Valenţele social-estetice ale naivităţii în artă, Mihai Păstrăguş-Iaşi, critic de artă, UAPR, Filiala Iaşi

Valenţele social-estetice ale naivităţii în artă

                                    

Mihai Păstrăguş-Iaşi-critic de artă, UAPR, Filiala Iaşi

Volumul "Artişti Naivi Contemporani", editat prin grija Consiliului Judeţean Botoşani, apărut în 2016,  la Editura PIM Iaşi, având ca manager  pe Cornelia Ciobanu  şi coordonator  pe Margareta Mihlache a  valorificat inteligent şi cu multă acribie materialul oferit de Salonul de pictură naivă organizat la Botoşani la care au participat artişti din cele mai importante zone folclorice ale ţării cu creații incontestabil valoroase pentru domeniul în cauză.

Prin titlu, volumul provoacă la o succintă analiză, deopotrivă, în două direcţii: spre artist ca subiect creator, spre domeniile de exprimare, dar şi spre creaţia sa care poartă amprenta personalităţii artistului. Naivitatea, implicată în cele două planuri defineşte o realitate artistică, însă în acelaşi timp  lasă a se înţelege că ar  exista o barieră între acest gen de artă şi celelalte din zona "normalităţii". Din punct de vedere estetic lucrurile stau ceva mai nuanțat.. Naivitatea este o calitate simplă şi candidă a artistului. care se opune funciar gândirii "elaborate", potrivit unei logici artificioase generatoare de savantlâcuri, cum spuneau  eroii lui Caragiale, vizând convenţionalul

Acest  termen  a fost utlizat mai întâi de estetica europeană aproximativ din secolul XVIII, termen utilizat şi de Im. Kant, mai ales în  preocupările epocii în definirea geniului. Marele filosof va înţelege prin naivitate o explozie de sinceritate şi de omenie primară, de onestitate opusă convenţionalismului creat de elite. Şi marele poet german  Fr. Schiller se va referi la acest termen ca la  o natură în contrast  cu arta elaborată  artificial. El  va afirma că adevăratul geniu est un om naiv. Tema se va folosi frecvent în  estetica romantică a sec. XIX, de exemplu Alfred. de Musset îl va utiliza, în mod special, împotriva teoreticienilor pedanţi. Deci, din context rezultă că cei  definiţi ca naivi nu ar avea motive temeinice să se considere frustraţi de atributul "modernităţii" şi nci să se considere inferiori, doar ca studii, ori în artă nu prea contează studiile, ci vocația, de aceea învățământul de aces tip se numește vocațional

Deşi arta naivă a fost recunoscută abia în secolul XIX cu ocazia expoziţiei  vameşului Rouseau, artă naivă a existat dintotdeauna, din diferite cauze şi în mai multe straturi sociale, mai ales la copiii începători sau vârstnici cu handicapuri fizic și  psihice  şi, abia în ultimă instanţă,  la naivii rezultaţi din dificultăţi de adaptare la sistemul educativ-formativ, dar cu totul din alte cauze şi în alte expresii.

 Totuşi,  în linii esenţiale  rcunoaştem  trăsăturile artei naive printr- o serie de caracteristici: un colorit  de cele mai multe ori violent şi crud, atipic artei în general,  de obici inundat de lumină, o tendinţă exagerată de decorativism, o compoziţie  aranjată aleatoriu, fără reguli ştiinţifice, o disproporţie între elementele compoziţiei, renunţarea la legile perspectivei, tendinţa de a da un aspect pitoresc, feeric şi mirific creaţiilor, formele sunt  construite mai ales după modelele visului, paralele cu realitatea  fizică, având o semantica legată de zona campestrului, cu trimiteri  mai ales la folclor , mitologia populară şi natură.  Lucrurile sunt prezentate  nu cum sunt la modă sau în realitate, ci aşa cum le văd artiştii naivi cu particularităţile lor spirituale, mai apropiate de lumea magică a basmului.Deşi dominantă este tendinţa estetizantă, nu de puţine ori se întălnesc şi note satirice, rezultate din actul hiperbolizării.unor situaţii , obiceiuri populare sau incongruenţe la planul diegezei autorului artist.

Albumul a reuşt să cuprindă 53 de artişti, din care 25 sunt autotidacţi şi 28  cu studii artistice, realizate fie prin sistemul liceelor de artă aparţinând Ministerului Învăţământului , fie prin şcolile de artă ale Ministerulul Culturii. Autodidacţii s-au pregătit prin experienţă proprie sau de grup, intuiţie mimetică şi influenţă. Din modul cum au fost abordate temele rezultă că  au cu toţii însuşiri şi abilităţi artistice, ba chiar talent pentru o bună parte. Analiza  pune în evidenţă atât diferenţe valorice , stilistice  cât şi realizări demne de  reţinut şi plasat pe linia valorilor cu un grad avansat de perenitate. Mergând la detaliu , putem face referinţă, mai întâi, la realizările artistice în expresie picturală:

Valentina ACASANDREI - Iaşi. Creaţia sa are  mai mult note satirice, unde unele teme ca Dans ţigănesc, Bun îi vinul!, Pomul vieţii, Visătorul şi Luptătorii au,  mai mult sau  mai puţin, influenţă orientală în compoziţie şi colorit, dar se reține expresivitatea. Geta ADAM - Timiş dezvoltă tematica legată de anotimpuri cu accent pe sărbătorile iernii în reprezentările folclorului românesc bănățean, având ca lucări remarcabile:  Sorcova şi Fetiţă pictând.  Cristian BĂDILĂ - Prahova, printr-un colorit vioi  cu aliură oriental,  pune accent pe mişcarea apei transferată ca efect în zona staticului  din oraş, dar realizări de referinţă pot fi considerate Farmazoana şi Poarta Raiului. Gheorghe BOANCĂ – Iaşi  utilizează limbajul artei naive în zona basmului (Jocul ielelor), evoluează si spre satiră (Dansul ursului, Capra şi iubitul cât  şi Catedrala Neamului. Ana BOŢA- Alba construieşte compoziţii cu specific transilvane şi cu o uşoară înclinaţie spre comicul satiric (In gospodărie, Idilă,Vânătorul atenţionat ). Camelia CIOBANU - Caraş-Severin, înclinată spre o artă care foloseşte povestiri din Biblie, însă şi din folclor (Colind cu steaua, Alungaţi din Rai,, Pomul vieţii, Toamna la câmp etc,  toate  sunt de un pitoresc campestru remarcabil. Gheorghe CIOBANU - Iaşi, remarcabil componist de forme şi culori, cu o fantezie activă bogată, hiperbolizează construind un comic de fineţe şi bun simţ. este un artist care incearcă înnoirea limbajului plastic al artei naive.Lucica CIOBANU continuă cu atmosfera de basm să detalieze tema nunţii, anotimpurile, în care iarna şi primăvara aduc o prospetime de imaginaţie. Gheorghe CLIT- Bacău cultivă, cu limbajul acestei arte,  frumuseţile naturii din spaţiul campestru cu un accent special  pe poziţia animalelor în peisajul gospodăriei săteşti.. Mircea COJOCARU-Galaţi idilizează virtuţile gospodăriei săteşti, cu accent pe farmecul anotimpurile iernii şi primăverii. Mihai DASCĂLU-Bihor continuă sublinierea  specificului  valorilor transilvane cu accent pe obiceiuri cu semnificaţie morală, pe practicile săteşti, dar subliniază în arta sa şi  diversitatea în  mai multe aspece  din civilizţia rurală actuală.Teodor DUŢEI- Râmnicu Vâlcea uneşte miturile pomului vieţii cu Adam şi Eva , dându-le o explicaţie simplă şi tangibilă încărcată cu umor, cum la fel procedează cu interpretarea Tornadei în viziune proprie. Liniaritatea şi ordinea sunt teme de disciplină artistică pe care le cultivă cu bun gust.. Ana-Viorica FARKAŞ-Caraş-Severin, cu limbajul artei naïve,  cultivă iluziile visului într-o formă magică. Vasile FILIP-Caraş-Severin  aduce în prim plan bucolicul vieţii rurale, dându-i un înţeles idilic.Iona GHEORGHIU-Galaţi pune în atenţie specificul  sărbătorilor rurale şi  le dă o interpretare proprie  de bun gust (Pomului vieţii). Ana GRUNZU-Iaşi crează scene din mitologia pădurii, împletindu-le cu povestiri şi basme specific civilizaţiei satului moldovenesc. Ecaterina HAMAT-Caraş-Severin  are atenţia distribuită , la fel, spre valorile rurale, cu accent pe dragoste, practicile din gospodăriii, bucuria prilejuită de anotimpul iarnă etc.Elena HARJA-Mureş,întreţine atmosfera iluziilor legate de frumuseţea iernilor şi toamnei.. Cristian HÂRTIE-Botoşani aduce în planul atenţiei amintirile legate de viaţa frumoasă petrecută  la casa bunicilor, dar şi unele necazuri ale acestor oameni.Doina-Mariţa HLINKA-Caraş Severin cultivă frumuseţile săteşti în forme idilice cu accent pe sărbători, pe obiceiuri locale, pe bucuria copiilor prilejută de  prcticarea  unor jocuri.. Gustav Ioan HLINKA- Caraş Severin.Fantezia sa se bazează pe efectul de hiperbolizare (porumbul, ciuperca etc). Paula IACOB-Vaslui  pune accent pe diferenţa dintre frumuseţile iernii şi cele ale primăverii, pe efectul de bucurie  şi note satirice. Aranka LACZKO-Mureş  într-un limbaj pitoresc accentuează scene cu specifc local din mitologia satului ardelenesc cu specific maghiar (stropitul cu apă, servirea mesei,  dusul cailor la pârâu)etc. Maria MARGOŞ-Bacău .  Festivitatea nunţii (Hora, La coasă etc.)  constituie centrul său de interes artistic, culorile sunt temperate cu tendinţă spre echilibru.Denisa MIHĂILĂ-Timiş deschide seria picturii naive cu sens preponderent  satiric (Poetul şi muzele, Festival, Zodia taurului , Serata etc).  Deformarea optică şi coloritul carnavalesc accentuează caracterul satiric. Mariana-Carmen MIHUŢ-Arad  subliniază prin formele de relief frământat specificul anotimpurilor.Inteferenţele cromatice şi specificul iernii sunt atuurile artistei. Petru MIHUŢ-Arad suprapune peste formele de relief scene de gen cu pitoresc transilvan din obiceiurile locale.Voicu Traian MIHUŢ-Arad. Bucuria sărbătorilor pascale este integrată în natura reuşind crearea  unui farmec pitoresc.Vasile MOCAN-Cluj are marele merit să opteze în abordarile sale la teme şi motive din mitologia românească, emanând o nostalgie si nobleţe aparte, ambele trasături fiind susţinute printr-o  elaborare cu vădite influenţe bizantine (Mesagerul dac, Pasărea măiastră, Pasărea sufletului pe pomul vietii).  Mihaela-Ioana MOCANU-Buzău. Frumusetea lumii de basm cu influenţe orientale, fenomenul levitaţiei  şi coloritul recrează o lume feerică de bonton.Doina MOLDOVEANU-Galaţi satirizează lumea orientală, visul iluzionist de recoltă bogată şi frumusetea folclorului de iarnă. Costică ONUŢĂ-Vaslui,Margit OSZ-Covasna, Maria PÂNTEA- Cluj Napoca şi Gheorghe PARASCAN- Bacău aduc în atenţie scene de muncă cu caracter local, scene de viaţă rurală, dar şi anumite accente critice cu nuanțe comice. Monica PĂCURAR-Sălaj, Nicolae PĂTRU-Argeş, Catinca POPESCU- Bacău, Vasile POPOVICI-Caraş Severin subliniază, într-un stil propriu, frrumuseţea iluziilor legate de  amintirile trecutului în distracţii, obiceiuri de hrană, nunta, sărbătorile iernii, bucuria prilejuită de recoltarea produselor etc.

Cu Calistrat ROBU- Iaşi   se consolidează tendinţa artei naive de se implica în satira cu caracter social-politic. Artistul cu o imaginaţie prolifică găseşte soluţia de a ridiculiza anumite tendinţe demagogice ale unor pliticieni. În subiecte ca: Geneza, Regele nebun, Ispita,Generaţie, Apocalipsa, etc.autorul recurge la compoziţii nonconformiste, la culori de un straniu apocaliptic, la levitaţia de tip oriental pentru a reliefa cu vigoare diegeza sa ideologică, pare-se, mai mult spre stânga. Oricum, caută adevărul cu lampa lui Diogene.Paul Răzvan ROBU (fiul)-Iaşi  merge cam spre aceleaşi scopuri , dar cu mijloacele mitologiei moderne.  Fanteziile sale se înrudesc cu visul în spaţii abisale, unde formele au o semiotică maladivă. Petrică SÂNCU-Iaşi, îngroaşă rândul satiricilor exploatând mai ales sursele folclorice unde umorul neaoş ţărănesc ocupă locul de onoare. Dumitru STEFĂNESCU-Brăila continuă să folosească umorul din "Împărăţia apelor" cu povestiri pescăreşti, cu  Popasul ţiganilor, La culesul viilor, sau Cu scroafa-n copac. Cu Mihai VINTILĂ-Caraș Severin, Constantina VOICU-Bacău și Elena ZBANȚ- Iași,  se încheie seria pictorilor în expresia artei naive cu puternice înclinații satirice,  în care comicul țâșnește ca apa dintr-o fântână arteziană.: Dirijorul solitar, Insomnie în pivniță,Circul, Trompetistul,( la Petre Vintilă), Calul, Satul (la Constantina Voicu), Dimineața Sfântului Alexei ( la Elena Zbanț). Această autoare, cu un palmares foarte bogat, acentuează comicul prin inversarea perspectivei, unde totul se răstoarnă cu susul în jos, iar situațiile iau o înfățișare comică cu puternice trasături umoristice.

Sculptura naivă are o contribuție specifică și putem spune chiar originală. Aceasta apare  ca basorelief pe lemn cu figuri grupate în jurul unei teme. Și aici umorul este bogat și suculent, chiar dacă sculptorul nu are la îndemână bogăția cromatică a pictorului dea nuanța, ci doar un trunchi de lemn pe care îl explorează mergând pe direcția fibrei și dispoziției cioturilor Merită menționați: Costel IFTINCHI-Iași  cu grupurile statuare Revoluția,Sinistrații, Sat bucovinean; George MOLIN- Caraș Severin cu Robii mărului o parodie a mitului biblic Adam și Eva, Semănătoarea de dragoste, Prietenul nevăzătorului, Bucuria învierii etc.; Șerban NICOLAE-Maramureș,  cu figuri individualizate ca  Pară mălăiață, La prășit, Olar, Clopotar sau cu grupurile depersonaje, corelate tematic și stilistic Dulgheri și La fân.; Gheorghe RADU-Galați. Figurile sale puternic individualizate subliniază caractere, însușiri de vârstă, temperamente.(Bătrânul ,Bunicul, Domnișoara, Sfioasa, Înțeleptul). Costel TĂNASE-Iași.Autorul merge, în  primul rând, cu individualizarea în subliniere tipologiilor istorice ca: Vlad Țepeș , alegoria Bătrâna Românie, satira La arat cu bivolul și Care-i boul ?  aduc diversitate și subliniază rolul ironiei artistice.

Albumul aduce o notă științifică în organizarea artei naive, contribuie la îmbogățirea surselor biobibliografice în domeniu, apoi face o selecție  cu caracter axiologic, chiar dacă ordinea alfabetică a prevalat în organizarea materialului din volum. Sensurile anagogice și literar simbolice dau volumului  trăinicie la curgerea timpului.