard Gavoty) După moartea maestrului, un grup de intelectuali din Dorohoi în frunte cu profesorul de desen Constantin Radinschi, ale cărui lucrări sunt expuse în muzeu, au reuşit să o transforme în muzeu la doi ani de la moartea lui George Enescu (1957)
Pornind de la un nr de 116 obiecte, colecţia s-a îmbogăţit în timp ajungând astăzi la 1200: obiecte originale de mobilier şi îmbrăcăminte, fotografii, fotocopii, afişe şi programe concert, lucrări de pictură, grafică, peniţă, sculptură, manuscrise muzicale, corespondenţă, toate oferind preţioase informaţii asupra vieţii şi activităţii Maestrului, în special evenimente din viaţa sa legată de aceste meleaguri

În 1889 începe să dea lecţii de vioară la Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naştere mai multor lieduri în limba germană ale compozitorului. Prinţesa Martha Bibescu şi-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reuşit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină.

                                  

Carte poştală privată. In imagine 

Regina Elisabeta si George Enescu.

Amintirile lui George Enescu, consemnate într-o serie de întrevederi difuzate în 1951 şi apoi editate de Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio, dezvăluie marile întâlniri, iremediabilele dezamăgiri ori iubirea compozitorului pentru Wagner. "Cum să descriu Viena anului 1888, cum să evoc în ansamblu un oraş compozit, încărcat de atâtea amintiri şi curiozităţi? La vremea aceea, Viena nu era un oraş nemţesc, ci un fel de Turn Babel european. Scriind cuvântul turn, îmi amintesc de acela care decora Biserica Sfântul Ştefan", nota Enescu la prima incursiune, alături de mama care îl veghea mereu, în Austria. Fără a şti germană, Enescu este rapid cucerit de "fermecătorul, duiosul Schubert - nu există în Viena răscruce, străduţă, grădină, în care să nu plutească amintirea lui, împreună cu alte nume murmurate pios - Haydn, Mozart, Beethoven". Compozitorul de care nu s-a putut apropia, întâlnindu-se cu el doar în memoria fantastică a tuturor notelor arcuite, este Mozart, după cum el însuşi mărturiseşte: "Este, fără îndoială, unul dintre cele mai mari haruri pe care mi le-a dat Dumnezeu, această facultate de a păstra în memorie toate armoniile ce mi-au trecut prin minte.Trebuie să spun că este singurul meu punct comun cu Mozart". Marea iubire rămâne însă Wagner, puţin ascultat în Austria, care îi preferă pe Mascagni, Massenet, Delibes şi Gounod. "Dacă mulţi oameni care au crezut că-l adoră pe Wagner la douăzeci de ani, îl neagă la cincizeci, este pentru că nu l-au iubit niciodată", notează Enescu.
George Enescu a murit în 1955, fiind înmormântat în cimitirul Pere Lachaise din Paris, pentru a deveni muzeu al muzicii, împreună cu cele patru viori.
DESPRE GEORGE ENESCU
"Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe", mărturiseşte violonistul Yehudi Menuhin, unul dintre discipolii săi.
Impresii ale personalităţilor ce au păşit pragul muzeului ,,George Enescu" din Dorohoi. ,,Omagiez strădania superbă a doamnei Lucica Parvan, a colaboratorilor săi pentru a face minunea ca de "Ziua Europei", un mare raman european să-şi aibe din nou, la Dorohoi, casa- muzeu. In anul comemorarii a jumătate de veac de la moartea sa, George Enescu este mai prezent decât oricând în constiinţa naţională şi ne reprezintă în chip eclatant pretutindeni în lume. Sper in ziua când Dorohoiul, un oraş românesc la hotarul Uniunii Europene va fi cercetat spre al descoperi pe marele european ,,George Enescu". Aceste rânduri au fost scrise de academicianul Răzvan Theodorescu în Cartea de Onoare a muzeului, pe data de 9 mai 2005, când muzeul a fost redeschis publicului după reabilitarea cladirii şi reorganizarea expozitiei permanente .

Pe 18 martie 2008, muzeul a avut oaspete pe Radu Principe al Romaniei care impresionat de acest loc a scris în Cartea de Onoare a muzeului:"Prin acest edificiu, Dorohoiul este nepreţuit. Sunt adânc emoţionat de atmosfera acestui cămin şi mă gândesc cu pioşenie la graţia şi inspiratia celui care la 16 ani, compunea "Poema Română".

Opera „Oedip”
În anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai târziu. Aceasta fusese una din doamnele de onoare ale Reginei Maria şi, după o căsătorie cu prinţul Cantacuzino şi o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, şi-a turnat acid pe faţă. La auzul veştii, Enescu s-a întors de la Paris imediat la Bucureşti şi a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată toată viaţa şi va apare in fotografii cu un voal negru pe faţă. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va căsători cu ea. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos şi Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internaţională a operei a fost însă întreruptă de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata germană. Opera şi-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului internaţional „George Enescu” din Bucureşti, premiera românească datând din 1958, când în rolul titular a evoluat David Ohanesian, regia aparţinând lui Jean Rânzescu iar dirijor fiind Constantin Silvestri. O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui Andrei Şerban (1995), care a provocat numeroase controverse. În ultimii 20 de ani se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe ţări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia )

Cel mai recent a fost ,,acasă" la Enescu, Theodor Paleologu ministrul culturii pe data 15 august, în ziua de sărbătoare a ,,Sfintei Mariei." În Cartea de Onoare am citit aceste cuvinte: ,,Am ţinut să efectuez un fel de pelerinaj înainte de aniversarea zilei de naştere şi de începutul festivalului ,, George Enescu", a scris domnul ministru Theodor Paleologul.Da, cuvintele frumoase scrise în Cartea de Onoare care atestă încă odată valoarea acestui loc încărcat de artă, pasiune, dăruire şi multă istorie muzicală.Zilele „George Enescu” la Dorohoi , judeţul Botoşani.
,,Direcţia de Cultură, în colaborare cu Muzeul Judeţean Botoşani au organizat manifestarea dedicată Zilelor ,,George Enescu” , cu ocazia aniversării a 125 ani de la naşterea muzicianului. . Acţiunea a avut loc pe data de 18 august-2006 la muzeul memorial ,, George Enescu" din Dorohoi, unde au participat elevii Liceului de Artă „Ştefan Luchian”, precum şi alţi elevii de la liceele din ţară :Liceul „George Enescu” din Bucureşti şi Liceul „Sigismund Toduţă” din Cluj, care au susţinut un recital. În ziua 19 august a fost programat un pelerinaj la Muzeul „George Enescu” din Tescani, judeţul Bacău, unde mici instrumentişti au susţinut un nou recital. Seara a avut loc un spectacol recital la Grădina de Vară, fiind prezentată şi proiecţia filmului „Săteasca”, realizat în 1989 de TVR 1. Sub genericul „Suita sătească –,,impresii din copilărie”, au participat elevii Liceului de Artă din Botoşani, precum şi formaţii folclorice de la Flămânzi, Vorona, Vârfu Câmpului, Cordăreni. Nu a lipsit ansamblul ,,Rapsozii Botoşanilor”. La această acţiune si-a adus contribuţia artistului plastic Mihai Debeli, preşedinte al Societăţii Arc din Dorohoi, care a acordat tuturora participanţilor trofee unicat şi premii în bani".

În fotografie Maestrul Constantin Bobescu cu soţia la Liveni-Dorohoi judeţul Botoşani
(fotografie din colecţia doamnei prof. Maria Cojocariu)

George Enescu omagiat în satul natal,,Curtea Muzeului memorial „ George Enescu" din Liveni a

Atelierul meşterului Gheorghe din Frasin 

împreună cu actualul tenor Bogdan Cojocariu. (Fotografie din 1994,din colecţia doamnei prof. Maria Cojocariu).

A fost organizată o serată muzicală de Consiliul Local George Enescu în colaborare cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (DJCCPCN) şi Muzeul Judeţean. Pe lângă cei peste 200 de spectatori, au mai participat Mihai Ţâbuleac şi Constantin Manolache, preşedintele, respectiv vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, subprefectul Paul Popa, primari din comunele învecinate şi conducerile Muzeului Judeţean şi Direcţiei Judeţene de Cultură. Manifestarea din acest an a cuprins un program artistic la care au participat ansamblurile „Hudişteanca”, „Stejărelul” al Căminului Cultural din George Enescu, „Mugurelul" din Dorohoi, formaţia de dansuri populare a Clubului Copiilor şi Elevilor din Dorohoi, precum şi Ansamblul artistic al Casei de Cultură din localitatea Pojorîta, raionul Rîşcani din Republica Moldova, localitate cu care comuna George Enescu derulează un program de cooperare transfrontalier cu finanţare europeană.Pe scena amenajată în curtea muzeului, au mai evoluat şi Bogdan Cojocaru, bariton la Filarmonica de Stat „Moldova” din Iaşi şi Raluca Rad Ciobanu, pianistă de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca. )
Doamna muzeograf Lidia Alexie vă mulţumesc pentru amabilitatea dumneavoastră pentru colaborare şi prezentarea muzeului şi despre viaţa şi contribuţia artistului George Enescu.