Implicarea femeii in armată

 

Deşi rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. L-a influienţat să accepte intrarea României de partea Antantei, ca o garanţie a împlinirii visului de unitate naţională-statală. Prin sfatul Reginei Maria s-a realizat Marea Unire de la 1918. A încurajat poporul să lupte pentru realizarea Marii Uniri. A rezultat România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei şi Basarabiei. Regina Maria, numită şi regina soldat, pentru atitudinea ei de bravură în timpul Primului Război Mondial, cât şi lângă doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de companie sau a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. La Conferinţa de Pace de la Paris în 1919, cea care a suportat suferinţele războiului, a fost apreciată de străini care a văzut în ea, simbolul resurecţiei naţionale. A desfăşurat o activitate de recunoaştere internaţională a României. Regina Maria a fost prima femeie numita membră a Academiei Române. Regele Ferdinand şi Regina Maria între 9-14 aprilie 1924, au fost la Strasbourg, pentru a onora prizonierii români capturaţi în Nordul Moldovei şi morţi în Alsacia, Franţa. Tot la Strasbourg, regina primeşte titlul de Doctor Honoris Causa pentru actvitatea ei de scriitoare.

 După intrarea României în ,,Marile Război” (aug.1916) şi mai ales după retragerea administraţiei la Iaşi (dec. 1916), Regina Maria a folosit toate resursele pentru românii de pe front şi din spatele frontului : acordănd asistenţă medicală răniţilor, ajutor văduvelor şi infirmierilor. Ea a organizat spitalele și a pus pe picioare întregul sistem sanitar din Iași. Nu ezita să meargă pentru a fi în mijlocul bolnavilor (inclusiv a celor cu boli molipsitoare), pentru a-i îngriji, mângâia și încuraja. ,, Doctorii au încercat adesea să mă convingă să port mănuși de cauciuc când umblu printre bolnavii de tifos, dar eu mă împotriveam, pentru că toți soldații îmi sărutau mâna și nu puteam să le dau să sărute o mână de cauciuc ( Regina Maria, Povestea vieții mele) Regina Maria, a susţinut prin diverse mijloace alianţa României cu Antanta. S-a opuns cu vehemenţă sancţionării de către rege a Tratatului de Pace de la Bucureşti impus de Puterile Centrale (apr. 1918), cu condiţii umilitoare pentru România. ,, A urmat o scenă teribilă, în care i-am spus Regelui că îşi vinde sufletul şi onoarea şi, o dată cu aceasta, onoarea familie şi ţării sale (...) nu pentru că era prost, ci pentru că un om cu un caracter ca al său devine întotdeauna instrumentul celor mai puternici decât el şi păcălitul lor”. (Hannah Pakula) Referinţe: ,, Doamne şi Domniţe, Prinţese şi Regine în istoria Românilor”, 

George Marcu, Editura Meronia, 2016, pag.114)

 ,, Urmează zile grele, de trudă şi amară suferinţă (...) Regina Maria însă, a înţeles că sublima taină a învierii noastre naţionale, cerea să fie răscumpărată prin jertfe de sânge şi dureri. Tot palatul regal era prefăcut în spital şi în fruntea infirmierelor se afla Doamna ţării cu fiicele sale (...)

( Revista Femeilor Române” , articol Sofia Meteş, apr. 1938)

 

 „În fiecare dimineață, Regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un grup de brancardieri voluntari se duce la gară pentru a-i primi pe răniți. Regina înfruntă moartea și ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește oboseala unei zile nu de opt ore ci a unei zile care se întinde până noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optsprezece ore de muncă, pe cât de respingătoare pe atât de periculoasă, în mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor. Când este vorba de Regina nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energia de a învinge. Sentiment necunoscut pentru o suverană a cărei îndrăzneală aduce a invulnerabilitate.:p. 360” (Contele Saint-Aulaire, Ministrul Franței la București)

 

 Problema femeilor din armată este privită în general că ele îndeplinesc aceleaşi responsabilităţi ca şi celelalte femei care au alt loc de muncă şi anume ,, îmbinarea muncii cu familia” În prima necesită energie, patriotism, în a doua sentimente, maternitate.I

,,In timpul războiului, femeile militar ajung acolo unde 100 de bărbati nu reuşesc”(Moriel Sibenstain)

 

De-a lungul istoriei femeile au luptat în toate conflictele armate. O dată cu Primul Război Mondial dacă bărbaţii au mers pe front, femeile s-au angajat în fabricile de armament. Ele nu aveau voie să lupte pe prima linie de front. Cu toate ca femeile au fost admise pentru prima dată la multe specialităti militare anterior interzise (printre acestea şi aceea de pilot pe elicopterele de atac)a continuat să fie interzisă angajarea femeilor în activităti combatante în trupele terestre (trupele speciale. În timpul operaţiunii “Furtuna in Desert”, şapte la sută din totalul fortelor armate americane erau implicate femei – Departamentul de Aparare din SUA a declarat că ,, nici o pozitie militară nu poate fi interzisă femeilor”. .Marina americană a decis să permită accesul femeilor in fortele de infanterie. În Marea Britanie, femeile puteau merge in misiuni in zonele de conflict, dar să lucreze acolo ca medici, informatori sau in serviciile de logistică ale bazelor militare.

Motivele pentru care femeile nu au fost primite în armată: traditia asocierii bărbatiilor cu războiul, si a femeilor cu pacea. S-a plecat cu ideea capacităţii fizice reduse a femeilor, probleme fiziologice si biologice care puteau influenţa femeia asupra randamentului si concentrării, lipsa cunostintelor de tactică. S-a mai luat în calcul că existenţa femeii într-un mediu predominant masculin creste riscul existentei unor relatii, fapt ce poate distrage atenţia privind munca sau lupta, dar şi posibilitatea ca aceasta să rămână însărcinată, nemaiputând fi activă pe teren. De asemenea, femeiaestecunoscută ca fiind mai empatică decât bărbatul, lucru care ar putea diminua capacitatea acesteia de a ucide inamicul.

(Helena Carreiras, GenderandtheMillitaryWomen in theArmedForces of Western Democracies, (London: Routledge, )2007), 97.

IN AVIAŢIE

Dintre româncele care au luat part e în cel de-Al Doilea Război Mondial, trebuie să le menţionăm pe membrele Escadrilei Albe- unitate de avioane sanitare pilotate de femei. Primele femei-pilot care au făcut parte din escadrilă au fost Mariana Drăgescu, Virginia Duţescu, Nadia Russo, Marina Ştirbey şi Irina Burnaia Smaranda Braescu… Felicia Ţigănescu, prima femeie pilot din România, decedată la 93 de ani, în 2003.

MARIANA DRĂGESCU, singura femeie din Europa de Est care a participat integral la cel de-al doilea război mondial şi supravieţuitoare a cunoscutei ,, Escadrile albe” , formaţie unică în lume ale cărei avioane purtau pe fuselaj Crucea roşie. ,,Această escadrilă era pilotată de femei.În 1941, escadrila a fost trimisă în zona frontului. Erau trei aviatoare: Nadia Russo, Virginia Duţescu, Virginea Tomas. Escadrila avea misiunea de a transporta răniţii.

,, Coboram spre zona de bătălie, orietându-mă după epave de tancuri, cadavre, cai morţi şi aterizam pe orice teren unde se găseau trupe româneşti; ,, Ne aduceau răniţii la avion. Pe aceştia îi aduceam pe un teren, unde erau îmbarcaţi în avioanele de transport greu, spre spitalele de campanie din zonă”

(Mariana Drăgescu, aviatoare, Edit. Semne Bucureşti

Smaranda Braescu (b.1897, Hănțești, Romania – d. 1948, Cluj, Romania)