"O lume răsturnată-Sofianii, o familie de filantropi" la Festivalul International de Film"

            
 http://1-cultural.blogspot.ro/2013/07/o-lume-rasturnata-autor-steliana.html

Imagine Carte postala cu CASA SOFIAN- BOTOSANI

Imagine  cum este acum CASA SOFIAN- BOTOSANI

        "O lume răsturnată-Sofianii, o familie de filantropi" la Festivalul International de Film"

       Toamna la Voronet", Editia a XXX-a , Gura Humorului,Romania, 25-27 octombrie 2013

        Festivalul propriu-zis are drept scop promovarea filmului documentar, a productiilor video si a culturii comunicarii audiovizuale.

       In cadrul acestuia sunt programate trei sectiuni:  film documentar, film studentesc si film turistic.   Se vor derula si alte evenimente de-a lungul desfăşurării manifestarii: proiectii in avanpremiera, caravana de promovare a filmului românesc, proiectii de filme documentare de arhiva, workshop-uri, expozitii de arte vizuale , lansări de carte si conferinte.

     Rezultatul preselectiei va fi comunicat realizatorilor si producatorilor invitati la jumătatea 

lunii octombrie.

     "Incă de la prima participare la Festivalul International "Eco-Etno-Folk-Film"-Editia a-X-a, 2008, Vâlcea, mi-am dorit ca si alti botosăneni să răspundă invitatiilor venite din ţară la festivalurile cu tematica etnografică sau turistică si să reusim in timp să organizăm o asemenea manifestare, mai ales că Botosanii se pot mândri cu personalităti marcante: Dumitru Furtuna, Eugen D.Neculau si Tiberiu Crudu.

      Prin acestia, conceptul de "localism creator"care a fost formulat de profesorul Al.Dima este verificabil si permite acoperirea unei arii mai largi care include etnografia, folclorul, antropologia si genealogia.Intr-un articol, apartinând  D-nei Lucia Olaru Nenati, cei enumerati sunt numiti sugestiv si pe bună dreptate "oameni ai energiilor luminate."

     Documentarele pe care le-am realizat  impreună cu echipa mea până acum prezintă nestematele comunitătii noaste: Mănăstirea Cosula-un reper al artei medievale si Casa Sofianilor-clădire unică din punct de vedere arhitectural in Europa." Referent etnograf Margareta Mihalache

                                        

Isi duc existenta din ceea ce găsesc pe rampa de gunoi a orasului, acolo unde se da o luptă pe viată si pe moarte pentru o sticlă, un pet sau o bucată de hartie. Sunt acolo şi copii care mănâncă rămăşiţele noastre, dorm în case de carton şi trăiesc laolaltă cu şobolanii. Asta e viata printre gunoaie! -

http://www.luceafarul.net/note-comentarii-idei-s-o-s-monumentele-botosanilor-v

Mormintele şi monumentul Ruxandrei şi Nicolae Sofian, sunt  situate în imediata vecinătate a Bisericii Cimitirului „Pacea” din municipiul Botoşani, şi  care eternizează memoria unor mari filantropi ai Botoşanilor secolului al XIX-lea. 

 Ruxandra Sofian (1827-1896), s-a afirmat aici, la Botoşani, în condiţiile dificile ale susţinerii Războiului de Neatârnare, din 1877-1878, în acţiunea colectării de bani şi ofrande pentru ostaşii români răniţi, ai Botoşanilor. A activat în cadrul Societăţii ,, Doamnelor Române" din Botoşani,  înfiinţată de Reginei Elisabeta, unde Ruxandra Sofian, desfăşura activitate caritabilă prin acţiunea de organizare de baluri, serbări, concerte. Într-o vreme, sediul acestor societăţi filantropice s-a aflat în Casa Nicolae Sofian – Arapu, aflată în parcul aferent actualului Spital Judeţean „Mavromati”, cu faţa la Bulevardul Eminescu, pisania de pe porticul casei consemnând – „Acest sfânt locaş cu hramul Sfântului Nicolae s-au făcut din nou, din temelii, la anul 1838, de d. Stolnicul Neculai Sofian cu a sa cheltuială spre vecinica pomenire a părinţilor săi şi a tot neamul”. Am mai adăuga că mulţi săraci ai Botoşanilor au beneficiat, la sfârşitul secolului al XIX-lea de generozitatea şi caritatea actelor Ruxandrei Sofian, ca în 1889, 1890, 1891 ş.a. Neculai Sofian (1812-1900) s-a dovedit un mare filantrop al Botoşanilor, unele dintre actele sale dăinuind şi în ziua de astăzi, cu precădere frumoasa bijuterie arhitectonică a municipiului, „Casa Sofian”, din păcate, în paragină şi ea. Dispariţia sa din viaţă, în 1900, n-a trecut neobservată, mass-media locală şi centrală consemnându-i faptele – „Defunctul şi-a lăsat întreaga avere (3 milioane) azilului de bătrâni din Botoşani, înfiinţat de dânsul, cu condiţia ca numărul paturilor să sporească de la 25 la 50, să se înfiinţeze 4 şcoli agronomice pe moşiile sale şi să se împartă în fiecare an la Sf. Nicolae câte o mie lei celor mai sărace familii de săteni de pe moşiile sale” („Albina”, 1 octombrie 1900). Mai insistăm asupra marilor sale acte filantropice, spicuind şi din Testamentul său – „Institutul Nicolae Sofian (n.n. actuala „Casă Sofian”), legatarul meu universal, va înfiinţa şi întreţine câte o şcoală practică de agricultură pe moşiile mele Havârna şi Livenii din judeţul Dorohoi, Zosinu sau Băluşenii din judeţul Botoşani, precum şi pe Pilipăuţii din judeţul Dorohoi. Partea mea din moşia Pilipăuţi, lăsată institutului de defuncta mea soţie Ruxandra Sofian va fi anume afectată, conform testamentului acesteia, la întreţinerea ospiciului de infirmi, înfiinţat de mine în oraşul Botoşani şi dependinţe tot de instituit (…) Institutul va da la 20 de şcolari sărmani din oraşul Botoşani câte o bursă lunară până la 20 lei…”. Să mai spunem că Neculai Sofian a fost, o vreme, şi primar al urbei Botoşanilor, ca şi senator, întru înţelegerea mai corectă a personalităţii sale.