Venetia este un oras relativ nou comparativ cu Roma,
Londra sau Paris, cu toate acestea, putine au ramas neatinse de trecerea
timpului. Laguna de pe coasta Adriatica a fost probabil locuita de pe
vremea lui Hristos, desi foarte putin, si se poate ca unele grupuri de
refugiati sa se fi stabilit pe insule dupa raidurile barbarilor din
secolul al V-lea d.Hr. (legenda spune ca fundatia orasului s-ar fi pus
pe 25 martie 421 d.Hr.).
Primul doge (conducator) a fost ales in anul 726, dar el conducea mai
degraba o confederatie de asezari libere decat un singur oras. Mai
târziu, invaziile francilor din secolul al VIII-lea i-au fortat pe unii
dintre locuitorii lagunei să plece spre Rivus Altus, sau bancurile
inalte, un grup de insulite mai aparate, care in timp vor deveni Rialto,
piatra de temelie a Venetiei de astazi.
Prin secolul al X-lea, orasul care se năstea a stabilit legături
comerciale cu estul si cu alte teritorii. Prosperitatea a crescut in
timpul Cruciadelor si pe măsura ce dibăcia maritimă a orasului se mărea.
Fermitatea guvernului a adus coeziune politică si socială si, prin
secolul al XIII-lea, orasul era stăpân, conform frazei deseori citate,
"peste un sfert si o jumătate de sfert" din vechiul Imperiu Roman.
Bazilica Sfântul Marcu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu