,,Mă bucur să fiu în faţa Dvs. astăzi. Colecţionarii în medalistică
eminesciană au început să apară chiar din timpul vieţii poetului. După aceea,
chestiunea a luat amploare, artişti plastici deosebiţi, artişti medalişti şi-au
adus prinosul poetului evidenţiindu-i chipul luminos pe diferite medalii în
şirul celor peste 150 de ani care au trecut.
Mihai Eminescu se bucură de abundenţă medalistică. Este explicabil acest
fapt. Fiecare român, fiecare dintre noi, în mod particular şi-a exprimat un
sentiment faţă de poet, faţă de opera lui.
Anul 1989 a fost anul de vârf. Au apărut şi lucrări deosebite. Mă refer
la lucrarea Mariei Dogaru , lucrare care a pus în evidenţă medalistica
eminesciană până în acest moment.
O nouă treaptă de exprimare apare după anul 2000. Mă refer la ediţiile şi la laureaţii acestui
premiu Eminescu. Mă refer la Iulius Popa de la Bălţi care s-a preocupat pentru
a da contur familiei poetului, învăţătorilor poetului, locurilor eminesciene.
Prin urmare, activitatea de colecţionare a căpătat noi dimensiuni valorice.
Este un moment să evidenţiez colaborarea dintre Instituţia Premiilor
Eminescu şi Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu, instituţie subordonată
Consiliului Judeţean prin înfiinţarea Cabinetului de Numismatică şi Filatelie
unde tânăra generaţie din oraş, în special elevi, vin şi iau contact cu
diferite piese de colecţie care se află expuse în vitrine, dar, în special cu
poetul nostru naţional.
Colecţionarii sunt sufletişti. Sunt prezenţi astăzi din toate spaţiile
geografice ale ţării, veniţi cu dragoste.
Este explicabilă această dragoste pentru poetul nostru naţional. Noi, în
calitate de colecţionari ne bucurăm de fiecare piesă.
O parte din aceste piese le vom vedea expuse la GALERIA de ARTE GEEA.
Este un lucru deosebit că suntem la a X-a ediţie. Vă felicit şi vă mulţumesc.( Mihai Cornaci, colecţionar)
,,Bună ziua. Imaginile de la celelalte ediţii m-au făcut să iau trăistuţa cu
mine. Nu ştiu dacă v-aţi uitat la pozele
de la Cernăuţi dar m-am gândit că
trăistuţa
noastră românească va fi elementul de reper, cu siguranţă.
Sunt foarte surprinsă, şi
mulţumesc surorii mele, Maica Elena, care a făcut acest demers. A fost o mare
surpriză pentru mine.
Mărturisesc că am avut şi
un moment în care nu m-am simţit acasă. Mi-am zis că sunt atâţia titani ai
culturii româneşti, nu ştiu dacă eu meritam să primesc un asemenea premiu , însă
Horaţiu Rafael Noica, fiul filozofului Constantin Noica spunea, cultură este şi
ceea ce cultivi. Produci cultură de porumb, cultură de grâu, cultura
spiritului.
De fapt, aşa cum vrea
Dumnezeu, ca şi cei din lumea slujitorilor
lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este în sufletele tuturor, însă, parcă, uneori
nu-i vizibil. Probabil aceasta a rânduit, ca noi, slujitoarele lui Dumnezeu să
fie prezente aici, şi vreau să-mi permiteţi să mulţumesc în primul rând lui
Dumnezeu pentru darurile rânduite. Măicuţei
noastre stareţe, Stavrofora Irina
Pântescu care, deşi trăim în mănăstire unde ar putea să se creadă că este o
restrângere a modului de manifestare, ne-a dat liber şi chiar ne-a trimis în
lume să ne deschidem minţile, să participăm la tot felul de manifestări tocmai
pentru a ne deschide minţile, de a transmite şi generaţiilor viitoare de
măicuţe ceea ce am dobândit în participările noastre şi, de asemeni, aş vrea să
mulţumesc aici, în acest moment, Doamnei
Conferenţiar Carmen Cornelia Balan de la Universitatea din Suceava
pentru că a fost profesoara mea de filosofie, psihologie şi sociologie la
Facultate şi m-a învăţat rigurozitatea
demersului ştiinţific în toate lucrările
şi chiar în cele pe care Domniile Voastre aţi considerat să le premiaţi.
Îi port profundă recunoştinţă.
Permiteţi-mi în
încheiere, cu ajutorul Dumneavoastră să
fac un gest asupra căruia m-am gândit că
nu va putea fi posibil niciodată. La noi la mănăstire
cred, că nu ar fi fost posibil decât în taină, printr-o sărutare de
mână. Însă acum, în mod public vă rog să mă ajutaţi să spun sărut
mâna-mulţumesc mamei mele care se află aici în sală.
Vă mulţumesc- Gabriela Platon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu