DESPRE GHEORGHE EMINOVICI ŞI SOŢIA SA RALUCA

Fotografie document din colecţia muzeului Ipoteşti- Botoşani

DESPRE GHEORGHE EMINOVICI ŞI SOŢIA SA RALUCA

,,Casa lui Eminovici era gospodărească, pridvor larg cu trepte, odăi cu privire liberă de jur împrejur, soproane, hambare, livadă, tei imenşi”, o descrie George Călinescu.


In satul Ipotesti, judetul Botosani se afla casa memoriala ,,Mihai Eminescu". Prin 1849-1850, Gheorghe Eminovici, boier fiind in anii acestia, a cumparat jumatate din mosia Ipotesti, unde si-a facut casa. Imobilul era alcatuit din trei camere: salonul familiei, biroul tatalui lui Eminescu si dormitorul mamei si surorilor poetului.
In anul 1924, casa de la Ipotesti, nefiind locuită ani de zile, ajunsese o ruină. Abia în anul 1934, casa a fost reconstruită, iar in 1940 s-a inaugurat primul muzeu memorial dedicat lui Eminescu. Aceasta cladire, nerespectand stuctura originalului, a fost demolata si reconstruita in 1979 dupa documentele originale, pe vechea fundatie a gospodariei Eminovici. Mobilierul aflat in casa este parte original, parte provenind din a doua jumatate a secolului XIX.


Capela familiei Eminovici în imagine dreapta.
Bisericuţa familiei Eminovici a fost construită la sfârşitul secolului al XVII-lea (1680), în locul primei biserici de lemn a satului, care data din secolul al XVII-lea. Mama poetului,

În imagine bisericuţa cumpărată de Raluca Eminovici. ( document din colecţia muzeului de la Ipoteşti)
Raluca Eminovici, a cumpărat această biserică cu 250 de galbeni de la un anume Murgulet, fostul proprietar în anul în care a fost cumpărată şi moşia de la Ipoteşti de către Gheorghe Eminovici, respectiv în 1847. Biserica a continuat să fie lăcaş de cult atât pentru familie, cât şi pentru obştea locului.
.

Gheorghe. Eminovici (n.10-februarie 1812-d.1884)
Se naşte la Cãlineşti (Suceava) tatãl lui Mihai Eminescu, Gheorghe Eminovici, fiul mai mare al dascãlului din Cãlinesti, Vasile Eminovici si al Ioanei Sãrghei. Provenind dintr-o familie numeroasã şi nu prea înstãritã, Gheorghe Eminovici pãrãseşte de timpuriu satul natal. Este, pe rând, scriitor de cancelarie la baronul Jean Mustaţã, apoi administrator al moşiei Dumbrãveni a boierului Balş, care îl ajutã sã obţinã de la domnitorul Mihail Sturza titlul de sluger. În 1841 Eminovici este ridicat la rangul de cãminar. Stabilitatea materialã la care râvnea Eminovici ar fi putut fi în sfârşit obţinutã prin cumpãrarea, în 1847, a moşiei de la Ipoteşti, unde familia cãminarului se va muta definitiv abia în 1857, o datã cu terminarea noii case. Însã mare parte din veniturile moşiei vor fi folosite de Eminovici pentru a asigura fiilor sãi studii liceale şi universitare, costisitoare chiar şi pentru o familie mai înstãrită, aşa încât în 1878, Eminovici este nevoit sã vândã Ipoteştii pentru a-şi plãti datoriile; rãmânând ca administrator al noului proprietar pânã în 1884, anul morţii sale. Crescut la tradiţie şi la Biblie, Eminovici a facut toata viaţa eforturi să se "chiverniseascã" convins fiind ca fetele trebuie sã aibã o dotã frumuşicã, iar pe baieţi i-a îndrumat spre meserii practice, ofiţer.
I.D.Marin, in volumul ,, Eminescu la Ipoteşti" , la pag 69 aminteşte de : ,, Despre Gh. Eminovici, scrie pafarnicul Cost Sion: ,,Şîrb, pripăşit în ţară, după introducerea reglementului, şi ridicat la boierie de către Mihai Vodă". O altă prezentare este a lui Matei, fratele poetului , care a scris că: ,,Gh. Eminovici ar fi fost nepot de fiu, al unui invalid, ofiţer de cavalerie, din oastea lui Carol al XII-lea, regele Suediei, care, scăpnd din catastrofa de la Poltava (1709), se stabilise în oraşul Suceava)".

Tot în acest capitol I. D. Marin scrie:,, Cine cercetează viaţa lui Gh. Eminovici, chiar şi numai în linii mari, are în faţă un exemplar deosebit, un om deştept şi dîrz, care, în lupta cu viaţa, a cunoscut unele succese, dar şi dese înfrîngeri. Fiu de ţărani, pornit în lume cam o dată cu Cezar Birotteau-despre care Honore de Balzac a scris un frumos roman, tînărul Iminovici, fiul dascălului Vasile din Călineşti", (.....) Prin 1837, logofătul Costache Balş , a intervenit la Domnie şi a obţinut deocamdată titlul de sulger. Avînd acest titlu, Eminovici s-a căsătorit la 26 iunie 1840 cu o fată de boiernaş, cu Raluca fiica stolnicului Vasile Iuraşcu. (......) Mai tîrziu după alte intervenţii făcute de boierul Costache Balş, la domnitorul Mihai Sturza, la 12 mai 1841 Gh. Eminovici a căpătat rangul de căminar. (I.D.Marin, Eminescu la Ipoteşti)

RALUCA EMINOVICI (n.1816-d. 1876)

Mama poetului, Raluca Iuraşcu s-a născut la Joldeşti , a treia fiică a stolnicului Vasile Iuraşcu şi a Paraschivei Iuraşcu. Se cãsãtoreşte în 1840 cu Gheorghe Eminovici, aducând o zestre destul de frumoasã, care pãrea sã fie de bun augur pentru tânãra familie. Are unsprezece copii; pe şase dintre ei îi va pierde încã din timpul vieţii sale. Moare în 1876, la Ipoteşti

Raluca Eminovici Timbru din colecţie

Gheorghe Eminovici tatăl lui Mihai Eminescu imagine stânga

Mihai Eminescu este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Bunicii săi, Vasile şi Ioana, trăiesc în Călineştii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna întemeiată de emigranţii. Gheorghe, primul băiat al lui Vasile, tatăl poetului, trece din Bucovina în Moldova şi îndeplineşte funcţia de administrator de moşie. Este ridicat la rangul de căminar şi îşi întemeiază gospodăria sa la Ipoteşti, în Ţinutul Botoşanilor.

Coliţă editata în anul 2000 din colectie personală. In imagine Raluca şi Gh. Eminovici, Iosif Vulcan, Mihai Eminescu si Veronicla Micle.