O nouă apariție editorială la Editura Cartea Românească în cadrul colecției ,, Poeți Laureați ai Premiului Național de Poezie ,, Mihai Eminescu", cu sprijinul Primăriei Municipiului Botoșani și al Fundației Culturale ,, Hyperion- Caiete Botoșănene", Botoșani.
Ovidiu Genaru și-a tipărit recent a cincea antologie, pentru a marca jumătatea de secol (1967-2017) de când scrie versuri .
Ovidiu Bibire, pseudonimul Ovidiu Genaru (n. 10 noiembrie 1934, Bacău. Este poet și fost deputat român în legislatura 1992-1996, ales în județul Bacău pe listele PDSR. În cadrul activității sale parlamentare, Bibire a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Italia și Brazilia.
După terminarea liceului în Bacău, urmează Institutul de Cultură Fizică din București, din 1953 până în 1957. După absolvirea institutului, lucrează ca profesor de gimnastică la Școala Sportivă din Bacău, 1957-1966. A fost încadrat ca redactor la revista Ateneu1966-1974 , profesor la Institutul pedagogic, 1974-1980, muzeograf la Casa memorială George Bacovia din Bacău, 1980-1998.
Debutează într-o plachetă de versuri editată de Casa de Creatie locală în 1959, redebutează în revista „Luceafărul in 1964, iar editorial in 1966. În anul 1966, îi apare primul volumul de versuri Un șir de zile, în colecția „Luceafărul” a editurii Editura pentru Literatură. În anul 1990 este muzeograf la Casa Bacovia. După revoluție lucrează la Inspectoratul pentru cultură al județului Bacău, apoi devine deputat în Parlamentul României ,în legislatura 1992-1996. Se pensionează în 1996. Între anii 2000-2004 este ales din partea PSD consilier în Consiliul Municipal Bacău. La 70 de ani, în 2004, se retrage din viața publică. În același an primește distincția Ordinul ,, Meritul cultural”, în grad de comandor, este cetățean de onoare al Bacăului.
Debutează în revista Luceafărul, în 1964. În anul 1966, îi apare primul volumul de versuri Un șir de zile, în colecția „Luceafărul” a editurii Editura pentru Literatură.
publicaţii:
Un șir de zile,1966;Nuduri, 1967;Tara lui π, 1969;Week-end în oraș, 1969;Patimile după Bacovia, 1972; Bucolice, 1973;Elegii, 1974;Goana după fericire 1974;Fidelitate, 1977;Madona cu lacrimi, 1977;Iluzia cea mare, 1979; Cafeneaua subiectelor, 1980;Poeme rapide, 1983;Flori de câmp,1984;Am mai vorbit despre asta, Iași, 1986;Sperietoarea, 1992;Diverse cereri în căsătorie, 1994;Proces-verbal al unei crime, 1998;Orient, pardon!, 1999;La opt, gaura cheii și alte patimi, Junimea, 2018;
Premiat de Asociaţia Scriitorilor din Iaşi, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul “G, Bacovia” al revistei Ateneu, Premiul Turnirului de Poezie”, ediţia a VII-a, 2017, Premiul BALCANICA OPERA OMNIA la Festivalul Poeților din Balcani Brăila ediția a XI-a, Premiul USR pentru Poezie, 2020, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, ediţia 2020, în cadrul galei programate la Botoşani. Premiul Asociației Scriitorilor di Iași (Poeme rapide) 1983; Nominalizat la Premiul Național de Poezie ,, Mihai Eminescu", 2012, 2013, 2015, 2016, 2017 pentru Opera Omnia, Marele Premiu pentru Poezie al festivalului Internațional de Poezie ,, Grigore Vieru" Chișnău, 20155.Ovidiu Genaru – cincizeci de ani de poezie
,,Ovidiu Genaru și-a tipărit recent a cincea antologie, pentru a marca jumătatea de secol (1967-2017) de când scrie versuri (Poezii, la Editura Cartea Românească) – și scrie bine.(...) În antologia de față, Ovidiu Genaru mai reține totuși poezii din prima etapă a scrisului său, adică a celei de fantazare încă estetizantă (din volumul Nuduri, 1967), ce anunța totuși destule libertăți asociative deloc comune, deși spunea într-o pagină din Țara lui Pi (1969) că „marii bătrâni nu trebuie mâhniți” și mai erau prezente „ofrandele lirice”, „pelerinii”, „profetul peșterii” ori crinii ca „mari evaziuni”, și cu convingerea că „frumusețea e aceeași, nu-ngăduie nimicuri”… Peste abia trei ani, în deja amintitele Patimi după Bacovia, se simt alterări superficial salvate de „nobțelea mahalalei”, depozitele de obiecte până mai ieri vii se arată a fi „demodate”, „cuvântul e un vehicul hodorogit” și chiar „Dumnezeu mănâncă la cantina săracilor”… Sublinind contrastul cu nu prea îndepărtații crini, apar în peisaj gunoaiele menajere, „resturi la periferia orașelor de deșeuri” printre care „hămesit de foame scormonește cobaiul alb și înfricoșat al poeziei”…
,,De atunci încoace, poezia lui Ovidiu Genaru n-a suferit schimbări neașteptate: cărți precum Graffiti. Afișe. Insomnii (2014), Terapia cu îngeri (2016), apoi ciclul prezent în finalul antologiei, de Inedite. Rescrise. (2017), reluat, cu variante, în culegerea publicată în 2018 la Editura Junimea sub titlul La opt, gaura cheii și alte patimi, accentuează, doar, nota fantezist-manieristă a scrisului său, rafinamentul și subtilitatea formulărilor mereu ingenios-inventive, dar – lucru important – fără a se cantona în jocul strict formal, iubitor de artificii, al strămoșilor stilistici. Cum sugerează foarte bine titlul din 2014, discursul poetic e deopotrivă unul de schiță rapidă, executată cu dexteritate, doar aparent neglijent și în grabă, a stărilor de spirit (sub aceeași tutelă a improvizației fantezist-ironice), dar plasând la vedere, „afișând” confesiunea directă și traducând o subterană stare de neliniște, de „insomnie” a unei conștiințe frământate, acut critice, privind sceptic și melancolic lumea. (Ion Pop, Ovidiu Genaru cronică literară)
,, Iată o colecție absolut necesară! Care nu are decât un singur cusur: e, prin forța lucrurilor, incompletă. Sper ca acest premiu să aibă viață lungă. (Nicolae Manolescu)
FLORI DE CĂMP-1984
Liliac alb, norocos
N-am atins-o! Delicată, s-o strivești cu privirea/ Ca undelemnul ușoară/ D, s-a pierdut apoi în brațele negustorilor. Dar nu-mi pasă!/Păstrez amintirea-i suavă, de liliac alb, norocos,/Petală preacurată în beznă./ Știu că remușcările vor veni și nu iartă/Îmi place s-o văd acolo, pură și luminoasă/ În acest întuneric dens și barbar al memoriei.
POEME RAPIDE 1983
Tot mai tîrziu
Tot mai târziu vii la întâlnire amorul meu/ cu ochi umezi/ Ieri ocoleai până la mine/ doar două morminte/ Azi trei/ Mâine patru/
Ah în cale-ți stau născândele morminte/ Zidul mai târziu vii la întâlnire amorul meu cu ochii umezi/ în piața cu porumbei și firimituri de pâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu