Gradul
de civilizaţie al unei societăţi, spunea Marx,
se
măsoară prin locul pe care această
societate
îl rezervă femeii.
Lupta femeilor pentru a obtine acest drept a inceput in perioada
Revolutiei franceze. Treptat, militantele pentru dreptul de a alege au apărut in toate
statele dezvoltate din vestul Europei si in coloniile acestora.
Graţie unor înaintaşe ca:Maria Rosetti, Constanţa Duncă, Alexandrina Cantacuzino, Calipso Botez, Sofia Nădejde , Eleonor Stratilescu, etc. femeile au câştigat drepturi civile şi politice care au fost recunoscute începând de la inceputul secolului XX în România
În primăvara anului 1914, când se
pregătea revizuirea constituției, Adela
Xenopol, va înmâna scriitorului și
deputatului I. Al. Brătescu-Voinești, în
numele unui grup de feministe de la Iași, o petiție, revendicând dreptul
de vot al femeilor, fie și
limitat la consiliile comunale, dacă nu și pentru parlament; în paginile revistei Viitorul româncelor, susține participarea României, alături de Antanta, în
marea conflagrație din 1914 - 1918, în
vederea unirii tuturor provinciilor românești într-un stat național modern; după război, se afla printre
personalitățile mișcării feministe care vor cere Parlamentului
României întregite înscrierea în constituția țării a drepturilor integrale ale femeilor.
Eugenia de Reuss-Ianculescu (1865 - 1838); scriitoare, publicistă, promotoarea unor importante acțiuni menite să antreneze femeile din România în mișcarea internațională, mult amplificată în primul deceniu al secolului XX, pentru dobândirea dreptului de vot pentru femei. În 1911 ea creează societatea Emanciparea femeii, care își va schimba curând titlul în Drepturile femeii și va edita și o revistă purtând același nume; atrage în jurul revistei oameni de cultură și lideri politici, susținători ai dobândirii egalității în drepturi a femeilor cu bărbații (Femeia română și politica); prin intermediul unor membri influenți ai Asociației, trimite, în primăvara anului 1914, două memorii Camerei Deputaților și Senatului, revendicând participarea femeilor la alegerile consiliilor locale; este prezentă la Congresul internațional al Alianței pentru sufragiul femeii (Budapesta, 1913), unde anunță afilierea societății Drepturile femeii la această Alianță influentă, cu peste unsprezece milioane de membre; în anii de după război, face parte dintre feministele care au realizat unificarea asociațiilor de femei din România, sub patronajul Consiliului Național al Femeilor Române și susținea mișcarea petiționară pentru stipularea în noua constituție a țării a drepturilor fundamentale ale femeilor; între 1926 - 1929 a fost aleasă membră în Comitetul de conducere al Alianței pentru votul și acțiunea civilă și politică a femeilor cu sediul la New York.
Calypso Botez relativ la necesitatea
acordării dreptului de vot femeilor se sprijinea pe factorul „(Alexandrina Cantacuzino, Discurs, 1925).
În urma repetatelor insistențe și memorii trimise autorităților de C.N.F.R., legea pentru organizarea
administrației locale, din 3 august
1929, a prevăzut dreptul de participare a femeilor la alegerile comunale și județene (drept condiționat în special de
nivelul lor de pregătire culturală și profesională
În anul 1929 femeile au
primit un parţial drept de vot, în sensul în care puteau să aleagă şi să fie
alese în consiliile municipale, în condiţiile în care aveau studii liceale sau
profesionale terminate, erau văduve de război sau decorate pentru servicii
excepţionale. -sa fi facut parte din Asociatiile cu
personalitate juridica care aveau ca scop propaganda culturala sau asistenta
sociala.
Dreptul femeii de
a accede în Parlamentul României, a fost câştigat în 1939.
ADELA
XENOPOL
afirma în 1879
,,Femeia nu este mai inferioară bărbatului
ci
femeile române sunt
pe aceeaşi treaptă
morală cu
bărbaţii.
,, Femeia are aceeaşi capacitate şi
este capabilă
In 1939 Carol al II-lea, recunoaste femeilor
accesul in Parlament insa evenimentele internationale care au urmat au blocat
drepturile politice ale femeilor. De abia în 1946, femeile românce voteză pentru prima dată.
Sursa:
Sursa:
Ciupală, Alin (coord.), Despre femei şi istoria lor în România,
Editura Universităţii din Bucureşti, 2004;
Idem, Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea. Între
public şi privat, Editura Meridiane, Bucureşti, 2003;
În 1914, Adela
Xenopol, a înaintat Adunării Deputaţilor, o petiţie pentru revizuirea
Constituţiei, prin care se cerea drept de vot pentru scriitoare, învăţătoare,
şi profesoare
Ella Negruzzi (1876-1948). De numele ei se leagă
acţiunea pentru acordarea drepturilor social-politice ale femeilor, precum şi
lupta intelectualilor români împotriva fascismului şi războiului, pentru
libertatea şi independenţa ţării.Cind absolventa de Drept Ella Negruzzi a
cerut, in 1914, sa fie admisa in baroul Iasi, cererea i-a fost respinsa:
„Motivul invocat a fost ca nu are drept de vot, iar avocatii trebuie sa aiba
drept de vot“, spune Oana Baluta, autoarea volumului „Gen si putere. Partea
leului in politica romaneasca“. Dupa sase ani si mai multe procese, Ella
Negruzzi reusea sa devina prima femeie avocat din Romania. Pentru ce femeia
cere dreptul de vot? Doamna avocat Ella Negruzii a răspuns: ,, Pentru că
femeile muncesc, pentru că plătesc impozitele, pentru că este nedrept ca într-o
ţară democratică, unde toţi cetăţenii iau parte la alegerea guvernului femeile
să nu exercite acest drept.
In 1903, în
America se infiintează cea mai dârză miscare
pentru obtinerea dreptului la vot unde familia Emmeline Pankhurst are o mare contribuţie
Finlanda este prima tară din lume care a beneficiat de drepturi de cetăţenie completă, unde femeia finlandeză votează şi este eligibilă din 1906. In anul următor, 19 femei, obţineau mandat de deputat în Cameră, ceea ce le permitea, într-o epocă în care bunicile noastre erau departe de a întrevedea această posibilitate să exercite o influentă asupra legislatiei
1918-Femeile britanice cu vârsta de peste 30 ani primesc dreptul la vot.
1920-Fiecare femeie britanică (peste 21 ani) primeste dreptul la vot
În 1919, femeilor maghiare le-a
fost recunoscut dreptul de vot, iar în 1922 s-a consemnat prima femeie membră a
Parlamentului din Ungaria.
Aceasta a fost Margarit
Slachta ( n. 1884, -d. 1974)
Clara Zetkin
a fost foarte
interesată de politica emeilor
, inclusive de lupta pentru egalitatea de şanse şi dreptul de vot pentru femei
Mişcarea
feministă pentru dreptul de vot s-a organizat prin urmare în structuri proprii:
"National Woman Suffrage
Association" (NWSA) şi "American Woman Suffrage Association"
(AWSA), organizaţii care mai târziu au fuzionat. În SUA, femeile au căpătat
drept de vot deplin în anul 1920.
La o emisiune televizată SOMAX TV, am fost întrebată ce părere am despre politicieni. Nu am răspuns atunci, dar răspund acum.
Am câştigat dreptul de vot prin aceste personalităţi, acum, mă întreb pe cine votez???
Eu fac parte din societatea civilă şi sufăr de multe probleme sociale şi politice. Există în mine o luptă interioară care mă determină să votez sau nu, pe cine şi de ce???
NEINCREDERE. Mi s-au făcut multe nedreptăţi, nu le meritam şi dacă m-am adresat .. ce am câştigat....nimic....am rămas cu probleme nerezolvate, cu suferinţa pentru pierderea materială, afectată sufleteşte prin plecarea copiilor de nevoie din ţară, destrămarea familiei...pierdere de timp şi bani.
-Vreau să aud de la politicieni, de la cei care s-au înscris în cursa pentru Palatul Cotroceni, pentru a vota - Respect faţă de valori, culturale şi intelectuale, faţă de contribuabil. Totul pentru om nu -Vreau să aud şi să văd fapte-că li se măresc salariile medicilor şi în felul acesta se vor întoarce medicii plecaţi peste graniţă.
-Se vor crea locuri de muncă în ţară pentru toate mamele plecate peste graniţă la muncă lăsându-şi copiii acasă.
Justiţia să fie lăsată să-şi facă treaba- sa să fie independentă
Mai puţine controverse la Guvern, mai multe fapte.
În cadrul emisiunii televizate am citatîmpotriva omului. Când mergi pe stradă se observă că oamenii numai zâmbesc, poate au o motivaţie. Şi mie mi se întâmplă asta, uit să zâmbesc.Nu pot să exprim că sunt un om fericit.
:
,,În 29 martie 1898 răsunau în Aula Universităţii din Iaşi cuvintele domnului C. V. Ficşinescu care susţinea că: ,,ori admitem că singurul rol legitim al femeii este de a fi soţie şi mamă şi atunci bărbaţii trebuie să-şi facă datoria de a le lua pe toate în căsătorie şi a le asigura mijloace de trai, ori recunoaştem că din cauza noastră mare parte din femei nu pot fi chemate la împlinirea acestei misiuni şi le deschidem căile prin care se pot întreţine singure. “Cauza acestor femei o apărăm noi feminiştii şi pentru ele reclamăm dreptul la instrucţie şi la muncă" spunea domnul Ficşinescu. El considera totuşi că cel mai firesc lucru este ca femeia să fie soţie, dar pentru că unele nu se pot mărita, neavând dotă, societatea are datoria de a lua măsuri pentru a soluţiona problema supravieţuirii femeilor care nu se pot mărita”
Dacă dl Ficşinescu spunea că atunci : statul trebuie să se implice pentru a găsi locuri de muncă., ........pentru că tot statul prin legile propuse au fost distruse fabricile.
Da, acum aproape 100 de ani, Statul şi Societăţile feminine, atunci, au găsit locuri de muncă femeilor, mamelor, prin creearea de şcoli. Şcoli profesionale, de menaj, industrie, şcoli unde se învăţa tehnica cusutului a confecţionării costumelor tradiţionale româneşti, care apoi erau vândute peste graniţă, spălătorese şi bucătărese pentru soldaţi. Şi atunci au fost probleme cu locurile de muncă.
Dar, acum, statul se implica???? Şi dacă se implică de ce pleacă mulţi din ţară şi se destramă familiile????
La o emisiune televizată SOMAX TV, am fost întrebată ce părere am despre politicieni. Nu am răspuns atunci, dar răspund acum.
Am câştigat dreptul de vot prin aceste personalităţi, acum, mă întreb pe cine votez???
Eu fac parte din societatea civilă şi sufăr de multe probleme sociale şi politice. Există în mine o luptă interioară care mă determină să votez sau nu, pe cine şi de ce???
NEINCREDERE. Mi s-au făcut multe nedreptăţi, nu le meritam şi dacă m-am adresat .. ce am câştigat....nimic....am rămas cu probleme nerezolvate, cu suferinţa pentru pierderea materială, afectată sufleteşte prin plecarea copiilor de nevoie din ţară, destrămarea familiei...pierdere de timp şi bani.
-Vreau să aud de la politicieni, de la cei care s-au înscris în cursa pentru Palatul Cotroceni, pentru a vota - Respect faţă de valori, culturale şi intelectuale, faţă de contribuabil. Totul pentru om nu -Vreau să aud şi să văd fapte-că li se măresc salariile medicilor şi în felul acesta se vor întoarce medicii plecaţi peste graniţă.
-Se vor crea locuri de muncă în ţară pentru toate mamele plecate peste graniţă la muncă lăsându-şi copiii acasă.
Justiţia să fie lăsată să-şi facă treaba- sa să fie independentă
Mai puţine controverse la Guvern, mai multe fapte.
În cadrul emisiunii televizate am citatîmpotriva omului. Când mergi pe stradă se observă că oamenii numai zâmbesc, poate au o motivaţie. Şi mie mi se întâmplă asta, uit să zâmbesc.Nu pot să exprim că sunt un om fericit.
:
,,În 29 martie 1898 răsunau în Aula Universităţii din Iaşi cuvintele domnului C. V. Ficşinescu care susţinea că: ,,ori admitem că singurul rol legitim al femeii este de a fi soţie şi mamă şi atunci bărbaţii trebuie să-şi facă datoria de a le lua pe toate în căsătorie şi a le asigura mijloace de trai, ori recunoaştem că din cauza noastră mare parte din femei nu pot fi chemate la împlinirea acestei misiuni şi le deschidem căile prin care se pot întreţine singure. “Cauza acestor femei o apărăm noi feminiştii şi pentru ele reclamăm dreptul la instrucţie şi la muncă" spunea domnul Ficşinescu. El considera totuşi că cel mai firesc lucru este ca femeia să fie soţie, dar pentru că unele nu se pot mărita, neavând dotă, societatea are datoria de a lua măsuri pentru a soluţiona problema supravieţuirii femeilor care nu se pot mărita”
Dacă dl Ficşinescu spunea că atunci : statul trebuie să se implice pentru a găsi locuri de muncă., ........pentru că tot statul prin legile propuse au fost distruse fabricile.
Da, acum aproape 100 de ani, Statul şi Societăţile feminine, atunci, au găsit locuri de muncă femeilor, mamelor, prin creearea de şcoli. Şcoli profesionale, de menaj, industrie, şcoli unde se învăţa tehnica cusutului a confecţionării costumelor tradiţionale româneşti, care apoi erau vândute peste graniţă, spălătorese şi bucătărese pentru soldaţi. Şi atunci au fost probleme cu locurile de muncă.
Dar, acum, statul se implica???? Şi dacă se implică de ce pleacă mulţi din ţară şi se destramă familiile????
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu