Mini expoziţie organizată de notarul public LILI BOBU la biroul său.

pictor Paul Ciprian Surugiu

Pasiunea doamnei notar Lili Bobu pentru artă s-a manifestat din plin în cuprinsul cărţilor ei remarcabile, dedicate unor personalităţi culturale precum Grigore Vieru sau Nicolae Dabija, editate sub egida Asociaţiei Culturale ,,Regal d’Art” pe care o coordonează. Acolo, paginile ce găzduiesc caligrafia poemelor aparţinând acestor poeţi de har, încadrate de foiţe de mătase, urmate de cronici, referinţe, confesiuni şi tot felul de evocări semnificative ale acestora, sunt presărate cu lucrări de artă superbe ale unor creatori contemporani, care conferă o rezonanţă armonică artei literare exprimate în versuri.

Dar această pasiune dedicată artelor nu se rezumă doar la această modalitate de manifestare, ci, mai nou, migrează spre modelul cultural de odinioară în care amfitrioane înzestrate cu gust artistic incontestabil găzduiau expozeuri creative ale unor mari pictori. Astfel procedează de la o vreme şi Lili Bobu, care a expus la sediul biroului său o mini-expoziţie în care putem vedea câteva lucrări ale unor înzestraţi pictori botoşăneni. 

Putem privi astfel cu deosebită plăcere câteva lucrări semnate de Aurelian Antal, maestrul de la Dorohoi, cel pe care l-am numit cândva „un alchimist rătăcit în vremea noastră”, datorită meşteşugului său special şi original de a-şi crea el însuşi culorile trebuitoare. 

În lucrările sale, făcând parte din marea serie numită „În căutarea sinelui”, ce a fost expusă nu de mult la Galeriile de Artă ,,Ştefan Luchian” putem admira, iar și iar, cum scoica primordială îşi luceşte perlele, cum zburătoare măiestre străbat abisul sau cum semnul christic al Peştelui, împreună cu o întreagă cabalistică misterioasă îşi expun adânci sensuri filozofice. Aşa încât pictura lui este poate una dintre cele mai apropiate de astralul eminescian.
       Alte câteva lucrări sunt semnate de Ionela Mihuleac, asistentă la Universitatea de Artă şi Design ,,George Enescu” din Iaşi, discipolă a maestrului Liviu Suhar, ce experimentează în pânzele expuse aici alăturarea materialelor clasice ale picturii cu altele inedite, încercând captarea sensurilor prin mijloace mai puţin convenţionale.
       

pictor Marius Vatamanu

Absolventul Facultăţii de Artă al Universităţii ,,Ovidius” din Constanţa, Marius Vatamanu, expune de asemenea un set de studii plastice în care probează măiestria cerută odinioară pictorilor de a porni periplul creator de la capacitatea de a desena mai întâi, impecabil şi expresiv, detaliile anatomice destinate a figura viitoarele compoziţii de amploare.
      

pictor Carmen Popovici Maxim

                     

Un evanescent triptic ce asamblează nuanţele siderale ale albastrului aparţine plasticienei Carmen Popovici Maxim, profesor emerit de arte, plasticiană care s-a format artistic atât la universitatea orădeană, cât şi la cea ieşeană.
      Robert Cobuz, format în atmosfera artistică şi universitară a Iaşilor, demonstrează privitorilor acestei expoziţii sui-generis, meşteşugul realizării unor deosebit de expresive icoane pe sticlă din care şi învăţăceii săi pot deprinde taine ale acestei arte străvechi.

pictor Florin Grosu

      

Tot la Iaşi studiază artele plastice un alt expozant, Florin Grosu, cel vestit prin talentul de portretist şi caricaturist, cu care reuşeşte să configureze chipul unei persoane şi, mai ales, expresia definitorie, deşi scăldată în lumina zâmbetului umoristic. De astă dată, el nu se exprimă prin acest tip de creaţie, ci exersează în manieră picturală propriu-zisă, fie conturând profilurile unor clădiri, fie ale unor ferestre, ca semne ale unei anume atmosfere.

pictor Aurel Azamfirei

Ucenic al maestrului Victor Hreniuc, Aurel Azamfirei ne încântă ochiul cu reuşite imagini florale şi cu peisaje ale vechiului centru botoşănean.

pictor George Şpaiuc

De menţionat că tot în acest cadru au mai fost expuse lucrări semnate de George Șpaiuc – şi el discipol al lui Victor Hreniuc, la Şcoala Populară de Artă -, de Florin Prodan – inginerul convertit în plastician cu remarcabile rezultate -, precum şi de celebrul artist Paul Surugiu Fuego, cel ce-a erupt furtunos şi pasional în câmpul artistic, reuşind deja să-şi contureze un stil propriu de armonie cromatică, într-un proiect generos, caritabil ,,Art by Fuego – Artă pentru suflet”. 

Toate acestea reuşesc să creeze oricărui vizitator impresia unui ambient artistic atrăgător – o provocare pentru mai buna cunoaştere a vieţii artistice botoşănene.( Lucia Olaru Nenati)

 

pictor Florin Prodan

pictor Aurel Azamfirei

pictor Aurel Azamfirei

 pictor Aurelian Antal 

2 volume apărute la Editura ,, Quadrat" 2016, autor Maria Panciuc Bucătaru-

,,Noul volum de versuri al doamnei Maria Panciuc- Bucătaru este, cel puţin după convingerile ce mi le-am creat cititindu-l, un poem al vieţii în care micile accidente nu sunt omise, iar geana Amurgului nu devine o ameniţare. În orizontul cotidianului, repetat ani şi ani, au loc întâmpări obişnuite al căror miez poate fi de o nemăsurată importanţă, ori evenimente care să ne cutremure sau să nască în noi energii nebănuite, aşa cum şi dragostea pentru apropiaţi poate cunoaşte combustii care să ne facă puternici, neînvinşi.

Natura însufleţeşte totul şi primăvara sufletului este înaripată:

,, Îmi frumoasa primăvară

Îmi las sufletul să zboare

Pomii-şi slobozesc podoaba

Merii iarăşi sunt în floare”(autoarea)

Ca şi îi poeziile publicate în volumele anterioare, autoarea este preocupată de realităţile vieţii imediate, discursul său liric incluzând sentimentele nutrite pentru personalităţi proeminente ( Tribunul, Paula Iacob, Miţura Arghezii), patriotismul exprimat în legătură cu Ţara, Neamul şi eroii care s-au jertfit pentru cauze nobile, tragedia de la Clubul Colectiv, psihoza creată de coloanele de imigranţi asiatici. Sufletul său vibrează în clipele solemne când evocă fapte, oameni, evenimente.

Bucuria ,, întoarcerii în timp” ocupă însă un loc prioritar în această poezie a Amurgului ce nu implică nicio asociere cu şirul anilor de viaţă. Crezul său se găseşte printre versurile scrise cu cerneala izvorâtă din experienţa anilor trăiţi:

,, Iubirile se-ascund de tine

Cine ştie, poate râd,

Când pe faţa ta senină

Zilnic apare-un rid.

( Când eşti bătrân)

Doamna Maria Panciuc –Bucătaru făcându-şi drum spre cititori cu volumul ,, În amurg”, le transmite întreaga căldură sufletească generată de dragostea de viaţă şi de poezie, cu credinţa că prin aceasta se apropie mai mult de cei care o preţuiesc şi o stimează.

( prof Dumitru Ivan)

,,E lesne de înţeles că la sfârşitul vieţii, îţi apar multe lucruri cărora nu le-ai descifrat înţelesul. Recunosc cu mâna pe suflet că am uzat foarte mult de expresia ,, amurg”, care sună atât de literar şi poetic mai ales, dar o clipă nu m-am gândit la altceva decât la schimbarea vizuală în activitatea mea. Sfârşitul poeziei pe care în multe volume am lăsat-o să umble supărător de liberă şi sentimentală şi punctarea altei forme, altei modalităţi de exprimare. Deşi volumul se cheamă ,, În amurg”, poemele, poeziile tratează evenimente, fapte în plină desfăşurare, fără nicio aluzie că unele ar fi pe sfârşite. Fîcând un gest mai răutăcios, aş spune că ar fi bine să fie aşa!!! Dar nu e!!( autoarea)

Un alt volum roman apărut la Editura ,,Quadrat” 2016, este PĂGÂNUL 

autor Maria Panciuc Bucătaru

Pe urmele unor destine.

      Încă de la primele pagini ale lucrării de faţă- noul roman al scriitoarei Maria Panciuc Bucătaru, vom recunoaşte mediul social abordat şi anterior, de data aceasta ,,Păgânul" reflectând nota de realitate din mediul rural românesc, în care personajele trăiesc şi acţionează.                                                                                   .  

 

Cititorul, invitat să descopere frământările oamenilor  din această zonă, îşi va focaliza atenţia pe întâmplări şi evoluţii dintr-un sat, unul dintre acelea unde oamenii tind să-şi ascundă amărăciunile de ochiul lumii, în speranţa că numai astfel îşi apără onoarea şi demnitatea, disocierea indivizilor provocând crearea unei compoziţii sociale în care faptele reflectă diversităţi obiective- vârstă, capacitate  de a conduce o familie, putere de a judeca şi îndrăzneala de a acuza sau a acţiona                                                                                                                                             Violenţa, extinsă de la relaţiile dintre tineri şi până la celula de bază- familia, în care soţiile sunt victime ale unor parteneri ce le distrug moral, viaţa astfel trăită neîngăduindu-le curaj de a mai aspira către cotele unui normal cât de cât acceptabil, constituie o realitate uşor de identificat, în multe cazuri.                                                                                                                                                Din asemenea asocieri, fireşte rezultă descendenţi în faţa cărora fiinţează în permanenţă pericolul de a fi striviţi de mediu, nebeneficiind, practic, de sprijinul celor care ar trebui să-şi îndeplinească obligaţia de a-i ocroti.                                                                                                                                              Evident,  aceste cazuri ce reprezintă ,, cicatrici” pe faţa societăţii contemporane îşi etalează rezultatele pe fondul unei libertăţi greşit înţelese sau a unor neajunsuri existente încă în angrenajul unor insuficient de receptiv al instituţiilor menite să supravegheze dezvoltarea armonioasă a copiilor- viitorii cetăţeni.

,, Nimic din ceea ce cuprinde romanul ,,Păgânul” nu este fabulaţie. Am pornit de la o întâmplare adevărată şi tot atât de adevărate sunt cele ce urmăresc pe acel băiat lovit de mama lui, cu bucata de lemn, pentru a-şi descărca  amarul                                                                                                                           Orbiţi de nedreptăţile făcute, lipsiţi de afecţiune ,  de dragoste sunt toţi. Copiii care aşteaptă dragostea părintească nu au de unde să o primească, pentru că ei, părinţii, la rândul lor sunt sărăciţi şi pustiiţi sufleteşte. Ilarie se juca, în nevinovăţia lui, bucuros că mama sa îl lasă liber. Colegul lui ,, Tăciune” 

( după poreclă), e mulţumit că părinţii lui se bat, aceasta presupunând pentru el o libertate de câteva zile. Pe o fetiţă, Cecilia, nu o întreabă nimeni ce-i cu ea, căci mama, o altă victimă a socirtăţii, se retrag, apoi dispare din aşa-zisă familie, unde suportase toate umilinţele posibile.                                
 Chiar   dacă în copii apar tendinţe sănătoase, să meargă la şcoală, să  picteze, să cânte, să fie pregătiţi conform înzestrării şi dorinţelor ce le au, acestea sunt anhilate prin comportamentul unor părinţi, la rândul lor la fel de nefericiţi ca şi copiii.”  (autoarea)

Apariţia romanului ,, Păgânul” nu este altceva decât continuarea radiografierii societăţii, de aceasta în satele româneşti, ascunse parcă de lumea civilizaţiei, de bucuriile vieţii, de o viaţă normală şi firească. Scriitoarea şi-a mutat toată puterea creatoare pe sufletele oamenilor, pe suferinţele lor, pe neputinţele la care sunt supuşi să poată trăi. 
                           

Biskupin este o aşezare în mărime naturală a epocii fierului, din Polonia

Biskupin este o aşezare în mărime naturală a epocii  fierului, din Polonia (Voievodatul Kuyavian-Pomerania ). Atunci când a fost descoperită  prima dată s-a crezut a fi o dovadă a așezării slave şi arheologii au confirmat ulterior că a aparținut grupului Biskupin al culturii lusațiană . Excavarea și reconstrucția așezării preistorice a jucat un rol esențial în istoria poloneză.  Muzeul este situat pe o peninsulă mlăștinoasă în Lacul Biskupin , cam. 90 km (56 mile) nord - est de Poznań , la 8 km (5 mi) la sud de micul oraș Żnin . Aceasta aparţine Muzeului Național de Arheologie din Varșovia.

Atunci când germanii au ocupat Polonia în toamna anului 1939, Biskupin a fost redenumit "Urstädt". În 1940, săpăturile au fost reluate de către SS - Ahnenerbe până în 1942. Când germanii au fost forțați să se retragă a fost întrerupte săpăturile.fiind reluate  după război de către arheologii polonezi și  continuate până în 1974.

Așezarea de la Biskupin aparține Hallstatt C și perioadele D (epoca fierului timpuriu, 800-650 BC și 650-475 BC).

Expozitia figurilor de ceara "Mit, fictiune si realitate". Galeriile de Arta "Stefan Luchian" Botosani

În perioada 19 septembrie - 30 octombrie, 2011 la Galeriile de Arta "Stefan Luchian" Botosani a avut loc expozitia figurilor de ceara "Mit, fictiune si realitate".

     Muzeul figurilor de ceară din Sankt Petersburg (Rusia), înfiinţat în anul 1705, este al II-lea ca mărime din lume, după muzeul Madame Toussaud din Londra. Ideea înfiinţării muzeului figurilor de ceară din Sankt-Petersburg, a aparţinut ţarului Petru I, care, într-o vizită în Olanda, impresionat de asemănarea busturilor expuse cu personajele reale, a angajat pe sculptorul italian Carlo Bartolomeo Rastrelli, punând baza şcolii ruseşti a figurilor de ceară. 

     Muzeul din Sankt-Petersburg deţine în patrimoniu o colecţie de peste 1.300 de piese, constituite în peste 40 de expoziţii intinerante în lume (aproximativ 25-30 de exponate pentru fiecare expoziţie).

     Cea mai veche figură de ceară din patrimonial muzeului datează din anul 1725, este o figură ce-l reprezintă chiar pe Petru cel Mare şi a fost realizată după masca mortuară a acestuia, mască păstrată la muzeul Ermitaj. 

    Arta confecţionării figurilor de ceară este una complexă, iar tradiţia realizării unor asemenea exponate s-a păstrat până la Marea Revoluţie din Octombrie, realizarea acestor figuri reîncepând după anul 1989. O figură se face în 2-3 luni, în funcţie de complexitatea ei. Pentru personajele reale se respectă cu stricteţe datele antroometrice. La o figură lucrează aproximativ 8 persoane: istorici, sculptori, designeri, croitori, make-up artişti, coafezi, tâmplari, etc. Nu toată figura este realizată din ceară, ci numai părţile aflate la vedere. Pentru aceste părţi proporţia este de 90% ceară de albine şi 10% un amestec special, care nu permite exfolierea cerii în timp - ca urmare a pierderii umidităţii acesteia. Figurile de ceară pot rezista la temperaturi între - 40ºC şi + 40ºC. 

     Cele mai scumpe părţi ale figurilor sunt ochii şi dinţii. Ochii sunt realizaţi din proteze medicinale, iar dinţii din porţelan. Părul figurilor este natural, ficare cap având aproximativ 40.000 de fire de păr, introduse cu un ac fierbinte. 

     Pentru celelalte părţi ale corpului figurilor se folosesc: lemnul, ghipsul, cartonul plasticul şi, mai nou, fibrele din sticlă. Printre exponatele de la muzeu se regăsesc personalităţi şi personaje din mitologie, istorie, artă, cinematografie, oameni de stat sau politicieni, personaje din filme S.F. "Sunt expuse 39 de lucrări, copii în mărime naturală, reprezentându-i pe: Cleopatra, Nefertiti, Horus, Vladimir Putin şi actualul preşedinte rus Medveev, Albert Einstein, scriitoarea Agatha Christie, actorii Charlie Chaplin, Danny de Vito şi Johnny Deep sau Shrek, pictorul Salvador Dali, precum şi Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici, alături de personaje ce prezintă diverse malformaţii",  George-Lucian Arhip, muzeograf in cadrul Muzeului Judetean Botosani. 

Expozitia Filatelică Naţională ,,Timişoara 2016 , Arc peste Secole”.

      În perioada 18 - 23 octombrie 2016, la Universitatea  de Vest din Timişoara  a avut loc marea Expozitia Filatelică Naţională ,,Timişoara 2016 , Arc peste Secole”. Scopul acestei  manifestări culturale a fost să amintească  cele trei secole de la eliberarea Timişoarei de sub jugul turcesc şi intrarea trupelor austriece în oraş în data de 18 octombrie 1718.  şi 700 de ani de când Carol Robert de Anjou a stabilit  capitala a Regatului Ungar 
( 1316-1323).

    ExpozitiaFilatelică Naţională  a fost organizată de: Federaţia Filatelică Română prin Asociatia Filatelică Timişoara în colaborare cu Universitatea de Vest din Timişoara, şi Consiliul Judeţean Timiş.

    

La această expoziţie au participat Leonard Paşcanu, preşedintele Federaţiei Filatelice din România, prof. univ. dr. Marinel Gabriel Pirtea , rector al UVT, Mircea Calu, preşedintele A.F.Bistriţa, Nicolau Salade, preşedintele AF Sibiu, Viorel Nicolau, preşedintele AF Piatra Neamţ, Tiron Martin, preşedintele de onoare al AF Timişoara şi mulţi colecţionari, expozanţi, oameni de cultură şi nu în ultimul rând invitaţi de onoare.

,, Şi aşa cum Timişoara s-a clădit de-a lungul secolelor pornind de la începuturile sale, tot aşa trebuie să clădim şi noi, an de an, în aşa fel încât în anul 2021 să ne aducem contribuţia în viaţa culturală a oraşului. O expoziţie eiropeană... de ce nu, s-ar asorta perfect evenimentului. Până atunci să ne îndreptăm gândurile şi mulţumirile tuturor celor care ne-au sprijinit: Federaţiei Filatelice Române, organelor locale şi judeţene, Universităţii de Vest din Timişoara, principalul sprijin al nostru, sponsorilor. 
Să mulţumim colegilor filatelişti, din ţară şi de peste hotare care au răspuns invitaţiei noastre. Şi nu în ultimul rând tuturor acelora care au depus eforturi uriaşe pentru această manifestare să aibă loc: colegilor filatelişti din cadrul Asociaţiei noastre” ( Marius Muntean , preşedintele Asociaţiei Filatelice Timişoara)

La acest eveniment au participat peste 80 de expozanti din 19 judete plus exponate din Germania, Austria, Serbia, Rusia, Ucraina si Polonia. Expoziţia Naţională de la Timişoara a întrunit exponate care au fost expuse pe 2.290 de fete de panou.

Au participat în afara concursului :

Ioan Catană, -Bacău- ,, Printing”, Poştal Stationary 1907,

Mircea Calu, -Bistriţa-,, Fortificaţii Săseşti din Transilvania”,

Tiron Martin, -Timişoara ,, Istoria Filateliei din Timişoara prin scrisori”,

Ana Aurora Muntean-,, Timişoara lui Eugeniu de Savoia”,

Marius Muntean, -Timişoara- ,, Cinci secolele de viată transilvăneană, Regatul României”,

Nicolae Salade, -Sibiu- ,, Aspecte din istoria patriei”

Tematica istorie:

Gheorghe Bocan- Botoşani-,, Armata României”

Constantin Butiuc - Sibiu- ,, Primul Război Mondial şi Urmările lui”

Ioan Catană- Bacău-,, We Serve- Noi Servim”

Constantin Daniliuc, Bârlad,, De la Burebista la Unirea”

Viorel Nicolau-Piatra Neamţ-, ,, Minipagini de Istorie”

Maximafilie:

Gheorghe Gâlcă-Bârlad-,, Pagini de Istorie”

Leon Iancovici, -Bucureşti- ,, Periplu Etnografic în Teritorii” Exotice”

Raol Ioan Iancovici, -Bucureşti- ,, România în Contextul Etnografic European”

Marcofilie:

Vasile Avrămescu, -Rm Vâlcea- ,, Stampile Poştale Omagiale Mihai Eminescu”.

Coriolan Chiricheş, -Botoşani- ,, Eminescu în Marcofilie”

Constantin Pascu, -Timişoara-,, Bogăţia Faunei Româneşti în Marcofilie".

Fiscalotelie:

Dumitr Buzatu Teodorescu- Timişoara-,, Timbre Fiscale Timişoara".

Cartofilie:

Bogdan Butnariu- Bistriţa- ,,Tehnica Militară în Primul Război Mondial".

Coriolan Chiricheş- Botoşani- ,, Dulcea Bucovină” şi Aspecte ale Civilizaţiei Tradiţionale Româneşti”

Ioan Dejugan- Sibiu- ,, Sibiu Medieval, Town Social And Economic Life”

Ana Gheorghiu-Miercurea Ciuc- ,, Răsuflarea Fierbinte a Pământului Vulcanii”

Viorica Hrustovici, Botoşani- ,,Woman în Family, Life and Society".

Literatură:

Mircea Dragoteanu- Cluj- ,, A fost odată Hohse Rinne- Istoria Păltinuşului, Vol I”

,, Reîmpresiuni şi Falsuri ale Emisiunilor Locale din Transilvania de Nord".

Constantin Paţilea- Piatra Neamţ-,, Istoria Asociaţiei Filatelice Neamţ”

Viorel Nicolau- Piatra Neamţ-,, Mesageri Portului Naţional- Familia Regală”

Şi alţii...

Au participat şi expozanţi în cadrul categoriei ,, Tineret” cu câte un panou sau 3.

A fost emis un plic, medalie un catalog

Din punct de vedere istoric Timişoara are o istorie îndelungată care începe cu aşezări umane antice pe actuala vatră a oraşului şi mai apoi cu apariţia primei cetăţi fortificate, în jurul secolului XII.

Cetatea a trecut prin diferite stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. 
A început să se dezvolte sub stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul XIV, devenind pentru scurt timp şi capitală Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552, şi pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc.

În 1716, istoria Timişoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic şi începe reconstrucţia şi dezvoltarea oraşului drept capitală a Banatului.

    Colonizarea Banatului face din Timişoara un adevărat centru multicultural şi multiconfesional. Construcţia canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării economice şi a comerţului. Oraşul cunoaşte o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de "Mica Vienă" ca recunoaştere a importanţei şi frumuseţii lui. În 1919, Banatul se uneşte cu România şi în Timişoara se instaurează pentru prima dată administraţia română. Ocupaţia sovietică postbelică marchează începutul perioadei comuniste, perioadă care ia sfârşit în 1989 odată cu Revoluţia anticomunistă: revoluţie pornită tocmai din oraşul de pe Bega.

    Timişoara va juca un rol important şi în lupta cu noua ameninţare de la Sud: turcii otomani. În 1394, turcii conduşi de Baiazid trec pe lângă Becicherecul Mare şi Timişoara în drumul lor spre Ţara Românească unde vor fi înfrânţi de către voievodul muntean Mircea cel Bătrân în bătălia de la Rovine. Timişoara va servi din nou ca punct de concentrare a forţelor armate creştine, de data aceasta în vederea confruntării de la Nicopole. După înfrângerea creştinilor, turcii vor devasta Banatul până la Timişoara, de unde vor fi alungaţi de către comitele de Timiş, Ştefan de Lossoncz (Lossonczy István).

     Numirea lui Ioan Huniade în 1440 în funcţia de comite de Timiş marchează un capitol aparte din istoria Timişoarei. Ioan Huniade va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad, asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creştinătăţii. El va transforma oraşul într-o tabără militară permanentă şi în domiciliul său, pentru că se mută împreună cu familia. Astfel, cetatea va rămâne în posesia Corvineştilor până în 1490. Iancu de Hunedoara se ocupă şi de refacerea vechiului castel, cu ajutorul unui arhitect italian. După moartea lui Ladislau al V-lea, regele Ungariei, Matei Corvin, fiul lui  Ioan Huniade, este ales suveran al Ungariei (1458). Acesta este considerat de către istoriografia maghiară drept unul dintre cei mai mari regi din istoria Ungariei. Odată cu extinderea teritorială a Imperiului Otoman în această parte a Europei, Timişoara, prin poziţia sa şi prin forţa garnizoanei sale devine cheia unui întreg sistem defensiv ce asigura partea sud-estică a Ungariei. Din această cauză încercările de cucerire ale turcilor devin din ce în ce mai insistente. Astfel, tentative de cucerire a cetăţii au loc în anii 1462, 1467, dar toate aceste expediţii au eşuat. În anul 1478, Matei Corvin numeşte în funcţia de comite de Timiş pe Paul Chinezu.

     Un episod deosebit din istoria Timişoarei îl reprezintă asediul cetăţii de către oastea ţăranilor răsculaţi condusă de Gheorghe Doja. Războiul ţărănesc a pornit din Transilvania, după ce Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei anti-otomane, iniţiate de Papa Leon al X-lea. Acesta promisese iobagilor participanţi la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulţumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români şi unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ştefan Bathory şi episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timişoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia mai uşor de cetate, dar nu a reuşit şi a fost înfrânt. Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte, fiind pus pe un scaun din fier înroşit şi ars de viu, este marcat de statuia Sfintei Marii din Piaţa cu acelaşi nume a cartierului Iosefin. Totuşi, ultimele ipoteze susţin că torturarea lui Doja a avut loc chiar lângă castel, de unde nobilii au putut urmări macabrul spectacol. Deci este mult mai probabil ca locul execuţiei să fie undeva în faţa Hotelului Central de lângă Muzeul Banatului. 
      După 17 ani de relativă linişte izbucneşte un nou război austro-turc. După victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oştilor otomane, prinţul Eugeniu de Savoia decide cucerirea cetăţii Timişoara, pentru a pune stăpânire pe această importantă poziţie strategică. În urma unui asediu de 48 de zile, însoţit de bombardamente repetate, care au distrus în mare parte clădirile din interiorul cetăţii, la 12 octombrie 1716, Mehmed Paşa, ultimul comandant otoman al Timişoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăseşte definitiv oraşul. La 18 octombrie 1716, prinţul Eugeniu de Savoia îşi face intrarea triumfală într-o cetate grav răvăşită de violentul asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării, iar după 164 de ani cetatea intră din nou sub stăpânirea europenilor.( wikipedia")

.

La această expoziţie am participat cu exponatele mele ,, Personalităţi Feminine", pentru care mulţumesc domnului Marius Muntean, preşedintele Asociaţiei Filatelice Timişoara pentru că mi-a oferit posibilitatea să expun la această expoziţie alături de mari colecţionari ai României. Eu întotdeauna spun sunt un ,,colecţionar mic", am încă de învăţat si de aceea sunt onorată de această participare.  Mulţumesc colaboratorilor care au ajutat la montarea expoziţiei, care nu a fost uşor pe 2290 feţe panou , 80 de teme cu caracter istoric, una mai interesantă decît alta. 

Vă rog să-mi permiteţi să mulţumesc şi Consiliului Local şi judeţean pentru implicare, pentru susţinerea activităţilor Asociaţiei Filatelice din Timişoara, cât şi domnului prof. univ. Dr. Marinel Gabriel Pirtea, rector al UVT, care a făcut posibil să aibă loc expoziţia la Universitatea de Vest din Timişoara.

Cu respect şi multumiri!