9 AUGUST - ZIUA ÎN CARE, VORBA LUI NICOLAE IORGA,
"A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN".
Autor Petre Suciu
MIHAI VITEAZUL. NU TREBUIE SĂ UITĂM!
 |
| GRAFICĂ DE CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ. |
Descrierea uciderii mişeleşti şi soarta rămăşiţelor pământeşti ale
Bravului Mihai în cronici interne şi externe, în corespondenţe purtate
între personalităţi ale vremii precum şi în alte documente:
1)
„Mihai a fost ucis conform poruncii primite de la Împăratul Rudolf al
II-lea, iar eu am executat-o.” (1601 Giorgio Basta, într-o scrisoare
adresată Arhiducelui Mathia, viitorul împărat habsburg).
2) „A fost
trimisă o mare trupă de valoni în tabăra valahului Mihai, în urma unui
sfat de taină ţinut de Basta György şi căpitanii săi în noaptea de 8
august 1601, cum să-şi desfăşoare trupele pentru o confruntare cu
valahul
… Unul din căpitani cu numele Bori (Beaury) dacă a intrat în
cort împreună cu încă câţiva a pus mâna pe Mihai zicând: „Eşti prins!”,
Mihai i-a zis:” Ba!” şi cu aceasta pus-a mâna pe sabie s-o scoată. Un
valon ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a
căutat să scoată sabia, căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a
străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate
şi astfel prăbuşindu-se i-au tăiat capul cu propria sabie. Şi
jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort ţi vitele de
afară, i-au tăiat capul în cort şi a zăcut trei zile gol, la marginea
drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care
murise acolo tot atunci şi astfel a stat capul acolo mult timp.”
(„Istoria Transilvaniei” de István Szamosközi (1565 – 1612) – istoric
maghiar din Transilvania).
3) „O vreme mijlocitorul (Beaury) lui
Basta cercetează aici şi acolo şi, pe neaşteptate, trupa valonilor
înconjoară cortul lui Mihai, Beaury şi alţi câţiva subalterni ai săi au
intrat în cortul lui Mihai pe care l-au găsit liniştit şi stând întins.
Beaury, adresându-se acestuia, spune: „Eşti prizonier !”, la care acesta
răspunde: „Nicidecum !” şi spunând aceasta Mihai a încercat să scoată
sabia care era atârnată de propteaua cortului în timp ce era lovit de
Beaury cu halebarda şi capul îi este tăiat cu sabia proprie a lui Mihai,
iar unul dintre valoni l-a împuşcat la încheietura de la mâna stângă
despre care se ştia că obişnuia să o folosească şi cu care încerca chiar
atunci să-şi scoată sabia. Capul acestuia l-au pus pe coapsa propriului
cal alb mort … corpul lui Mihai a fost scos din cort, despuiat de haine
şi a zăcut timp de trei zile în apropierea drumului public …După aceea,
totuşi, corpul acestuia, ca să nu fie sfâşiat de căini, câţiva sârbi
l-au înmormântat din ordinul lui Basta, într-o groapă, pentru ca în cele
din urmă, cu trecerea timpului să fie dus la Alba-Iulia …” („Cronica
Transilvaniei” - Wolfgang Bethlen istoric maghiar, cancelar al
Transilvaniei (1639-1679).
4) „Basta a trimis două companii de
valoni şi două companii de soldaţi germani, împreună cu alţii călări, să
înconjure cortul lui Mihai şi să-l prindă viu. Care ordin, transmis de
Basta s-a executat cu supunere şi la sosirea lor au declarat voievodului
că este prizonierul majestăţii sale imperiale romane şi trebuie să se
predea de bunăvoie. Când însă voievodul a chemat în ajutor pe
locotenentul său şi a apucat o sabie atârnată în cort, punându-se în
poziţie de apărare şi după izbirea unui căpitan neamţ, căpitanul valon
s-a înfuriat împotriva lui şi l-a străpuns cu lancea, în timp ce
căpitanul neamţ i-a tăiat capul. Voievodul … a căzut pe loc iar corpul
său mort a zăcut o întreagă zi neînmormântat sub cort.” („Cronologia …”,
Hieronymus Ortelius (1543 – 1614) – istoric flamand).
5) „… valonul
(Beaury), fiind gata să înfăptuiască ceeace a promis, merge în tabăra
voievodului însoţit de circa 60 de oameni şi, găsindu-l în cortul său,
intrând la el îndrăzneţ, l-a somat să se predea ca prizonier al
împăratului: Mihai fiind pe cale să-şi întindă mâna spre iatagan,
căpitanul valon l-a lovit cu o halebardă în piept şi în aceeaşi clipă un
altul, cu spada, printr-o lovitură i-a tăiat capul de pe umeri. O
moarte nedemnă pentru un căpitan atât de valoros …” („Istoria generală a
Turciei”, Richard Knolles (1550 ? – 1610) – istoric englez).
6) ”În
afara cortului se aflau aproximativ 17 slujitori ai Domnului care,
dându-şi seama de ce se petrece, au sărit să-şi apere stăpânul. S-a
încins o luptă aprigă în care au pierit peste 30 de oameni ai lui Mihai.
Calul Voievodului, care aştepta gata înşeuat la intrarea în cort, a
fost împuşcat şi trupul lui Mihai a fost aşezat pe cadavrul calului şi
lăsat astfel în timpul zilei, până la căderea serii. Nişte ostaşi din
vechii slujitori ai lui Mihai l-au îngropat noaptea, pe ascuns, şi mulţi
l-au plâns cu prisosinţă.” (Gheorghe Palamede, grec contemporan cu
Mihai Viteazul).
7) „… Basta trimise asupra lui Mihai două steaguri
de valoni şi alte două de germani, cu ordin de a pune mână pe el. La
vederea lor, (Mihai) s-a înspăimântat, dar fără a-şi pierde curajul,
strigă după ajutor oamenilor săi şi apucă sabia în mână, dar deodată
sări asupra-i valonul Beaury, comandantul Turdei, împreună cu alţii,
şi-l tăie de moarte cu securea. Mihai era , pe atunci, în vârstă de 43
de ani, bărbat strălucit şi în norocire şi în nenorocire, după chiar
judecata inamicilor săi. Trupul lui dezbrăcat fu aruncat să zacă ruşinos
la malul râului, până seara, în chip înspăimântător.. Iar noaptea fu
înmormântat în acel loc, din ordinul lui Ioan Schneckenhaus, comandant
al trupelor sileziene.”(„Istorii”, Jacques Augustin de Thou (1553-1617) –
istoric francez)
8) „După uciderea lui Mihai s-a ţinut un consiliu
la care au participat ambele armate, imperială şi valahă… Aici s-a
hotărât trimiterea corpului lui Mihai în Ţara Românească, socotindu-se
că dacă nu l-ar fi trimis boierii valahi n-ar alege alt domn. … Capul a
fost îmbălsămat şi încredinţat comisului lui Mihai , care l-a cerut în
cea mai mare stăruinţă spre a-l duce în Valahia.” („Istoria
Transilvaniei” de Ciro Spontani – secretarul generalului Basta).
9)
”Basta … tot plănuia cum să-l prindă ori să-l suprime (pe Mihai); în
cele din urmă, alungând îndoiala din suflet, hotărî să pună mâna pe el
cu forţa. Aşadar, chemând doi conducători ai valonilor le înfăţişă, în
taină, ceeace voia să facă, iar aceia, mergând … în cortul acestuia, îl
iau pe neaşteptate în timp ce stătea de vorbă cu Ludovic Rákóczy,
comandantul pedeştrilor unguri; îi spun că au să-i comunice ceva în
numele lui Basta şi, în timp ce acela (Mihai) se străduia să asculte
vorbele unuia, este străpuns, fără veste, de celălalt cu ascuţişul unei
halebarde puternice prin pântece şi intestine şi se prăbuşeşte pe dată. …
Batjocurile aduse celui neînsufleţit au fost atât de crude încât capul
acestuia, desprins de trup, a fost expus toată ziua pe cadavrul unui cal
alb în faţa cortului celui ucis; totuşi, după aceea, fu înmormântat,
din încuviinţarea lui Basta, împreună cu trupul”. („Istoria Ungariei” ,
Nicolaus Istvánffy – comisar imperial al lui Rudolf al II-lea).
10)
„Trei zile şi trei nopţi corpul lui Mihai a rămas aşezat pe un cal al
său ucis în învălmăşeală, iar trupul a rămas neîngropat. Mulţi valahi se
strângeau acolo, priveau cu jale şi clătinându-şi capetele plângeau,
apoi adresau injurii generalului Basta. După trei zile şi trei nopţi,
nişte valahi de-ai lui Mihai l-au îngropat noaptea, pe ascuns şi tare
mult l-au plâns.” (1601 Stavrinos – vistiernicul lui Mihai).
11) „…
Basta alese două steaguri dintre cei mai aprigi valoni şi germani şi,
după ce-i îndemnă să uite de toată primejdia, având înaintea ochilor
numai binele majestăţii împărăteşti, îi trimise la cortul voievodului cu
însărcinarea să-l prindă. Soldaţii plecară fără întârziere. Iar
voievodul Mihai văzând mulţimea oştenilor lui Basta, înţelese îndată
ceeace îi spunea şi mintea: că asupra capului său se va dezlănţui
furtuna fatală, dacă nu-i va ieşi numaidecât în întâmpinare.
Înălţându-şi vocea, începu să strige către ai săi: „Valahi !Valahi !
Alergaţi iute ! Forţa, duşmanul, violenţa ne ameninţă !” În vreme ce
striga scoţându-şi sabia din teacă, se repezi asupra a doi dintre
centurionii germani, pentru a-i tăia în bucăţi pe oricare dintre ei.
Însă în acea clipă un valon, aruncându-se cu securea sa cu două tăişuri,
abătu lovitura lui Mihai şi-l lovi peste coaste dintr-o parte în alta
rănindu-l. Atunci care mai de care, valoni şi germani, fără deosebire,
îl copleşiră cu toată puterea lor, îl aruncară la pământ şi până nu-şi
dăduse încă suflarea din urmă îi desprinseră capul de trup şi-l duseră
lui Basta care, aflat în sfat împreună cu ceilalţi, aştepta în cel mai
mare neastâmpăr rezultatul negocierilor, iar trupul său a rămas în
pielea goală şi neîngropat o zi întreagă.” („Medulla Historica” de
Joannis Bisselius (!601 – 1677), istoric iezuit).
12) „Basta puse ca
unii germani şi valoni să-l împresoare în cort cu ordinul de a-l prinde
viu sau mort. Mihai descoperi intenţia rea a agresorilor, apucă sabia
şi răni un ofiţer, dar un altul îl străpunse cu lancea în burtă
răsturnându-l şi tăindu-i în acelaşi timp capul.” (Istoria monarhilor
otomani” de Giovanni Sagredo – ambasador al Rep. Veneţia, sec. XVII).
13) „Iar Mihai, socotind că asemenea cuvinte blânde nu ascund niciun
vicleşug, ascultă de Basta şi trimise oştenii la locul amintit (cetatea
Făgăraşului) iar el rămase în tabăra sa. Şi, într-o dimineaţă, văzând
Mihai din cortul său grăbind un pâlc de oşteni crăieşti, călări şi
pedeştri, socoti că erau trimişi, după făgăduiala lui Basta, pentru
strajă, neaşteptând nimic rău de la ei, că îşi puse toată încrederea în
Basta. Ieşi dar Mihai înaintea valonilor, întrebând de pricina venirii
lor şi ce vor ei, iar aceia răspunseră scoţându-şi spăngile şi paloşele,
de-l răniră, deoarece nu avea arme la sine şi-l tăiară”. („Încercare de
Istorie a Valahiei” de Johann Filstich (1684 – 1743) – rector al
Gimnaziului Johann Honterus din Braşov).
14) ”Între timp, Basta nu-l
putea îngădui pe Mihai drept concurent şi privea toate faptele sale cu
bănuială, nutrind speranţa că situaţia Transilvaniei va fi lăsată într-o
nesiguranţă veşnică. Cei doi au plecat, între timp, de la Cluj la Turda
şi au stabilit tabăra acolo, pentru a ţine dieta ţării. Pe când Mihai
se odihnea în cortul său, a fost omorât de câţiva centurioni trimişi de
Basta; capul său tăiat a fost pus pe cadavrul unui cal; corpul însă, a
zăcut neîngropat timp de două zile …” („Scurtă istorie a Transilvaniei”
de Johannes Tsetsi (1689 – 1769) – istoric maghiar).
15) ”Basta
trimise două companii de germani şi tot atâtea de valoni la el (Mihai),
să-l aducă cu forţa. Aceştia îl găsiră într-o conversaţie cu Ludovic
Rákóczy, comandantul infanteriei sale ungare. Şi în timp ce unul dintre
ofiţerii lor îi spuse ceva la ureche, cel de-al doilea sau căpitanul
valon îl străpunse şi îl lovi cu halebarda în burtă, încât s-a prăbuşit
aproape mort. Căpitanul german îi retează atunci capul, iar oamenii de
rând au jefuit o parte din tabăra valahă, târând un cal mort în faţa
cortului voievodului şi îi puseră capul pe gâtul calului pentru a-i
adresa cele mai rele sudălmi … În noaptea următoare asasinatului,
colonelul silezienilor, Ioan Schneckenhaus a îndrăznit să pună să fie
înmormântat cadavrul şi capul voievodului pe locul cortului său,
probabil, deoarece pe el l-au impresionat numeroasele acţiuni mari şi
înţelepte ale acestui erou abia de 43 de ani, prin moartea căruia
dispăreau speranţele de a smulge în mod durabil Valahia de sub jugul
turcesc, şi i-au inspirat respect, pe care a căutat să-l manifeste, pe
deplin, prin această înmormântare.” („Istorie universală…” de Ludewig
Albrecht Gebhardi (1735 – 1802) – istoric german).
16) ”…(Basta) se
înţelege cu Jacques Beaury, căpitanul valonilor şi cu un alt căpitan
german şi, la 19 august, la ivirea zorilor, se duc fiecare cu câte 300
de oameni în tabăra de la Turda, unde Mihai rămăsese aproape singur.
Atunci, în timp ce Basta puse să fie împresurate corturile, Beaury şi
căpitanul german pătrunseră cu câţiva soldaţi în cel în care se odihnea
voievodul, anunţându-l că îl arestează din ordinul împăratului. „Nu mă
veţi aresta în viaţă”, strigă el, împlântând sabia în pieptul
căpitanului german şi, în timp ce o scotea pentru a-l lovi şi pe Beaury,
acesta îi dădu de la distanţă o lovitură de halebardă în inimă. Căzu.
Soldaţii se aruncară asupra lui, îi smulseră sabia cu care-i tăiară
capul. Ca şi cum această crimă n-ar fi fost suficientă, adăugară şi
bătaia de joc. Aşezară nobilul său cap pe un schelet de cal şi fiecare
îşi tăie o curea din pielea lui, ca amintire a acestei infamii… Astfel
pieri, la 43 de ani, victimă a unui asasinat laş, acest om mare, care
n-are egal …”. („România”, de Jean A. Vaillant (1804 – 1886) – istoric
francez).
17) ”Basta, pentru a se debarasa de rivalul său nu se dădu
înapoi din faţa unei crime. Din ordinul lui, la 9 august 1601, Jacques
Beaury, căpitan al valonilor, însoţit de un căpitan german, de 300 de
valoni şi de tot atâţia germani şi de câţiva cavaleri, pătrunse în zori
în tabăra lui Mihai de la Turda. Voievodul nu avea lângă el decât câţiva
valahi. „În numele împăratului vă arestez”, îi strigă Beaury. „Nu mă
veţi prinde viu”, răspunse eroul şi înfipse spada în pieptul căpitanului
german. Nu avu timp să o retragă; izbit în inimă de o lovitură de
halebardă căzu scoţând un strigăt de durere şi furie. Asasinii îi tăiară
capul şi-l puseră pe un schelet de cal … Astfel pieri, la vârsta de 43
de ani, acest mare bărbat care va rămâne de-a pururi gloria poporului
Român.” (Provincii româneşti” de Jean Henry Abdolonyme Ubicini (1818 –
1884) – istoric italian).
18) ”… ofiţerul a intrat repede în cort şi
apropiindu-se de Domnul care se odihnea, i s-a adresat ca unui
prizonier al său. Mihai a strigat că nu i se va preda viu, dar înainte
de a pune stăpânire pe spada sa ca să se apere, celălalt i-a străpuns
corpul cu halebarda. Această faptă murdară … se spune că asasinii i-au
tăiat capul şi mâna cu propria spadă a lui Mihai …Astfel a căzut Mihai,
impetuos, curajos, diplomat, ambiţios, patriot …” (1882 „România –
trecut şi prezent”, de James Samuelson ).
19) ”Vă mai înştiinţăm cu
siguranţă cum că Mihai Vodă pieri ieri la Turda, în 9 ale lunii august
1601, ucis din ordin împărătesc. Înainte a fost împuşcat pe la spate,
apoi i-a fost tăiat capul, iar corpul său a fost expus pe câmp deasupra
unui cal mort. Basta nu a permis să fie înhumat” (Ieremia Movilă,
scrisoare adresată cancelarului Lituaniei, Leon Saphiena).
20)
„Nelegiuitul Basta l-a ucis cu viclenie şi pe neaşteptate pe săracul
voievod Mihai, fără nici un motiv. Numai din invidie profundă l-a ucis
pe acest Domn renumit, celebru, de care se temea însuşi sultanul”.
(„Cronică ungară”, Petthö Gergely (1565 – 1629) – cronicar maghiar).
21) ”Oamenii bătrâni, contemporani cu acele vremi, au afirmat că lui
Mihai Vodă i-au tăiat capul şi l-au dus la Basta, iar trupul său până a
treia zi a stat neîngropat la vederea tuturor.” (Miron Costin –
Letopiseţul Ţării Moldovei).
22) ”Atunci au fost legat Mihai Vodă cu
Turturea Paharnicul jurământ tare şi mare cum să se caute unul pe altul
până la moartea lor. Şi de se va prinde lui Mihai Vodă să pieie
într-altă ţară să nu-i lase oasele acolo ci să le ducă în Ţara
Românească şi să le îngroape. De aceea, dacă văzu Turturea Paharnicul că
tăiară pe Mihai Vodă mult s-au nevoit pentru jurământul luat ca să ducă
oasele lui Mihai Vodă. Ci n-au putut, ci au luat numai capul şi l-au
dus în Ţara Românească şi l-au îngropat la Mănăstirea Dealu de la
Târgovişte.” (Anonim, adăugire la „Istoriile domnilor Ţării Româneşti” a
lui Radu Popescu.)
23) ”… pentru multă şi bună şi credincioasă
slujbă cu care a slujit domnia lui multă vreme neîncetat, cu multă
trudă, încă şi în alte ţări străine până în Ţara Nemţească. Postelnicul
Turturea el a furat capul Lui Mihai Vodă şi l-a adus aici în Ţară, de
l-a slujit şi l-a îngropat cu multă cinste, ca pe un adevărat Domn” (7
decembrie 1612, Radu Mihnea, Domn al Ţării Româneşti).
.jpg)
Deschiderea oficială a Târgului Mesterilor Populari-Editia a-IX-a.
"Vă multumesc pentru prezenta
dumneavoastră aici si pentru faptul că asigurati continuitate acestei
manifestari.In altă ordine de idei,aveti privilegiul de a vă bucura de
statutul de mester popular,un statut onorabil,dumneavoastra promovati
mestesugurile despre care PETRU CARAMAN afirma că: ,,sunt o impletire a
pragmatismului cu arta".Tot aceeasi mare personalitate pomenea de
,,enciclopedismul tehnic al mestesugarului român,lucru rar si
unic".Aşadar, obiectele dumneavoastră au viată,sunt insufletite si nu pot
sta alături de cele realizate in serie."
