INTERVIU REALIZAT CU ACTRITA PETRONELA CHIRIBUTA DE LA TEATRUL ,, MIHAI EMINESCU" - BOTOSANI

 

Am fost la Premiera ,,Arta cu Seminţe Prăjite, jucat pe scena Teatrului ,, Mihai Eminescu”, unde au participat printre alţi actori  Elena Coriciuc Ligi, Petronela-Lorena Chiributa, Valentin Popa,Irina Mititelu, Bogdan Muncaciu, Petrut Butuman, Traian Andrii, Crenola Muncaciu, Florita Tugui, Narcisa Vornicu si Lidia Uja Am urmărit cu plăcere premiera şi mi-a atras atenţia actriţa care înterpreta rolul..Muza(Blonda) pe care l-a înterpretat cu multă pasiune, sigură pe sine, impunătore. De aceea am rugat-o pe actriţa Petronela Lorena Chiribuţă să ne acorde un interviu pentru blogul http://1-cultural.blogspot.com Blog, unde sunt prezentate în general valori feminine din diferite domenii de activitate în scopul de-a le mulţumi şi să ne exprimăm respect faţă de valori. 

                                        CINE ESTE PETRONELA LORENA CHIRIBUTA?                           Petronela Lorena Chiribuţă este absolventă Universitatii de Arte „George Enescu”, Facultatea de Compozitie ,Muzicologie, Pedagogie Muzicală si Teatru sectia Arta Actorului din 2003 Absolventă Master Artele Spectacolului, regie-scenografie 2009 în prezent actriţă la Teatrul ,, Mihai Eminescu” din Botoşani, prezentator-realizator postul local de televiziune TELE`M, jurnalist la Botosaniul Necenzurat 

H.V.Când aţi simţit că sunteţi atrasă de actorie? 

actriţa Petronela Chiribuţă ,,A fi actor e o şansă la nemurire-un drum prin diferite destine. Aventura descoperirii acestei profesii unice a început odată cu primii paşi ai copilului Petronela Lorena Chiribuţă în sala Teatrului Mihai Eminescu în calitate de spectator. Fascinaţia acelei lumi colorate în tuşe ireale şi-a pus amprenta definitiv pe copilul venit să vadă „spectacolul” lumii zugrăvit altfel. Astfel, am pornit cu „rucsacul copilăriei” în spate spre marea scenă a vieţii, dar cu o şansă în plus, puteam trăi mai intens o mulţime de alte vieţi (dacă reuşeam). A urmat prima probă necâştigată: am căzut la admitere la Universitatea de Arte şi am pornit pe un alt drum, Facultatea de Drept (voiam să ţin pasul cu realităţile vieţii, dar nu m-am regăsit). Drumul meu avea sens unic. Am renunţat după 3 ani la Facultatea de Drept şi-am reuşit pe un ultim loc la Universitatea de Arte George Enescu Iaşi, profil arta actorului, mânuirea păpuşii şi marionetei, o şansă dublă, un start câştigat pe ultima sută de metri şi finalizat după 6 ani şi cu un masterat în Artele Spectacolului. Ani de descoperiri, autodescoperiri şi reinventări după „formule speciale” prin care se îmbină “adevărul vieţii cu fantezia scenică”. Finişul acestui drum a fost ca şef de promoţie, pornind înspre locul în care puteam să pun în scenă ceea ce acumulasem. Acest loc a fost să fie ... Teatrul Mihai Eminescu Botoşani

. 

  H.V.Cand a avut loc prima intalnire cu actoria? 

actriţa P.C.,,Primele mele roluri au fost „întruchipate” în anii de studenţie după zile şi nopţi de insomnie în care anulările sinelui au fost dureroase dar personajele mele au răsărit unul după altul vii şi adevărate. Am fost extrem de norocoasă să am ca formatori profesori extrem de generoşi (Emil Coşeru, Natalia Dănăilă, Liliana Vârlan, Dana Coşeru, Ruxandra Bucescu, Ştefan Oprea sau Constantin Paiu). În sufletul meu sălăşluiesc personaje ca Ziţa, Arkadina, Mona sau Katarina. Am debutat la Botoşani, în 2003, şi de atunci personajele întruchipate au fost o provocare permanentă şi au dat formă raţiunii mele de a trăi. Dacă eşti atins de aripa îngerului, căutările duc înspre personaj şi atunci actorul este personajul. Personajele mele n-au fost o povară, mi-au fost dragi şi m-au învăţat să trăim împreună; (Peronella din „Decameronul”; Fernanda din „Un veac de singurătate”; Luluţa din „Cucoana Chiriţa”; Veronica Micle din „Singurătate”; Îngerul negru din „Amadeus” … si nu in cele din urma Muza (Blonda) din 'Arta cu seminte prajite”. Rolul vieţii? Urmează?!

H.V În piesa ,,Arta cu  Seminţe Prăjite” , pusă în scenă după un text al publicistului ieşean Cătălin Mihuleac , regia artstică Lenuş Moraru iar scenografia semnată de Gelu Rîşcă aţi avut rolul....Muza(Blonda)

H.V Cum vi  s-a părut acest rol mă refer la implicarea dv. emoţională si profesională. 

actriţa P.C..,,Atunci când nu sunt pe scenă, nu sunt eu. Acolo mă simt liberă, acolo exist , acolo sunt puternică.  Actorul este un inadaptat, un revoltat, neliniştile şi visările sale se decantează sau se realimentează prin personajele prin care actantul se arată lumii. E greu de delimitat unde se opreşte rolul şi unde începe viaţa actorului. E un  joc de-a râsu-plânsu. Bineinţeles că nu-ţi poţi trăi propria viaţă în lumea personajelor create.  Şi totuşi personajele trăiesc prin actori, prin trupul şi sufletul acestuia. Arzi alături de personaj – viaţa nu-ţi mai aparţine, o multiplici nu o simplifici. Asa s-a nascut personajul interpretat de mine in spectacolul mai sus amintit. Acest personaj, a fost mult asteptat pentru ca venea dupa o perioada in care fusesem privata de bucuria de a juca. Motivele? Ar fi multe de spus in acest sens. Am sa subliniez totusi cateva lucruri:Cred că asistăm la o ruptură între generaţii, prea multe şcoli de teatru, fac referire la cele particulare, prea mulţi absolvenţi, prea puţine repere, o lipsă de atitudine. Tânara generaţie de actori e supusă unor experimente teatrale fără consistenţă şi unor obsesii regizorale nefundamentate. Teatrul este o minune irepetabilă care se realizează prin interferarea regizor-dramaturg, regizor-actor. Şi totuşi actorul e din ce în ce mai singur. Se salvează cine poate şi cum poate. Alegi calea sacrificiului sau a compromisului. Actorii tineri trebuie văzuţi, trebuie să-şi găsească un loc în teatrul românesc - ca oglindă a societăţii. Aici în provincie eşti departe de adevăratul fenomen teatral. Avem nevoie de o schimbare profundă a alegerilor repertoriale şi o conectare la viaţa teatrală din marile centre culturale. Teatrul trebuie să provoace o revoluţie in mintea individului, fie el actor sau spectator, (dar cum să se întâmple acest lucru dacă regizorii cu greutate a acestor vremuri vin foarte rar sau deloc în acest colţ de ţară). Suntem situaţi într-o zonă în care toţi spunem că suntem în căutare, dar căutarea asta durează prea mult. Teatrul trebuie să fie un reper în jurul căruia să se adune lumea. Teatrul românesc se supune tendinţelor, preia direcţii şi curente prin conectarea la teatrul mondial, le recompune şi le dezvoltă. Publicul este cel care face selecţia, răspunde experimentului sau rămâne conservator".

 

 

.

În luna aprilie, Teatrul ,, Mihai Eminescu” a avut loc Festivalul de Teatru ,,Amfiteatru"la cea de-a patra editie şi a fost un mod de comunicare la nivel artistic intre adolescenti din toata tara. Pe langa repetitii si workshop-uri, liceenii trebuie să inveţe si management adică organizarea si promovarea evenimentului. Startul festivalului de teatru a fost dat de adolescenti,din Săveni.Pe langa trupe din Botosani au participat si liceeni din Bucuresti si Deva. 
Juriul festivalului: ,Vlad Logigan, Vlad Cepoi, Petronela Chiributa, Andreea Maria Sovan, Alexandru Mihalachi actori la Teatrul "Mihai Eminescu" 
 H.V Aţi fost preşedinta juriului ce ne puteţi spune despre prestaţia rolurilor, a pieselor, a temei abordate de liceeni? 
Actrita P.C ,,Nu am fost presedinta juriului. Sunt presedinta Asociatiei Amfiteatru 2006. Presedintele juriului a fost Vlad Logigan. A fost un festival altfel, un festival in care tinerii au demonstrat din nou ca arta actorului poate avea diverse 'chei” in care poate fi descifrata . Poate o mai atenta alegere a textelor dramatice ar fi dorit pe viitor .Totul s-a desfasurat intr-un cadru cat se poate de ofertant iar micii actanti au insufletit prin prestatiile lor artistice scena teatru.

Trupa Colegiului National ,,Grigore Ghica" Dorohoi cu piesa" Pauni intr-un cabinet medical"scrisa de Cristi Avram elev in cl,a XIIa. trupa se numeste Open wings.

PREMIILE AmFiTeatru 4 – festival de teatru adolescent / Botosani 26-29 aprilie 2012
http://www.botosaninecenzurat.ro/20120502-trofeul-festivalului-amfiteatru-4-trupa-drama-club-colegiul-national-a-t-laurian-botosani.html

H.V.În ce piesa  şi rol o să vă vedem în etapa următoare?

actriţa P.C,,Nu sunt genul de actor care să-şi facă proiecţii irealizabile, dar sunt deschisă oricărei provocări. Nu mi-am dorit niciodată un anumit rol şi nici nu am considerat că trebuie să joc un anumit rol. Teatrul are o caracteristică specială: întotdeauna e posibil să o iei de la capăt. În viaţă acesta e un mit. Nu putem niciodată să ne întoarcem la ceva ... ce-a fost, în teatru tot timpul poţi să pleci de la zero. Sunt ... în căutarea personajelor. Repet acum sub bagheta unui regizor foarte tanar ...dar pe val ...Vlad Cepoi. „Stele in lumina diminetii” e textul dramatic care urmeaza sa vada „luminile rampei” in curand iar personajul Klara (cel pe care urmeaza sa-l „intrupez”) e unul extrem de ofertant. Sper sa reinventeaz viata personajulul prin mijloace ce aparţin misterelor şi mirajelor...stapanite doar de actant. H.V .vă mulţumesc pentru interviu acordat şi ne dorim să ne încântaţi sufletul prin rolurile pe care le veti înterpreta.