5 octombrie este recunoscută ca Ziua Mondială a Educaţiei sau Ziua Mondială a Profesorilor

De aproape două decenii, data de 5 octombrie este recunoscută ca Ziua Mondială a Educaţiei sau Ziua Mondială a Profesorilor, astfel încât aceasta poate deveni un prilej  pentru oamenii de pretutindeni de a spune MULŢUMESC unui profesor, unui om care le-a marcat destinul.

Aceasta zi, denumită şi “ World Teacher’s Day”, a fost celebrată pentru prima oară în 1994, când UNESCO a desemnat prima “Zi Mondială a Educatorilor”,  zi dedicată recunoaşterii importanţei muncii dascălilor. De atunci, în fiecare an, peste 100 de ţări de pe întreg mapamondul marchează această dată în diferite moduri.

În societatea românească a secolului XIX-lea,  femeile nu aveau aceleaşi şanse  la educaţie ca şi bărbaţii. Femeia era incapabilă să-şi găsească un loc de muncă pentru a se întreţină singură.

•         Departe de viaţa publică, femeia avea de îndeplinit rolul de soţie, mamă, fiind responsabilă de treburile gospodăreşti

•         PRIMELE  SCOLI        

•         Femeile care nu aveau dotă sau care rămâneau necăsătorite, nu aveau nicio şansă la educaţie. În acest context au fost personalităţi feminine care s-au implicat să ajute femeia, să se dezvolte ca fiinţă umană, au fost înfiinţate şcoli de meserii, de menaj pentru a pregăti fetele în vederea căsătoriei cât şi pentru a învăţa o meserie  să devină apte să-şi găsească un loc de muncă

•         Scoala de Menaj de la Sibiu.- 1903-

•          

•         Constanţa Duncă, a fost una din persoanele care a făcut demersuri pentru a influenţa politica de stat. Astfel Reuniunea Femeilor din Braşov a deschis primele şcoli. Societăţile înfiinţate aveau în vedere activităţi de caritate pentru sprijinirea fetelor sărace, dar şi ajutorarea studenţilor şi orfanilor

Scoala de industrie Brasov -1903-
unde fetele invăţau meserii ca tesutul, broderia

•         Multe fete nu se puteau mărita din lipsă de avere. 

•    De aceea multe voci s-au pronunţat pentru înfiinţarea de şcoli profesionale şi deschiderea de opţiuni de carieră pentru aceste tinere.

•         Cornelia Emilian a fost iniţiatoarea înfiinţării primei şcoli profesionale – considerând că aceste şcoli vor facilita dezvoltarea umană şi emanciparea acelor fete lipsite de avere, astfel încât să-şi poată croi singure un drum în viaţă şi o carieră

EMANCIPAREA INTELECTUALA A FEMEII

La 29 martie 1898 răsunau în Aula Universităţii din Iaşi cuvintele domnului C. V. Ficşinescu care susţinea că: ,,ori admitem că singurul rol legitim al femeii este de a fi soţie şi mamă şi atunci bărbaţii trebuie să-şi facă datoria de a le lua pe toate în căsătorie şi a le asigura mijloace de trai, ori recunoaştem că din cauza noastră mare parte din femei nu pot fi chemate la împlinirea acestei misiuni şi le deschidem căile prin care se pot întreţine singure. “Cauza acestor femei o apărăm noi feminiştii şi pentru ele reclamăm dreptul la instrucţie şi la muncă" spunea domnul Ficşinescu.  El considera totuşi că cel mai firesc lucru este ca femeia să fie soţie, dar pentru că unele nu se pot mărita, neavând dotă, societatea are datoria de a lua măsuri pentru a soluţiona problema supravieţuirii femeilor care nu se pot mărita”

REGINA ELISABETA A ACORDAT BURSE TINERILOR TALENTATI : 

M. EMINESCU, G. ENESCU

•         . Pentru a-si indeplini misiunea, femeia a primit o educatie mai intai de toate domestica, care depindea de starea financiara a familiei din care provenea.

•          In familiile mai putin instarite, bunicile sau guvernantele erau responsabile de educatia fetelor, prin care se dorea dobandirea unor abilitati practice.

