Expoziţia ,, Tapiseria sau Poveste ţesută" la Galeriile ,,Ştefan Luchian" Botoşani

Muzeul Judeţean Botoşani la Galeriile de Artă ,, Ştefan Luchian” a deschis expoziţia ,, Tapiseria sau Povestea ţesută” Expozitia cuprinde lucrări semnate de Maria Mihalache Blendea, Geta Brătescu, Georgeta Crăciun, Vasile Dobrian, Dimitire Grigorasi, Viorica Iacob, Mariana Ionescu, Cela Neamţu, Mimi Podeanu, Lucia Puşcaşu, Dan Teodor. De curând artista plastică Lucia Puşcaşu, preşedinta Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici (UAP), a primit  Premiul pentru Artă Decorativă la cea de-a treia ediţie a Expoziţiei colective de artă vizuală „Ritmuri atemporale”, care s-a desfăşurat în galeriile ieşene „Cupola” şi „N. Tonitza”. 

Despre istoria tapiseriei şi despre tehnica folosită în această migăloasă artă, doamna muzeograf Ana Florescu a invitat să  vorbească pe doamna muzeograf etnograf Steliana Băltuţă şi pe o maestră a tapiseriei contemporane, doamna Lucia Puşcaşu.

Pentru început doamna muzeograf etnograf, Steliana Băltuţă, de la Muzeul Judeţean Botoşani, în prezentarea făcută a amintit din istoricul referitor la vechimea războiului de ţesut vertical şi la materialele folosite lână, cânepă, încă din perioada î.e.n              
,,Informaţiile aflate din studiile de cercetare arheologică şi etnografică în studiul ,,Scoarţele moldoveneşti între popular şi artizanal", reconoscuta etnografă Georgeta Stoica precizează că ,, primele dovezi ale practicării ţesutului în România provin din săpăturile arheologice, unde s-au descoperit încă din neolitic, fusaiole, greutăţi pentru războiul vertical primitiv de ţesut, fibre sau amprente de ţesături pe vase de ceramică; citându-i pe (Eugen Comşa, Maria Comşa, Istoria comunităţii Boian, Bucureşti, Editura Academiei, 1974, pag 81-89) ,, Date despre descoperirea celei mai vechi ţesături de pe teritoriul României, din perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului -(2750-2150 î.e.n) pot fi găsite în studii şi cercetări de istoria civilizaţiei din România, Sibiu, Editura Muzeului Tehnicii Populare, ,, Astra” 1981, p. 125".

     ,, În Europa şi în lumea slavă, specialiştii consideră că războiul de ţesut orizontal a apărut în jurul anului 1000”. Fragmentele de ţesături descoperite sunt de regulă realizate din cânepă, dar nu lipsesc nici cele de lână şi chiar gheme cu fire de mătase.

       Ţinând seama de faptul că oile au fost domestice în jurul mileniului al şaptelea î.Hr. (Florica Zaharia, în Textile tradiţionale din Transilvania, tehnologie şi estetică, Suceava, Complexul Muzeal ,, Bucovina”, 2008, p.23(.....) putem să înţelegem de ce creşterea oilor şi lână au un rol atât de important în practicarea timpurie a ţesutului cu acest material”

În meditaţia din timpul creaţiei în arta tapiseriei aflată în albumul LUCIEI PUŞCAŞU, artista precizează: Î

,,Pentru un creator de frumos, nu cred că există ceva mai plăcut decât să zămislească opere de artă. Artiştii se eliberează prin actul creaţiei de lumea cotidiană.Formele şi simbolurile exterioare îi stimulează, dar artiştii le aleg pe cele care se apropie cel mai mult de structura lor interioară. Artistul dăruieşte din adăncul sufletului să, pentru bucuria celo care apreciază frumosul, în funcţie de talentul şi de vocaţia nativă pe care o are faţă de artă. Pentru a crea, ,, talentul nu este de ajuns”. Este nevoie de ,, cunoaştere”, de parcurgerea multor trepte, până artistul ajunge la desăvârşire. Atunci el transmite emoţii, trăiri şi sentimente celor care receptează opera. Receptorii primesc atât frumuseţe fizică, cât şi spirituală, frumosul care se vede şi cel care nu se vede, dar se simte. Opera de artă ne bucură, ne face fericiţi, ne alungă durerea şi tristeţea, ne face mai buni ne ,, luminează”. Prin lumină, omul se deşteaptă. Contemplând opera de artă, aceasta intuieşte sensurile, este stăpânit de ea ca de un mister, simte plăcerea, învaţă a recunoaşte ceea ce este artistic şi valoros, pentru că, aşa cum spunea Andrei Pleşu, ,, o veritabilă operă de artă este aceea care nu seamănă cu ceva, ci aceea care înseamnă ceva” .(  a citat Steliana Baltuţă)

Din analiza artistică a recunoscutului critic Valentin Ciucă făcută tapiseriilor Luciei Puşcaşu, în ,,Trepte ale desăvârşirii" ,aflate în albumul artistei precizează referindu-se la una dintre lucrări ,, Templul albastru", spune:

Tapiseria ,,Templul albastru " Lucia Puşcaşu

 ,, Din acelaşi ciclu face parte şi ,,Templul albastru" o viziune asupra unui prezumtiv altar al cerului unde se află depozitate tainele lumii. Compoziţia mizează pe ecranele laterale ce se deschid ca nişte veritabile porţi împătăteşti din bisericile creştine şi dezvăluie metaforic Taina.  



Cromatica se bazează pe culorile deschise şi calde ale planurilor laterale şi avansează grav, în sfera misterului. Şi aici avem a face cu un subtil proces de parcurgeri a unui traseu filozofic şi estetic prin relatia dintre aparenţă şi esenţă. Lucia Puşcaşu, cu subtilitate şi vervă imaginativă, organizează astfel suprafaţa încît să poată facă vizibil invizibilul şi să declanşeze în imaginaţia privitorului, un mod de a privi orientat către multiple registre de lectură conotativ-artistică".(  a citat Steliana Baltuţă) 

Tapiseria ,, Culesul fructelor" Dimitrie Grigoraşi
lucrare din patrimoniul Secţiei de Artă Botoşani

Cartelă de culori folosite la tapiserie

Tapiserie ,, Compoziţie XIII" Viorica Iacob
lucrare din patrimoniul Secţiei de Artă Botoşani 

Tapiseria ,, Motive Populare" Maria
Mihalache Blendea lucrare din
patrimoniul Secţiei de Artă Botoşani 

Tapiserie ,, Mihai Viteazul"
Mariana Ionescu lucrare
din patrimoniul Secţiei de Artă Botoşani 

Tapiseria ,, Mihai Eminescu"
Cela Neamţu lucrare din
patrimoniul Secţiei de Artă Botoşani

 Doamna muzeograf Ana Florescu la deschiderea vernisajului expoziţiei cu tema ,,Tapiseria sau povestea ţesută”, de la Galeriile de Artă  Botoşani, ne-a spus o poveste metaforic spus despre arta ţeserii tapiseriilor.

,,Stimaţi invitaţi, iubitori ai frumosului artistic şi prieteni ai galeriei botoşănene, avem astăzi ocazia ca, după ce ne-am putut bucura din plin din expoziţia pictorului Ilie Boca - cu o poveste a vieţii, a existenţei, plină de mister şi subînţelesuri, să fim în faţa unui eveniment cultural mai aparte, să vedem poveste a vieţii ţesută, cu talent şi migală, de maeştri ai tapiseriei româneşti. Expoziţia de astăzi am intitulat-o, în acest sens, ,,Tapiseria sau povestea ţesută”, o -poveste a tuturor, cu amintiri şi nostalgii, cu umbre şi culori, cu meşteşug şi artă. Din cele şaptesprezece tapiserii expuse, treisprezece aparţin patrimoniului Muzeului Judeţean Botoşani şi au fost create în deceniile şapte şi opt ale secolului XX, de autori consacraţi în domeniul tapiseriei, ce au expus în ţară şi în străinătate. Lucrările au fost realizate în tehnica haute-lisse, folosindu-se ca şi materiale lână, cânepă şi bumbac. Dintre acestea, lucrarea intitulată ,,Ferestre către Luceafăr”, a fost realizată de doamna Cela Neamţu în anul centenarului morţii lui Mihai Eminescu, respectiv 1989 şi îmbină tehnica haute-lisse cu broderia. Patru dintre lucrări aparţin artistei plastice sucevene Lucia Puşcaşu şi sunt realizate în aceeaşi tehnică haute-lisse, dumneaei expunând şi 2 lucrări de grafică, precum şi proiecte de tapiserie şi două cartele de culori, cu lână folosită ca băteală (bătătură) pentru realizarea tapiseriilor ,,Templul albastru” (prezentă în această expoziţie) şi ,,Templul rodului”. De-a lungul timpului, tehnica tapiseriei s-a transformat puţin. Tapiseria este realizataă din încrucişarea manuală a firelor de urzeală (din bumbac sau lână) cu cele de bătătură (lână naturală şi vopsită), acestea din urmă fiind de diferite culori şi nuanţe şi acoperind în întregime firele de urzeală care servesc drept suport", a încheiat povestea ţeserii tapiseriilor doamna Ana Florescu

Arta teserii covoarelor- Interviu realizat cu doamna ROZICA MICLESCU din Vălenii de Munte judetul Prahova

      
În cadrul Festivalului „Cântecului, jocului, portului şi meşteşugurilor populare”, featival organizat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, a participat meştera Miclescu Rozica din Vălenii de Munte judeţul Prahova.

      Doamna Rozica Miclescu este managerul societăţii cu capital privat S.C. Carpet Rosart S.R.L., unde produc aici, in cadrul atelierului , ţesătoare harnice, talentate înzestrate cu multă răbdare, pentru că ele au înţeles că meseria lor este frumoasă când ne gândim la decorarea caselor. Ele ţes covoare manuale de orice tip, ţesute şi înnodate, tapiserie clasică şi modernă, stofă foarte fină, ţesută manual, pentru capitonat mobilier. Desenele sunt executate de doamna Rozica Miclescu. 

in imagine doamna Rozica Miclescu
foto Viorica Hrustovici

     La standul de covoare şi tapiserii au fost expuse multe modele de artă decorativă cu motive florale, pe care nu poţi să treci indiferent pe lângă acesta fără să-ţi exprimi bucuria că poţi vedea în realitate cum arată un covor sau o tapiserie lucrată în alelierul doamnei Rozica Miclescu. 

      Pentru aceasta am solicitat un interviu meşterei Rozica Miclescu pe Blogul

 http://1-cultural.blogspot.ro/

      H.V. ● De unde aţi învăţat acest meşteşug? 

      Doamna Rozica Miclescu ● ,,Am început să învăţ acest meşteşug din copilărie.       . Dragostea pentru ţesut şi arta populară în general, mi-au insuflat-o în copilărie bunica, mama şi surorile mamei care ţeseau şi brodau. Mai târziu la Liceul din oraşul Urlaţi, judeţul Prahova, unde la orele de practică, în program era o dată pe săptămână, participam la ţesutul covoarelor. 

     După terminarea liceului am continuat cursurile Şcolii de Artă din Ploieşti, secţia,, Pictură şi tapiserie”. 

     În 1982, m-am angajat ca desenator creator la un Atelier de Covoare din Vălenii de Munte şi am lucrat 10 ani, timp în care am îndrăgit această meserie şi mi-am propus să creez cât mai multe modele decorative. 

    Aşa că încet-încet, mi-am dat seama că acesta era drumul meu : să ţes covoare, să păstrez tradiţia. Este o muncă frumoasă şi complexă, trebuie să o iubeşti ca să obţii artă.    În Vălenii de Munte m-am căsătorit. În anul 1992, a venit acel moment când am avut posibilitatea să am propriul meu Atelier şi am putut pune în practică toate cunoştinţele mele dobândite, obţinând reultatele care mi-am propus. Aici la Vălenii de Munte, am avut noroc să cunosc femei harnice şi talentate care cunoşteau în mare măsură artă ţeserii covoarelor. 

      Aceasta pentru că la Vălenii de Munte există tradiţia din timpul marelui istoric Nicolae Iorga care s-a stabilit in 1907. Aici am aflat de la doamna Zoe Niţulescu, care mi-a povestit cum că, marele istoric Nicolae Iorga, mergea prin oraş cu căleaşca şi a cunoscut multe gospodine care se îndeletniceau cu ţesutul şi brodatul. 

Tapiserie

     În privinţa croşetării ştim că în perioada când a stat Nicolae Iorga la Botoşani în casa în care a copilărit, care în prezent, este Casa Memorială ,, Nicolae Iorga” Botoşani, mama sa croşeta cu igliţa multe mileuri şi perdele în modele de iepure de casă. În afara de aceasta mai broda. De aici admiraţia istoricului pentru lucru de mână. Pentru aceasta, Nicolae Iorga, a vrut să fie de folos localnicilor şi-a propus să înfiinţeze o şcoală. Astfel, în august 1922, savantul a inaugurat aici, în prezenţa reginei Maria, Şcoala de Misionare Naţionale şi Morale care purta numele majestăţii sale. În această instituţie, care funcţiona într-o clădire aflată la câţiva metri de casa familiei Iorga, tinerele erau pregătite pentru cariera de învăţătoare. 

Tapiserie

Acum, în fostul sediu al şcolii de misionare se află Muzeul de Artă Religioasă "Nicolae Iorga": icoane pe lemn din secolele al XVII-lea - al XIX-lea, sfeşnice şi veşminte preoţeşti, potire din argint şi vechi cărţi bisericeşti. Muzeul de artă religioasă a fost organizat la Vălenii de Munte tot de Iorga, în 1923, dar se afla în incinta parohiei "Nica Filip" din apropiere, fiind îngrijit de elevele şcolii de misionare. Aceste misionare urmau la rândul lor să transmită în şcoli despre arta meşteşugărească ca olăritul, ţesutul, broderia. Mai târziu la Vălenii de Munte s-a înfiinţat Şcoala de Artă şi Meserii, unde au fost numite trei profesoare de specialitate pentru ţesut covoare era doamna Zoe Niţulescu,  la ceramica - Maria Chelsoi şi la 
                  broderie - Elena Dima, care s-au implicat în formarea multor generaţii de femei care să ducă mai departe arta ţeserii covoarelor".

      H. V.● De când executaţi aceste piese cu motive decorative florale, zoomorfe? 

R.M ● ,, Eu m-am implicat în dezvoltarea acestui meşteşug creând modele noi şi mai complexe. Materiile prime sunt alese cu grijă cum ar fi caşmir, lână, bumbac, mătase naturală. Pentru realizarea aceasta am folosit culori naturale rezultate prin vopsirea cu coloranţi vegetali. Pentru nuanţatori folosesc borşul, zeama de varză, sau piatra vânătă. M am implicat în această meserie cu pasiune, răbdare multă muncă , aducând acest meşteşug la nivelul de artă decorativă, şi am creat adevărate tapiserii.

           H. V. ● Ce vă solicită clienţi dintre acestea pe care le produceţi?

          R.M. ● ,,Din fericire, oamenii au înţeles că o casă cât de mare şi frumoasă nu este împlinită fără covoare şi tapiserii. Acestea vin să înnobileze interiorul să-l personalizeze, să-i de-a căldură şi viaţă. De fapt, arhitecţii şi design recomandă decorarea  casei cu covoare şi ţesături, chiar şi coverturi ţesute”.

        H. V. ● Ce vă propuneţi în viitor?

        R.M. ●,, Eu am cumpărat casa doamnei Zoe Niţulescu, fosta profesoara deţesături la Şc   oala de Arte şi Meserii ,, Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte şi intenţionez până la sfârşitul anului 2012, să deschid un muzeu, unde pot fi văzute ţesături vechi ale fostei proprietare Zoe Niţulescu, precum şi o colecţie de covoare ale mele.

Cea mai mare bucurie a mea este că această casă muzeală va fi aranjată în sti românesc şi va rămâne aşa multă vreme.

       H.V.● Aveti diplome de participare la Târguri naţionale şi internaţionale, vă rog să amintiţi câteva.

.● ,,Am participat cu expoziţii la Bucureşti, Palatul Parlamentului, Casa ONU, Şcoala Americană, Muzeul Naţional al Satului ,, Dimitrie Gusti”, am participat în Belgia Galeriile Toison D’or Brussel în 1992,, Elveţia – Geneva 2002, Franţa –Aix en Provence- 1999, Germania –Berlin, Frankfurt, München- 2006, Institutul IRECSON, Paris- Champs-Elysėes, Iordania –Amman 2009, Italia-Torino, Veneţia,  Letonia-Riga 1998”.

Vă mulţumesc mult pentru că ne-aţi oferit aceste informaţii despre activitatea , pasiunea dvs pentru a aduce prin munca dvs. O bucurie, o pată de culoare şi fericire în casele oamenilor.

FOTOGRAFII DIN ATELIERUL DE ŢESUT COVOARE ŞI TAPISERII

DIN ISTORIA TAPISERIILOR

Tapiserie cu monograma
 "SA", a regelui Sigismund al II-lea Augustus a Poloniei ,
 . 
Tapiserii Jagiellone de la Wawel 

Tapiseria este o formă de artă textilă. O lucrare de tapiserie constă dintr-un obiect țesut în mod tradițional pe un război vertical, haute-lisse și mai rar pe unul orizontal, basse-lisse). Țesătura ei e formată din fire numite bătaie și urzeală. Urzeala e paralelă cu verticala țesăturii (la țeserea pe războiul de țesut vertical) si formeaza elementul purtator al țesăturii, iar bătaia e transversală, fiind introdusă la țesere între firele de urzeală. Deobicei tapiseria e o piesă de artă textilă care servește amenajării decorative a unui spațiu interior, ea fiind totdeauna atârnată pe un perete sau suprafață verticală, cu excepția pieselor de artă modernă, care pot fi și sculpturale (tridimensionale). Tapiseria traditională înfățișează subiecte cu caracter decorativ, de exemplu pe teme istorice sau alegorice. Tapiseria modernă poate fi figurativă sau abstractă, bidimensională sau tridimensională. Tapiseria este adesea considerată o artă de sine stătătoare.

^{A;a numitele Tapiseriile  Jagiellone reprezinta o colectie de tapiserii adunate Jagielloni pentru a decora peretii castelului regal Wawel}

^{Primele tapiserii au fost aduse de regina Bona Sforza ca dar de nunta. In perioada 1526-1533, Sigismund I  cel Batrân a comandat 108 ţesături la Antwerp si Bruges. Dar majoritatea tapiseriilor au fost comandate de Regele Sigismund II Augustus la Bruxel la atelierele Willem and Jan de Kempeneer, Jan van Tieghem si Nicolas Leyniers in perioada 1550-1565}

^{Au fost realizate din fire de lână, mătase si aur, ţesute orizontal , cu densitatea 8-10 fire pe centimetru.}

 ^{Formeaza 3 serii tematice:1. biblice-scene din rai, perioada lui Noe si Turnul Babel: 2.peisaje 3.scene grotesti cu stemele Poloniei si Lituaniei. Serveau pentru impodobirea interioarelor castelului Wawel ca si a altor resedinte regale.}

^{In colectia initiala intrau 84 tapiserii alb-negru cu stema regală  si literele SA, 8 tapiserii obtinute de Sigismund cel Batrân de la Imparatul Maximilian I.}

^{Primele Tapiserii au fost prezentate public la nunta regelui Sigismund August cu Caterina de Austria. Până azi se păstrează 136 dintre care sunt expuse 30.}

^{După moartea ultimului Jagielon, tapiseriile au fost primite prin testament, pe durata vietii de cele 3 surori ale regelui.  Dupa moartea lor aveau să devină proprietatea Tezaurului Regal, si să fie in grija Seimului.}

^{Ultima dată au fost expuse în timpul încoronării regelui Stanislav August in 1764.}

^{Dupa reamenajarea interioarelor castelului, regele a comandat in Franta noi tesaturi, iar cele vechi, păstrate in număr de 156, au fost depuse la trezorerie.}

^{In 1795 împreună cu alte bunuri, la cererea Împărătesei Ecaterina II au fost transportate in Rusia.}

^{Dupa câştigarea Independentei şi victoria în războiul cu Uniunea Sovietică, Guvernul Polonez a recuperat 136 de ţesături, în diferite stări de conservare, între anii 1922-1924.}

^{O parte se afla încă în Rusia, expuse în diferite muzee,  fără a fi specificată originea, sovieticii considerând că sunt echivalentul datoriei poloneze. In 1939, aceste tapiserii au fost transportate prin România, Franta, Anglia în Canada, de unde s-au intors la Wawel în anii 1960 ai secolului XX.  Astăzi împodobesc sălile reprezentative şi apartamentele private.}   

Bliss paradis , atelier de Jan de Kempeneer, CA. 1550.

O vidra cu un peşte în gură , 

atelier de Jan van Tieghem, CA. 1555.

Dorinta omului de a-si imbunatati in permanenta locuinta si mediul inconjurator este la fel de veche ca specia umana, manifestandu-se de-a lungul istoriei intr-o asemenea masura incat se poate vorbi de un istoric al designului. 
In afara semnificatiei religioase, desenele de pe peretii pesterilor sugereaza astazi ca oamenii din comuna primitiva aveau un anumit gust pentru imbunatatirea si infrumusetarea locului in care locuiau. Peretii cenusii de stanca pareau prea goi si prea sumbri, asa ca dintr-o sensibilitate care practic nu avea nici un scop practic, omul primitiv simtea nevoia de a aduce o forma primara de arta in viata sa. Marturiile istorice despre civilizatiile din Mesopotamia si Palestina demonstreaza ca aceste schimbari erau intr-un trend ascendent, fiind deja utilizate elemente de baza in dezvoltarea si organizarea locuintelor. Un exemplu deosebit il reprezinta si astazi arhitectura egipteana, in special datorita atentiei acordate decoratiunilor interioare. Nici vechea China nu a fost o exceptie, ultimele descoperiri arheologice de artefacte, unelte si mobilier demonstrand ca in viata de zi cu zi frumusetea locuintei era un scop in sine, care demonstra statutul social si material al proprietarului. Inca de la inceputurile civilizatiei occidentale, anuntat de realizarile Greciei, preocuparea pentru decorarea si amenajarea spatiului interior a inceput sa devina o disciplina specifica, chiar daca la inceput cel putin accesibila doar celor foarte bogati. 
Romanii, care au asimilat si imitat pentru a dezvolta multe din elementele culturii elene, au fost cu adevarat fascinati de posibilitatile aproape nelimitate de a controla si imbunatati mediul in care se traia, de la arhitectura oraselor la decorarea camerelor. Stilul clasic a avut o influenta covarsitoare asupra gustului si ideilor occidentale de-a lungul istoriei. Culturile orientale - in special cele din India, China sau Japonia - au influentat puternic designul occidental, dar in mai mica masura.  
Temele abordate au reprezentat:
  Scene biblice - Povestea lui Noe şi Povestea de Turnul Babel, povestea lui Moise , Povestea lui Absalom Povestea Nabucodonosor şi Povestea lui Saul (împrăştiate), 
  Scene mitologice-scena din războiuk troian, cum sunt Povestea lui Romulus şi Remus, Povestea Scipio, Povestea lui Hanibal, Povestea lui Iulius Cezar şi altele. 
  peisaj scene şi animale realizate în jurul anului 1560, desenul acestei tapiserii realizat de către un artist necunoscut din cercul de Pieter Coecke van Aelst ,
  groteşti scene cu straturi de arme ale Poloniei şi Lituaniei şi iniţialele regale, realizat în jurul anului 1560, design de către un artist necunoscut din cercul de pictori şi Cornelis Floris Cornelis Bos,   Peretii Castelului Wawel sunt tapetati cu piele prelucrate cu motive florale si geometrice cusute cu fir de aur si argint. Deasupra sunt covoarele gigantice ca măsura si impresionabile prin tematică abordată.

                                                                TAPISERII LA VATICAN

Lucrarea Miracolul pescuitului de pesti se referă la o excursie de pescuit a Apostilor lui Hristos.

Simeon, Petru, Andrei, sunt la pescuit la Marea Galileii. Hristos apare şi-i spune lui Petru să arunce plasele în apă adâncă. Rezultatul este că pescarii se aleg cu peşte care umple barca.

Papa Leo X în anul 1515 a făcut comandă a unor tapiserii destinate pereţilor interiori ale Capelei Sixtine, pentru a fi puse cu ocazii speciale pe care le descriu evenimentele din viaţa Sf. Petru şi viaţa Sfântului Paul, subiecte populare in epoca Renasterii. În realizarea acestor tapiserii Raphael în atelierul său a pictat desene animate de la Roma, iar tapiseriile au fost ţesute in Bruges, un centru de excelenţă pentru producţia de tapiserie în întreaga Europă.

Michelangelo a terminat de pictat plafonul Capelei Sixtine în anul 1512, fiind apreciat universal pentru capodopera de artă realizată. Rafael s-a ocupat de decorarea camerei Stanze din Vatican. Intre cei doi se instalase o rivalitate într-atât că se întrecea unul pe altul. Astfel Michelangelo a folosit anumite culori intense, de anumită strălucire în lucrarea sa, ceea ce nu a fost posibil să se obţină în realizarea unei tapiserii. În atelierul din Bruges Pieter van Aelst din Bruxelles, au fost realizate cele 10 tapiserii care au fost ţesute între anii 1516-1521, din care 7 lucrări au fost expuse în Capela Sixtină pentru prima dată în ziua Sfântului Ştefan pe data de 26 decembrie 1519. Rafael a văzut aceste tapiserii realizate după desenele sale, după care a murit în 1520 la vârsta de 37 ani. Cele zece subiecte alese de Rafael pentru aceste tapiserii au fost:

Miraculos pescaj de pesti.  Hristos taxa lui Petru. Vindecarea ologului. , uciderea cu pietre a lui Ştefan. ( Cartoon pierdut ) Convertirea lui Saul.  ( Cartoon pierdut ) Conversia de Proconsul. Jertfa de la Listra. Pavel în închisoare . ( Cartoon pierdut ), Pavel Predica la Atena.

DIN ISTORIA TESUTULUI

Cel mai vechi covor din lume, datând din secolul V î.Hr.,
descoperit în Pazîrîk, Siberia 

Din istoria ţesutului

Unii experti cred că tehnica tesutului covoarelor a fost dezvoltată de triburile nomade din Asia Centrală. Membrii acestora teseau mici covoare, cu motive geometrice inspirate de flori si animale. Pentru nomazi, covorul avea rol decorativ si utilitar, fiind pus pe pământ, acoperind pânza cortului, servind drept perdea sau şa. Din cauza stilului de viata nomad, meşteşugarii erau nevoiti să -si demonteze razboiul de tesut de nenumărate ori, de câte ori apărea o amenintare sau tribul pleca in cautarea unui teritoriu mai primitor. Dintre primele - si cele mai importante - centre ale tesutului covoarelor au aparut in Persia si Turcia. Mai multe manuscrise persane din perioada lui Chosroes I, rege al Persiei intre 531 - 579 descriu "Covorul de primavara al regelui Chosroes", realizat din lână pură, mătase, aur si argint, incrustat cu pietre pretioase.

Torsul firelor pregatirea urzelii

Vârtelnita în imagine  

Munca îndepărtează de noi trei mari rele: Plictiseala , viciul şi nevoia(Cugetări , VOLTAIRE ,,Discurs despre om”)

               Tu torci . Pe vatra veche ard,
                 Pocnind din vreme –n vreme,
          Trei vreascuri rupte dintr-un gard(.....)
                Cu tine doua fete stau
                         Şi torc cu tine.

             (Poezia,, Mama ‘’ ,G. Cosbuc)

Diversitatea uneltelor în unitatea industriei casnice textile.
Vârtelniţa şi fusul sunt două etape din cadrul industriei casnice textile, care duc la ţesături desăvârşite şi de o frumuseţe uimitoare din casa tradiţională.

                                                                 








Vârtelniţa portugheză este diferită de cea românească prin aripiile vârtelniţei montate lateral, faţă de a noastră, montate orizontal. La vârtelniţa românească sucala pentru depănarea firului este separată, în comparaţie cu cea portugheză care este inclusă în procesul depanării pe mosor .

Covorul este o țesătură groasă de lână (uneori combinată cu bumbac, cânepă, mătase) cu desene multicolore. Este destinat pentru îmbodobirea și termoizolarea încăperilor. Încă din antichitate erau renumite covoarele persane. În prezent, cele mai mari centre de confecționare a covoarelor se găsesc în Caucaz, Asia Mică și Asia Mijlocie. În Europa, există puncte de confecționare a covoarelor în țări ca Polonia, România, Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Franța, Germania.

Covoarele pot fi confecționate manual sau cu mașina. În condiții casnice covoarele sunt țesute pe un război vertical sau orizontal

Ţesutul, atestat încă î.e.n, a avut zei ocrotitori atât la japonezi, unde zeiţa Tanabata ocrotea arta ţesutului.

La egipteni  zeiţa Neith  era chiar creatoarea şi inventatoarea războiului de ţesut. Zeiţa Hedihatidin în mitologia egipteană este patroana fabricării pânzei albe pentru cultul morţilor. 

Zeiţa Mokosi- în mitologia slavă, este patroana care ocrotea lucrările femeieşti ale torsului şi a ţesutului. 

În mitologia greacă Arahne, reprezintă ţesătoarea ideală.