Vreme trece, vreme vine….
Mihai Eminescu, nascut intr-o zi de 15 ianuarie 1850 si…
plecat intr-o zi de 15 iunie 1889
Astazi il comemoram pe marele poet national !
Despre Teiul lui Eminescu
Teiul lui Eminescu este un tei argintiu vechi de circa 250 de ani, aflat
în Parcul Copou din Iași. Acest copac, denumit și "copacul
îndrăgostiților", este locul unde poetul Mihai Eminescu își găsea
inspirația. În plimbările prin Copou, Mihai Eminescu s-a îndrăgostit de
tei, venind deseori să-și adune gândurile sau să discute cu bunul său
prieten, Ion Creangă, pe o bancă aflată la umbra protectoare a teiului.
Acest tei este cel mai vechi copac din Grădina Copou.
Trunchiul teiului,
rămas gol în urma putrezirii, a trebuit să fie plombat cu mortar și
consolidat cu manșoane (cercuri) de metal, iar ramurile sunt sprijinite
în console. La data de 4 august 1950, Iașul a fost lovit de o furtună cu
grindină, în urma căreia, teiul a fost în mare parte distrus (vântul
i-a rupt săgeata principală a coronamentului, brațul din partea nordică,
precum și ramurile din celelalte brațe). După trei ani în care teiul a
fost dat uitării, în anul 1953, serviciile de spații verzi ale Primăriei
Iașului au segmentat ramurile de schelet, cu brațe lungi de 3-4 metri,
au curățat scorbura care se formase de la bifurcarea trunchiului și l-au
dezinfectat cu soluție de piatră vânătă și de formalină. S-a turnat
apoi o plombă din nisip cu var și foarte puțin ciment, legând trunchiul
cu cercuri metalice și sprijinind toate brațele pe console.
În anul 1990, prof.dr. Mandache Leocov, responsabil la cel moment de
arborii monumentali din partea Academiei Române și director al Grădinii
Botanice din Iași, a primit sarcina de a-l revigora. „Am desfăcut plomba
de beton. Tot lemnul era putred până jos. Am lăsat deschis ecranul
rămas. Era un fel de mască de scoarță despre care nu se știa ce e exact.
În toată literatura, în toate peregrinările pe care le-am facut eu în
țară și străinătate, nu am mai întâlnit fenomenul ăsta. Este unic. El
singur s-a salvat de la moarte. Noi l-am ajutat apoi cât am putut”,
afirmă profesorul Leocov.
După cum afirmă prof.dr. Mandache Leocov, "lemnul este mort", iar teiul
lui Eminescu "supraviețuiește numai printr-o minune a naturii: două
rădăcini aditive, care au crescut și s-au strecurat pe lângă plombă, au
ajuns, prin golul din trunchi, în pământ".
Cu ajutorul acestor rădăcini,
se hrănește copacul multisecular. Profesorul Leocov prevede că "Iașiul
se va mândri cu Teiul lui Eminescu încă 50, poate chiar 100 de ani
de-acum încolo, fără probleme".
Teiul lui Eminescu este vizitat în fiecare zi de un număr mare de
turiști și de îndrăgostiți. Atasamentul lui Mihai Eminescu pentru tei
pare sa fie o nostalgie germanica, din perioada studiilor facute de
marele poet la Viena si Berlin.
În fața teiului se afla un bust de bronz
al lui Mihai Eminescu, opera sculptorului Ion Mateescu.
Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din
București.
În apropiere de teiul din Copou, într-o veche clădire de la sfârșitul
secolului al XIX-lea, care a avut diverse destinații, a fost organizată o
expoziție documentară Mihai Eminescu (1983), iar în iunie 1984 s-a
organizat o expoziție permanentă de carte, documente și fotografii
dedicată lui Mihai Eminescu.
În locul clădirii vechi, care a fost
demolată, s-a construit o clădire nouă, care a fost inaugurată cu
prilejul centenarului morții poetului, la 15 iunie 1989, cu scopul de a
servi ca Muzeu dedicat poetului Eminescu. Cele două turnuri de la
intrarea în muzeu simbolizează Dragostea (Veronica Micle) și Prietenia
(Ion Creangă.)
În ziua de 15 iunie a fiecărui an, când teii sunt în floare, Muzeul
Mihai Eminescu din Parcul Copou organizează "Sărbătoarea Teiului", având
drept ax de desfășurare "Teiul lui Eminescu".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu