marți, 8 iulie 2014

Din istoria primelor cărţi poştale




   
Cartofilia este o ramură nouă, care are ca scop de a reconstitui pe baza imaginilor unor cărţi poştale ilustrate, aspectul unei zone urbane, sau să facă incursiuni în istorie, sau să prezinte personalităţi ale culturii.
    Cărţile poştale ilustrate ne indică trecerea timpului, este un mesager al cuvântului, un document de epocă, prin acel carton simţim viaţa reală, de atunci, şi ne conduce să studiem şi analiza trecutul. Studiul şi cercetarea cărţii poştale ne oferă satisfacţii mari.
,,Cartofilia modernă are un rol extrem de important în restituirea memoriei vizuale comunitare. Apariţia şi dezvoltarea cărţii poştale ilustrate este strâns legată de călătorii şi în special de turism. Oamenii, care umblau prin lume simţeau nevoia să exprime bucuria faţă de rude pe unde au fost. Astăzi comunicăm rapid, trimiţând celor dragi o ilustrată electronică. Internetul ne-a simplificat comunicarea, dar a luat farmecul cărţilor poştale ilustrate.....de altădată cu diferite imagini.
 Litografiile şi plicurile ilustrate au fost predecesoarele cărților poștale.
Primele cărţi poştale americane au fost intitulate "private" - acestea au fost inventate de John Charlton, care a transferat mai târziu drepturile de producţie (copyright) lui H. Lipman. Primele  cărţile poştale erau foarte simple, fără ilustraţii.
Primele cărţi poştale "comerciale" au apărut în 1869 în Austria.
În 1870 Ungaria a acceptat noul format şi a tipărit prima carte poştală - cu temă istorică - Războiul Franco-German.
În 1872 va apărea prima carte poştală tip "reclamă" în Anglia, în 1874 Germania va prelua producţia de cărţi poştale iar în 1889 apar primele cărţi poştale în mai multe culori - cunoscute drept "Heligoland". duse de Lipman aveau o bordură mică şi inscripţia "Lipman's Postal Card".
 În 1889 - 1890 apar în Franţa primele cărţi poştale ilustrate cu turnul Eiffel - de aici încolo popularitatea acestor mici comori va creşte nemăsurat. 
În Statele Unite, în 1873, apare prima carte poştală emisă cu ocazia unei expoziţii - Expoziţia Industrială din Chicago (datată 1874). Statele Unite vor emite cărţi poştale pre-timbrate în 1873. Doar Serviciul Postal al US - USPS - a avut acest drept până în 1898 când vor începe şi firmele private producţia de asemenea cărţi poştale. Spre deosebire de o scrisoare ( a cărei expediere costa 2 cenţi) o carte poştală costa 1 cent. Toate cărţile poştale care nu erau tipărite de USPS purtau inscriptia "Private Mailing Card" 
Majoritatea cărţilor poştale emise până în 1898 aveau spatele nedivizat (fără linie în mijloc) iar scrisul nu a fost permis pe partea adresei până în 1 martie 1907. Mesajele erau scrise pe faţă. Cărţile poştale cu spate divizat erau acum folosite în aproape întreaga lume. Verso-ul era folosit acum pentru adresă şi mesaje iar faţa era lăsată intactă, fără scris. Cele mai multe cărţi poştale erau tipărite în Europa (cu predominanţă Germania). 
    Din păcate primul război mondial va stopa producţia Germaniei iar  cărţile poştale americane şi englezeşti sunt de o calitate inferioară în această perioadă. Războiul, calitatea proastă a cărţilor poştale şi introducerea telefonului va duce la încheierea "perioadei de aur". 


La sfârşitul secolului XIX-lea, în 1899, erau consemnaţi la nivel mondial cam 80 milioane de cartofili, iar în România erau 90.000 de colecţionari. ne spune Sergiu Găbureac un mare pasionat cartofil.
Cartea poştală ca business a fost o invenţie a librarilor şi a circulat între anii 1898-1907.
Istoria cărţii poştale începe in România cu ,, Legea asupra cărţilor poştale aprobată prin Decretul 789/1873. Prima carte poştală ilustrată necirculată a fost concepută şi realizată de poetul Al. Macedonski în 1888. Mai târziu la 20-aug-1894, a fost emisă prima carte poştală românească oficială, producţie de serie. A fost  pusă în vânzare cu ocazia inaugurării la Bucureşti a Expoziţiei Cooperatorilor Români. În 1895, librăria lui Carol Muller din Bucureşti pune în vânzare cărţi poştale.
Din istoria cărţii poştale simplă constatăm că au o vechime de 165 de ani. Primul care a propus a fost medicul vienez Emanuel Herman. Atunci, au fost obiecţii din partea poştei imperiale austriece, care considera că cartea poştală desfiinţa secretul corespondenţei. Atunci, s-a adresat împăratului, căruia i-a argumentat că, nu poate fi vorba de violarea corespondenţei, ci lumea va putea alege o altă variantă de comunicare. Introducerea oficială a avut loc pe data de 15-oct-1848. Mai târziu, a apărut cărţi poştale cu imagini-ce puteau fi şi un mijloc de promovare.
Primele cărţi poştale ilustrate din România, au fost concepute şi realizate de Al. Macedonski în anul 1888. În Botoşani, primele cărţi poştale au apărut după anul 1895, majoritatea fiind pe o hârtie şi imagine slab calitativ. Cu timpul, a crescut calitatea imaginii şi a hârtiei. Motivul pentru care se practica acest mod de corespondenţă deschisă, a fost că taxele poştale erau la jumătate faţă de scrisorile în plic.
   Cartea poştală prezintă o imagine, iar aceasta poate reprezenta un document istoric, a unei clădiri din Botoşani, sau importanţa clădirii cum a fost Primăria, Tribunalul sau casa unei personalităţi culturale botoşănene.
La începutul  secolului al-XX-lea, în Botoşani, erau 10 Tipografii şi multe librării, care editau cărţi poştale illustrate. În colecţia Secţiei Arhivelor se regăsesc vederi aparţinând unor Edituri şi librării din Botoşani ca de exemplu: Editura Libr. ,,Eminescu” Botoşani, Edit. Libr. ,,Lumina şi S. Davidescu”, Edit.Libr. ,,Segal şi Marcu”, Edit. Libr.,, Moderna”, A.M. Julius şi altele. Cărţile poştale ilustrate, care au circulat la Botoşani sunt de la Editura D. Stern, Bucureşti, Horovitz şi Depozitul Univesal Saraga, Bucureşti, din Cluj şi Gherla.
Primul fotograf care a realizat o imagine a Botoşaniului a fost Eduard Hubert.
Dr. Mariţanu, colecţionar, cartofil, Asociaţia Filatelică Botoşani: 
   ,,Cărţile poştale editate, reconstituie o zonă urbană inclusiv oferă detalii arhitectonice. S-a vorbit despre apariţia C.P.I. în oraşul Botoşani. 
     După informaţiile pe care le am adunat cu privire la istoria cărţii poştale ilustrate, în calitate de cartofil, pot spune că în 1895, 1896, după data circulaţiei, au fost puse în vânzare cărţi poştale, care nu au fost editate în oraş. 
    Prin relaţiile pe care le aveau librarii cu străinătatea Germania, Lepzig, Italia, le-au fost trimise cărţi poştale editate acolo, cu imagini din Botoşani. 
     Se pare că în anul 1888, a avut loc un incendiu, care a distrus centru vechi al oraşului Botoşani. Ca urmare, au avut loc manifestări la nivel naţional şi pe plan local, in scopul adunări de fonduri necesare reconstituirii centrului vechi. Tot atunci în anul 1888, la o serbare în Grădina Vârnav, un fotograf, a pus în vânzare –cartoane fotografice cu imagini din Botoşani, care îndeplineau condiţiile unei cărţi poştale ilustrate. Pentru cartofili este important textul şi data circulaţiei. Cei care cercetează istoria apariţiei cărţii poştale, ne vor aduce mai multe informaţii în curând".




* ,,primele ilustrate cu aspecte din oraşul Botoşani au apărut în ultimul deceniu din secolul XIX, destul de probabil în jurul anului 1895 *

Ştefan Ciubotaru, autorul „Monografiei oraşului Botoşani”, a fost şi posesorul unei impresionante colecţii de cărţi poştale, fiindu-i astfel relativ uşor să studieze începuturile cartofiliei la Botoşani (n. red.: cartofilia este o ramură de colecţionare ce se ocupă cu strângerea, studierea, selecţionarea şi expunerea după anumite criterii tematice, artistice sau ştiinţifice a cărţilor poştale ilustrate).

Patru serii de secol XIX

Din Monografia semnată de Ştefan Ciubotaru aflăm că prima serie de cărţi poştale a fost una destul de nefericită, caracterizată prin calitatea slabă a imaginii şi a cartonajului foto. Mai mult ca sigur, ele nu fuseseră realizate de cunoscutul Jean Bielig, ci de vreun alt fotograf local sau străin, cu scop mercantil. Ilustratele erau alb negru, iar imaginea nu cuprindea toată suprafaţa cartonului, având puţin loc pe margine pentru o eventuală corespondenţă. Pe toate se afla înscrisul „Salutări din Botoşani”, iar pe verso, cu majuscule, scria „CARTA POŞTALĂ”. În colecţia amintită se găsesc trei exemplare: Biserica Uspenia, Moara Societăţii şi Mănăstirea Agafton. Dintre ele, una singură a circulat. Dacă pe ştampila de plecare din Botoşani nu se distinge data, se vede în schimb pe ştampila de sosire: „Yassy 4 jul 900” (4 iulie 1900).

A doua serie, cu o imagine mai clară şi un carton mai bun, conţine 2 – 3 aspecte botoşănene încadrate frumos de ornamente liniare şi florale. Ştefan Ciubotaru a avut în colecţia sa două exemplare din această serie. Primul cuprinde trei vederi: Strada Liceului „Laurian”, statuia Eminescu şi strada Marchian, iar al doilea Strada Mare şi Strada Primăria. Pe verso scria „ROMANIA, CARTA POŞTALĂ”, de această dată fiind vizibile şi ştampilele de expediţie: Botoşani, 24 martie 1899 şi Botoşani, iulie 1899.

A treia serie apărută, ca şi primele, în alb – negru, are o imagine îmbunătăţită şi a fost pusă în circulaţie de Editura Librăriei „Eminescu”. În cele trei ilustrate cunoscute sunt imortalizate Calea Naţională (centrul), Şcoala Marchian cu Biserica Sf. Dumitru şi casa Manole de pe Bulevardul Mihai Eminescu. Pe verso au înscrisul „UNION POSTALE UNIVERSELLE, ROMANIA – CARTA POSTALA”.

O dată cu a patra serie apărută la finele secolului XIX, sunt puse în circulaţie şi vederi în culori, de calitate mediocră, apărute la Librăria şi Editura „A. M. Julius”. Din această serie, Ştefan Ciubotaru a deţinut în colecţie Strada Mare Botoşani; Strada Mare; Cazarma de Infanterie – Botoşani şi Grădina „Belvedere” (ultimele două în culori).

Cărţile poştale apărute într-un final de secol în care în Botoşani fiinţau nu mai puţin de 10 librării a făcut ca oraşul nostru să fie, în acele timpuri, printre primele în Moldova în ceea ce priveşte cartofilia. Dacă din fiecare serie au fost editate în jur de 200 de exemplare, putem vorbi de un total de 800 de cărţi poştale, din care azi dacă mai sunt 50.

„Explozie” de cărţi poştale în secolul XX

După 1900, numărul ilustratelor a crescut simţitor, ajungând la aproximativ 250 de imagini, 182 dintre ele regăsindu-se în colecţia Ştefan Ciubotaru. Vederile începutului de secol XX au fost editate la Bucureşti, Botoşani, Cluj şi Gherla, printre subiectele ce i-au „tentat” pe fotografi figurând Calea Naţională, Bulevardul Eminescu, liceele „Laurian” şi „Carmen Sylva”, unele biserici şi case boiereşti, grădina publică (în peste 20 de ipostaze) şi două vederi generale. Este păcat, aşa cum constată Ştefan Ciubotaru în monografia sa, că fotografii n-au imortalizat pe carton şi alte obiective importante ale oraşului, unele dintre ele dispărute. E vorba de Podul de piatră, Primăria veche, Teatrul Petrache Cristea, Pompieria, Grădina de vară „Maria Petrino” din lipovenime, Baia evreiască, Sinagoga mare, Teatrul şi Cinematograful „Popovici” şi „Sala meseriaşilor”. Singurul fotograf din acea vreme care a pozat oraşul a fost Eduard Huber, cel mai valoros, de altfel, din perioada interbelică, numele lui găsindu-se pe vederile ce reprezintă frumoasele case Văsescu şi J. Ciolac, precum şi Arcul de triumf ridicat în centrul oraşului în 1906, cu ocazia manevrelor regale la care a participat Regele Carol I.     

Numeroase edituri implicate

În „Istoricul cartofiliei botoşănene”, publicat în „Forumul cultural”, colecţionarul Mihai Cornaci „inventariază” tipografiile din Botoşani şi Dorohoi care au tipărit cărţi poştale, la finele secolului XIX şi început de secol XX: Tipografia „Saidman”, I.L. Bercovici, I. Reinhorn, David Segal, „Munca”, C. Schwartz, „Lumina”, F. S. Davidescu, „Viitorul”, I. M. Blaustein, „Eminescu”, Segal&Marcu, „Modernă”, A. M. Iulius. Existând o mare diversitate a cărţilor poştale editate de tipografiile locale, dar şi a celor aduse de la alte edituri cu renume din Regat, ele au început să fie foarte căutate, atât pentru corespondenţă, cât şi pentru colecţii, fiind comercializate prin cele două anticariate ale urbei.

Pledoarie pentru colecţionari

În acelaşi istoric, Mihai Cornaci face referire la nr. 31 al publicaţiei „Ziarul ştiinţelor şi al călătoriilor” din 10 iulie 1935, în care botoşăneanul M. Baras lansa îndemnul: „Colecţionaţi cărţi poştale ilustrate”. În articolul cu titlul amintit, M. Baras puncta: „S-a dovedit până acum de sute şi chiar de mii de ori folosul ştiinţific, educativ şi documentar al colecţionării de cărţi poştale. E drept, se pot învăţa multe colecţionând mărci, dar mai multe colecţionând cărţi poştale. Marca reprezintă o vedere minusculă, pe care trebuie s-o cercetezi cu lupa pentru a descifra ceea ce reprezintă, pe când la o carte poştală ilustrată vederea e mare, clară şi frumos executată”. Articolul a trezit un larg interes, mulţi cititori entuziasmaţi cerând lămuriri la subiect. Practica a demonstrat, în timp că majoritatea colecţionarilor au fost tentaţi să caute ilustrate cu imagini din localitatea în care s-au născut, în primul rând.

Cunoscuţi colecţionari botoşăneni

Perioada de după al doilea război mondial până în anii ’70 a fost una de stagnare pentru cartofilia botoşăneană, atât din cauza greutăţilor economice cât şi a restricţiilor impuse de regimul politic. Rememorând perioada de retrezire la viaţă a cartofiliei botoşănene, Mihai Cornaci face referire la prima expoziţie de cărţi poştale editate pentru oraşul Botoşani, realizată de Ştefan Ciubotaru în spaţiul manifestărilor culturale organizate în 1980 de Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu”. Impresionat de colecţia văzută, Mihai Cornaci a început să achiziţioneze toate „vederile” cu imagini din Botoşani, realizând, la rândul lui, un exponat cartofil sub titlul „Botoşani, oraşul meu drag”. Ulterior, o preocupare specială pentru colecţionarea de cărţi poştale despre localităţile judeţului nostru a manifestat Gheorghe Luţuc, care a realizat exponate cartofile separate pentru oraşele Botoşani şi Dorohoi, ce au fost expuse nu doar la Botoşani, ci şi în ţară.
De la expoziţii la albume

Cu ocazia primei expoziţii cartofile „Moldocart”, organizată la Botoşani în 1998, Gheorghe Luţuc, Ştefan Nicolau şi Coriolan Chiricheş au editat primul album ilustrat color „Botoşanii de altădată”. Un alt exponat cartofil extrem de valoros, în care se regăsesc în jur de 200 de poziţii diferite, este deţinut de col. dr. Gică Mariţanu. Organizată sub titlul „Botoşani – restituiri imagistice”, colecţia sa cu imagini din Botoşani a constituit vârful de atenţie pentru vizitatori dar, mai ales, pentru specialişti, în mai multe expoziţii specializate din ţară. Alt nume de marcă al cartofiliei botoşănene este Ştefan Nicolau, iniţiatorul şi sfătuitorul, împreună cu Mihai Urigiuc,  a cartofiliştilor botoşăneni. Exponatul de bază realizat de Ştefan Nicolau „Să râdem cu cărţi poştale ilustrate” (probabil unicat la nivel naţional) a impresionat plăcut publicul şi juriul în numeroase expoziţii locale şi în ţară.   

Actuala generaţie de cartofilie botoşăneană îi are legitimaţi pe Coriolan Chiricheş, Nicolae Iosub, Mihai Cornaci, Mihai Cimpoi, Andrei Mariţanu, Ioan Siminiciana, Alina Chiricheş, Bogdan Cornaci, Viorica Hrustovici, Dumitru Bărdiţă, Gheorghe Bocan şi Gheorghe Ciotină, toţi incluşi în circuitul naţional cu exponate competente.

„Nu de puţine ori, jurii exigente au apreciat în mod pozitiv pasiunea şi strădania cartofiliştilor botoşăneni, rodul muncii lor fiind segment al cartofiliei româneşti, afirmată ca incontestabilă latură de documentare istorică pentru prezent şi pentru generaţiile viitoare”, consideră Mihai Cornaci. (Carmen Moraru, Monitorul de Botosani, Pagina de Remember)


Un comentariu:

  1. Buna ziua!Sunt student la facultatea de istorie,am incercat sa va contactez dar nu am reusit prin intermediul adresei de google,sunteti amabila sa imi lasati o adresa de email sau o pagina de facebook prin care as putea sa va adresez anumite intrebari.(legate de articol ,desigur).

    RăspundețiȘtergere