MAXIMAFILIA IMBRACA FRACUL SI ... DEVINE CASTEL

SIBIUMAX 2015:

MAXIMAFILIA IMBRACA FRACUL SI ... DEVINE CASTEL

 de Rosario D’Agata 
 presedinte al Asociatiei Italiene de Maximafilie

Pentru cine nu stie, “cassero” este plimbarea cu trasura pe care o faceau nobilii din orasele din sud in anii ‘800, de-a lungul strazii principale, cu vesmintele “bune” de sarbatoare, etalandu-si bogatia si trezind astfel admiratia spectatorilor. Cred ca si scriitorul Andrea Camilleri ar fi fost de acord cu mine, daca ar fi vazut colectiile expuse la “SIBIUMAX 2015”, oras vechi din Romania.

Toate colectiile erau la un nivel foarte ridicat si a existat dilema de a trebui sa se aleaga cele mai bune dintre cele mai bune ...! Munca juratilor a fost foarte complexa si dura...!

Dar sa incepem in ordine:

Locatia: Primaria Sibiu: o constructie din anii Imperiului Habsburgic, cu sali sobre, dar in acelasi timp foarte elegante. Aceasta constructie se ridica in “Piata Mare”, sediul unor manifestari si evenimente muzicale de vara in aer liber, unde te intampina “restaurante-bar” si “cafenele” care confera mediului savoarea secolului al XIX – lea.

Sala expozitiei: colectiile erau expuse in doua sali, la parter, pentru a facilita accesul vizitatorilor; una rezervata colectiilor aflate in concurs si o alta rezervata colectiilor din CLASA DE ONOARE si celor de “UN PANOU” .

Numarul total al colectiilor expuse era foarte mare: 50 exponate, plus literatura filatelica.

Exponate prezentate: 8 la Clasa de Onoare, 5 in afara concursului. Exponate in concurs: 25 la Clasa adulti, 7 la Tineret: 5 la Clasa “UN PANOU” si 8 la literatura filatelica.

Medalii atribuite : 9 de Aur, 2 Vermeil Mare, 6 Vermeil, 4 Argint Mare, 3 Argint

si 6 Vermeil la Clasa Tineret.

Juriul: presedinte Nicos Rangos, membri: Anny Boyard, Rosario D’Agata, Vasile Doros, Coriolan Chiriches, secretar Ioan Dejugan si elev de juriu Nicolae Istrate.

Repet, colectiile erau toate foarte frumoase si, prin urmare, intr-un alt context si cei care au avut un puctaj mai mic ar fi putut lua Aur.

Organizarea: impecabila si fara cusur, ceea ce demonstreaza experienta pe care in astfel de manifestari o are Societatea Romana de Maximafilie “Dr. Valeriu Neaga” si priceperea presedintelui sau, Gen. Vasile Doros. Impresiile personale ale celui care vă scrie si ale celui care a fost cu mine (domnul Ignazio Lavagna, membru A.I.M. si presedintele al Centrului italian de filatelie “ Rezistenta si Istoria contemporana”), sunt mai mult decat pozitive, nu doar din punct de vedere organizatoric si filatelic, dar mai ales din punct de vedere uman. S-au creat noi relatii de prietenie intre persoane care nu se cunosteau, dar s-au consolidat si cele statornicite in timp, creand si dezvoltand o mai mare armonie.

Primirea a fost uimitoare: atat din partea colegilor maximafilisti, cat si din partea autoritatilor. In momentul sosirii in Romania am fost primiti cu caldura si afectiune de comitetul de organizare condus de Nicolae Salade si Vasile Doros. Ca si demonstratie, o doamna, functionara a Primariei ne-a prezentat istoria si arhitectura Palatului primariei, in timp ce inaugurarea s-a facut de catre Primarul interimar al Sibiului, in prezenta televiziunii si a presei. Colectiile de maximafilie au fost foarte apreciate si de public, care a venit in numar mare sa viziteze expozitia. Mi se pare ca filatelia este foarte atractiva in Romania si in special maximafilia este un domeniu foarte cunoscut, apreciat si colectionat. S-au facut excursii de scurta durata, dar foarte intense, precum la Muzeul (in aer liber) Civilizaţiei Populare Tradiţionale  din Sibiu si in orasele limitrofe: Medias, Biertan si Sighisoara, vizite care au fost foarte interesante, chiar daca timpul nu a fost bland cu noi... Nu vreau sa insist peste masura, dar priviti fotografiile care, facute unele din masina, in mers... vorbesc mai mult decat un discurs, in timp ce peisajul reevoca o atmosfera de vals din alte timpuri.

125 de ani de Istorie la Liceul ,,Mihai Eminescu” din Botoşani

125 de ani de Istorie la Liceul ,,Mihai Eminescu” din Botoşani

Articol scris de: Mihai MATEI / 11 Aug 2010

125 de ani de Istorie la Liceul ,,Mihai Eminescu” din Botoşani

Despre însemnătatea studierii şi însuşirii istoriei, despre valoarea sa formativă în cadrul educaţiei s-au preocupat, la vremea lor, mai întâi, cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce. Lucrările lor rămân şi astăzi mari manuale de istorie ale poporului român. Omul politic şi istoricul Nicolae Bălcescu arată că ,,Istoria este cea dintâi carte a unei naţiuni. Într-însa îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul”; la rândul său, Mihail Kogălniceanu scrie că ,,istoria românească, mai ales, să ne fie carte de căpetenie… într-însa vom învăţa ce am făcut şi ce avem să mai facem… întrebaţi, dar istoria şi veţi şti ce suntem, de unde venim şi unde mergem”; Nicolae Iorga adăuga şi el că ,,istoria este o parte vie din tot ceea ce se petrece, din tot ceea ce se simte şi din tot ceea ce frământă o societate omenească”.

Predarea şi însuşirea istoriei a deţinut, tot timpul, o pondere însemnată în planurile de învăţământ ale celor mai vechi scoli. Astfel se întâmpla la Seminarul de la Socola, în 1812, la Gimnaziul ,,Vasilian” din Iaşi şi în cadrul ,,Academiei Mihailene”. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în Ţara Românească, la Colegiul ,,Sfânta Slava”, la Goleşti şi în Transilvania, la Blaj. Desigur, la început nu era o istorie naţtională, ea era inglobată în istoria universală, dacă ne uităm la primele manuale redactate de Gh. Saulescu şi Aaron Florian. În vara anului 1843, istoria patriei apare pentru prima dată în planurile de învăţământ ale claselor colegiale şi filosofice din Iasi, la aceasta contribuind mult Ioan Maiorescu, pedagog şi didactician, bun cunoscător al problemelor şcolare. Să ne aducem aminte că prima lecţie de istorie a patriei este cea ţinută de Mihail Kogălniceanu la ,,Academia Mihailean”, la 24 noiembrie 1843.

Proiectul de reorganizare a şcolilor naţionale întocmit de Gh. Asachi, în 1858, reprezintă un pas mare înainte, către ceea ce avea să se înfăptuiască prin Legile din 1898 şi 1899, elaborate în timpul ,,Marelui ministru”, cum îl numea Iorga pe Spiru Haret, când s-au adus modificări esenţiale în planurile de învăţământ, crescând ponderea istorie în instruirea elevilor.
În judeţele Botoşani şi Dorohoi au fost mulţi profesori de istorie care au dat strălucire acestei discipline, ei înţelegând că ,,istoria este o disciplină care cercetează metodic, expune obiectiv şi lămureşte cauzal dezvoltarea întregii omeniri”, şi mai înţelegeau şi înţeleg să lucreze după vechea şi veşnica formulă a lui Tacit ,,fără ură şi fără părtinire” (Sine ira et studio).

În acest spirit s-a predat şi învăţat istoria şi la Liceul ,,Mihai Eminescu” din Botoşani în cei 125 ani de când există. Prima profesoara, numită în 1887, care a predat istoria şi geografia, a fost Matilda Grecinchi, îndeplinind şi funcţia de secretară a şcolii între anii 1893- 1898, căsătorindu-se cu binecunoscutul profesor universitar şi om de stat Ion Simionescu. Ca material didactic, şcoala secundară avea, potrivit inventarului realizat în 1889, pentru obiectul istoriei, portretele M.S. Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta şi câte o harta a celor cinci continente, iar ca bibliografie – un Studiu asupra învăţământului secundar din Romania, pe anii şcolari 1885- 1886 şi 1887- 1888 şi ,,Istoria romanilor” de ,,A.D. Xenopol, vol. I.

Pe măsură ce planul de şcolarizare a crescut, realizându-se cel puţin un ciclu de clase complet, spaţiul de învăţare s-a lărgit şi sursele bugetare şi extrabugetare au devenit mai îndestulătoare, baza didactică s-a îmbogăţit treptat, fundamentale rămânând totuşi creta, tabla, textul documentului şi lecţia din manual. La acestea s-au adăugat vocaţia şi pregătirea de specialitate, psihopedagogică şi metodică, la nivelul de atunci, izvorul competenţei, dragostei faţă de copii şi pasiunea pentru obiectul predat.

Din anul 1889, obiectele istoria şi geografia sunt predate de Eufrosina Prevat în timp ce Grecinschi, preda numai limba română. Pentru scurt timp, istoria mai este predată apoi de Natalia Enescu, iar din 1892, este încadrată profesoară şi numită de minister şi directoare Aglaie Adam, căsătorita Theodor. După retragerea sa la pensie, în 1932, pe catedra rămasă vacantă este numită Sabina Botez, profesoara ce va asigura mai departe ţinuta înaltă a predării istoriei. Iată ce consemnează în

Procesul-verbal, din zilele de 18-21 aprilie 1940, inspectorul regional Alex. Trandaf, în urma asistenţelor la orele sale: ,,Dovedeşte o frumoasă pregătire ce depăşeşte cu mult cadrul specialităţii sale şi sufletul pus de domnia-sa în activitatea şcolară dovedesc valoarea de foarte bună profesoară”, notând-o cu calificativul ,,Foarte Bine”.

Dintre preocupările complementare studiului şi însuşirii istoriei, enunţăm câteva din principalele manifestări organizate la Liceul ,,Carmen Sylva”: Mai întâi, au fost sărbătorite, an de an, marile evenimente ale istoriei patriei, precum 9 şi 10 Mai, 1 Decembrie, 24 Ianuarie etc. au fost comemoraţi marii voievozi români, personalităţi marcante din ţară şi din Europa, exponenţi ai culturii şi vieţii de stat, cum ar fi: B.P. Hasdeu, Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Coşbuc, L. Beethoven, Louis Barthou etc., prin serbări speciale, conferinţe prezentate de profesoare şi concerte, unele dintre aceastea desfăşurate în sala ,,Popovici” şi apoi în cea a Teatrului ,,Eminescu”.

Emoţionante au fost întâlnirile cu Regele Carol I, care a vizitat în 1905, Externatul secundar de fete prezent în judeţul Botosani, la Marile Manevre Regale, cu Regele Fernand împreună cu Regina Maria şi prinţesele Elisabeta şi Mărioara, în 1916, când au vizitat localul şcolii unde avea să funcţioneze Spitalul nr. 284 şi unde vor lucra, ca surori de Cruce Roşie, profesoarele unităţii.

S-au comemorat cu elevele externatului eroii căzuţi pe câmpul de luptă în Războiul pentru Reîntregirea Neamului; au fost conduse acţiuni în ,,Straja Ţării” şi apoi, alături de alte cadre s-au înregimentat în efortul de sprijinire a Armatei Române ce lupta pentru eliberarea teritoriilor ocupate în 1940.

După 1948, catedra de istorie de la Şcoala medie nr. 2 şi apoi Liceul ,,Mihai Eminescu”, astăzi Colegiul National, a fost şi este onorată de activitatea unor profesori precum Pascal Amalia, Ştefan Emilia, Porof Nicolae, Bardan Didina, Maria Croitoru, Botezatu Daniel, Mihai Matei şi Ovidiu Iureţ. De remarcat este faptul că, pentru a se obţine gradele didactice II şi I, inspecţiile speciale, examenele şi susţinerea lucrărilor cerute de dobândirea acestor titluri, s-au făcut de către comisii, ce au avut în componenţa lor, cadre universitare: prof. Univ. Dr. Aurel Loghin, prorector, prof. Univ. Dr. Vasile Cristian, decan, prof. Univ. Dr. Ioan Caproşu, decan, prof. Univ. Dr. Emilian Bold, Conf. Univ. Dr. Vasile Rusu etc., de la Universitatea din Iaşi. De asemenea, remarci numai şi numai pozitive sunt inserate în procesele-verbale de inspecţie periodică, efectuate de cadre ale inspectoratului Şcolar Judeţean şi ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării, documente ce se păstrează în arhiva liceului centenar.
Profesorii Didina Bardan şi Daniel Botezatu si-au concentrat atenţia pentru modernizarea cabinetului de istorie, care, asa cum au apreciat inspectorii şcolari din judeţele Sibiu, Bihor, Prahova, Mureş şi Sălaj, prezenţi la un schimb de experienţă în 2002, este unul din cele mai bune din ţară. Cabinetul dispune de un cadru ştiinţific după o concepţie nouă, de televizor color, video, calculator, foarte multe planşe, casete, ce sporesc mereu, şi de o biblioteca de specialitate, unde apariţiile noi sunt achiziţionate cu bani de la comitetul de părinţi, precum şi prin donaţii făcute de elevi (ultimele achiziţii sunt ,,Istoria Austriei, ,,Istoria SUA”, ,,Imperiul Otoman”, ,,Revoluţiile din 1989”, ,,Europa şi despoti luminaţi” etc.).

Toate evenimentele însemnate din istoria naţională au fost pentru profesorii de istorie, prilejuri de a face, prin expuneri, vizite la muzeele din oraş şi judeţ, participarea la concursuri şi conferinţe, educaţie patriotică, umanistă, de a completa şi adânci cunoştinţele căpătate la lecţie.

An de an , Liceul ,,Eminescu” a avut o participare meritorie la olimpiadele şcolare, fazele judeţene şi naţionale (din 1998 şi până în 2002 s-au calificat pentru faza naţională 22 elevi) obţinându-se numeroase premii, menţiuni şi intrarea fără examen în învăţământul superior. Cei mai mulţi olimpici, până acum, au avut cunoscutele şi apreciatele profesoare Didina Bardan şi Maria Croitoru.

Lecţii demonstrative, deosebit de reuşite, la cercurile pedagogice, cu ocazia unor inspecţii şi schimburi de experienţă, a realizat profesoara Maria Croitoru, cea care antrenează elevii şi în actiuni de cercetare istorică. Astfel, în 2002, domnia-sa a participat la ,,Sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice ale elevilor” din 12-15 iulie, de la Braşov cu elevii Aman I. şi Vizitiu R. Autorul acestor rânduri, titular al catedrei între anii 1968-2000, a prezentat adeseori elevilor, în întâlniri speciale, impresii de călătorie din Samarkand, Buhara, Stockholm, Praga, Paris, Versailles, Boston, New York şi Philadelphia; a realizat o întâlnire cu Dan Smantanescu, al treilea secretar al lui Nicolae Iorga, şi s-a sărbătorit alături de acad. D. Trebici şi Alex. Zub, ziua de 1 Decembrie 1918, în sala Teatrului ,,M. Eminescu ”, la 70 ani de la importantul eveniment.

Componenţii catedrei de istorie sunt, în prezent, în colectivul de sprijin al Inspectoratului Şcolar Judeţean, participând la acţiuni de îndrumare şi control, la inspecţii speciale şi schimburi de experienţă. Se fac eforturi acum pentru crearea unei baze documentare a istoriei Liceului ,,Mihai Eminescu”. În prezent aceasta nu există, arhiva unităţii nu este încă cercetată, şi depozitată într-un spaţiu corespunzator. Se fac eforturi pentru completarea cu mobilier modern a cabinetului unităţii şi evocarea istoriei unităţii în spaţii deschise, cu imagini şi texte, cu documente, ce redau vechimea şi valoarea sa, în cei 125 de ani de existenţă.

Suntem siguri de faptul că şi aceste oportunităţi vor deveni, în scurt timp, realitate, colectivul catedrei făcând ca şi până acum eforturi în activitatea de zi cu zi, pentru ca istoria să fie, asa cum se spune, dar trebuie să şi fie mereu, acea ,,magistra vitae”.

Bibliografie:
V. Cristian, ,,Istoria la Unitatea din Iaşi” (volum editat de Universitatea ,,Alex. I. Cuza” din Iaşi), 1985;
Tiberiu Crudu, ,,Istoria în şcolile normale de învăţători”, Revista generală a învăţământului, an XII, nr. 3, martie 1925;
Gabriela Leonardescu, ,,Monografia Liceului Carmen Sylva”, 1887-1937, Botoşani, 1938;
Mihai Matei, ,,Dascăli de seamă din învăţământul nostru istoric”, lucrare dactilografiată pentru obţinerea gradului didactic I, Botoşani, 1976;
I. Ursu, ,,Învăţământul istoriei în scolile noastre secundare”, Revista generala a învăţământului anul XII, nr. 1, decembrie 1923;
Alex. Zub, ,,Istorie şi istorici în Romania interbelică”, Iaşi 1989.

”Iarnă de poveste”.articol prof. dr. Cătălina Constantinovici

Asociația culturală Vis de Artist a derulat în perioada 9 noiembrie – 13 decembrie 2015 proiectul ”Iarnă de poveste”. Realizat în parteneriat cu Muzeul Județean Botoșani, proiectul a fost inclus în cadrul programului cultural-artistic-educativ ”Întâlnirea de astăzi” și a beneficiat, printre altele, de sprijinul sponsorului SC Elsaco Electronic SRL.

Obiectivele acestui proiect au fost susținute de activități menite să promoveze copiii talentați din Botoșani în cadrul unui concert organizat sub conceptul și prioritățile Asociației culturale Vis de Artist și au consolidat comunicarea prin artă în cadrul evenimentului muzical realizat alături de un artist consacrat. Concertul ”Iarnă de poveste” cu Dan Helciug și Vis de Artist a avut loc vineri, 11 decembrie, în Sala Mare a Muzeului Județean Botoșani.

Aflat la a doua colaborare cu copiii de la Vis de Artist, coordonați de dna prof. dr. Cătălina Constantinovici, Dan Helciug a venit de această dată însoțit de colegii lui de la ”Spitalul de urgență”: Lavinia Săteanu și Marcel Logofătu. Sala Muzeului Județean Botoșani a căpătat o altă dimensiune, transformându-se într-un loc magic în care artistul pare că a nimerit printr-o întâmplare. Strigându-și proprii copii, s-a trezit că de fapt are mult mai mulți, aceștia așteptându-l cu nerăbdare să poată cânta împreună. Într-o atmosferă specifică sărbătorilor de iarnă, spectatorii au făcut, vrând-nevrând, parte integrantă din această frumoasă poveste. Concertul a cuprins cântece de iarnă și colinde atât din repertoriul național, cât și din cel internațional, interpretate într-o manieră aparte, folosindu-se voci, chitară, vioară, marakas, tamburine, bongos. Ca într-o veritabilă ”iarnă de poveste”, picături magice au cuprins sala de spectacol, astfel încât toți cei prezenți au cântat ”Colindăm iarna”, ”Astăzi s-a născut Hristos”, ”Jingle bells” ori ”Let it snow”. ”Florile dalbe”, ”Moș Crăciun”, ”După datini colindăm” sau ”Crăciun în Balcani” (compoziția muzicală a lui Dan Helciug) au beneficiat de interpretări deosebite, în aranjamente originale. Dan Helciug (voce și chitară) și crăciunița Lavinia Săteanu (voce și vioară) au impresionat publicul botoșănean prin repertoriul ales, în special cu ”Silent night”, interpretat cu multă sensibilitate și emoție. ”Seara de vis”, așa cum a simțit-o Dan Helciug, s-a finalizat cu compoziția lui Richard Stein din 1936, pe un text scris de Liviu Deleanu: ”Sanie cu zurgălăi”, provocând o stare de euforie generală determinată de muzică, dans, zâmbete și voie bună.

După terminarea concertului, artistul a fost asaltat de spectatori pentru fotografii și autografe. Crăciunița a fost înconjurată de copii, a făcut lista pentru Moș Crăciun, notând dorințele lor. Invitații au fost încântați de colaborarea cu Vis de Artist, Dan Helciug apreciind de mai multe ori în timpul concertului evoluția copiilor. ”Aceasta a fost o noapte mai specială (...) aș vrea să aplaudați Vis de Artist pentru foarte multe lucruri și mai ales pentru faptul că încearcă prin toate proiectele să aducă cultura și valoarea la suprafață pentru că avem nevoie în România”, a concluzionat Dan Helciug.

Să-l cunoaştem pe medicul Radu Malancea, şeful Secţiei Ortopedie şi Traumatologie Botoşani

După reabilitarea Spitalului Judeţean de Urgenţă ,,Mavromati”, Botoşani, (după un program Operaţional Regional 2007-2013, Axa Prioritar 3- privind îmbunătăţirea infrastucturii sociale, printr-un proiect propus de Consiliul Judeţean Botoşani, care avea scop îmbunătăţirea accesului pacienţilor consumatorii de servici medicale de calitate, la standardele europene), secţia Ortopedie şi Traumatologie de la etajul 7 are altă dotare şi condiţii de spitalizare. 8 saloane cu 40 de paturi, ocupate integral de urgenţe medicale, în general de pacienţii de vârsta  a III-a, care suferă de fracturi de şold, pacienţi accidentaţi, care fiind mobilizaţi la pat, sunt supravegheaţi de un număr de 6 medici,11 asistente medicale 6 infirmiere cărora li se adaugă şi asistente voluntare sub limita inferioară ale  normativului în vigoare.

Mi-am propus să prezint ,, medicul anului dr. Radu Malancea, nominalizat la Conferința Anuală a Asociației Ortopezilor și Traumatologilor din Moldova „ATOM 2015”, eveniment care a avut loc în perioada 14-16 mai 2015, la Botoșani  şi echipa cu care lucrează şi cu care de-a lungul timpului, a realizat operaţii în premieră în sistemul sanitar local pacienţilor din judeţ şi din afara judeţului Botoşani. La Spitalul Judetean secţia Ortopedie ca in orice clinică universitară din România, se fac interventii rare pentru fracturile de bazin şi calcaneu,  având o paletă largă de tehnici moderne de tratament în domeniul traumatologiei.

Cu această ocazie, în respect faţă de valori morale, am considerat că trebuie să-i cunoaştem pe medicii care se implica emoţional şi profesional în acest oraş botoşănean, oraş care este cunoscut ca oraşul geniilor M. Eminescu, N. Iorga, Şt. Luchian, G. Enescu, Gr. Antipa, Alexandru Zub, Mihai Ciucă şi alţii.

Pentru a solicita un interviu unui chirurg trebuie  să prinzi un moment liber de 5 minute între operaţii.

O zi de muncă a unui chirurg înseamnă că în momentul intrării în sala de operaţie  problemele personale şi toate îngrijorările obişnuite de zi cu zi sunt uitate într-o clipă. În condiţii de stres, pentru orice chirurg, o greşeală de un milimetru poate însemna trecerea graniţei dintre viaţă şi moarte. Acolo, în sala de operaţie, trebuie să-ţi faci meseria cum ştii mai bine. Împreună cu o echipă formidabilă, se operează ore în şir în fiecare zi. Important este ca pacienţii să fie mulţumiţi.

Este o meseria care te educă şi te formează în grija pentru detaliu, pentru precizie. In orice profesie trebuie să fii cel mai bun pentru ca oamenii să apeleze la tine şi pentru ca tu la rândul tău să ai mulţumirea sufletească că ai făcut totul cu plăcere şi profesionalism.

Să-l cunoaştem pe doctorul Radu Malancea

Radu Malancea, n. 1959, este medic primar, șeful Secției de Ortopedie și Traumatologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență „Mavromati” din Botoșani și vicepreședinte al Colegiului Medicilor. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Iași în anul 1985. În 1993 a devenit medic specialist în chirurgie ortopedică. Din 1999 lucrează la Spitalul Județean Botoșani, unde a reușit performanța de a crea o secție de ortopedie de nivel mondial. De când și-a început activitatea, a operat peste 16 000 de pacienți, mâna a I-a şi din acest motiv a devenit ,, brandul” oraşului Botoşani. Pentru o scurtă perioadă a fost consilier municipal la Botoșani.

A fost timp de 3 ani Directorul medical  al Spitalului Municipal din Roman şi  pentru că avea experienţă managerială, la Botoşani, pe o perioadă de 4 ani a îndeplinit funcţia de Director General.

Ce mai putem spune despre dr. Radu Malancea ?   

Este unul dintre doctorii care a câştigat aprecierea pacienţilor, a cititorilor şi a juriului de specialitate şi a redacţiei „Adevărul" în cadrul campaniei „ Doctorii cu care Botoşaniul se mândreşte”ocupând în urma voturilor locul IV, fiind preferat de botoşăneni. (adevărul.ro articol publicat 9-XI- 2011).
În 1990, după ce a terminat facultatea, dr. Radu Malancea  a ales ortopedia pentru că, spune el în glumă, îi plăcea „şurubăraia". ,,Ortopedia a fost o mare provocare” şi a precizat  vorbele unui  profesor din facultate, care spunea că, ,,dacă în chirurgia generală este mai uşor să „ascunzi" o eventuală nereuşită, o mână sau un picior care nu sunt operate bine vor fi observate imediat”. Cineva trebuie să o facă şi pe asta, mi-am zis atunci, şi pentru că-mi plăcea «şurubăiala» am decis: ortopedie, orice-ar fi", ( a declarat dr. Radu Malancea, pentru adevărul.ro)

Conferinta "Zilele medicale botosănene"14-15-noiembrie-2013

A lucrat câţiva ani la spitalul din Roman, iar apoi, în 1999, a venit la Spitalul Judeţean Botoşani, unde a găsit o secţie de ortopedie la nivel medieval.
. "Am fost îngrozit. Nu exista în ditamai spitalul nici măcar o masă ortopedică. Mi-am «suflecat mânecile» şi am pus secţia pe picioare. Nu a fost deloc uşor, dar acum este cum ar trebui să fie", , susţine chirurgul. celor 16.000 de operaţii realizate.

Prima proteză de şold a montat-o unui pacient în 2003. Până atunci, astfel de operaţii se făceau numai la Iaşi.
„Aş fi mincinos să spun că nu am avut emoţii. Dar mi-am dat toată silinţa, m-am pregătit mult înainte, aşa că a ieşit totul bine. Cea mai mare satisfacţie am avut-o când pacienta a venit să-mi mulţumească mergând pe propriile picioare",   povesteşte medicul.

De atunci, doctorul Malancea a pus peste 1000 de astfel de poteze. Medicul se mândreşte că, de când şi-a început activitatea la Botoşani, a operat peste 16.000 de oameni. În cei zece ani de când a venit la Botoşani, chirurgul ortoped a ajuns să fie căutat de bolnavi din toată ţara. „Dacă ţi-ai asumat răspunderea pentru sănătatea acelui om, trebuie să mergi până la capăt", spune doctorul Radu Malancea ( declaraţie 2011, în adevărul.ro)

L-am cunoscut pe dr Radu Malancea intr-o situaţie paradoxală.

6 aprilie 2009. O zi, înaintea ,, Sărbătorilor Pascale" , când toată lumea are treabă şi creştinii se implică la curăţenia caselor şi a sufletului. Un zgomot puternic şi un strigăt s-a auzit. Ceva căzuse de la etaj. Acest zgomot mi-a atras atenţia am plecat repede la locul întâmplării care, era la 20 m de unde mă aflam cu covoarele. Acolo, jos, zăcea un om. O  femeie se prăbuşise  pe caroseria unei maşini parcată în dreptul balconului.  Am apreciat, atunci, după toate geamurile inchise, că numai de la etajul IV căzuse femeia. Stăteam nemişcată la căţiva metri de persoana prăbuşită, îmi dădeam seama că nu pot face nimic. Aşteptam alături de alţi privitori echipa de intervenţie. Da, echipa a ajuns. Ambulanţa a venit în timp de 10 minute, însoţită de medicul de urgenţă. Imediat cum au venit la locul accidentului, echipa de intervenţie a consultat accidentatul, l-a aşezat pe targă şi au intrat în salvare. În timp ce i se acorda primele ajutoare, stăteam acolo, privind repeziciunea mişcărilor personalului sanitar, cu gândul la fiica mea , care nu de mult îmi povestea cât de greu este la ,, urgenţe medicale". Îmi spunea de implicarea emoţională şi despre profesionalism şi că nu orice medic poate să reziste emoţional la contactul direct în urgenţele bolnavului, care poate avea o anumită stare de durere, de teamă, sau agitaţie. (acesta a fost un motiv ca să-şi aleagă altă specialitate). Cel mai greu de suportat pentru medic este când participă la accidente rutiere sau ca acesta. Asta face ca un medic de urgenţă sa fie un bun psiholog si o persoana cu sange rece. Dar pentru un medic ,, femeie"? Am stat acolo, lângă salvare, am asistat în linişte  personalul medical însoţit de doamna dr. Liliana Mateiciuc. Atunci am cunoscut-o prima dată şi am contactat-o mai târziu, după ce bolnava a fost dusă la spital. După ce a fost ridicată de jos, pusă pe targă, a fost dusă în salvare şi conectată la aparate. Da, salvarea nu a plecat până nu s-au asigurat că poate fi transportată. Apoi, m-am interesat unde a ajuns pacienta. În acest context l-am cunoscut pe dr. Radu Malancea. Da, Săptămâna Mare are parte de miracolele ei. După morţi violente şi cazuri grave, săptămâna înaintea Paştelui a  înregistrat şi situaţii care s-au terminat cu bine. Da, vorbim de o echipă de medici şi asistenţii medicali. dr Liliana Mateiciuc cu echipa, de la Salvare, medicii de la UPU cu echipa, medicii de la Secţia de anestezie şi terapie intensivă  cu echipa şi nu în ultimul rând echipa de la Ortopedie care a asigurat intervenţia chirurgicală de specialitate cu dăruire, profesionalism şi responsabilitate, operaţie  efectuată  de doctorul Radu Malancea, şeful Secţiei de ortopedie de la Spitalul Judeţean, împreună dr. Hanelori Murăraşu, dr Daniel Bocancea. şi ( + dr Jilavu.) 

                                                                                                                      

După ce a căzut de la o înălţime de mai bine de 10 metri şi aproape şi-a distrus picioarele, după o muncă responsabilă depusă de medicii de la Spitalul Judeţean Botoşani, botoşăneanca a putut merge din nou. Femeia accidentată a fost supusă  unei proceduri chirurgicale extrem de laborioase, care a necesitat ca patru medici ortopezi să muncească împreună mai bine de patru ore.A meritat efortul depus de medicii implicaţi, care  au trebuit să ia o decizie bună pentru recuperarea  pacientei, aplicând o procedură ortopedică în premieră în medicina locală şi extrem de rar menţionată chiar şi în literatura de specialitate.  A fost complicat pentru că femeia, în urma impactului cu solul,  nu a putut să pună piciorul în pământ, osul călcâiului drept a dispărut şi părea că nu va mai putea fi recuperat. Dar, miracolul, a venit de la dr . Radu Malancea care i-a dat o speranţă pacientei şi i-a propus femeii   o operaţie de reconstrucţie de calcaneu şi astragal (ca „ouşor al piciorului” în exprimarea populară) şi această intervenţie de reconstrucţie care ar putea-o ajuta să păşească din nou. Atunci, şeful echipei, dr. Malancea , a prelevat de la pacientă şi, după ce a remodelat-o, a construit un nou călcâi.

O declaraţie a medicului Radu Malancea în presa zilei spunea: "Majoritatea medicilor m-au întrebat dacă nu am amputat încă piciorul. Studiile de specialitate arată că aceasta ar fi terapia recomandată. Am decis să abordăm, însă o tehnică destul de rar întâlnită şi am prelevat o bucată de os din creasta iliacă (n.r., oasele bazinului) de la aceeaşi pacientă, pe care am modificat-o astfel încât să se potrivească nevoii noastre. Am alăturat bucăţile de os la platoul tibial şi am realizat o platformă pe care să poată călca. Nu va fi 100% un picior funcţional, însă va putea merge din nou, opţiune care la început nu exista", a precizat şeful Secţiei de ortopedie. La 24 de ore după operaţie medicii erau încântaţi de evoluţia femeii şi sperau ca, după o perioadă riguroasă de recuperare, să poată păşi din nou pe propriile-i picioare. Operaţia a venit la aproape o lună după ce aceeaşi echipă de ortopezi a reuşit o intervenţie de protezare de şold pentru o pacientă de 100 de ani.

Dacă citim presa descoperim şi alte implicări şi performanţe profesionale ale medicului Radu Malancea.

Pentru ce a fost numit ,, medicul anului” ?????

Tudor CHIRIAC a scris  în Monitorul de Botoşani despre unele performanţe 
ale medicului Radu Malancea

,,Într-o perioadă în care zeci de medici aleg să plece în străinătate, o echipă de chirurgi botoşăneni fac operaţii în premieră în sistemul sanitar local. După ce i-au pus o proteză de şold unei bătrâne de 100 de ani şi au substituit în totalitate un os printr-o substanţă inovatoare, ortopezii de la „Mavromati” au efectuat în această săptămână două operaţii în cazul unor pacienţi cu fracturi de bazin, considerate cele mai laborioase din această specialitate. Operaţia s-a desfăţurat aproape patru ore fiecare, cele două intervenţii chirurgicale le vor reda bolnavilor, doi bărbaţi, unul de 59 de ani şi celălalt de 74 de ani, posibilitatea de a merge din nou. Ambii au suferit fracturi extrem de grave, la nivelul oaselor bazinului, după accidente casnice. Unul a căzut de pe o scară, în timp ce al doilea a căzut din copac, iar căzăturile au fost cum nu se poate mai urâte, astfel că mobilitatea acestora era pusă serios în pericol. Dacă până în prezent se opta pentru o imobilizare a bazinului pe o perioadă îndelungată şi reducerea fracturilor prin alte intervenţii, mai puţin riscante, de această dată echipa condusă de Radu Malancea, şeful Secţiei de ortopedie, a ales să intervină chirurgical pentru a repara cât mai bine fracturile. „Sunt mai multe modalităţi de abordare a fracturilor de acest gen, dar în oricare incizia pe care trebuie să o facem este de minim 40 de centimetri, iar riscurile sunt destul de mari. Am decis să operăm cazuri care au într-adevăr nevoie de funcţionalitatea membrelor şi să ne luăm după starea pacientului, nu după vârsta lui. Încercăm să ajutăm cât mai mult oamenii activi”.

foto Viorica Hrustovici

Foto Viorica Hrustovici

,,Sunt fracturi grele, care aduc tulburări de mers şi statică. O astfel de operaţie presupune aproape patru ore de intervenţie laborioasă şi o echipă de patru medici plus asistenta. La ortopedie avem o echipă extrem de bine închegată şi profesionistă şi am reuşit şi această operaţie”, „Pentru mine personal o astfel de operaţie poate fi considerată examenul de maturitate al unui ortoped traumatolog. Mă bucur că am reuşit să aducem o astfel de tehnică chirurgicală şi în Botoşani, pentru că de-a lungul activităţii mele am avut mulţi pacienţi care au rămas cu tulburări de mers şi sechele tocmai din cauza lipsei unei astfel de tehnici”. a spus Radu Malancea.

După o serie de stagii de perfecţionare în străinătate şi seminarii de specialitate, Radu Malancea, şeful Secţiei de ortopedie a decis să aducă şi la Botoşani varianta care presupune reaşezarea oaselor bazinului în forma iniţială şi fixarea lor fie cu şuruburi, fie cu o placă metalică, ceea ce asigură o vindecare mai rapidă şi o mobilitate perfectă pentru pacienţi după recuperare. Din echipa care a efectuat cele două operaţii au făcut parte medicii Radu Malancea, Hanelori Murăraşu, Daniel Bocancea, Gabriel Jilavu şi Neli Manolache. 

 Un caz de urgenţă a fost şi a pacientului din satul Poiana, comuna Vorona care a ajuns la spital, după ce si-a prins piciorul într-un motocultor,  medicii de la salvare au transportat pacientul la spital, cu tot cu lamele utilajului în picior, iar pompierii de la descarcerare au tăiat, pe masa de operaţie, discurile de metal şi i-au eliberat omului piciorul.

Medicii ortopezi au reusit să-i salveze piciorul, în urma unei interventii chirurgicale complexe. După operaţie dr. Radu Malancea a declarat pentru Monitorul de Botoşani:

,,După ce ne-am asigurat de o vascularizaţie bună în periferie pe gamba respectivă şi in sigurantă am stabilizat fracturile la nivelul oaselor gambei. In acest moment este in afară pericolului de amputatie, nu se pune problema de asa ceva. Asteptăm usor, usor să-si revină si sensibilizatea la nivelul piciorului respectiv, urmând ca pe viitor, bineinteles, în functie de cum muschii striviti incep să-si revină, să se linistească fenomenele acute , să intervenim pentru stabilizare, osteosinteza definitivă si dacă toate lucrurile vor merge bine in decurs de vreo sase luni el va fi apt de munca" 

Asta-i viaţa unui chirurg. Ce vrem noi pacienţii ?? Vrem medici bine pregătiţi. Dar medicii, după 6 ani de facultate, apoi specializarea de 7 ani, urmează participări la Conferinţe la nivel naţional şi internaţional pentru că tehnica operatorie evoluează. 

Un medic, ca să fie un bun chirurg trebuie să aibă calitătile: decis, bine organizat, practic, constiincios. Să ajute pacientii, să le  inteleagă starea de sănătate. Să asculte intrebările si preocuparile pacientilor. Să fie stăpân pe ceea ce face şi să aibă incredere că poate duce la capat o interventie, totul având ca rezultat salvarea pacientului pe masa de operatie.

Apelăm la un medic chirurg dacă avem încredere enormă in ea sau el, care este bine informat. Un doctor cu experientă şi cu siguranţă poate salva viata unui om in decurs de cateva secunde care fac diferenta dintre viata si moarte intr-o eventuala complicatie intraoperatorie.  Dar medicul, pentru ca să fie bun, aşa cum dorim noi consumatorii de serviciu de calitate, ei trebuie să-şi cumpere o carte, participarea la Conferinţe Naţionale şi Internaţionale costă din buzunarul personal, (cazare, masă, transport). Parţial se decontează.   

Întrebare: ce salariu are un medic chirurg ca să suporte aceste cheltuieli necesare?? O problemă. Dar riscurile cu care se confruntă un medic chirurg de contaminare în timpul intervenţiei chirurgicale? O problemă. 

Timpul necesar de odihnă. O problemă. Mereu auzim : ,,Nu sunt medici suficienţi”. Dar cum sunt stimulaţi nu auzim. Mi-am mai pus o întrebare: Viaţa de famile. Mai au timp medici chirurgi să se bucure de viaţa de familie???. O problemă. 

Cele câteva minute s-au scurs repede. Timpul este cronometrat pentru un medic chirurg şi înţeleg să mă retrag, nu înainte de a-i mulţumi pentru optimismul domniei sale de a se implica de a dărui pricepere ca asistenţa medicală să fie profesională, cu respectarea strictă a regurilor impuse de profesie, toate astea pentru pacient. Fericirea  medicului va fi în aprecierea pacientului. 

,,În ultimii zece ani dr. Radu Malancea a făcut numeroase demersuri pentru achiziționarea unui artroscop. Din păcate spitalul până anul acesta nu a avut fondurile necesare, ținând cont că un astfel de echipament costă peste 100000 euro. Prin achiziționarea artroscopului, procedurile medicale efectuate vor fi mai puțin invazive, iar durata de recuperare a pacienților va fi mult redusă".a declarat Dr. BERCEA Ștefan Tudor, purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean Botoşani.

                                                    INTERVIU cu dr. RADU MALANCEA

Hrustovici Viorica:Programul unui medic chirurg este foarte încărcat. Consultaţii în Policlinică, gărzi, operaţii, supraveghere post operatorie. După acest program, medicul are nevoie să se odihnească pentru următoarea zi, când va intra din nou în sala de operaţie. Pentru că domnul dr Radu Malancea are o echipă minunată cu care colaborează  în fiecare zi medicii ortopezi sunt optimişti. Mai multe cazuri rezolvate. În acest colectiv este şi o femeie medic chirurg doamna dr. Hanelori Murăraşu.                                                                                                 Cum colaboraţi cu o femeie medic chirurg?

Dr. Radu Malancea:

,, La noi la secţia de Ortopedie şi Traumatologie, medicul femeie, nu înseamnă că este tratată special. Suntem colegi indiferent de sex. În sala de operaţie suntem unisex. Ne facem treaba. Doamna dr. H. Murăraşu completează foarte bine echipa. Aşa cum ştim în general femeile sunt serioase, minuţioase, faţă de medici bărbaţi, care sunt mai puţin înclinaţi spre amănunte. Ea este studioasă şi o bună colegă, care nu se izolează. Cazurile care vin atunci când este gardă le rezolvă cu responsabilitate”

H.V.-Acum după reabilitarea Spitalului Judeţean Botoşani privind îmbunătăţirea infrastucturii sociale cu scopul îmbunătăţirii accesului pacienţilor, consumatorii de servici medicale de calitate, ce s-a realizat pe secţia de Ortopedie şi Traumatologie?

Dr. Radu Malancea:

,,După reabilitarea spitalului, secţia a fost prevăzută ca la fiecare salon să fie un grup sanitar, ceea ce a mărit confortul pacienţilor. Orice secţie de ortopedie din ţară, care se respectă trebuie să aibă minim  2 săli de operaţie.  Eu doresc de mult asta, şi amintesc mereu administraţiei că este foarte necesar. Am solicitat aceasta pentru ca pacienţii cu dureri să numai aştepte mult. Sunt situaţii când avem mai mulţi pacienţi, urgenţe medicale, decât numărul paturilor. Este în avantajul pacienţilor, mai puţine zile de aşteptare, iar pentru spital reducerea costurilor. Par cheltuieli mari, dar dacă, se face bilanţul, avantajul este în favoarea spitalului din punct de vedere economic. Mai puţine costuri care conduc la creşterea performanţei,mai multe săli de operaţie unde putem face mai multă ortopedie decât traumatologie.Numărul zilelor de spitalizare s-ar micşora iar pacienţii rezolvaţi chirurgical vor fi mai mulţi. Am solicitat achiziţionarea unui ARTROSCOP, care înseamă un utilaj necesar care împlineşte profesional paleta de intervenţie chirurgicală. Nu este un moft, este o necesitate pentru a ajunge la un nivel superior de tratament al pacienţilor. Degeaba am artroscop dacă nu am a doua sală de operaţie. La ora aceasta suntem sufocaţi de numărul de operaţii care trebuie făcute într-un timp normal de rezolvare a unor urgenţe medicale pe secţie care vin pe sezon de vară şi iarna cu fracturi de şold”

H.V.:Aşa cum auzim mereu ne pleacă medicii din motive obiective. La noi la secţia de ortopedie, din cadrul Spitalului Judeţean Botoşani, au venit 2 tineri medici ortopezi.                                                                             Domnule dr. Ce ne puteţi să ne spuneţi despre tinerii medici?

Dr. Radu Malancea:
,,La secţia noastră nu se mai pleacă deocamdată. Acum suntem 6 medici ortopezi şi în perspectivă va mai veni încă unul. Eu sunt cel mai în vârstă. A fost foarte greu când eram 3 medici dr Hanelori Murăraşu, (+dr. D. Jilavu care numai este printre noi).Acum cu noua echipă de 6 medici avem multă treabă. Aceasta pentru că postoperatoriu pacientul trebuie supravegheat, se dă jos gipsul, o nouă evaluare a tratamentului. Este normal să vină pe secţie tinerii medici. Cei care nu primesc medici tineri înseamnă că sunt răvoitori, nu au nevoie, sunt egoişti, subiectivi. Fiecare generaţie de tineri medici aduc ceva nou. Pe măsură ce creşte experienţa, ei participă tot mai mult la rezolvarea cazurilor. Este o perioadă în viaţa chirurgului când începe să se blocheze în rutină şi atunci medicul tânăr te deblochează. Există conflicte între generaţii dar pozitive şi nu negative în interesul pacientului. Din partea mea dau liber tânărului medic să se informeze şi să ia decizii”.       

TANASE VasileTANASE Vasile IMPRESIILE UNUI PACIENT 

Deşi e confruntat cu vitregii, / Spitalul „Mavromati” nu se lasă, /Căci, internaţi cu-atâtea maladii, /Bolnavii pleacă, sănătoşi, acasă.

 Ortopedia-i pilda cea mai bună – /Nu pregetă, nici un moment, să lupte: /Prin operaţii ce, de ani, se-adună, /A vindecat atâtea oase rupte! /

Fracturile ce-i vin, şi vechi, şi noi /Le biruie, ca un viteaz, cu lancea, /Cel care-ndrumă ceata de eroi, ? Măria Sa, zis Doctorul MALANCEA! /

Şi medici, şi-asistente, şi-nfirmiere /Îşi dau, pe bani puţini, al lor tumult; / Doar dragostea de semeni li-i plăcere / Şi valorează infinit mai mult! /
Pacientul externat din salonul 3, Vasile TĂNASE Botoşani, 7.03.2011 11 Martie 2011, 02:42:02