DIN ISTORIA TESUTULUI

Cel mai vechi covor din lume, datând din secolul V î.Hr.,
descoperit în Pazîrîk, Siberia 

Din istoria ţesutului

Unii experti cred că tehnica tesutului covoarelor a fost dezvoltată de triburile nomade din Asia Centrală. Membrii acestora teseau mici covoare, cu motive geometrice inspirate de flori si animale. Pentru nomazi, covorul avea rol decorativ si utilitar, fiind pus pe pământ, acoperind pânza cortului, servind drept perdea sau şa. Din cauza stilului de viata nomad, meşteşugarii erau nevoiti să -si demonteze razboiul de tesut de nenumărate ori, de câte ori apărea o amenintare sau tribul pleca in cautarea unui teritoriu mai primitor. Dintre primele - si cele mai importante - centre ale tesutului covoarelor au aparut in Persia si Turcia. Mai multe manuscrise persane din perioada lui Chosroes I, rege al Persiei intre 531 - 579 descriu "Covorul de primavara al regelui Chosroes", realizat din lână pură, mătase, aur si argint, incrustat cu pietre pretioase.

Torsul firelor pregatirea urzelii

Vârtelnita în imagine  

Munca îndepărtează de noi trei mari rele: Plictiseala , viciul şi nevoia(Cugetări , VOLTAIRE ,,Discurs despre om”)

               Tu torci . Pe vatra veche ard,
                 Pocnind din vreme –n vreme,
          Trei vreascuri rupte dintr-un gard(.....)
                Cu tine doua fete stau
                         Şi torc cu tine.

             (Poezia,, Mama ‘’ ,G. Cosbuc)

Diversitatea uneltelor în unitatea industriei casnice textile.
Vârtelniţa şi fusul sunt două etape din cadrul industriei casnice textile, care duc la ţesături desăvârşite şi de o frumuseţe uimitoare din casa tradiţională.

                                                                 








Vârtelniţa portugheză este diferită de cea românească prin aripiile vârtelniţei montate lateral, faţă de a noastră, montate orizontal. La vârtelniţa românească sucala pentru depănarea firului este separată, în comparaţie cu cea portugheză care este inclusă în procesul depanării pe mosor .

Covorul este o țesătură groasă de lână (uneori combinată cu bumbac, cânepă, mătase) cu desene multicolore. Este destinat pentru îmbodobirea și termoizolarea încăperilor. Încă din antichitate erau renumite covoarele persane. În prezent, cele mai mari centre de confecționare a covoarelor se găsesc în Caucaz, Asia Mică și Asia Mijlocie. În Europa, există puncte de confecționare a covoarelor în țări ca Polonia, România, Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Franța, Germania.

Covoarele pot fi confecționate manual sau cu mașina. În condiții casnice covoarele sunt țesute pe un război vertical sau orizontal

Ţesutul, atestat încă î.e.n, a avut zei ocrotitori atât la japonezi, unde zeiţa Tanabata ocrotea arta ţesutului.

La egipteni  zeiţa Neith  era chiar creatoarea şi inventatoarea războiului de ţesut. Zeiţa Hedihatidin în mitologia egipteană este patroana fabricării pânzei albe pentru cultul morţilor. 

Zeiţa Mokosi- în mitologia slavă, este patroana care ocrotea lucrările femeieşti ale torsului şi a ţesutului. 

În mitologia greacă Arahne, reprezintă ţesătoarea ideală.