Manifestarea ştiinţifică şi culturală, în cinstea academicianului Alexandru Zub, renumitul istoric botoşănean sub egida "Istorie şi civism – Alexandru Zub-80", dedicate academicianului Alexandru Zub, cu ocazia împlinirii a 80 de ani.Botoşani-2014

Pe 12 octombrie, Alexandru Zub a împlinit vârsta de 80 de ani! 

    Direcţia Judeţeană pentru Cultură Botoşani, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, Consiliul Judeţean Botoşani, Primăria comunei Vârfu Câmpului, Asociaţia Primarilor din judeţul Botoşani, Societatea Culturală "Ecoul Siretului" Vârfu Câmpului, Asociaţia Culturală "Nicoară" Botoşani, Şcoala Gimnazială nr. 1 Vârfu Câmpului au organizat în zilele de 16 octombrie, ora 11.00, la Botoşani (Sala Eminescu a Hotelului Rapsodia), şi pe data de 17 octombrie, ora 10.30, la Vârfu Câmpului (Şcoala din satul Maghera), manifestări ştiinţifice şi culturale, în cinstea academicianului Alexandru Zub, renumitul istoric botoşănean sub egida "Istorie şi civism – Alexandru Zub-80", dedicate academicianului Alexandru Zub, cu ocazia împlinirii a 80 de ani. 

     Cu acest prilej au fost prezenţi la Botoşani şi Vârfu Câmpului personalităţi ale vieţii academice şi ştiinţifice, academicieni: Gheorghe Cliveţi (directorul Institutului de Istorie "A. D. Xenopol" din Iași), Dumitru Vitcu (cercetător ştiinţific Academia Română, Filiala Iaşi, Institutul "A.D.Xenopol" Iași, născut în Ibăneşti, judeţul Botoşani ), Cătălin Turliuc (cercetător ştiinţific), Stelian Dumistrăcel (cercetător ştiinţific, profesor universitar, lingvist, născut în Zvoriştea, judeţul Suceava, coleg de şcoală cu Alexandru Zub la Şcoala Normală Şendriceni) ,  Ion H. Ciubotaru (etonolog, istoric literar, publicist, născut în satul Arborea, judeţul Botoşani), Florin Cîntic istoric, directorul Arhivelor Naţionale Iași, fost student al lui Alexandru Zub.Tatăl lui Florin Cîntic a fost coleg cu Alexandru Zub la Şcoala Normală din Şendriceni), Grigore Ilisei (scriitor, publicist, om de radio şi televiziune), intelectuali, oficialităţi judeţene şi naţionale, scriitorii: Gellu Dorian, Lucia Olaru Nenati, Lucian Alecsa, Victor Teişanu, precum şi invitaţi din Republica Moldova, academician Nicolae Dabija.

       În debutul manifestării, academicianul Alexandru Zub a primit o diplomă de excelenţă din partea Ministerului Culturii. De asemenea, a fost lansate două cărţi, "Frumoasă înălţare de cuvinte" Academicianului Alexandru Zub", editată de Institutul de Istorie "A.D.Xenopol" Iaşi, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, coordonator Prof.univ.dr. Gheorghe Cliveţi, şi "Teme pentru acasă", de academician Nicolae Dabija.

     Alexandru Zub s-a născut pe 12 octombrie 1934, in localitatea Vârfu Câmpului, judetul Botosani. Este unul dintre cei mai mari istorici români, membru corespondent al Academiei Romane din 10 septembrie 1991 si membru titular din 2004. Deoarece a organizat in 1957 o manifestare studentească, considerată ilegală de către autorităti, cu ocazia implinirii a 500 de ani de la inscăunarea lui Stefan cel Mare, a fost condamnat la zece ani inchisoare politică (din care a executat sase).

     După absolvirea Scolii Normale (Pedagogice) din Sendriceni - Dorohoi, a urmat cursurile Facultatii de Istorie din Iasi.

     In 1973 a devenit doctor in stiinte istorice. Din 1957 a lucrat in cercetare, initial in colectivul de istorie medievală, apoi in cel de istorie modernă la Institutul de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol din Iasi; din 1990 este director al Institutului de Istorie A. D. Xenopol din Iasi.

     Membru al Asociatiei Istoricilor Europeni, al Asociatiei Istoricilor Americani, al Societatii Internationale pentru studiul Timpului, al Comisiei Internationale de Istoriografie; cavaler al Ordinului Artelor si Literelor, conferit de guvernul francez. Din 2006, este seful sectiei istorice a Academiei Romane, succedându-i lui Dan Berindei.

      In 2005, Alexandru Zub a primit Titlul de Cetatean de Onoare al Municipiului Botosani.
 Activitatea academicianului a fost evocată în cuvinte alese, pline de profunzime şi respect faţă de ilustrul cărturar citate din ,, Frumoasa înălţare de cuvinte" de :

Veşnic tânăr într-o istorie tridimensională -Romulus Rusan 

,,În accepţiunea tradiţională a cuvântului, profesiunea de istoric este una adâncită în mitologie. Herodot sau Plutarh, Tacit sau Tucidide sunt persoane venind dintr-un Olimp ceţos, populat de făpturi mirabile, sprijinind ,, cerul pe umăr”, cum scria Eminescu despre cărturarul său.
     Alexandru Zub, mereu tânărul sărbătorit de azi, care împlineşte totuşi o neverosimilă vârstă, este făcut dintr-o altă plămadă, are o forma mentis care îl împinge necontenit dinspre vecii spre o limpede actualitate. Trecutul, în viziunea sa, nu este niciodată încheiat,, timp mort”, el este dimpotrivă o sursă de învăţătură pe care o înterpretează holografic, ca un mod de înţelegere a viitorului cel mai probabil”(....) 

Alexandru Zub- Eugen Simion 

,, Am încercat în câteva rânduri să-i fac un portret, cât de cât verosimil, lui Alexandru Zub, un mare istoric şi, după convingerea mea, un om special, discret şi eficient în profesiunea lui, admirator al lui Kogălniceanu şi Xenopol, în fine, un moldovean care se trage, am impresia, din clasa morală şi spirituală a meditativului Miron Costin şi mai puţin din aceea a lui Ion Neculce, cel ce a adus râsu-plânsu în literatura română. Modelul lui mai apropiat, în discursul istoric şi în filosofia de existenţă, pare a fi Pârvan, un filosof al istoriei pe care l-au iubit şi, într-o oarecare măsură, l-au urmat Eliade şi o bună parte din tinerii intelectuali di anii 30.” (....) 

Istoric şi subiect al istoriei -Ana Blandiana 

,,Singurul fel în care pot să scriu despre Alexandru Zub este făcând abstracţie de circumstanţe. Nu pentru un anumit prilej festiv şi aniversar, şi nu caligrafiind un omagiu protocolar. Scriu pur şi simplu pentru că simţeam demult nevoia s-o fac şi pentru că îmi face bine să dau expresie intimidării care- în pofida nenumăratelor fire şi colaborări care ne-au legat în ultimele două decenii- mă cuprinde în preajma sa. O intimidare în care se regăsesc stima pentru cărturar, preţuirea pentru istoric, respectul pentru autor, emoţia în faţa fostului deţinut politic, admiraţia în faţa spiritului echilibrat de o nedezminţită demnitate şi de o nobilă lipsă de ostentaţie. De fapt ceea ce frapează în persoana- atât de subţire şi de fragilă încât duce gândul mai degrabă la adolescenţă decât la senectute-a academicianului Alexandru Zub este nu numai faptul că nu pare să aparţină unei vârste, ci mai ales faptul că nu pare să aparţină în mod clar unei epoci, în orice caz nu epocii noastre. Cu rezerva şi discreţia lui atât de neobişnuite azi, el pare ajuns printre noi din acea lume de la începutul secolului trecut, şi chiar sfârşitul secolului XIX, în care trebuia construit totul şi adevăraţii intelectuali erau nu numai autorii operelor lor, ci apostolii poporului de ţărani pe care-l reprezentau”

Dănuţ Huţu, directorul 

Direcţiei Judeţene pentru Cultură Botoşani: 

"Instituţiile culturale şi autorităţile judeţului Botoşani au considerat oportun şi necesar organizarea unor activităţi ştiinţifice care să fie dedicate academicianului Alexandru Zub, cu prilejul aniversării celor 80 de ani de viaţă şi de prodigioasă activitate ştiinţifică. Este o iniţiativă normală, de respect imprescriptibil, destinat a pune în valoare prestigiul pe plan naţional şi internaţional al savantului şi dorinţa reprezentanţilor instituţiilor locale de a-şi exprima consideraţia lor pentru o operă ştiinţifică de excepţie şi un comportament exemplar. Nu doar istoric şi istoriograf, în aceeaşi măsură şi creator de şcoală, a reuşit să contribuie la formarea unor discipoli care au căutat aceleaşi valori intelectuale şi rigori ştiinţifice şi morale".

Gelu Țigănucă, subprefectul judeţului Botoşani:  

"Este unul dintre momentele pe care noi, botoșănenii, indiferent din ce domeniu profesional facem parte, îl trăim cu bucurie și cu mândrie. O mândrie că unul dintre noi a ajuns atât de departe, că este o valoare, recunoscută la nivel național și internațional. Domnule academician, vă urez să fiți sănătos, să ne faceți în continuare mândri de noi înșine, ca botoșăneni".

Cristian Achiței, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Botoşani: 

 "Chiar dacă sunt inginer constructor, vă asigur că întotdeauna mi-a plăcut foarte mult istoria. Conducerea Consiliului Judeţean este onorată că a putut finanța acest minunat eveniment, vă dorim viață lungă, sănătate și împliniri".

Academician Nicolae Dabija: 

"Noi, dincolo de Prut, am avut o istorie scrisă de oameni străni neamului nostru, despre Ştefan cel Mare erau adevărate numai numele, anul venirii la domnie şi anul morţii. În rest, numai minciună. Cel mai mare merit al lui Ştefan cel Mare, numit în manualele de la Chişinău Ştefan al III-lea, era că el şi-a căsătorit o fată cu fiul Ţarului Rusiei. Nici un cuvânt despre faptele lui. La noi, după 1947, au fost clase cu profesori exilaţi în Siberia numai pentru că au rostit numele lui Ştefan cel Mare. Şi nu ştiam că acelaşi lucru s-a întâmplat şi aici, în ţară, unde Ştefan a umblat desculţ.Şi numele lui este Alexandru Zub. Este absurd să suferi, să fii închis pentru că îţi iubeşti neamul, îţi iubeşti ţara. Mie mi-a spus un profesor de la Chişinău, după război, când aflai că a fost arestat profesorul cutare, scriitorul cutare, parcă îţi era ruşine că nu eşti şi tu închis. Adevărata Românie, România profundă se afla la Aiud, la Piteşti, acolo unde suferea intelectualitatea românească, şi în Basarabia, adevăraţii intelectuali erau în fundul Siberiei. După 1944, în Republica Moldova a fost aplicat Codul penal al Ucrainei, art. 72, dacă te declarai român imediat erai identificat ca naţionalist, iar naţionaliştii erau sancţionaţi, puşi la zid, trimişi în Siberia, arestaţi. Şi au venit elevii, discipolii domnului Alexandru Zub şi încearcă să ne întoarcă cu faţa spre istoria noastră. Eu aş compara ceea ce face Alexandru Zub în istorie cu un gest pe care l-a făcut Nicolae Iorga. Atunci când Iorga, un mare botoşănean,a  scris Istoria Imperiului Otoman, turcii au vrut să îl decoreze cu cea mai mare distincţie. Şi Nicolae Iorga a spus: Nu vreau, rog să mi se întoarcă drapelul pierdut de Ştefan cel Mare în bătălia de la Valea Albă. Steagurile pe care le-a câştigat Alexandru Zub sunt multe. Unul dintre drapele este dragostea Basarabiei".

http://1-cultural.blogspot.ro/2014/07/taceri-talmacite-n-cuvinte-nicolae.html
Cercetător dr. Dumitru Vitcu: 

"Încerc un sentiment de mândrie. O primă motivaţie ar fi faptul că provin din aceeaşi zonă etno-folclorică cu sărbătoritul de astăzi, domnul academician Alexandru Zub, eu provenind din Ibăneşti, Dorohoi, domnia sa Vârfu Câmpului. O aruncătură de băţ. În plus, am avut cel puţin patru ani aceeaşi instructori formatori, profesori care predau deopotrivă şi la Şcoala Normală din Şendriceni, şi la Liceul Grigore Ghica din Dorohoi, începând cu profesorul Gheorghe Romândaşu. Apoi mi-a fost coleg şi i-am fost coleg în cadrul Institutului A.D.Xenopol.

 

Ediţie aniversară - Premiile Eminescu ,, Teiul de Aur şi Teiul de Argint", Botoşani 2002-2011

,,Mă bucur să fiu în faţa Dvs. astăzi. Colecţionarii în medalistică eminesciană au început să apară chiar din timpul vieţii poetului. După aceea, chestiunea a luat amploare, artişti plastici deosebiţi, artişti medalişti şi-au adus prinosul poetului evidenţiindu-i chipul luminos pe diferite medalii în şirul celor peste 150 de ani care au trecut.  Mihai Eminescu se bucură de abundenţă medalistică. Este explicabil acest fapt. Fiecare român, fiecare dintre noi, în mod particular şi-a exprimat un sentiment faţă de poet, faţă de opera lui.

Anul 1989 a fost anul de vârf. Au apărut şi lucrări deosebite. Mă refer la lucrarea Mariei Dogaru , lucrare care a pus în evidenţă medalistica eminesciană până în acest moment.

O nouă treaptă de exprimare apare după anul 2000.  Mă refer la ediţiile şi la laureaţii acestui premiu Eminescu. Mă refer la Iulius Popa de la Bălţi care s-a preocupat pentru a da contur familiei poetului, învăţătorilor poetului, locurilor eminesciene. Prin urmare, activitatea de colecţionare a căpătat noi dimensiuni valorice.

Este un moment să evidenţiez colaborarea dintre Instituţia Premiilor Eminescu şi Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu, instituţie subordonată Consiliului Judeţean prin înfiinţarea Cabinetului de Numismatică şi Filatelie unde tânăra generaţie din oraş, în special elevi, vin şi iau contact cu diferite piese de colecţie care se află expuse în vitrine, dar, în special cu poetul nostru naţional.

Colecţionarii sunt sufletişti. Sunt prezenţi astăzi din toate spaţiile geografice ale ţării, veniţi cu dragoste.  Este explicabilă această dragoste pentru poetul nostru naţional. Noi, în calitate de colecţionari ne bucurăm de fiecare piesă.

O parte din aceste piese le vom vedea expuse la GALERIA de ARTE GEEA.

Este un lucru deosebit că suntem la a X-a ediţie.  Vă felicit şi vă mulţumesc.( Mihai Cornaci, colecţionar)

,,Bună ziua. Imaginile de la celelalte ediţii m-au făcut să iau trăistuţa cu mine.  Nu ştiu dacă v-aţi uitat la pozele de la Cernăuţi dar m-am gândit că trăistuţa noastră românească va fi elementul de reper, cu siguranţă.

         Sunt foarte surprinsă, şi mulţumesc surorii mele, Maica Elena, care a făcut acest demers. A fost o mare surpriză pentru mine.

         Mărturisesc că am avut şi un moment în care nu m-am simţit acasă. Mi-am zis că sunt atâţia titani ai culturii româneşti, nu ştiu dacă eu meritam să primesc un asemenea premiu , însă Horaţiu Rafael Noica, fiul filozofului Constantin Noica spunea, cultură este şi ceea ce cultivi. Produci cultură de porumb, cultură de grâu, cultura spiritului.   

De fapt, aşa cum vrea Dumnezeu, ca şi cei din lumea  slujitorilor lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este în sufletele tuturor, însă, parcă, uneori nu-i vizibil. Probabil aceasta a rânduit, ca noi, slujitoarele lui Dumnezeu să fie prezente aici, şi vreau să-mi permiteţi să mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu pentru darurile rânduite. Măicuţei  noastre  stareţe, Stavrofora Irina Pântescu care, deşi trăim în mănăstire unde ar putea să se creadă că este o restrângere a modului de manifestare, ne-a dat liber şi chiar ne-a trimis în lume să ne deschidem minţile, să participăm la tot felul de manifestări tocmai pentru a ne deschide minţile, de a transmite şi generaţiilor viitoare de măicuţe ceea ce am dobândit în participările noastre şi, de asemeni, aş vrea să mulţumesc aici, în acest moment, Doamnei  Conferenţiar Carmen Cornelia Balan de la Universitatea din Suceava pentru că a fost profesoara mea de filosofie, psihologie şi sociologie la Facultate  şi m-a învăţat rigurozitatea demersului ştiinţific în toate lucrările  şi chiar în cele pe care Domniile Voastre aţi considerat să le premiaţi. Îi port profundă recunoştinţă.

         Permiteţi-mi în încheiere,  cu ajutorul Dumneavoastră să fac un gest asupra căruia m-am gândit  că nu va putea fi posibil niciodată. La noi la mănăstire  cred, că nu ar fi fost posibil decât în taină, printr-o sărutare de mână.  Însă acum, în  mod public vă rog să mă ajutaţi să spun sărut mâna-mulţumesc mamei mele care se află aici în sală.

         Vă mulţumesc- Gabriela Platon

Ediţia a X-a a Premiilor Eminescu ,, Teiul de Aur şi Teiul de Argint"- Botoşani 06-2011

In imagine stânga articol publicat în -CRAI NOU- Suceava
Teii eminescienii înfloriţii a zece oară.
Autor Doina Cernica
(Pentru a citi articolul dati click pe articol.)

La Teatrul ,,Mihai Eminescu” din Botoşani la cea de a X-a ediţie, au venit la Gala decernării premiilor "Teiul de aur" şi "Teiul de argint", laureaţi din toate ediţiile, membri ai juriului, scriitori, artişti, colecţionari, intelectuali din ţară şi de peste hotare.

La deschidere Traian Apetrei, directorul instituţiei-gazdă, a mulţumit celor care au răspuns la invitaţia teatrului M. Eminescu din Botoşani şi ,,la ceea ce numim instituţia Teiul de Aur şi Teiul de Argint, şi cum fiecare acţiune are un nume Elena Condrei să aplaudăm pentru această întrunire cu Eminescu. Este momentul aniversar 2002-2011, De ce venim pentru Eminescu? Pentru a ne încărca energetic, ceea ce îi trebuie naţiei, acum" A amintit de manifestarea cea a avut loc acum căteva zile la teatrul M. Eminescu cu ocazia a 140 de ani de la naşterea lui N. Iorga. A salutat reuşita acestei instituţiei private, instituţie obligată de cele mai multe ori să înainteze ,,Doamna Condrei a avut curajul să lupte contra vântului ca această instituţie să dăinuie”; însă, caracterizată permanent de curaj şi sacrificii personale, în numele dragostei de Eminescu, iat-o ajunsă la un bilanţ meritoriu. ,,La vremea când teii stau să înflorească şi teiţele au înflorit, dă semn de preţuire celor care se ocupă constant de Eminescu”. Bilanţul înregistrează la actuală ediţie, jubiliară, şi o frumoasă implicare a comunităţii",, Ca această instituţie să dăinuie s-a făcut un parteneriat între privat şi instituţiile publice" a mai spus Traian Apetrei
referindu-se la sprijinul acordat manifestării de Primăria Municipiului, de Consiliul municipal Botoşani. Din partea Primăriei Municipiului Botoşani a participat viceprimarul Cătălin Alexa, care şi-a exprimat speranţa unei ,,colaborări cât mai lungi”.

Augustin Eden, preşedintele juriului a prezentat un scurt istoric a acestei instituţii unde doamna Elena Condrei a început activitatea în anul 2002, alături de Mihai Urigiuc, membru şi Augustin Eden. În calitatea sa de preşedinte Augustin Eden a amintit de cei 65 de laureaţi de-a lungul celor 10 ediţii. Din care la Colecţionari şi Colecţii un nr. de 22, Arte Vizuale 22 de laureaţi şi literatură 21 de premiaţi cu ,, Teiul de Aur şi Teiul de Argint.La toate ediţiile am premiat poeţi, artişti plastici care ne-au încântat privirea şi sufletul cu lucrări inspirate din scriitura eminesciană, colecţionari. Au venit de la mare distanţă din ţară şi din străinătate pe cheltuială proprie pentru că Eminescu ne uneşte şi ne reprezintă pe toţi. Le-am oferit sufletul deschis şi sincer şi l-au primit cu braţele deschise – laureaţi, juriu, participanţi.
Pentru toţi, George Muntean a lăsat cuvinte-testament, la prima ediţie în 2002, ca o premoniţie că el nu va mai fi la ediţia de zece ani. „ Am asistat la o manifestare care a ieşit din tipar. Iată, a fost premiat şi juriul. Lucru pe care nu l-am mai văzut. Şi asta îmi aminteşte de o discuţie avută cândva cu profesorul Călinescu pe care l-am întrebat cine stabileşte normele în societate? Cine face norma? „Eu, geniul”, mi-a răspuns. Ştia că-i genial. „Dar, zicea, de aici începe drama! Eu o fixez la nivelul meu, la bunul meu simţ dar ceilalţi nu ajung la ea şi mă socot nebun. În cele din urmă ajung, dar apare un alt om de geniu şi poate fi confundat şi el cu un nebun”. De aceea doresc să facem un efort ca această nebunie să nu aducă asperităţi între noi, ci numai creaţie. Sper asta pentru că sunt aici intelectuali de vază şi din Botoşani şi din ţară şi se petrec lucruri deosebite. Este un moment norocos pentru Ipoteşti, pentru Botoşani şi vă felicit de pe acum pe toţi cei care veţi participa la ediţia jubiliară de 10 ani şi vă doresc să aveţi braţele pline de ai ales sufletele curate". a spus George Munteanu
Apoi Elena Condrei, directorul Editurii GEEA, scriitoare, fondatoarea Premiului Teiul de Aur si Teiul de Argint, care s-a adresat onoratei asistenţei amintind de celelalte nouă ediţii.

,,Da. Am premiat juriul. Pentru că nu am avut altă posibilitate de a le mulţumi. Nu am nici acum. Dar le ofer din tot sufletul TROFEUL ANIVERSAR cu bucuria că s-au implicat în acest proiect timp de zece ani. Mulţumesc juriului actual, DRAGOŞ PĂTRAŞCU, preşedinte de onoare, AUGUSTIN EDEN, preşedinte, CONSTANTIN TOFAN, VASILIAN DOBOŞ, GRIGORE ILISEI, MIHAI C. V. CORNACI, iar eu, sper ca, indiferent unde se vor mai înmâna Teiul de Aur şi Teiul de Argint, la Ipoteşti, Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu, Muzeul Judeţean, Teatrul Mihai Eminescu sau Galeria de Arte GEEA, voi încerca cu toată puterea fiinţei mele să susţin că în fiecare an teii înfloresc pentru EMINESCU.Un semn de carte al timpului petrecut intru omagierea lui Eminescu se vrea a fi si antologia de faţă, a precizat Elena Condrei

In imagine foto laureata Premiului - TEIUL DE AUR”, scriitoarea ADELA POPESCU

,

Nu e nimic pierdut 

,,Fă-te că dormi
(pentru acei de afară),
dar treaz sub pleoape stai
şi neînfricat
urmează-ţi drumul –
dincolo de steaua
ce tuturor
din ceruri ni s-a dat

Te uită în urmă:
nu-i nimic pierdut –
la fel fântâna lunii
ne răsfaţă
Nu e nimic pierdut
În toate-i drumul
rodind în umbra
pasului din faţă

La secţiunea ,, SPIRITUALITATE”, a fost acordat Diploma şi medalia EMINESCU ,,TEIUL DE AUR” monahia ELENA SIMIONOVICI şi monahia GABRIELA PLATON.
Despre cele ,,două ambasadoare a culturii româneşti”, aşa cum le-a numit dna Elena Condrei, sunt,, două spirite care în decursul anilor au dus dincolo de graniţă faima albastrului de Voroneţ, lăcaş de cult unde îşi duc existenţa şi, vorbesc cu pasiune ceea ce înseamnă românesc. Aceste două spirite care în afară de-a se ruga pentru ţară, a se ruga pentru noi, pentru toate, împotriva răului, vorbesc cu căldură ceea ce înseamnă Eminescu, ceea ce este albastru de Voroneţ. Monahia Elena Simionovici şi monahia Gabriela, vor fi premiate cu Premiul Eminescu. Este onoare pentru mine că le am cunoscut la Cernăuţi”.
 
In imagine foto stânga Monahia Elena Simionovici care a declarat: 
,, Astăzi toate bisericile sunt împodobite cu ramuri de tei. Frunzele de tei înseamnă Pogorârea Duhului Sfânt pe pământ ( Duminica Rusaliilor). De această sărbătoarea de suflet o să vă amintiţi pentru care se datorează destoinice doamnei Elena Condrei. Odinoară în Orient, competiţiile spirituale şi literare se răsplătea câştigătorul pe locul I cu un trandafir adevărat iar premiul II era un trandafir de aur. Ca adevărată căştigătoare doamna Elena Condrei v-a primi un trandafir adevărat adică o ramură de tei sfinţită la Mănăstirea Voroneţ, cu urarea
Într-un mulţi ani!
In imagine foto dreapta monahia Gabriela Platon a declarat:
,,Mărturisesc că am avut momente când m-am simţit acasă şi mi-am zis: sunt atâţia titani ai culturii româneşti, nu ştiu dacă meritam să primesc un astfel de premiu.
Rafael Noica spunea în ,, Cultura Duhului” că: ,,cultura este ceea ce cultivi, cultura porumbului, cultura grâului, a spiritului”. Cu siguranţă nu este întâmplător să fim prezente la această manifestare culturală ca slujitori a lui Dumnezeu. Dumnezeu este în sufletele tuturor însă uneori nu-l evocăm într-un gest vizibil.Da, Dumnezeu a orânduit să fim prezente aici. Cu toate că trâim în mănăstire unde se crede că este constrângere Stareţa Stavroforă Irina ne-a dat liber şi ne-a trimis în lume, tocmai pentru a ne deschide minţile şi a transmite următoarei generaţie de măicuţe, ceea ce am dobândit în participările noastre. Cu această ocazie permiteţi-mi să mulţumesc Conf. Univ. Carmen Cornelia Bălan din Suceava care mi-a fost profesor de sociologie, psihologie la a doua facultate şi m-a învăţat rigurozitatea demersului ştiinţific în toate lucrările şi în cele care Domniile voastre aţi considerat să le prezentaţi. Îi port profund recunoştiinţă.
În încheiere vă rog să-mi mai permiteţi de-a mulţumi public mamei mele care este în sală. Mulţumesc mamă!

In imagine foto de la dreapta: Conf. Univ. Carmen Cornelia Balan, monahia Gabriela Platon, realizatoarea Elena Condrei şi pictoriţa Dany Madlen Zărnescu






În imagine foto dreapta: Premiul şi medalia Eminescu ,, Teiul de Aur" pentru literarură a fost oferit poetului bucovinean Vasile Tărâţeanu din Cernăuţi-Ucraina.







În imagine stănga :Premiul şi medalia Eminescu ,,Teiul de Aur" , a fost oferită doamnei Carmen Solomonea din Iaşi, la Arte Vizuale




În imagine foto dreapta: Dan Covataru din Iaşi primind Diploma în rang de excelenţă şi medalia Eminescu ,, Teiul de Aur"








În imagine foto stânga: Smaranda Bostan din Iaşi primind Premiul şi medalia Eminescu ,, Teiul de Argint"






În imagine foto la secţiunea ,,Colecţii şi Colecţionari" , Răzvan Condrei Ţiplea a primit Premiul şi medalia Eminescu ,, Teiul de Argint".










Premiul şi medalia Eminescu ,, Teiul de Aur" , au fost acordate lui Bogdan Mihai Cornaci Suceava.
foto dreapta.





Diploma în rang de excelenţă şi medalia Eminescu ,, Teiul de Aur" a fost acordată lui Constantin Ciobanu, Chişnău, Rep. Moldova, care a povestit cu lacrimi în ochi cât de mult semnifică pentru el Botoşanii, originea părinţilor săi.