•         In cazul familiilor de boieri, se recurgea la guvernante, preceptori si profesori particulari, care pana in a doua jumatate a sec. XIX-lea au fost unicii responsabili de educatia copiilor de boieri.

•         Ulterior, fetele erau trimise fie in pensionate particulare infiintate in Principate de emigranti spre sfarsitul perioadei fanariote, fie erau trimise la scolile din strainatate.

•         Infiintarea statului national aduce o serie de reforme ale invatamantului ce vor oferi noi alternative

Femei celebre

•         Graţie unor înaintaşe ca:Maria Rosetti, Constanţa Duncă, Alexandrina Cantacuzino, Calipso Botez, Sofia Nădejde , Eleonor Stratilescu, etc. femeile au câştigat drepturi civile şi politice care au fost recunoscute începând de la inceputul secolului XX în România. Primele  mărturii  şi  documente  privind evoluţia mişcării de emancipare a femeilor române datează din anii 1815, la Buda, cea dintâi ,, Societate a femeilor române” Prima mişcare feministă consemnată ( autor Ştefania Mihăilescu, ,,Emanciparea femeii române”)

•         În 1929, feministele românce au reuşit să obţină recunoaşterea drepturilor electorale la nivel local şi unele chiar au fost alese în consiliile locale.

Doamna Calypso Botez şi Doamna Alexandrina Cantacuzino

                                  ACCESUL LA MEDICINĂ

Din punct de vedere istoric, femeilor li s-a interzis să studieze medicina. Au fost femei care au insistat să devină medici si chiar unele au ales să ascundă acest lucru. În perioada antică, Agnodice a fost prima femeie care a practicat medicina legal în secolul al 4-lea î.Hr. Atena. 

Pentru a studia medicina, Agnodice a îmbrăcat haine bărbătești și-a taiat părul, devenind studentă la Herophilos. . Metrodora a fost un medic și, în general, considerată ca fiind prima scriitoare pe teme medicale.In secolul al 11-lea au apărut universităţi, unde femeile erau excluse, dar la Universitatea din Bologna, Italia, s-a permis  femeilor să participe la cursuri. (1088) În perioada medievală, mănăstirea a fost un loc important de educație pentru femei, iar unele dintre aceste comunități oferea oportunități pentru femei de a participa la activitatea științifică de cercetare. Stareţa Hildegard von Bingen (1098-1179), prima femeie care a scris cărți medicale în Germania, "Cauze și remedii", studii medicale. Dr.Dorothea Erxleben (b. 1715-d.1762) a fost prima femeie medic în Germania. A insistat foarte mult să devină medic într-un moment în care femeile nu au avut voie să studieze medicina. A fost admisă la Universitate în 1741 cu aprobarea lui Frederick al II-lea al Prusiei. În 1742, ea, a scris o carte prin care încurajează femeile să studieze medicina.

Elizabeth Blackwell, MD , prima femeie care a absolvit școală medicală în Statele Unite ale Americii (1849). Implicarea femeilor în domeniul medicinii a fost înregistrat în mai multe civilizații timpurii. Un egiptean , Meritul lui Ptah (2700 î.Hr.), descrie într-o inscripție ca "medic-șef", este prima femeie numită în istoria științei . Agamede a fost citat de către Homer ca un vindecator în Grecia, înainte de Războiul Troian . 
    Metrodora medic, considerată ca fiind prima scriitoare pe teme medicale .

§   Lovisa Arberg (1801-1881) medic chirurg și prima femeie în Suedia.

§  Amalia Assur  (1803-1889), prima femeie medic dentist în Suedia și, eventual, Europa.

§          Anna Preston(1813-1872) prima femeie decan

§     Frances Hoggan(1843-1927) Prima femeie britanică care a primit  doctorat în medicină (1870).
Maria Cuţarida Crătunescu (1857 – 1919) – prima femeie doctor în medicină (medic) din România
Elena Densuşianu – Puşcariu (1875 – 1966) – prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România, prima femeie profesor de clinică de oftalmologie din lume
 Sofia Ionescu – Ogrezeanu (1920 – 2008) – prima femeie neurochirurg din lume

Încă din Paradis, EVA a stat alături de ADAM şi i-a creat probleme. În acelaşi timp, EVA s-a afirmat ca o entitate de care ADAM nu s-a putut dispensa şi-a demonstrat că are propria ei individualitate. În mod semnificativ o femeie a fost aleasă de Dumnezeu, să găzduiască prezenţa fiului lui Dumnezeu între oameni .Începând din antichitatea elenă, ea a fost situată pe o poziţie de subordonare şi dependenţă excesivă faţă de bărbat. Cu toate acestea, au existat nenumărate femei care prin însuşirile lor au reuşit să se impună-. Regina din Saba şi poetesa Sapho

Mai târziu în perioada Matriarhatului -formă de organizare socială în neolitic, a fost singura perioadă din istorie în care femeia a obţinut rolul principal în societate

Emanciparea femeii este de fapt măsura gradului de civilizaţie generală a societăţii. Înapoierea economică şi culturală, lipsa de drepturi politice lovesc în primul rând femeile, privite azi încă în multe ţări ale globului, drept anexe ale bărbaţilor. Schimbarea fundamentală în condiţia femeii s-a produs o dată cu epoca revoluţiilor burgheze, prin înlăturarea vechilor structuri feudale şi prin recunoaşterea egalităţii în drepturi a tuturor oamenilor

Rolul femeii în familie şi în societate, cu care a fost înzestrată de Dumnezeu este maternitatea, responsabilitatea pentru stabilitatea familiei şi educaţia copiilor. Doar cu, aproximativ, un secol si jumătate în urmă, o dată cu începutul mişcării de emancipare a femeii, o dată cu revoluţia de la 1848, s-a conştientizat care sînt consecinţele educaţiei diferite ce se acorda fetelor si băieţilor.

Generaţia de la 1848 a susţinut instruirea femeii, ca o primă necesitate pentru emanciparea sa viitoare; astfel în programul revoluţiei, printre primele măsuri se situa egalizarea învăţământului de ambele sexe. Proclamaţia de la Islaz 1848, prevedea, la art. 16,, instrucţie egală şi întregă pentru romanul de amandoua sexe

Emanciparea intelectuală a avut loc ca urmare a pătrunderii femeii în învăţământul de toate gradele. Accesul la educaţia femeilor în România începe la sfârşitulul secolulului al 19-lea. România se dovedise a fi mult mai avansată şi mai deschisă faţă de alte state europene. Conform legii învăţământului din 1864, şcoala primară era obligatori pentru toţi copiii. Cu toate că accesul la educaţia de bază era garantat şi impus, în aceste condiţii, numărul femeilor analfabete era foarte mare comparativ cu al bărbaţilor. Femeile aveau acces şi la învăţământul universitar.

La Universitatea de la Bucureşti, din numărul total, au absolvit mai mult de jumătatea femei.

Adela Xenopol, sora istoricului A.D. Xenopol, a fondat revista,, Dochia", unde şi-a propus să apere, să susţină şi să cerceteze drepturile femeii, să lupte pentru emanciparea intelectuală, juridică şi politică. Revista Dochia, a devenit o adevărată tribună de luptă pentru instruirea şi promovarea femeii în cele mai diverse ramuri ale activităţii sociale, politice şi culturale. În 1914, Doamna Adela Xenopol, a înaintat Adunării Deputaţiilor, petiţie pentru revizuirea Constituţiei, prin care se cerea drept de vot pentru scriitoare, învăţătoare, profesoare, titularilor. Adela Xenopol, in revista Dochia scria:–“menita se apere, se sustie si sa cerceteze drepturile femeei ... pentru a dovedi ca ea a fost vrednica in toate timpurile si in toate treptele sociale de la Doamna la opinca” . Adela Xenopol afirma în 1879 ,, Femeia nu este mai inferioară bărbatului ci femeile române sunt pe aceaşi treaptă morală ca şi bărbaţii” , Femeia are aceeaşi capacitate şi este capabilă de activităţi ca bărbatul”.Constituţia română din 1866 prevedea că românii au drepturi civile, cât şi politice. Calypso Botez întreba retoric:,, Toţi românii sunt egali în faţa legii“ zice art. 1 din Constituţia românească. Dumneavoastră ştiţi că românca e în afară de lege împotriva acestui articol“. Femeile române nu vor avea dreptul de a alege şi de a fi alese până în anul 1946.

Plecând de la această afirmare pe parcursul istoriei au fost multe femei care au demonstrat că pot face aceleaşi activităţi ca şi bărbaţii. Nereuşita unora a fost provocare pentru celelalte sa incerce si sa depaşească handicapul vremii. Printre acestea au fos:

Sarmiza Bîlcescu (1867-1935) este prima femeie din lume care a obţinut titlu de Doctor în drept(la Universitatea din Sorbona şi prima femeie avocat în Europa.În anul 1884, Sarmiza Bîlcescu,este prima femeie înscrisă şi admisă la Facultatea de Drept din Paris, după cum chiar ea a povestit: "primirea din partea profesorilor a fost glacială, iar primirea a fost cu foarte mult respect din partea studenţilor " .Sarmiza Bilcescu a reuşit să spargă un mit al timpurilor sale: "inteligenţa unei femei nu stă în frumusetea sa". a declarat dna avocat Sarmiza Bîlcesu.La vremea aceea multe potenţiale studente au făcut cale întoarsă din faţa porţii Facultăţii, fiindcă li se spunea: ,, Femeile nu sunt acceptate”. Dar, Sarmiza Bîlcescu şi-a dorit atât de mult să devină avocat, încât cu mult curaj a ripostat secretarului Facultăţii: ,, Cum, Domnule, într-o ţară în care este scris până şi pe uşile închisorilor: Libertate, Egalitate, Fraternitate, dv împiedicaţi o tânără să se instruiască, doar pentru că este femeie” Şi astfel, dna Bilcescu a fost acceptată ca studentă a Facultătii de Drept din Paris, şi a deschis drumul celorlalte tinere care i-au urmat.

Mariana Drăgescu, singura femeie din Europa de Est care a participat integral la cel de-al doilea război mondial şi supravieţuitoare a cunoscutei ,, Escadrile albe” , formaţie unică în lume ale cărei avioane purtau pe fuselaj Crucea roşie.

,,Această escadrilă era pilotată de femei.În 1941, escadrila a fost trimisă în zona frontului. Erau trei aviatoare: Nadia Russo, Virginia Duţescu, Virginea Tomas. Escadrila avea misiunea de a transporta răniţii. ,, Coboram spre zona de bătălie, orietându—mă după epave de tancuri, cadavre, cai morţi şi aterizam pe orice teren unde se găseau trupe româneşti;
,, Ne aduceau răniţii la avion. Pe aceştia îi aduceam pe un teren, unde erau îmbarcaţi în avioanele de transport greu, spre spitalele de campanie din zonă”

(Mariana Drăgescu, aviatoare, Edit. Semne Bucureşti)

PRIMA FEMEIE INGINER

Pentru a ilustra mentalitatea oamenilor vremii şi impresia făcută de această faptă, ziarul ,,Minerva” , apărut în 1912, la rubrica,, Cronica feminină”, sub titlul ,, Prima femeie inginer” , scria:,, Cine spunea că femeia nu este capabilă de muncă serioasă s-a înşelat. D-ra Elisa Leonida, în loc să studieze literele sau medicina, a studiat ingineria la Charlottemburg.În 1912 a primit diploma de inginer, devenind prima femeie care a obţinut acest titlu din Europa, dar şi prima ingineră din lume.Elisa Zamfirescu( n.10-11-1887-d.1973) Din liceu şi-a format idealul de a deveni ingineră, însă nu a fost primită la şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, care nu admitea decât studenţi, având un regim militarizat. Fetele nu erau admise la nicio şcoală tehnică superioară din ţările europene. Condiţionat, a fost acceptată la şcoala Superioară Tehnică de la Berlin, ca o excepţie. A lucrat timp de 42 de ani la Institutul Geologic al României, ca şefă a laboratoarelor, aducând o contribuţie excepţională la cunoaşterea bogăţiilor subsolului românesc.

Ana Aslan (n.1-01-1897-d. 20 -05-1988)Absolventă a Facultăţii de Medicină – În 1922, În timpul primului război mondial, îngrijeşte soldaţii în spitalele militare din spatele frontului. În 1974, devine academician, director al Institului Naţional şi Geriatrie şi Gerontologie ( 1958-1988) Institutul care-i poartă numele a fost înfiinţat în 1952.

Maria Cuţarida Crăţunescu (n.10. 02. 1857-d. 10. 11. 1919) Este cea dintâi româncă dr. în medicină care a susţinut teza de doctorat la Paris în 1884. Pentru copiii defavorizaţi a înfiinţat în 1897, Societatea Materna. A fost privită ca o importantă militantă feministă. În anul

1899, organizează prima creşă din ţară, la F-ca de Tutun şi chibrituri Bucureşti.

Ella Negruzzi (1876-1948). De numele ei se leagă acţiunea pentru acordarea drepturilor social-politice ale femeilor, precum şi lupta intelectualilor români împotriva fascismului şi războiului, pentru libertatea şi independenţa ţării.Cind absolventa de Drept Ella Negruzzi a cerut, in 1914, sa fie admisa in baroul Iasi, cererea i-a fost respinsa: „Motivul invocat a fost ca nu are drept de vot, iar avocatii trebuie sa aiba drept de vot“, spune Oana Baluta, autoarea volumului „Gen si putere. Partea leului in politica romaneasca“. Dupa sase ani si mai multe procese, Ella Negruzzi reusea sa devina prima femeie avocat din Romania. Pentru ce femeia cere dreptul de vot? Doamna avocat Ella Negruzii a răspuns: ,, Pentru că femeile muncesc, pentru că plătesc impozitele, pentru că este nedrept ca într-o ţară democratică, unde toţi cetăţenii iau parte la alegerea guvernului femeile să nu exercite acest drept"

Imagine foto : Din colecţieTrebuie să amintesc şi despre persoanele cu dizabilităţi care au demonstrat de-a lungul perioadei că se pot integra in colectivitate şi că pot executa anumite profesii cu mar fi: telefoniste, masaj,

Prima şcoală pentru persoanele cu deficienţe, funcţionează din anul 1864, la Focşani, prin mutarea ,,Azilului Elena Doamna”,din Bucureşti, patronată de Elena Cuza. Această şcoală era destinată fetelor orfane În anul 1930, a luat fiinţă la Iaşi ,,Institutul Mihai I”, destinat persoanelor cu deficienţe de auz. Aici se oferea tinerelor fete activităţi recuperatorii în vederea diminuării handicapului şi creşterii gradului de integrare socio-profesională

A fost înfiinţată pentru persoanelor cu handicap unde se puteau specializa ca opticiene, telegrafiste cofetare, patiserie. Şcoala oferă ore de ortofonie şi labiolectură şi orientare şcolară, în paralel cu activitaea psihodiagnoză.

În anul 1909, M.S. Regina Elisabeta, a înfiinţat ,, Azilul orbilor Regina Elisabeta", Bucureşti unde funcţionează şi acum un liceu şi postliceală pentru elevii cu deficienţe vizuale.

Dizabilitatea femeii, este o problemă care ţine de drepturile omul Femeile cu handicap vor şanse egale, nu caritate.

Organizatia Nationala a Persoanelor cu handicap militează pentru deplina integrare socială a persoanelor cu handicap şi împotriva oricăror forme de discriminare în viaţa socială, politică, culturală, familială şi sexuală. ,, Dorim o lume fără bariere şi discriminare, o lume în care persoanele cu handicap să poată trăi independent, având aceleaşi drepturi, obligaţii ca şi ceilalţi cetăţeni”. Să aibe acces la infrastructura socială, să se bucure de aceleaşi şanse de împlinire.

Un exemplu de o personalitate feminină care a depăşit acest handicap este ANNE SULLIVAN (1866–1936) HELEN KELLER (1880-1968) cu prof. însoţitor Anne Sullivan, Helen Keller şi-a depăşit handicapul de orb şi surd şi-a demonstrat lumii că şi cei cu dizabilităţi pot contribui la viaţa socială. Din 1 924 au lucrat împreună ca avocaţi şi consilieri .

Un alt nume celebru este Dr. Maria Montessori (n. 31 august 1870, - d. 6 mai 1952 )A fost medic şi pedagog italian. S-a ocupat de copii cu deficienţe mentale. A creat o metodă specială de educare a copiilor retardaţi intelectual de la naştere. Metoda care-i poartă numele. A înfiinţat peste tot în lume şcoli ( Şcoli Montessori) care aplicau metoda sa educaţională

Am avut ocazia să o cunosc pe preşedinta Asociaţiei IHTIS un model de femeie care a înfiinţat Asociaţia IHTIS pentru a în curaja tânăra generaţie că pot să se integreze în colectivitate. Pe sitte-ul http://asociatia-ihtis.ro/contact/Asociaţia îşi prezintă activităţile.

Preşedinte fondator Mihaela Mihăescu. În volumul editat ,, Resursă în Societate",autor Mihaela Mihăescu, citim: ,, Cititorii vor descoperi în lucrarea de faţă o altă imagine a tânărului cu dizabilităţi fizice, dornic să făptuiască după puterea şi voinţa personală spre folosul său, al semenilor şi al întregii societăţi".

,, Am fost copil şi adoram să mă joc cu cei de vârsta mea.... Am fos elevă, iar şcoala era viaţa mea.... Am avut apoi un loc de muncă.... Hrana de care m-am îngrijit mereu a o avea a fost- arta participativă- nevoia de a mă alătura diverselor grupuri, integrând minte şi trup, reflecţie şi acţiune, gând şi intuiţie- pe scurt: nevoia de a fi ÎMPREUNĂ cu ceilalţi. Un ideal măreţ- A FI ÎMPREUNĂ- într-o societate în care dizabilitatea unui om pare a-i spulbera acestuia şansele, drepturile şi năzuinţele". A fi resursă înseamnă a putea face ceva ÎMPREUNĂ cu cei din jur, Iar EU....POT! "Câteva intrebări primite curând m-au determinat să scriu cele ce urmează. Acestea sunau astfel:

„De ce există incă tineri cu dizabilitati fizice severe si IQ normal nescolarizati?”;
„De ce multi dintre cei scolarizati nu au capacitatea de a scrie corect sau nu pot purta un dialog corespunzător vârstei si pregatirii lor?”;
„Cum reusesc totusi alti copii si tineri cu dizabilitati fizice severe să obtină performante?”
Legislatia este aceeasi, resursele informationale la fel… Diferentele apar in familiile copiilor/tinerilor cu dizabilitati fizice, care manifestă PATRU tipuri de situatii:
1. Copilul/tânărul cu dizabilitati NU cere – iar familia priveste cu resemnare situatia dată.
2. Copilul/tânărul cu dizabilitati NU cere – dar familia pentru a simula „normalitatea” – un anumit statut social – altul decat cel al „categoriilor defavorizate”, crează un mediu care DOAR lasă impresia integrarii si activitătii când, in fapt, prezenta in locurile publice a celui cu dizabilitati este strict fizică.
3. Copilul/tânărul cu dizabilitati CERE – iar familia se opune, o bariera de mentalitate cu grave repercursiuni pentru toti:
- VREAU IN PARC, VREAU LA TEATRU, VREAU IN VIZITA … – NU SE POATE, ESTI ALTFEL RADE LUMEA…
- VREAU LA JOACA … – NU SE POATE, ESTI BOLNAV, COPIII SUNT RAI…
- VREAU LA SCOALA … – NU SE POATE – NU POTI SCRIE, VORBI, MERGE… LA CE-TI VA FOLOSI?
4. Copilul/tanarul cu dizabilitati CERE – si familia ii satisface cererea, pregatindu-l corespunzator in functie de ceea ce implica dorinta lui:
- LOCURILE PUBLICE – impun tinuta, prezenta de spirit in fata situatiilor placute si neplacute, auto-reprezentare.
- JOACA – necesita acceptare reciproca, intuitie, inventivitate, spontaneitate, inter-relationare.
- SCOALA – presupune dorinta de cunoastere, program fix, efort suplimentar de memorare, responsabilitate, competitie, evaluare.
Integrarea sociala nu o reflecta numarul mare al persoanelor care te inconjoara zilnic, ci numarul si calitatea actiunilor care implica participarea comuna in interesul grupului caruia apartinem.
Inainte de a exista IHTIS, a existat un curs de 5 zile tocmai la Iasi, a existat dorinta mea de a participa si convingerea mamei ca efortul nostru fizic si costurile sunt pe masura informatiilor ce mi le pot insusi.
Dupa cativa ani, acelasi dascal deosebit din Iasi, o indemna pe ANA-MARIA sa vina la IHTIS…”Sursa:

http://asociatia-ihtis.ro/2011/04/04/familia-%e2%80%93-temelia-integrarii-sociale-a-copiluluitanarului-cu-dizabilitati-fizice/

http://asociatia-ihtis.ro/contact/

LUPTA FEMEII ÎMPOTRIVA DISCRIMINĂRII SOCIALE

Dacă în celelalte ţări dincolo de Alpi, femeile puteau să lucreze ca meşteşugari, comercianţi, în Italia le erau interzise aceste ocupaţii publice. În familiile înstărite, un procent de 14 % din populaţia feminină, fiind trimise la mănăstire pentru a învăţa să citească, a scrie şi să se deprindă cu treburile gospodăreşti, ca apoi să fie căsătorite, la recomandarea părinţilor, se alegea soţul. Îndatoriile femeii era maternitatea şi conducerea gospodăriei. Femeia rămânea sub tutela soţului, după cum înainte de căsătoriei supusă tutelei tatălui.

FILANDA Cu toate că dreptul femeilor de a primi aceeaşi educaţie şi de a exercita aceleaşi profesii ca bărbaţii, a fost recunoscută în mod expres în Finlanda prin legile adoptate între anii 1864-1929, după unii autori viaţa femeii este împărţită în trei faze: de instruire proprie, de creşterea şi educarea a copiilor, iar după 35 de ani, femeia poate să exercite o activitate profesională în afara căminului. Aceste pauze mari în activitatea profesională înseamnă rămânerea în urmă, deci ,, descalificarea”

În ţările Belgia, Olanda, Spania, fetele încep să lucreze după căsătorie, sau după prima naştere. Intră în producţie la 35-40 ani, când ultimul copil a fost dat la şcoală. Sectoare considerate în mod tradiţional ca,,femenine” sunt : textile, didactice, sanitare, comerţ, datorită răbdării şi îndemânării femeilor Femeile se mai întâlnesc şi în sectoare ale industriei, ale culturii şi artei. Exista o reticenţă marcată faţă de calificarea tehnică a femeilor. O maşină nouă care intra în atelier era deservită de bărbaţi şi niciodată de femei. Aşa se explică în aceste zone concedierea femeilor ca urmare a modernizării tehnicii

Femeile continuă să fie victime ale violenţelor domestice, ale tabuurilor religioase sau culturale şi ale discriminării la locul de muncă. Asiaticele sunt cele mai expuse violenţelor domestice şi puţine sunt cele care îndrăznesc să se plângă. Din Afganistan până în Vietnam, brutalităţile se derulează în voie în spatele uşilor închise. "Fenomenul are proporţii epidemice", spune Paul Greening de la Fondul ONU pentru populaţie. În Japonia, ţara cu cea de-a doua economie a lumii, o singură asociaţie pentru femei a înregistrat 5.000 de plângeri într-un an. În Indonezia s-a adoptat în 2004 o lege împotriva violenţei domestice, dar populaţia ignoră acest lucru.

În India, peste 7.000 de femei au fost omorâte în 2004 în disputele legate de zestre, deşi dota a fost interzisă în 1961. "Presiunile sociale şi culturale le impiedică pe femei să se plângă. Ele cred că a fi pălmuite sau bătute face parte din viaţă şi acceptă acest lucru

Imagini din colectie personala ,, Femei celebre de-a lungul istoriei".