Cu preţul banilor , autoare Maria Panciuc Bucătaru, recenzie carte Constantin Adam, Botoşani

Cu preţul banilor

        ,,Ultima apariţie a doamnei Maria –Panciuc Bucătaru, este un roman, complex,  de întindere unde se prezintă prin acţiunile clanului Larcu radiografia unei perioade încă  nedifinite, neclarificate, tulbure din istoria postdecembristă. Schimbările de după 1989 au adus la răsturnarea valorilor, la reînvierea unor apucături primare în privinţa acumulărilor materiale: averi nemeritate dobândite pe orice cale şi prin orice mijloace, arată nimicimea acelor indivizi  cocoţaţi prin tot felul de fraude ei trăite  grupului din care fac parte, transformându-l într-un fel de feudă . Sunt înserate secvenţe dramatice, chiar tragice din viaţa oamenilor sinceri, naivi, ajunşi de cele mai multe ori din ignoranţă în cercul unor escroci fără scrupule,  care aveau drept  crezul banul, îmbogăţirea fără muncă, convinşi că totul se rezolvă cu ajutorul lui.                                                                        Planurile acţiunii sunt localizate în mare parte în zona în care autoarea a trăit şi trăieşte, nefiind exclus, ci multe dintre evenimentele prezentate să fie inspirate din fapte reale, auzite sau văzute. Căsătorii aranjate, despărţiri dramatice, întâlniri surpriză. Deznodământul este unul neaşteptat, în care umilitul inginer Durnea se întâlneşte, după mulţi ani, cu umilitorul său înavuţitul Larcu, căruia îi dovedeşte încă o dată că e om, ajutându-l să se trateze într-o unitate spitalicească de prestigiu.                                                De fapt finalul este o reîntâlnire în familie, pentru că aproape  toţii eroii au fost la un moment dat , nu în acelaşi timp, componenţi ai familiei Larcu.                                                   Cartea este  antrenantă, incitantă şi merită lecturată

Felicitări autoarei, Constantin  Adam

MEDALION ANIVERSAR LUCIA OLARU NENATI, HONORIS CIVIS COMITATUS 20 februarie -2014, Botoşani

   
MEDALION ANIVERSAR
LUCIA OLARU NENATI, HONORIS CIVIS COMITATUS

 Pe data de 20 februarie 2014, la Clubul Cultural a Editurii ,, Agata", a fost sărbătorită doamna  Lucia Olaru Nenati, ,,o fiinţă aleasă de Dumnezeu”,  cum mulţi au spus iar muzeograful Gheorghe Median a precizat în discursul domniei sale : ,,Din ceea ce face omul pe pământ, rămân două lucrui esenţiale: copii şi opera. Iar opera nu ne-o poate lua nimeni. Ea este a prezentului şi, deopotrivă, a viitorului. Lucia Olaru Nenati le-a indeplinit pe amandoua”

Lucia Olaru Nenati s-a născut pe 20 februarie 1949, în oraşul Rădăuţi-Bucovina. Este  doctor în ştiinţe umaniste (filologie), membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti, scriitoare, autoare a 31 aparitii editoriale de poezii, proza, eseu, literatura pentru copii, eminescologie, istorie si cercetare literara, albume muzicale.

A fost director la Teatrul de păpuşi „Vasilache” şi Teatrul „Mihai Eminescu” Botoşani, redactor,  director şi publicist la „Gazeta de Botoşani” şi cadru didactic.

A fost primită călduros de toţi cei dragi, prezenţi  la acest eveniment important scriitori, prieteni şi nu în ultimul rând familia care toti i-au cântat Mulţi ani trăiască, la îndemnul scriitoarei Elena Condrei, şi apoi poetei sărbătorite i-au fost oferite flori, cu îmbrățişări prieteneşti şi urări sincere.

  Domnul Ion Istrate, directorul Editurii ,, Agata" a înmânat  diploma HONORIS CIVIS COMITATUS, un Titlu instituit de Fundația Națională pentru Dezvoltare Comunitară, în cadrul Programului cadru ,,Identitatea comunitară”, inițiat în 2003, cu scopul de a dezvolta  un model de cultură și educație civică susținut de respectul față de personalitățile cu valențe autentice. Preşedintele Fundației, Ion Istrate, a arătat ca acest Titlu se acordă Doamnei Lucia Olaru Nenati, ca gest de mare respect și recunoștință pentru contribuția remarcabila la afirmarea spiritului eminescian și a comunității Botoșanilor, prin reactivarea conceptului de localism creator și revoluționarea în modul cel mai pertinent şi elegant a fenomenul cultural românesc.

Gheorghe Median: „Sunt unul din cei mai vechi, care o cunoaşte pe Lucia Olaru Nenati. Am venit odată la Botoşani şi am parcurs acelaşi traseu profesional. Cu toate acestea, în timp, eu am rămas ca muzeograf, dar Domnia Sa, însă, a trecut şi peste hotare. Dar prietenia dintre noi a rămas peste timpuri. Iar evenimentul de astăzi este un eveniment intim, de familie, prin care Revista Luceafărul a adus împreună oameni care se iubesc, care se respectă, iar atunci când e nevoie, se adună pentru a marca anumite evenimente, precum cel de azi, al sărbătoririi aniversării frumoasei vârstei a Doamnei Luciei Olaru Nenati. Am fost mereu mândru că sunt prietenul ei şi, de multe ori, când vorbeşti despre Botoşani trebuie să dai şi detalii despre acest oraş. Eu de fiecare dată amintesc de Eminescu şi apoi menţionez despre Lucia Olaru Nenati, cea care a făcut primii paşi importanţi la Casa Memorială Ipoteşti, cea care a stabilit primele legături ale acestor meleaguri cu Bucureştiul şi, mai ales, cea care a adus primele lucruri acolo. 

Să nu uităm că Lucia Olaru Nenati este singurul eminescolog la Botoşani, cea care l-a purtat pe Eminescu peste graniţe, de la Chişinău până în capitala Germaniei și New York. Nu mai este nimeni care să meargă pe această linie, de altfel o sarcină care nu e deloc uşoară. Să nu uităm că Botoşaniul este locul care a dat oameni de mare valoare, dar care s-au realizat în marile capitale europene. De asemenea, au fost şi cei care au venit şi au rămas la Botoşani, printre care şi Lucia Olaru Nenati, care se adaugă acestor spirite luminate, venite să lumineze acest oraş, cu toate că atmosfera înconjurătoare de aici nu a fost mereu una minunată.”

Georgică Manole: ,,

LUCIA  OLARU  NENATI,  EXEMPLU  DE  GESTIONARE A PROPRIILOR  IDEI

            ,,Nu e uşor să vorbeşti despre Lucia Olaru Nenati. Atât de multe sunt  rezultatele sale artistice, gesturile sale în favoarea conaţionalilor, în beneficiul zonei septentrionale şi pentru românii de pretutindeni, încât e greu să alegi.

            Profesional vorbind,  este  atât de implicată şi corectă, încât a ajuns să deranjeze pe mulţi. Lucia Olaru Nenati  e un suflet nobil, izvorât din intersecţia multiplelor talente care s-au cuibărit în trupul său.

            Am admirat  permanent la Lucia Olaru Nenati modul cum şi-a gestionat ideile. Puse una lângă alta, s-au transformat în cercetări făcute cu acribie, în poezii veritabile, în eseuri remarcabile, în fraze constructive, în cântece dedicate neamului său, într-un cult pentru Eminescu, într-o prefaţă la o carte, într-un cuvânt la o lansare…

            Îmi amintesc  ce frumos scria  Alex Ştefănescu despre Lucia Olaru Nenati, pe vremea când acesta publica în „România literară”. Mi-am notat  câteva rînduri ale criticului  din nr. 37 / 2008 al revistei amintite: „Toate aceste informaţii revelatoare şi emoţionante, ca şi mii de alte asemenea informaţii, se află într-un volum masiv, cu caracter enciclopedic, publicat nu demult de o cercetătoare din Botoşani, Lucia Olaru Nenati: „Arcade septentrionale”. Autoarea are, după cum dovedeşte, printre altele, chiar titlul volumului, un anumit patetism, ceea ce o face vulnerabilă într-o lume în care totul se relativizează şi persiflează. Dar este un patetism autentic şi, în plus, se bazează pe o competenţă impresionantă în ceea ce priveşte istoria culturii locale.  Lucia Olaru Nenati nu se visează, obsesiv, în spaţiile marilor culturi, aşa cum se visează doamna Bovary în sălile de dans cu policandre de cristal din Paris. Ea are ceva din modestia copacilor care, acolo unde s-a întâmplat să crească, acolo înfloresc şi fac fructe, acolo îşi întind rădăcinile în adâncul pământului şi caută substanţe hrănitoare, acolo îi protejează pe oameni de dogoarea soarelui. »

            « Arcade septentrionale » este rezultatul unei cercetări de peste 30 de ani şi este asimilată unei lucrări strict academice. Se spune că pe unde  a trecut, Lucia Olaru Nenati  a cercetat tot, aşa că, mai în glumă, mai în serios, circulă butada : « Pe unde a cercetat Lucia Olaru Nenati nu mai găseşti nici o informaţie ».

            Personalitatea multiplă a Luciei Olaru Nenati este  completată de marea sa capacitate de a empatiza cu cei aflaţi în vizorul său ideatic şi de aici magnetismul său izvorât dintr-un pozitivism iremediabil, dublat de un zâmbet ce-ţi dă întotdeauna încredere. Câtă muncă fizică, ce cheltuieli materiale şi  de timp trebuie să se fi produs  numai pentru a aduce  acasă studiul despre Bacovia al Svetlanei Paleologu Matta ! Totuşi a avut puterea să spună  despre prezenţa  Svetlanei în existenţa sa : « mă luminează, mă călăuzeşte, mă uimeşte neâncetat, mă înalţă spiritual, mă ajută de mulţi ani să supravieţuiesc unor zone uneori foarte apăsătoare şi nedrepte ».

            Scoţând la lumină exegeza Svetlanei Paleologu Matta despre opera bacoviană, Lucia Olaru Nenati adaugă o tulpină nu doar pentru a justifica o generaţie sau alta, ci chiar occidentalitatea întregii literaturi române generată de ratarea istorică a destinului, după cum bine remarca şi Mihai Cimpoi.

            Mulţumirea noastră, a celor care iubesc « Luceafărul » şi programul său, este că în tot ce face Lucia Olaru Nenati se află o vigoare intelectuală de nestăvilit şi un mod de gestionare a propriilor idei impecabil.

                                                                                                           

Steliana Băltuţă: „Lucia Olaru Nenati este una din primele persoane care a ajutat la conturarea secţiei etnografice a Muzeului Judeţean. Şi vă mulţumim că existaţi!”. A ţinut Steliana Băltuţă să ne aducă la cunoştinţă micul cadou, simbolic, pe care l-a făcut sărbătoritei: „O moară de apă, în miniatură. Pentru că moara este cea care macină tot răul din jurul dumneavoastră şi-l duce pe apă, la vale.”

Constantin Adam: „Ne cunoaştem de când Lucia Olaru Nenati a fost director al Teatrului Mihai Eminescu, într-o perioadă deosebit de grea pentru oraşul Botoşani. Iar prezenţa Domniei Sale în această instituţie a fost marcată de două momente deosebit de importante: în timpul directoriatului dumneai a fost organizat primul turneu peste hotare al Teatrului Mihai Eminescu şi tot sub auspiciul ei a avut loc un alt eveniment deosebit de important, lansarea „Rădăcinilor de foc” a poetului Grigore Vieru,si spectacolul cu acelasi titlu, când, în premieră mondială, s-a cântat melodia „Eminescu” (Ion Aldea Teodorovici) , melodie care, la cererea înlăcrimată a publicului, a fost repetată de trei ori. Şi să nu uitaţi, doamnă Lucia Olaru Nenati, că sunt enorm de mulţi oameni care vă iubesc!”

Ovidiu Chelaru: „Acest eveniment este un prilej unic şi angelic pentru a admira opera prolifică a unui coleg de breaslă, dar mai ales a unui discipol al Luceafărului nemuritor de la Ipoteşti”. Şi a ţinut Ovidiu Chelaru să aducă un prinos  printr-o poezie, urându-i în final la „Noi creaţii literare / De valoare şi răsunet.”

Stefan Cervatiuc: „Îmi aduc aminte că, nici bine nu a început serviciul la Botoşani, şi Lucia Olaru Nenati a venit la arhivă să-l studieze pe Eminescu. Încă de pe atunci am întrevăzut personalitatea care avea să devină Lucia Olaru Nenati.”

Elenea Condrei: „Lucia Olaru Nenati este un ambasador cultural al României, al Botoşanilor, şi, nu în ultimul rând, un eminescolog de marcă”. Iar pentru a ne arăta că înfăţişarea angelică a poetei nu e numai rezultatul percepţiei oamenilor cultivaţi, ci şi rezultatul percepţiei omului muncitor, de rând, ne-a povestit despre acţiunea de culturalizare a femeilor, a regimului comunist, de la întreprinderea Electrocontact. „După ce au fost duse într-o vizită la Ipoteşti, acestea au fost întrebate dacă l-au văzut pe Eminescu. Toate au tăcut. Numai una, mai sprintenă la minte, a răspuns: Nu l-am văzut pe Eminescu, dar am întâlnit-o pe soţia lui, o doamnă blondă şi cu ochii albaştri”.

Finalul  evenimentului a fost încheiat de cuvintele Luciei Olaru Nenati: „Ţin să vă mulţumesc pentru acest eveniment, pe care eu îl simt ca un lucru menit de la Cel de Sus, acel centru de energii luminunate, care a făcut posibilă aceasta şi care v-a trimis pe voi  mesager pe  pentru a-i îndeplini misiunea. Vă mulţumesc, că mi-aţi dat astăzi o zi de mare bucurie!”.

Mihai Gaftoneanu :                        Stimat auditoriu,

  ,,De o bună bucată de timp sunt prins în mrejele unei dileme din care mă tem că nu pot ieşi de unul singur- încă nu m-am lămurit care dintre aceste două ipostaze ar putea fi mai tristă pentru un oraş cu resursele şi tradiţiile culturale ale Botoşaniului: prima, să aibă o masă amorfă şi lipsită de reacţie de intelectuali yesmeni şi sicofanţi sau a doua, să aibă oameni de mare valoare pe care să nu ştie sau, culmea, să nu vrea, pur şi simplu, din diverse raţiuni, să îi pună la treabă.Imprejurarea de azi dovedeste ca nu ne aflam in niciuna din aceste situatii.

În Sala de Marmură al Teatrului ,,Mihai Eminescu”, din Botoşani pe data de 26 ianuarie 2014, a avut loc o lansare de carte a prozatoarei Maria Baciu şi anume “Patria copilăriei mele”, Editura ,, GEEA”, Botoşani.

Patria mea de copil

Autor Maria Baciu

Tipografia Astonish Press Botoşani

Editura GEEA-2013

În Sala de Marmură al Teatrului ,,Mihai Eminescu”, din Botoşani pe data de 26 ianuarie 2014, a avut loc o lansare de carte a prozatoarei Maria Baciu şi anume  “Patria copilăriei mele”, Editura ,, GEEA”, Botoşani.

     La acest eveniment important în viaţa autoarei şi al cititorilor au participat foarte mulţi dintre cei cu care Maria Baciu a colaborat la Clubul Educatorul pe care ea l-a înfiinţat cu câţiva ani în urmă la SIP Botoşani, dar şi oameni de cultură ai locului, Eugen Hruşcă, Mircea Oprea, Radu Căjvăneanu, Constantin Bojescu, şi nu în ultimul rand, prietenii şi scriitorii Petruţ Pârvescu, DMG Gaftoneanu.

Moderatorul activităţii culturale a fost Traian Apetrei, directorul teatrului ,, Mihai Eminescu", Botoşani.

Gânduri de cititor: Gheorghe Median, muzeograf, Muzeul Judeţean Botoşani, istoric.

    ,, La începutul lunii aprilie a anului 1944, trupele sovietice, aflate în ofensivă, în confruntarea cu cele Germaniei şi aliaţilor acesteia, intrau în România.

     La 23 august, Guvernul României decidea ruperea alianţei cu Germania şi alăturarea la coaliţia Naţiunilor Unite, armata română participând, în cadrul acesteia, la eliberarea teritoriului naţional, şi apoi, a Ungariei şi Cehoslovaciei.

    Sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, consemnat la 9 Mai 1945, prin participarea Germaniei, a găsit România în tabăra învingătoare. Reintrarea ţării pe făgaşul unei vieţii statale normale, întreruptă de intrarea, la 21 iunie 1941, în războiul antisovietic, aşteptată de toţi românii, nu aveau însă să se mai producă. Fără ştirea lor, în luna octombrie a anului 1944, la Conferinţa de la Moscova, având ca temă de discuţie destinul Europei de sud la sfârşitul războiului, Iosif Visarionovici Stalin, conducătorul Uniunii Sovietice şi Winston Churchill, primul ministru al Marii Britanii, au convenit ca România să rămână în zona de influenţă sovietică.

     Urmarea acestui fapt a constituit-o intervenţia brutală a Uniunii Sovietice în politica internă a statului român, marcată de impunerea comuniştilor în guvernele care au fost instalate după 23 august 1944, aducerea la conducerea ţării, la 6 martie 1945, a guvernului prosovietic condus de dr. Petru Groza, falsificarea grosolană a alegirilor parlamentare din noiembrie 1946, câştigate de comunişti şi aliaţii lor, desfiinţarea partidelor politice democratice (PNL şi PNŢ), abdicarea silită a regelui Mihai şi proclamarea ţării, ca stat al oamenilor muncii, sub numele de Republica Populară Română la 30 decembrie 1947, toate sub presiunea prezenţei în ţară a unei armate de ocupaţie, care a staţionat timp de aproape două decenii.

      Pentru a-şi putea subordona România, şi a avea certitudinea recuperării uriaşei datorii de război, pe care Uniunea Sovietică i-a pretins-o, Stalin a decis organizarea acesteia, după modelul pe care-l impusese în propriul stat, denumit de specialiştii în doctrine politice, stalinism.

      Măsurile principale, luate în acest sens, au fost, aducerea la conducerea ţării a Partidului Comunist, rebotezat Partidul Muncitoresc Român, colectivizarea agriculturii şi naţionalizarea principalelor mijloace de producţie.

     În vederea implementării şi punerii în practică, într-un termen cât mai scurt a acestor măsuri, a fost creată Direcţia Generală pentru Securitatea Poporului, instituţie care va dezlănţui o politică de cumplită teroare împotriva tuturor celor dovediţi, sau bănuiţi numai, a fi adversari ai noului regim.

    Acţiunile desfăşurate de noua instituţie, cunoscută sub numele de Securitate, au avut urmări devastatoare asupra societăţii româneşti. Amintim, dintre acestea, arestarea a peste 80. 000 de ţărani, care au refuzat să-şi abandoneze proprietatea individuală, în favoarea celei colective, şi trimiterea în judecată a 30.000 dintre aceştia; arestarea şi condamnarea la ani grei de închisoare a unui impresionant număr de personalităţi ale lumii politice, economice, literare, artistice sau din rândurile generalilor şi ofiţerilor armatei regale, multe sfârşindu-şi viaţa în închisoarea de la Sighet sau pe şantierul Canalul Dunăre- Marea Neagră, şi nu în ultimul rând, îndepărtarea din funcţii şi confiscarea averilor a numeroşi funcţionari şi intelectuali formaţi în vechiul regim.

     Pentru a dinamiza societatea şi a asigura mersul ţării, fără abatere, pe drumul trasat de Stalin, a fost declanşată o campanie agresivă, de preamărire a comunismului şi a binefacerilor acestuia.

    Operele marilor poeţi şi scriitori români au fost puse la index, locul lor fiind luat de cele ale scriitorilor ruşi şi sovietici, sau  de cele ale unor creatori autohtoni, care s-au pliat pe indicaţiile noii puteri. Comunistul: muncitor în fabrică, mecanizator sau activist de partid, a devenit model al omului nou, promovat în literatură, film sau în creaţiile artiştilor plastici. Zeii noii orânduiri, în faţa cărora românii trebuiau să se prosterneze, erau într-o ordine ce nu putea fi schimbată, Stalin, Marx, Engels, Lenin, urmaţi de cei care, mandataţi de ruşi, conduceau partidul şi ţara: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Emil Bodnăraş, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, ale căror portrete erau expuse în toate instituţiile publice şi purtate pe pancarte la marile manifestaţii publice.

     Nimic din ceea ce definise societatea românească, până la instaurarea noului regim, nu a fost păstrat. Imnul regal a fost înlocuit cu insignifiantul ,, Zdrobiţi cătuşe”, Ziua Naţională, sărbătorită la 10 Mai, a fost abandonată în favoarea datei de 23 August, manualele de Istoria României, scrise de personalităţi ale domeniului, au fost înlocuite cu cel al obedientului Mihai Roller, care exagera până la grotesc influenţa slavă asupra românilor, minimalizând-o pe cea română, anula valorile tradiţionale ale românilor, arunca în derizoriu contribuţia românească la marile evenimente internaţionale la care participase, ridicând, în schimb, în slavă, Uniunea Sovietică şi pe conducătorul acesteia.

    România anilor stalinismului (1948- 1953) a trăit drama unei ţări abandonate, trădate, uitată de aliaţii săi tradiţionali, lăsată la dispoziţia unui stat, în faţa căruia nu avea cum să reacţioneze, oricât de mari ar fi fost abuzurile la care aceasta ar fi supus-o. Afost un adevărat lagăr, din care era aproape imposibil să evadezi, o ţară în care nici să visezi nu mai era posibil, în care totul şi toate depindeau de ocupanţii sovietici. Această perioadă a fost una dintre cele mai tragice din istoria ţării, plină de fapte ce nu trebuie uitate, oricât de dureroasă ar fi evocarea lor. 

    Nu mi-aş fi amintit de aceste vremuri, dacă poeta şi scriitoarea Maria Baciu, nu mi-ar fi oferit, spre lectură, ultima sa carte, intitulată ,, Patria mea de copil”, despre care, nu mi-am putut reţine tentaţia de a scrie câteva rânduri.

    Cartea Mariei Baciu este mărturia vie a unui om care a trăit acel timp, şi lectura ei îndeamnă la reflecţie. Citind-o, putem înţelege mai bine timpurile pe care le trăim, şi, mai ales, putem acţiona pentru a  face ca totalitarismul, sub orice formă s-ar manifesta el, să nu mai revină.

     Regret sincer, însă, că autoarea este o voce singulară, cel puţin printre condeierii botoşăneni, care consideră că trecutul nu trebuie uitat.

     Istoria a demonstrat că somnul raţiunii naşte monştri, iar faptul că Maria Baciu ţine să ne-o reamintească, prin această nouă şi frumoasă carte, o aşează pe autoare între spiritele înalte ale acestui timp, reconfirmându-i, încă o dată, valoarea deosebită de scriitor şi de om al Cetăţii.(prof. Gh. Median)

Despre profesoara, scriitoarea, poeta Maria Baciu din Botoşani, activitatea literară şi la catedră

Maria Baciu s-a născut la 4 martie 1942, în Cerneşti, com. Todireni, jud. Botoşani. Absolventă a Facultăţii de Filologie al Universitatii "Al.I.Cuza" Iaşi, promoţia 1966. 1966-1970 – Profesoară de limba şi literatura româna la Liceul Teoretic din Truşeşti şi la Şcoala Normală "N.Iorga" din Botoşani (din 1970) . şi la Liceul Pedagogic din Botoşani. Redactor şef al revistei pentru copii "Sotron" şi al revistei pentru adolescenţi "Pardon!".
În 1980 înfiinţează Cenaclul literar "M. Eminescu", în 1983 editează publicaţia "Educatorul", iar între anii 1994 - 1996 revista pentru copii "Sotron", iniţiative încununate cu succes.
Paralel cu activitatea de la catedră şi cea editorială, publică versuri, articole literare şi recenzii în diverse ziare şi reviste ca: Clopotul, Gazeta de Botoşani, Caiete botoşenene, Hyperion, Colloquium, Cronica, Convorbiri literare, Luceafarul, Ateneu, România literară, Învăţătorul, Lumina lină ş.a.
A scris poezie, proză pentru copii, carte de metodică pentru uz şcolar, teatru pentru copii. Debuteaza editorial în 1985, cu ciclul Cercuri, din volumul colectiv Soldaţii - 5 poeţi, Iaşi, Junimea.
A colaborat pentru alcătuirea unei cărţi pentru uz didactic, Scenarii şi povestiri pentru grădiniţă şi clasele I-IV, Botoşani, Eldos, 1995. Autoare a piesei de teatru pentru copii Tigrisorul Pietrek, care se joacă începând cu anul 2005 pe scena Teatrului de păpuşi Vasilache, Botoşani.
,, Cercuri” în volum de debut. Solstiţii, poezii. Editura Junimea, Iaşi,1986.
•,,Oglinzi", versuri, Editura Junimea Iaşi, 1988.
,,Buna dimineata, Puf !", poezii pentru copii, Botoşani, Inspectoratul Scolar al jud. Botoşani, 1994.
• "Cartea cu semnele rupte", poezii, Botoşani, Eldos, 1995
• ,,Scenarii şi Povestiri”, Editura Eidos Botoşani, 1995
• "Daruri de Crăciun", poezii pentru copii, Iaşi, Fides, 1996.
• "Lume îndrăzneaţă", Botoşani, Grafik Art, 1998.
• "Zodie cu...otrăvuri", Botoşani, Grafik Art, 1998.
• "Fetiţa cu buline", versuri, Timisoara, Ed.Augusta, 2000.
•"Vremea fragilor", poezii pentru copii, Augusta, Timişoara, 2000.
•,,Tigrişorul Pietrek”,teatru pentru copii,Editura Grafik-Art, Botoşani, 2000
•"Vinovatul spectacol", poezii, Ed.Augusta, Timişoara, 2001.
•Activităţi în Complementare pentru clasele I-II, Ghid metodic, EdituraGrafik-Art , Botoşani 2001
•"Necuprinsele iubiri",poezii, Ed.Augusta, Timişoara, 2003.
•"Ţara ionuţilor pozitivi", roman, Ed.Grafik-Art, Botoşani, 2003.
•,,Universul meu” , carte de colorat, Editura Ovi-Art. Botoşani. 200
•,, Caii Soarelui ”, poezii pentru copii, Editura Ovi-Art, Botoşani, 2003.
•„ Vara Copilărie, poezii pentru copii, Editura Axa, Botoşani, 2004
•,, Vara lui Dănel” , poezii pentru copii, Editura Axa, Botoşani, 2005
•"Neîmblinzitele cercuri", Timisoara, Helicon.
•A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie la cea de a III-a ediţie a Festivalului - concurs naţional de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene "Porni Luceafarul...", Botoşani, 1983.

MARIA BACIU proză ,, ET ÎN ARCADIA EGO"

Despre o altă carte, autoarea a spus că Arcadia este ţara fericirii, dar că a fost folosită în titlu în mod ironic. Arcadia este România înconjurată de sârmă ghimpată. „Unii dintre noi am dus comunismul de la un capăt la altul, iar după aceea am aşteptat să vină ceva şi nu a mai venit nimic. Toate faptele sunt reale, personajele nu", a mai precizat Maria Baciu.
Lucrarea a fost prezentată de muzeograful Gheorghe Median şi poetul Dumitru Ţiganiuc. Gheorghe Median a arătat că „Et in Arcadia ego" este cartea dramei intelectualităţii, o dramă care a început odată cu comunizarea României şi care se pare că nu se mai termină.
,, Numai eu, tu şi noi, împreună, suntem filele Cărţii acestui Neam! Nu trebuie să neglijăm lectura nici uneia dintre ele, pentru că am fi nedrepţi, iar Istoria noastră ar trăi faze de eclipsă.Pentru cei care n-au cunoscut comunismul din România şi nu l-au trăit pe pielea lor, nici un efort nu e prea mare ca să vrea să înţeleagă cum au trăit semenii lor într-o perioadă inumană, de bestialitate, de distrugere a valorilor umane prin crime, batjocură, ticăloşii, când Adevărul şi Dreptatea erau torturate în puşcăriile comuniste, iar cinismul, prostia, violenţa, dispreţul, însoţite de braţul vânjos al Securităţii, ,,ajustau existenţa noastră".
Suntem datori faţă de Ele, şi mai avem obligaţia să lăsăm celor ce vin o Carte de Istorie a României cu filele nepângorite şi nepătate! MARIA BACIU
Despre poeta, scriitoarea Maria Baciu, domnul profesor , muzeograf la Muzeul Judeţean Botoşani, a declarat:
,, MARIA BACIU, profesor de limba şi literatura română, membru al Uniunii Scriitorilor din România, poet, scriitor, dramaturg, s-a apropiat cu predilecţie de lumea copiilor pe care a redat-o în numeroase volume de versuri (,,Bună diminiaţa"1994), (,,Daruri de Crăciun" 1995), proză (,,Ghetuţele Copilăriei", 2009), şi teatru (,,Tigrişorul Pietrek" ,1995). Autoarea a mai multor volume de poezii de dragoste între care (,,Necuprinsele iubirii", 2003), şi proză (,,Et în Arcadia ego", 2009), Maria Baciu este unul dintre intelectuali de mare valoare al Botoşanilor, o personalitate care prin muncă şi creaţia sa, contribuie la afirmarea oraşului ca o adevărată cetate culturală"

Pe data de 2- iunie 2009, profesorul, poetul şi scriitorul Maria Baciu a lansat la Teatrul "Mihai Eminescu" două cărţi, respectiv "Ghetuţele copilăriei" şi romanul "Et in Arcadia ego" (Şi eu am fost în Arcadia), apărute la Editura Axa „Nu am mai lansat de mult o carte pentru cei mari. În ultima perioadă am lansat mai mult cărţi pentru copii şi era timpul să vin pe piaţă cu o lucrare pentru cei mari”."Ghetuţele copilăriei" este o carte la care ţin foarte mult. "Cartea e şi pentru adulţi. Ca să devină şi ei copii", a declarat Maria Baciu. Desenele au fost realizate de educatoarea Carmen Ionel.
,, M-am întors după o Viaţă vânturată prin Lume. Am purtat în sufletul meu, pretutindeni, Ghetuţele Copilăriei. Acum mă aflu în faţa lor. Sunt la fel: gătite, surâzătoare, gata de giumbuşlucuri şi de tot felul de trăsnăi. Atât timp cât mă au pe mine, pot hălădui în voie, libere ca pasărea cerului, umplând o Lume numai ele!
A-ia-ia, Ghetuţe de Aur, de Iubire şi de Lumină!
Prietene, le mai ai? Le mai porţi?.... MARIA BACIU  

RUGACIUNE
Mamă bună, strigă-mă, pe geană ridică-mă,
cu vocea clădeşte-mă cu dragostea creşte- mă,
dă-mi poveţe, spune-le relele şi bunele, şi-apoi
urmăreşte-mă din umbră, păzeşte-mă, roagă-te
tu cerului, să cred adevărului, să cred fericirilor,
să slujesc iubirilor !
(Poezia,,Rugăciune” din vol.,,Copilărie de Lux “ MARIA BACIU)
Doamna Luminiţa Stoica a declarat căteva cuvinte despre poeta Maria Baciu care consideră că ,, poezia pentru copiii, este o reuşită a genului"
,,Exercitându-şi forţa creatoare atât în poezie, cât şi în proză şi în teatru pentru copii, scriitoarea Maria Baciu a impus , fără îndoială, un timbru unic în peisajul scrisului românesc contemporan. Poezia pentru copii, o reuşită a genului, asigură poetei Maria Baciu o poziţie privilegiată printre confraţii săi. Atenţia acordată detaliului, minuţiosului, sunt doar câteva trăsături distinctive ale operei sale.
A scrie poezie pentru copii e o bucurie rezervată numai spiritelor nealterate, capabile să reitereze prin forţa unică, vârsta paradisiacă a copilăriei, universul ei spontan şi inocent, acea ,,lume îndrăzneaţă” zglobie şi şagalnică, ale căror elemente sunt : ,, soarele” , ,, bondarii cântăreţi” , ,, buburuzele, libelula, pisicuţa” .
Comunicarea copilului cu universul se realizează permanent, la toate nivelurile firii ( acvatic, terestru, cosmic), cu naivitate şi simplitate : ,, Cra-cra-cra,/ te rog ceva: / fugi de la / fereastra mea,/ ,, Doamnă Toamnă,/ etc. Toate aceste ,,secvenţe” par a fi ,, decupate” cu dragoste şi migală, din viaţa obişnuită a copiilor, ca şi când copilul însuşi ar vorbi despre sine.
Despre copilărie vorbeşte şi poeta Maria Baciu, în felul ei unic, melodios şi şăgalnic, inteligent şi simplu, drăgăstos şi poznaş, pentru ca lui, ,,micului prinţ” , să-i fie bine, să râdă, să-i fie lumină, iar poetei să-i întindă singur mânuţele şi s-o ţină lângă el”
Luminiţa Stoica

Cei trei purceluşi
Purceluşii stau toţi trei /în coteţ la moş Andrei.
Groh ! groh ! groh ! râmă tot/ până simt că nu mai pot.

Moş Andrei, văzând ce pot, le-a pus câte-o sârmă-n bot,
Ei ţipau: guit ! guit ! nu mai suntem fericiţi !....

In ajun, cel mai frumos/ din coteţ a si fost scos,
şi-a făcut Mos Andrei fripturică pentru –ai săi.
(poezie din vol ,,Copilarie de lux ,MARIA BACIU)

Raţa măcăie nervoasă,
că-i grasă şi nu-i frumoasă.
- Ce mă fac? Mac! mac! mac!
Ia răţoi să-i fiu pe plac?
Şi-a început raţa grăsuţă să sară de pe-o măsuţă.
Dar stăpâna, fără vorbă,
a făcut din ea o ciorbă!
(poezie din,,Copilărie de Lux", Maria Baciu)

 Conf. dr. Lucia Cifor Absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia romană-germană, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi (1987) Doctor în Filologie (2000, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi) Cercetator stiintific (1992-2003) la Institutul de Filologie Română "A. Philippide", sectorul lexicografie – lexicologie
Din octombrie 2003, conferenţiar universitar, Catedra de Literatură comparată şi Estetica, Facultatea de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi.
Domenii de competentă: stilistica, poetica, hermeneutica literară, teoria literaturii şi lexicografie; literatura română, literatura generală şi comparată.
Membru al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România şi al Societaţii de Ştiinţe Filologice din România.
Doamna conf. dr. Lucia Cifor a scris căteva rănduri despre cărţile de poezie pentru copii ale Mariei Baciu cu titlu ,,O poezie a candorii", o numeşte ,,creatoare - îndrăznim să spunem- a unui stil puternic individualizat în cadrul geniului, stil susţinut de o viziune sensibil schimbată faţă de cea cu care suntem obişnuiţi în literatură"

M i r a r e Sărut mâna ! M –am sculat !
Ce am astăzi de aflat ?
Dragii mei, mă credeţi mică,
Dar eu ştiu ce-I o pisică,
Un căţel, o veveriţă,

Cum se coase o rochiţă,
Ştiu să-mbrac păpuşile,
Să sărut mătuşile,
Singură-mi pun babeţica,
Dacă-mi dă să pap , mămica;
numai când îmi iese-un dinte
nu pot fi aşa cuminte….
În rest, mătur si fac patul,
Mă joc de-a acceleratul,
O ajut pe mama mea
ca să spele o perdea… Chiar credeţi cu-adevărat
că mai am ceva de -aflat? !...
(poezia ,,Mirare”, MARIA BACIU)

Despre Maria Baciu, doamna Lucia Cifor a mai prezentat:
,,Copilăria este limanul somnului nerăzvrătit, al libertăţii şi al bunătăţii pe care, nu oamenii, ci îngerii le chezăşuiesc”.
,,Prin poeziile Mariei Baciu, copiii acced la un idiom pe care-l recunosc, chiar fără a-l fi învăţat, iar adulţii refac experienţele de recunoaştere şi de înţelegere crezute pierdute ori definitiv acoperite de greul anilor. Citind aceste poezii, constaţi că părerea despre pretinsa inconştienţă a experienţelor copilăriei este o părerere greşită.Copilul care, prin Graţie, are lumea întreagă la picioare lui, se arată a fi suveran şi pe toată cunoaşterea, căci ce-ar mai fi candoarea fără sentimentul clar al desăvârşirii: ,, Sărut mâna”!, M-am sculat! /, Ce am astăzi de aflat? / Dragii mei, mă credeţi mică,/ dar eu ştiu ce-i o pisică,/ un căţel, o veveriţă,/ cum se-mbracă o rochiţă/. Versurile au, cu puţine excepţii, o contabilitate perfectă, ceea ce le face uşor de memorat de către copii.
Învinşi de frumuseţe şi candoare, să-i recunoaştem poetei Maria Baciu privilegiul şi meritul artei sale şi să ne bucurăm de ceea ce, purificându-ne, ne îmbogăţeşte.”
Lucia Cifor

O nouă apariţie editorială la Editura ,, Quadrat", Botoşani Cartea ,, Cu preţul banilor", autor Maria Panciuc Bucătaru

     Apariţia acestei cărţi ,, Cu preţul banilor”, nu necesită o prezentare specială. Ea se doreşte a fi o analiză a epopeii de după Revoluţie, când oamenii în lupta pentru existenţă, au apucat pe drumuri diferite, să poată supravieţui, să poată să se acomodeze schimbărilor survenite. Cu autoritatea unui bun psiholog, scriitoarea analizează toate sectoarele vieţii sociale, dar mai ales sărăcie, îşi găsesc cu greu calea spre viaţa adevărată.

     Dezumanizarea  se conturează în comportamentul unor personaje care, după acapararea unor averi imense, profitând de cutremurul produs de schimbarea regimului, trec spre o viaţă care îi separă de restul lumii.

     Doamna Larcu, în jurul căreia gravitează acţiunea romanului, îşi ,, consolidează” noua viaţă cu multă trudă şi efort. Ajunge atât de sărăcită sufleteşte, încât pierde imaginea sărăciei lucii în care a trăit, aruncând în hăul uitării şi imaginea mamei care a adus-o pe lume.

    Aceasta din urmă se stinge singură, bolnavă şi extrem de săracă ,, Spectacolul” desfăşurat la înmormântarea mamei, descris în paginile cărţii,, arată cât de departe şi cât de rătăcită este această doamnă Larcu.

    Abundenţa bucatelor, pomenile făcute în ochii lumii satului, vin să demonstreze că s-a pierdut orice măsură a bunului simţ.

     Cu mijloacele de care dispune, autoarea urmăreşte minuţios modificările de caracter în evoluţia personajelor sale, aşa cum un medic îşi urmăreşte pacientul care are o boală incurabilă. Mărturia autoarei, într-o discuţie pe marginea celor cuprinse în filele romanului rămân edificatoare: ,, Pe unii i-am dus cu grijă până la sfârşitul lor, însă aici, în această societate neputincioasă, apar oameni pe care societatea nu-i poate învinge şi cred că în acest lucru constă puterea romanului, Dacă la sate, un număr de indivizi din fruntea lor anhilează dorinţele sătenilor de muncă, de o viaţă mai bună, prin acapararea bunurilor materiale mai de valoare şi le aruncă câte ,, o oaie slabă” şi un copac din livadă, aşa cum se întâmplă într-o comună prosperă până atunci, în masa mare de oameni se găsesc destui care nu se lasă pradă vieţii. În lupta cu existenţa, în lupta cu nereuşitele lor mai curând decât  reuşitele, oamenii se întăresc, capătă rezistenţă şi nu-şi pierd din valoarea pe care trebuie să o conţină viaţa”.

Trecută prin întâmplări oribile, Geanina Albulescu se luptă cu toate forţele, reuşind să reziste, mai ales după ce nemiloasa soartă încearcă să o scoată de atâtea ori din decor. Cu toate atrocităţile ce o împresoară, ea păstrează sentimentul matern cu sfinţenie ,, Nu te voi părăsi, fiul meu, tu ai fost părăsit o dată”- spune mama îndurerată, căutând singură calea pe care se impunea să o urmeze.

Un alt personaj, Durnea, scăpat din ,, gura lupului”, îşi ia soarta în mâini, luptă de unul singur şi ajunge la liman. Frumos, nespus de bine alcătuit, acest om trece prin toate caznele pregătite de cei bogaţi, decişi să-i anhileze: băutură, droguri, puşcărie, foame etc, dar nu-l doboară nimic, iar alături de această dorinţă nu apare ura, nu apare gândul greu de răzbunare asupra celor care au dorit să-l distrugă. El are în suflet încă vie, de neatins, dragostea pentru fosta sa soţie, Catrinel. Doreşte să-i revadă pe cei care i-au făcut mult rău, dar nu ameninţă, nu-l marchează nici o clipă dorinţa de răzbunare. Veţi afla din paginile cărţii că el, în în mărinimia sufletului său, îi va ajuta pe toţi acei care i-au pricinuit necazuri. Autoarea nu prezintă un Durnea care nu-l scoate vinovat pe moşierul Larcu că  s-a îndrăgostit de soţia lui, Catrinel. El pune o altă problemă, extrem de delicată atunci când iubeşti, trebuie să fii bun, să ai un comportament civilizat, să radiezi demnitate, bunătate ,, tu ce ai devenit fiară, iubindu-mi soţia? ” În antiteză, apare dragostea inspectorului de bancă, îndrăgostit de doamna Larcu : ,, Când te vedea, îţi dădea scaun să te aşezi, comanda apă şi cafea”.

Aici scriitoarea, vădind factura ei sufletească, accentuează faptul că atunci când iubeşti, trebuie să fii bun, înţelegător, înţelept, toate acestea fiind date de iubirea care schimbă total structura fiinţei umane. Este starea ,, cea mai de sus a omului”- spune doamna Maria Panciuc – Bucătaru.

 Din galeria de personaje surprinse în goana lor pentru a-şi duce zilele, sunt scoşi în evidenţă şi oameni care, deşi sunt puternic angrenaţi în lumea afacerilor, demonstrează integritatea, educaţie şi luptă cinstit să dea sens vieţii.

Evident, nu este neglijată nici arena politică: ,, Multitudinea de partide apărute ca ciupercile după ploaie, avea să dea bătaie de cap celor care prin natura întâmplării erau aproape de putere”.

În construirea acestui imperiu de bogăţii, autoarea lasă loc tuturor relelor lumii: gelozii, urgii, invidii, dreptul la apărare prin comiterea de crime, atrocităţi, care în rândul oamenilor normali nu ar avea ce căuta.

Pe de altă parte, îi mai lasă omului prins în capcanele vieţii şi posibilitatea de a putea respira măcar câteva secunde : acel Larcu, în momentele sale de ,,saturaţie materială”, se gândeşte la Catrinel de multe ori. Pentru Larcu, tânăra femeie este modul lui de a exista.

Pentru doamna Larcu, din care iubirea a dispărut ca şi cum nici nu ar fi fost, au rămas mai mult ,, cele rele” şi doar grija ca aspectul fizic să fie păstrat.,, Ea nu ştia că interiorul nostru ne dă ,, faţa în lume”- ne schiţează autoarea portretului personajului său.

Sunt multe lucruri care dau sens şi miez acestei povestiri, care din păcate sunt adevărate, nu atât pentru frumosul nostru judeţ din Moldova, ci pentru toate regiunile ţării. Sunt sigur că peste tot au fost aomeni deposedaţi de pământul lor, precum moşul Gheorghe din Cristeşti, căruia i s-au arătat secerile îndreptate spre gâtul lui, când s-a dus să-şi culeagă floarea –soarelui.

Nimic  din ce s-a petrcut aici pe aceste locuri nu era singular. Nici educaţia tineretului, nici decăderea unor oameni sub povara libertăţii aşteptate, nici sărăcirea sufletelor supuse unor evenimente necunoscute şi netrăite, nu erau străine judeţelor din ţară. Fenomenul era general, cu bune şi cu rele, din păcate mai mult cu rele. Un singur lucru aş menţiona: scriitoarea are ceva la care ţine foarte mult şi anume- preţuieşte familia şi crede în ea, poate şi pentru că timp de cinci decenii a avut o familie de invidiat, aşa cum au remarcat mulţi dintre cei care au luat cuvântul la lansările cărţilor sale.

Aici, în romanul de faţă, am putea spune că scoate în evidenţă această dorinţă de neegalat în sufletul ei- familia, ,, unde poţi găsi odihnă, linişte, pace în suflet şi în trupul tău”. La un moment dat ea strânge toate forţele şi personajele ,, de bine”, să spunem aşa, pentru a aduna familia lui Larcu N , care ,, era făcută ţăndări” de noul mod de viaţă. Ca pe un arheolog, îl pune pe Nik Durnea, pe care l-a înzestrat cu o încărcătură sufletească deosebită, să sape, să caute, să analizeze minuţios şi apoi să facă rapoarte asupra celor găsite, menţionând surprizele aduse de investigaţii.

    Cartea trebuie citită cu multă atenţie, căci în intenţia autoarei s-a dorit ca paginile să aibă multă poezie şi călură umană. Substratul psihic al autoarei îî transferă doamnei Larcu dragostea pentru mama care a neglijat-o o bună bucată de vreme. Ea îşi revine, încercând să aducă reparaţii greşelilor făcute, dar stoarsă de putere, de părerile de rău, îşi dă seama că orice ar face, este prea târziu.

    Lăudând autoarea care  ne face invitaţia subtilă să nu renunţăm la bucuriile mici, la lucrurile simple, fireşti, căci ele ne vor face fericiţi, considerăm că pentru generaţiile viitoare, cartea va rămâne un     Document al vremurilor de după Revoluţia din 1989, şi un martor dureros la ceea ce viaţa dorea să reformuleze în consistenţa ei la nivel de societate. Pentru mulţi va fi un îndreptar, pentru alţii o aducere aminte pentru acele vremuri, iar pentru foarte mulţi va fi o lecţie de istorie competent susţinută de un profesor cu o bogată informaţi-autoarea acestui roman.

  Prefaţa cărţii realizată de Prof. Dumitru Ivan, dirrectorul Editurii ,, „Quadrat”, Botoşani.
 

Despre botoşăneanul Vania Atudorei, plecat peste graniţă căruia i s-a conferit titlul de Cavaler al Ordinului ,,Palmes Académiques,, (Knight in the Order of the Academic Palms).

La inceputul acestui an, pe data de 1 ianuarie 2014, printr-un Decret aprobat si semnat de catre Primul Ministru al Guvernului Frantei,  profesorului  Vania  Atudorei, originar din Botosani si absolvent al Liceului ,, Laurian,, si cetatean de onoare al Municipiului Botosani,  i s-a conferit  titlul de Cavaler al Ordinului ,,Palmes Académiques,, (Knight in the Order of the Academic Palms).

Acest  Ordin a fost instituit in anul 1808 de catre Imparatul  Napoleon Bonaparte pentru a-i onora pe  profesorii eminenti, in forma sa actuala datind din 1954, fiind totodata cea mai veche decoratie civila a Frantei, pina la ea existind numai medalii militare. Acest Ordin este singurul creat de imparatul Frantei  Napoleon Bonaparte, care se mai confera inca si astazi, dupa 205 ani de existenta. De-a lungul acestor doua secole de existenta acest prestigios Ordin a fost conferit multor mari personalitati eminente din domeniul academic, literar, stiintific si artistic francofon,  care si-au dedicat activitatea profesionala instruirii si formarii tinerelor genratii, care constituie viitorul oricarei tari.

Inalta distinctie  poate fi acordata nu numai profesorilor din Franta ci si altor profesori  francofoni  din strainatate , care prin rezultatele remarcabile ale muncii lor contribuie la stralucirea limbii, culturii si stiintei franceze in lume. Conform uzantelor diplomatice internationale, distinctia a fost aprobata si de catre Cancelaria Guvernatorului General al Canadei urmind ca documentele oficiale sa fie inminate de catre Ambasadorul Frantei in Canada in cadrul unei ceremonii oficiale.

In scrisoarea sa de felicitare adresata profesorului Vania Atudorei, Ministrul Invatamintului din Franta Domnul Vincent Peillon, scrie : ,,  Prin Decret al Primului Ministru  si ca urmare a propunerii Ministerului Educatiei Nationale, am placerea sa va anunt numirea dvs. in grad de Cavaler al Ordinului ,, Palmes académiques,,, distinctie  pentru care va adresez cele mai sincere felicitari si care  consacra contributia dvs. la stralucirea culturii franceze, care astazi este pusa in valoare...,, Paris, 23 ianuarie 2014.

Deoarece panglica medaliei este de culoare violeta acest Ordin mai este supranumiti si Legiunea violeta.

Medalia este compusa din 2 ramuri de laur in argint masiv care semnifica gloria profesionala , avind nervura principala  emailata si dimensiuni de 3.5 cm de inaltime si 2.5 cm de latime.

Calificativele din partea studentilor profesorului Vania Atudorei sunt exceptionale ca si evaluarea  sa ca si profesor, efectuata de colegii sai si de  catre directiunea Colegiului unde functioneaza ca profesor titular fondator. 

A creat si predat primele cursuri de specialitate de nivel tehnic colegial in limba franceza in Canada in domeniul industriei farmaceutice, are colaborari cu Franta in domeniul microbiologiei, pedagogiei si a industriei farmaceutice, fiind membru al Societatii de Microbiologie din Franta din anul 1991, si a participat la proiecte internationale in tari francofone din Africa de Vest ,unde a predat cursuri si a fondat laboratoare pentru controlul calitatii si institutii de invatamint superior.

  In anul 2011 Vania Atudorei a fost onorat de catre colegii sai profesori si de  catre Asociatia de Pedagogie  Colegiala din Canada franceza cu Diploma de Onoare, iar in anul 2012 i s-a  decernat de catre Parlamentul  Canadei  Medalia  Jubileului de Diamant a Majestatii Sale Regina Elisabeta a II-a a Angliei si a Canadei.

 

Prof. Vania Atudorei, M.Sc. microbiologiste

Contributions  personnelles pour le développent des relations internationales entre le Canada et la Roumanie, la France, la Suisse, le Maroc, la Mauritanie pendant 22 ans ( 1992 si 2014)

-          Jumelage des Collèges  André-Grasset de Montréal avec Lycée de Sciences de la Nature de Botosani - Roumanie

-          Jumelage des Collèges  Vanier  de  Montréal  et de Collège Gérald-Godin avec Le Collège National ,, Mircea cel Batran,, de la ville de Constanta – Roumanie en octobre 2012

-          Jumelage de la ville de  Laval ,  Québec – Canada avec la ville de Botosani , Roumanie

-          Invitations personnelles des journalistes et cinéastes de la Radio Roumanie international – Mme Mihaela Dinca et de la Télévision Nationale de Roumanie pour réaliser des émissions et films documentaires sur le Canada

-          Invitation personnelles pour des étudiants de Roumanie pour faires de stages d’été au Canada

-          Fondation de deux Églises Roumaines à Laval,  Québec , Canada

-          Fondation de l’association Roumaine de Laval, Québec , Canada

-          Invitations en Roumanie des artistes canadiens pour donner des Concerts  : Mme Mioara Cortez, Corneliu Montano

-          Invitations au  Canada des groupes folkloriques de Roumanie et Moldavie au  Festival  International de Folklore de la Drummondville, Québec

-          Organisations des Conférences et  expositions sur  Laval, Québec si Canada en Roumanie, France et Suisse dans plusieurs villes  Iasi, Botosani, Constanta, Oradea, Bucuresti, Cluj :

-           

-          Participations a plusieurs émissions radio et TV  et articles publiés au  Canada, Suisse,  Roumanie – plus de  25 000 de références  Google

-          Don  de  collection de plus de  100 de fossiles, minéraux, pierres semi-précieuses et précieuses de Canada au Musées de Sciences  de la Nature de Iassi et Dorohoi Roumanie

-          Don de collection de monnaies canadiennes au Musée de Numismatique de la Havane - Cuba

http://www.adevarul.ro/locale/botosani/Patrimoniul_botosanean_imbogatit_cu_obiecte_din_Canada_0_280772100.html

-          Invitations des artistes de Roumanie pour donner des Concerts au Canada : Elena Roizen, Maria Vaduva, Gheorghe Palcu, Sava Negrean-Brudascu, Gheorghe Turda, Romeo Vaduva, Mioara Cortez, Dorin Teodorescu, etc.

-          Président de Conseil de la paroisse Saint-Nicolas , Responsable culturel si membre de comité de rédaction de la revue  ,, La voix de la lumière,,  Montréal

-          Fondation de l’Institut technique agro-alimentaire de la ville de Rosso – Mauritanie, projet international

-          Formation des inspecteurs de qualité des produits agro-alimentaires exportés au Canada, au Ministère  de l’Agriculture du Royaume de Maroc : Oujda, Agadir, Casablanca – projet PRICAM et inspection et accréditation ISO 17025 de leurs laboratoires d’analyses

-          Cours et conférences en France à l’IMT – l’Institut des Métiers et Technologies Pharmaceutiques de la ville de Tours – projet international en collaboration avec Cégep International – 2 semaines, septembre 2011

-          Révision scientifique du premier Manuel en français de ,, Bonnes Pratiques de Fabrication Pharmaceutique,, édition Presses de l’Université Laval , Québec

-          Exposition sur le Canada , juillet 2012 en Roumanie pour le Jubilé de diamant de Sa Majesté la Reine Elisabeth II, 145 de la fondation du Canada et 120 d’immigration Roumaine au Canada

Membre des Associations  canadiennes et internationales :

-          Conseil d’administration de  PharmaBioDéveloppement  Québec depuis 2008;

-          Conseil d’administration de  MMM – Musique MultiMontréal , 2010 -2011;

-          Membre de l’Association des communicateurs scientifiques du Québec – depuis 2006

-          Membre de la Société Française de Microbiologie  – SFM – no 2001142 ;

-          Membre de l’Association des Microbiologistes du  Québec  et ex-directeur – Canada

-          Microbiologist  RMCCM – Registered  Microbiologist of Canadian College of Microbiologists

-          Président  fondateur de l’ARL – Association  Roumaine  de Laval - 2006

-          Citoyen honoraire de la  ville de  Botosani – Roumanie - 2008

-          Membre à vie des ,, Amis de Saint-Benoît du Lac,, , Québec

Contributions professionnelles  au Canada

-          Directeur général de la Compagnie pharmaceutique  STERIGEN – Upton, Québec, Canada

-          Professeur titulaire et fondateur du nouveau programme  technique collégial unique au Canada en  Technologies industrielles pharmaceutiques – Collège Gérald-Godin, Montréal, Canada;

-          Professeur en Technologies agro-alimentaire Université de Guelph  – campus d’ Alfred,  Ontario

-          Directeur de Laboratoire de Microbiologie – Bodycote Canada – Laval

-          Directeur de Laboratoire de Microbiologie –Neopharm Canada –Blainville

-          Directeur de Laboratoire de Microbiologie – Biopharm Canada – Laval

-          Expert international  pour des pays d’ Afrique –  collaboration avec  l’ACDI – Agence Canadienne de Développement  International : (Maroc, Mauritanie,,)

-          Fondateur de l’Association d’ A3P Canada  pour les Compagnies pharmaceutiques, premier Vice-président

-          Mention d’honneur 2011 de l’AQPC – Association de Pédagogie Collégiale de Québec pour l’excellence et professionnalisme de travail dans l’enseignement – décerné par mes pairs

-          La médaille du Jubilé de  Diamant de Sa  Majesté la Reine Elisabeth II de Grande Bretagne et du Canada – octobre 2012

-          Chevalier de l’Ordre des Palmes académiques du Gouvernement de France par decret du Premier  Ministre de 1-er janvier 2014