Marţi, 30 iulie 2013, la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani a avut loc o manifestare culturală demnă de interesul botoşănenilor, dar şi pentru foştii elevi ai Liceului Pedagogic şi anume lansarea cărţii „Dirijorul Gheorghe Cojocariu şi corurile sale”, autor prof. Maria Cojocariu, soţia regretatului compozitor.
La acest eveniment, au participat, Costică Macaleţi, prefectul jud. Botoşani reprezentanţi ai Primăriei, cadre didactice din Suceava, Botoşani, Dorohoi, Dersca, Ungureni, oameni de cultură, dar şi copiii familiei Cojocaru : George Constantin – solist la opera din Iaşi, Bogdan-Ionuţ – lector universitar la Conservatorul ieşean şi Radu-Ovidiu – solist la opera Mannheim (Germania).Gheorghe Dolinschi (Suceava), Lili Bobu, Corneliu Drescanu, Petronela Chiribuţă, Angela Dananale. A fost acordat din partea Primăriei DIPLOMA DE EXCELENTA doamnei Maria Cojocariu pentru aportul deosebit la conservarea şi promovarea artei muzicale româneşti a Botoşaniului.
Lansarea volumului a fost însoţită de un adevărat spectacol şi prezentată de Traian Apetrei, directorul instituţiei culturale, care a alternat într-un mod original, momentele de prezentare ale cărţii cu cele de evocare ale personalităţii fostului dirijor botoşănean.
Domnul Apetrei Trăian, a declarat: ,, Cu Bogdan, unul din băieţii familiei Gh. Cojocariu, discutam de multe ori în contradictoriu că acest fenomen Gh. Cojocariu, a fost posibil pentru că era moda acelor ani în care corurile erau preţuite, apreciate şi erau socotite a fi o valoare muzicală cu totul deosebită.
Veţi citi în această carte despre personalitatea profesorului Gh. Cojocariu, despre minunatele cuvinte spuse de acei de prim rang ai muzicii culte româneşti, şi despre rostul muzicii corale.
Prin muzică ne întrebăm dacă suntem supuşi cu totul destinului sau dimpotrivă mai putem face ceva. Prin muzică ni se deschid ferestrele asupra naturii, asupra oamenilor din jur. Prin muzică înţelegem dacă viaţa este eminamente tristă, sau este deopotrivă o bucurie.
Acest fenomen nu se mai repetă fără îndoială. Activitatea profesorului Gh. Cojocariu în principiu în domeniul muzicii româneşti şi în această urbe rămâne pilduitoare.
Era o ispită să păstrăm un moment de reculegere pentru Gh Cojocariu. O bună prietenă de a mea îmi spunea că : ,, acest moment este o odă de bucurie" Dacă preiau expresia prof. Corneliu Drescanu acesta spunea: ,, Gh. Cojocariu se află încă printre noi".
Gh. Cojocariu, a dat prin activitatea sa de peste 30 ani, generaţii de profil, elevi de la Liceul Pedagogic şi de la alte licee.
Mii de admiratori ai muzicii corale au înţeles că şi la Botoşani, muzica prin corul format din elevi neprofesionişti poate fi apreciată şi ridicată alături de ceea ce fac profesioniştii.
Suntem într-un moment în care Gh. Cojocariu este acolo sus şi dirijează această întâlnire, a noastră, care are drept un scenariu de câteva foi.
Spuneam că ne înclinăm în faţa unei personalităţi şi să spunem mai departe, dragi oaspeţi, că extragem vitalitatea, ceea ce poate fi ca model din viaţa lui Gh. Cojocariu. A dirijat multe coruri cu elevii de la licee, a cântat pe scena Atheneului Bucureşti cu mult profesionalism. Am invitat tineri în această seară pentru ca să înveţe tenacitatea, vitalitatea nemaipomenită a lui Gh Cojocariu, pentru a umple golul lăsat de dirijorul Gh Cojocariu, care a plecat dintre noi.
Fără doamna Maria Cojocariu, compozitorul şi dirijorul Gh. Cojocariu, nu ar fi ajuns aici, omul de muzică şi performanţele domniei sale. Doamna Maria Cojocariu s-a sacrificat pur şi simplu. Putea fi o solistă de talie naţională dar, s-a sacrificat şi i-a iertat totul soţului pentru a face performanţă în muzică.
Dacă în politică, cultură, industrie, am avea mulţi oameni ca Gh. Cojocariu, faţa lumii ar fi alta".
Cartea scrisă de doamna Maria Cojocariu conţine tabele, articole, aprecieri ale oamenilor de muzică. A pus în această carte de 500 pagini, ceea ce au spus alţii despre Gh. Cojocariu. Este o carte scrisă de o femeie, care l-a cunoscut atât de bine şi a acceptat sacrificiul pentru ca Gh. Cojocariu să strălucească. A renunţat la cariera ei muzicală în favoarea soţului şi a familiei cu 3 copii , care sunt muzicieni.
http://1-cultural.blogspot.ro/search?q=doamna+prof+cojocariu
http://1-cultural.blogspot.ro/search?q=doamna+prof+cojocariu
Ea, a adunat cu meticulozitate toate articolele. Corul dirijat de Gh. Cojocariu, a cântat şi pe vârful dealului de la Stînceşti şi a fermecat muncitorimea, dar şi la Atheneul Român, unde a fost apreciat de personalităţi ale muzicii. De aceea trebuie să privim din acest unghi, fenomenul Gh. Cojocariu, şi să observăm tenacitatea, abnegaţia, talentul uitării de sine, a spiritului muzicii. A ajutat copiii să înveţe muzică, a ştiut cum să deschidă în sufletul copiilor dorinţa de a se exprima prin muzică, să iubească muzica şi să urce pe scena Ateneului, asta însemnând performanţă.
 |
| Maria Cojocaru cu 2 fii. |
Prefectul Judeţului Botoşani, Costică Macaleţi a declarat: ,, mă bucur să fiu aici, la lansarea cărţii ,,Gheorghe Cojocaru şi corurile sale” , mă bucur că aţi avut forţa necesară de a scrie despre Gh. Cojocariu şi aţi adunat în coperţile cărţii, ceea ce a făcut dirijorul, compozitorul, profesorul Gh. Cojocariu.
După spusele lui Traian Apetrei, directorul Teatrului ,, Mihai Eminescu", din Botoşani, laudatio, care le-a făcut domnia sa, nu rămâne decât să o felicit pe prof.Maria Cojocariu şi să purtăm în amintire aşa cum a fost el. Gh. Cojocariu"
 |
| http://www.botosaninecenzurat.ro/20110830-muzica-i-a-fost-crez-datorie-si-bucurie-9-ani-fara-profesorul-gheorghe-cojocariu.html articol publicat despre Gh Cojocariu- autor Petronela Chiributa 30-08-2011/botosani necenzurat |
Momentele speciale le-au constituit, evoluţiile artistice ale formaţiilor dorohoiene – grupul de dansatori de la Şcoala „Al. I. Cuza” (instructor, prof. Vasile Bradu), corul „George Enescu” (dirijor, prof. Gheorghina Guşulei) dar şi formaţia botoşăneană „Mellody”, care a obţinut, recent, Premiul special al TVR, la Mamaia, sub îndrumarea artistică a profesorilor dorohoieni Paul-Ciprian Mihai şi Constantin Dicu (coregraf)
RECURS LE
ÎNȚELEPCIUNE LILI BOBU
,,Viaţa are sens atunci când un eventual bilanţ existenţial ar surprinde, fie şi într-o inegală cadenţă,
în labirintul inextricabil de episoade triste, anoste, confuze, lipsite de orice semnificaţie şi instantanee emoţionale pozitive, constructive, care au creat premisele echilibrului şi armoniei interioare, răgaz pentru nimburi.Şi unul dintre aceste puţine momente de plenitudine şi bucurie estetică a fost cel al întâlnirii cu lumea de revelaţii a muzicii adevărate, privilegiu pe care l-am
avut în calitate de membru al prestigiosului cor al Liceului Pedagogic
,,Nicolae Iorga”, formaţie zămislită cu credinţă şi dăruire de cel care şi-a
conturat cu profesionalism menirea – admirabilul profesor Gheorghe Cojocariu O conştiinţă
publică, o personalitate muzicală remarcabilă ce-a onorat podiumul concertistic botoşănean ca un reper absolut, mentor al atâtor generaţii de dascăli, dirijor, compozitor, autor a numeroase studii şi articole de specialitate, şi-a închinat viaţa muzicii şi destăinuirilor ei sonore, demonstrând că nu zeii au făcut muzica, ci muzica a făcut zeii(André Malraux)
Ivit ca un profet,s-a tălmăcit pe sine în fiecare pagină muzicală, prin tainice corespondenţe,
rotunjind un cântec şi o lume, arta sa ce a transformat rana în lumină i-a conferit o aură singulară, inconfundabilă
(Georges Braque) .
Lirismul a fost coordonata sa existenţială – un dirijor al tonului confesional, al dorului
călător, ca o durere fără stăpân.(Doru Popovici)
Profesorul Gheorghe Cojocariu a știut să zămislească în elevii săi perorațiile interioare,punându-și sufletul și spiritul în slujba devenirii lor, să-i înnobileze, să le pătrundă cromatica stărilor și mai ales să le aducă la iveală strălucirea caratelor pe care ei nici măcar nu le bănuiau, frământat de întrebarea: ce impact arhitectonic, ce tonus, ce puncte de reper ar trebui să le ofere discipolilor săi în formarea lor ca oameni și dascăli, darurile muzicii? Nu puteai să nu fii subjugat de discreţia şi magia cu care ne învăluia în muzică ,,improvizând
universuri” (Emil Cioran), de tehnica fără cusur şi comunicativitatea emoţională de mare rafinament, ,,dăruindu-ne nu numai sfaturi, conţinuturi şiînvăţături, ci mai ales stări de spirit” (Octavian Paler), confirmând astfel că,,muzica este singurul extaz ieftin nepedepsit de întreaga lume” (Sydney
Smith), ,,o revelație mai înaltă decât orice înțelepciune și orice filozofie”
(Ludwing van Beethoven. Munca asiduă,tenace, aureolată de un viguros talent a adus corului victorii alese în confruntările festivalurilor naţionale şi internaţionale, precum şi
recunoaşterea unanimă a virtuozităţii şi sensibilităţii interpretative, deopotrivă alint şi tumult nestăvilit, pe marile scene ale ţării, inclusiv a Atheneului Român, în studiourile de radio şi televiziune, peregrinări prin
universul mirajului sonor spre punctul de reazem al fericirii cuprins în armonia înţeleaptă a artei sunetelor. Predestinat parcă doar izbânzii, în neîncetate metamorfoze de culoare sonoră, cu asemănări de timbruri îmbinate în clară şi netulburată exprimare sau în succesiune de armonii dezmierdătoare şi ritmuri pornite din năvala sufletului, corul a zugrăvit vocal destinul partiturilor creatorilor înaintaşi ai repertoriului
clasic coral până la cei contemporani, într-o paletă largă componistică, riguros selectată.
O reverenţă şi un omagiu celor care s-au impus indubitabil în galeria marilor compozitori
(Constantin Arvinte, D.D. Botez, I.D.Chirescu, Gheorghe Cojocaru, Marin
Constantin, Paul Constantinescu , Gheorghe Dima, Sabin Drăgoi, Vinicius
Grefiends, Mihail Jora, D.G. Kiriac, Irina Odăgescu-Țuțuianu, Gavriil
Muzicescu, Mircea Neagu, Alexandru Pașcanu, Doru Popovici, Laurențiu Profeta,
Constantin Romașcanu etc) care au trezit memoria obosită a eternităţii,
demonstrând că muzica este ,,o stenografie a emoţiei ”(Lev Tolstoi) şi
,,rugăciunea care se spune singură” (Cristian Bădiliţă)Și asemenea lui Lamartine, aș exclama: ,,recunoștința nu se prescrie niciodată, dacă memoria e bună și inima dreaptă.” Exuberantă, dar şi
cu o gravitate solemnă, muzica ne-a răsfrânt neştirbită emoţia pe care au
creat-o partiturile… Căci ,,numai în muzică, pasiunea se bucură de ea
însăşi”(Friederich Nietzche).
Prin muzică ,,sublimul și-a găsit loc printre noi” (Emil Cioran)… variații, arhitecturi, tăceri… în adâncul nostru existând o simfonie, o muzică tăinuită, fără a o cânta și fără a o face să fie auzită de
semeni.Tumultul formidabilelor crescendo-uri prin care am trecut prin viaţă cu veridicitatea
muzicii, ne-a pecetluit pentru totdeauna emoţia clipei de artă, când autoritară
şi delicată, când neliniştită şi întrebătoare, înţelegând astfel că arta este cel mai scurt drum de la un om la altul, de la un om la el însuşi” (Octavian Paler), definind în acelaşi timp toate diferenţele specifice dintre om şi
orice altceva” (Nichita Stănescu).
Arta este o școală a moralei, scopul ei fiind acela nu de a recrea lumea, ci de a o
pildui.” (George Călinescu) ,,Fără artă oare unde am îndrepta acest pământ şi
pe noi înşine? Departe de toţi sorii? Nu ne prăbuşim fără încetare? Nu adie
golul în faţă? Nu trebuie să aprindem felinarele ziua în amiaza mare?”
(Friederich Nietzche) Să fie oare atâta tristeţe şi indolenţă în lume, ştrangulând ,,octavele” oricărei conştiinţe,
încât să nu mai încapă nici măcar bucuria artei în ea. Muzica este un răspuns, căruia nu i s-a pus nicio întrebare.”
Citatele celebre, cugetările şi aforismele inserate în această rubrică de împroprietărire cu înţelepciune, o arhitectură a gândului, ,,o introducere în bunătatea timpului nostru”, vor face obiectul unui volum pentru ,,minte, inimă şi învăţătură”, intitulat sugestiv ,,Recurs la înţelepciune sau manual pentru umanizarea pustiului”, care va fi editat într-o ediţie de colecţie pentru bibliofili sub egida ASOCIAŢIEI CULTURALE ,,REGAL D’ ART”(.Lili Bobu)http://www.luceafarul.net/poeme-in-lumina-si-culoare-21-portret-de-artist-dumitru-brodetsky
„Această
carte se constituie ca un document evocator a unei personalităţi artistice –
prof. Gheorghe Cojocaru, dar şi a unor formaţii corale care au adus faima
judeţului nostru: Corul mixt al Liceului Pedagogic din Botoşani, Corala „George
Enescu”, Corul de la Flămînzi. Ea adună fapte din viaţa artistică din judeţ,
prezintă biografii, iar lucrarea se adresează tuturor celor care l-au cunoscut
sau au colaborat cu dirijorul. Aduc pe această cale mulţumiri sponsorilor:
Cornelia Agachi – notar, Cătălin Flutur – director firmă, Maria Tiprigan –
preşedinte sindicat – învăţământ, copiilor mei, a căror implicare a fost
determinantă, în realizarea acestei lucrări cuprinzătoare, care are şi o
grafică de excepţie.”, a declarat pentru
Dorohoi News, autoarea, prof. Maria Cojocariu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu