MEDALION ANIVERSAR
LUCIA OLARU NENATI, HONORIS CIVIS COMITATUS
Pe data de 20 februarie 2014, la Clubul Cultural a Editurii ,, Agata", a fost sărbătorită doamna Lucia Olaru Nenati,
,,o fiinţă aleasă de Dumnezeu”, cum mulţi au spus iar muzeograful Gheorghe Median a precizat în discursul domniei sale : ,,Din ceea ce face
omul pe pământ, rămân două lucrui esenţiale: copii şi opera. Iar opera nu ne-o
poate lua nimeni. Ea este a prezentului şi, deopotrivă, a viitorului. Lucia Olaru Nenati le-a indeplinit pe amandoua”
Lucia Olaru Nenati s-a născut pe 20
februarie 1949, în oraşul Rădăuţi-Bucovina. Este doctor în
ştiinţe umaniste (filologie), membră a Uniunii Scriitorilor din România
şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti, scriitoare, autoare a 31 aparitii editoriale de poezii, proza, eseu, literatura pentru copii, eminescologie, istorie si cercetare literara, albume muzicale.
A fost director la Teatrul de
păpuşi „Vasilache” şi Teatrul „Mihai Eminescu” Botoşani, redactor,
director şi publicist la „Gazeta de Botoşani” şi cadru
didactic.
A fost primită călduros de toţi cei dragi, prezenţi la acest eveniment important scriitori, prieteni şi nu în ultimul rând familia care toti i-au cântat Mulţi
ani trăiască, la îndemnul scriitoarei Elena Condrei, şi apoi poetei sărbătorite i-au fost oferite flori, cu îmbrățişări prieteneşti şi urări sincere.
Domnul Ion Istrate, directorul Editurii ,, Agata" a înmânat diploma HONORIS CIVIS COMITATUS,
un Titlu instituit de Fundația Națională pentru Dezvoltare Comunitară,
în cadrul Programului cadru ,,Identitatea comunitară”, inițiat în 2003,
cu scopul de a dezvolta un model de cultură și educație civică susținut
de respectul față de personalitățile cu valențe autentice. Preşedintele
Fundației, Ion Istrate, a arătat ca acest Titlu se acordă Doamnei Lucia
Olaru Nenati, ca gest de mare respect și recunoștință pentru
contribuția remarcabila la afirmarea spiritului eminescian și a
comunității Botoșanilor, prin reactivarea conceptului de localism creator și revoluționarea în modul cel mai pertinent şi elegant a fenomenul cultural românesc.
Gheorghe Median: „Sunt unul din cei mai vechi, care o cunoaşte
pe Lucia Olaru Nenati. Am venit odată la Botoşani şi am parcurs acelaşi
traseu profesional. Cu toate acestea, în timp, eu am rămas ca
muzeograf, dar Domnia Sa, însă, a trecut şi peste hotare. Dar prietenia
dintre noi a rămas peste timpuri. Iar evenimentul de astăzi este un
eveniment intim, de familie, prin care Revista Luceafărul a
adus împreună oameni care se iubesc, care se respectă, iar atunci când e
nevoie, se adună pentru a marca anumite evenimente, precum cel de azi,
al sărbătoririi aniversării frumoasei vârstei a Doamnei Luciei Olaru
Nenati. Am fost mereu mândru că sunt prietenul ei şi, de multe ori, când
vorbeşti despre Botoşani trebuie să dai şi detalii despre acest oraş.
Eu de fiecare dată amintesc de Eminescu şi apoi menţionez despre Lucia
Olaru Nenati, cea care a făcut primii paşi importanţi la Casa Memorială
Ipoteşti, cea care a stabilit primele legături ale acestor meleaguri cu
Bucureştiul şi, mai ales, cea care a adus primele lucruri acolo.
Să nu
uităm că Lucia Olaru Nenati este singurul eminescolog la Botoşani, cea
care l-a purtat pe Eminescu peste graniţe, de la Chişinău până în
capitala Germaniei și New York. Nu mai este nimeni care să meargă pe
această linie, de altfel o sarcină care nu e deloc uşoară. Să nu uităm
că Botoşaniul este locul care a dat oameni de mare valoare, dar care
s-au realizat în marile capitale europene. De asemenea, au fost şi cei
care au venit şi au rămas la Botoşani, printre care şi Lucia Olaru
Nenati, care se adaugă acestor spirite luminate, venite să lumineze
acest oraş, cu toate că atmosfera înconjurătoare de aici nu a fost mereu
una minunată.”
Georgică Manole: ,,
LUCIA OLARU
NENATI, EXEMPLU DE
GESTIONARE A PROPRIILOR IDEI
,,Nu e uşor să vorbeşti despre Lucia Olaru Nenati.
Atât de multe sunt rezultatele sale
artistice, gesturile sale în favoarea conaţionalilor, în beneficiul zonei
septentrionale şi pentru românii de pretutindeni, încât e greu să alegi.
Profesional vorbind, este
atât de implicată şi corectă, încât a ajuns să deranjeze pe mulţi. Lucia
Olaru Nenati e un suflet nobil, izvorât
din intersecţia multiplelor talente care s-au cuibărit în trupul său.
Am admirat permanent la Lucia Olaru Nenati modul cum
şi-a gestionat ideile. Puse una lângă alta, s-au transformat în cercetări
făcute cu acribie, în poezii veritabile, în eseuri remarcabile, în fraze
constructive, în cântece dedicate neamului său, într-un cult pentru Eminescu,
într-o prefaţă la o carte, într-un cuvânt la o lansare…
Îmi amintesc ce frumos scria Alex Ştefănescu despre Lucia Olaru Nenati, pe
vremea când acesta publica în „România literară”. Mi-am notat câteva rînduri ale criticului din nr. 37 / 2008 al revistei amintite: „Toate aceste informaţii revelatoare şi
emoţionante, ca şi mii de alte asemenea informaţii, se află într-un volum
masiv, cu caracter enciclopedic, publicat nu demult de o cercetătoare din
Botoşani, Lucia Olaru Nenati: „Arcade
septentrionale”. Autoarea
are, după cum dovedeşte, printre altele, chiar titlul volumului, un anumit
patetism, ceea ce o face vulnerabilă într-o lume în care totul se relativizează
şi persiflează. Dar este un patetism autentic şi, în plus, se
bazează pe o competenţă impresionantă în ceea ce priveşte istoria culturii
locale. Lucia Olaru Nenati nu se
visează, obsesiv, în spaţiile marilor culturi, aşa cum se visează doamna Bovary
în sălile de dans cu policandre de cristal din Paris. Ea are ceva din modestia
copacilor care, acolo unde s-a întâmplat să crească, acolo înfloresc şi fac
fructe, acolo îşi întind rădăcinile în adâncul pământului şi caută substanţe
hrănitoare, acolo îi protejează pe oameni de dogoarea soarelui. »
« Arcade septentrionale » este rezultatul unei cercetări de peste 30 de
ani şi este asimilată unei lucrări strict academice. Se spune că pe unde a trecut, Lucia Olaru Nenati a cercetat tot, aşa că, mai în glumă, mai în
serios, circulă butada : « Pe
unde a cercetat Lucia Olaru Nenati nu mai găseşti nici o informaţie ».
Personalitatea
multiplă a Luciei Olaru Nenati este
completată de marea sa capacitate de a empatiza cu cei aflaţi în vizorul
său ideatic şi de aici magnetismul său izvorât dintr-un pozitivism iremediabil,
dublat de un zâmbet ce-ţi dă întotdeauna încredere. Câtă muncă fizică, ce
cheltuieli materiale şi de timp trebuie
să se fi produs numai pentru a aduce acasă studiul despre Bacovia al Svetlanei
Paleologu Matta ! Totuşi a avut puterea să spună despre
prezenţa Svetlanei în existenţa
sa : « mă luminează, mă
călăuzeşte, mă uimeşte neâncetat, mă înalţă spiritual, mă ajută de mulţi ani să
supravieţuiesc unor zone uneori foarte apăsătoare şi nedrepte ».
Scoţând la lumină exegeza
Svetlanei Paleologu Matta despre opera bacoviană, Lucia Olaru Nenati adaugă o
tulpină nu doar pentru a justifica o generaţie sau alta, ci chiar
occidentalitatea întregii literaturi române generată de ratarea istorică a
destinului, după cum bine remarca şi Mihai Cimpoi.
Mulţumirea noastră, a
celor care iubesc « Luceafărul » şi programul său, este că în tot ce
face Lucia Olaru Nenati se află o vigoare intelectuală de nestăvilit şi un mod de gestionare a propriilor idei impecabil.
Steliana Băltuţă: „Lucia Olaru Nenati este una din primele
persoane care a ajutat la conturarea secţiei etnografice a Muzeului
Judeţean. Şi vă mulţumim că existaţi!”. A ţinut Steliana Băltuţă să ne
aducă la cunoştinţă micul cadou, simbolic, pe care l-a făcut
sărbătoritei: „O moară de apă, în miniatură. Pentru că moara este cea
care macină tot răul din jurul dumneavoastră şi-l duce pe apă, la vale.”
Constantin Adam: „Ne cunoaştem de când Lucia Olaru Nenati a
fost director al Teatrului Mihai Eminescu, într-o perioadă deosebit de
grea pentru oraşul Botoşani. Iar prezenţa Domniei Sale în această
instituţie a fost marcată de două momente deosebit de importante: în
timpul directoriatului dumneai a fost organizat primul turneu peste hotare al
Teatrului Mihai Eminescu şi tot sub auspiciul ei a avut loc un alt
eveniment deosebit de important, lansarea „Rădăcinilor de foc” a
poetului Grigore Vieru,si spectacolul cu acelasi titlu, când, în premieră mondială, s-a cântat melodia
„Eminescu” (Ion Aldea Teodorovici) , melodie care, la cererea
înlăcrimată a publicului, a fost repetată de trei ori. Şi să nu uitaţi,
doamnă Lucia Olaru Nenati, că sunt enorm de mulţi oameni care vă
iubesc!”
Ovidiu Chelaru: „Acest eveniment este un prilej unic şi
angelic pentru a admira opera prolifică a unui coleg de breaslă, dar mai
ales a unui discipol al Luceafărului nemuritor de la Ipoteşti”.
Şi a ţinut Ovidiu Chelaru să aducă un prinos printr-o poezie, urându-i
în final la „Noi creaţii literare / De valoare şi răsunet.”
Stefan Cervatiuc: „Îmi aduc aminte că, nici bine nu a început
serviciul la Botoşani, şi Lucia Olaru Nenati a venit la arhivă să-l
studieze pe Eminescu. Încă de pe atunci am întrevăzut personalitatea
care avea să devină Lucia Olaru Nenati.”
Elenea Condrei: „Lucia Olaru Nenati este un ambasador cultural
al României, al Botoşanilor, şi, nu în ultimul rând, un eminescolog de
marcă”. Iar pentru a ne arăta că înfăţişarea angelică a poetei nu e
numai rezultatul percepţiei oamenilor cultivaţi, ci şi rezultatul
percepţiei omului muncitor, de rând, ne-a povestit despre acţiunea de
culturalizare a femeilor, a regimului comunist, de la întreprinderea
Electrocontact. „După ce au fost duse într-o vizită la Ipoteşti, acestea
au fost întrebate dacă l-au văzut pe Eminescu. Toate au tăcut. Numai
una, mai sprintenă la minte, a răspuns: Nu l-am văzut pe Eminescu, dar am întâlnit-o pe soţia lui, o doamnă blondă şi cu ochii albaştri”.
Finalul evenimentului a fost încheiat de cuvintele Luciei Olaru Nenati:
„Ţin să vă mulţumesc pentru acest eveniment, pe care eu îl simt ca un
lucru menit de la Cel de Sus, acel centru de energii luminunate, care a
făcut posibilă aceasta şi care v-a trimis pe voi mesager pe pentru
a-i îndeplini misiunea. Vă mulţumesc, că mi-aţi
dat astăzi o zi de mare bucurie!”.
Mihai Gaftoneanu : Stimat auditoriu,
,,De o bună bucată de timp sunt prins în
mrejele unei dileme din care mă tem că nu pot ieşi de unul singur- încă nu m-am
lămurit care dintre aceste două ipostaze ar putea fi mai tristă pentru un oraş
cu resursele şi tradiţiile culturale ale Botoşaniului: prima, să aibă o masă
amorfă şi lipsită de reacţie de intelectuali yesmeni şi sicofanţi sau a
doua, să aibă oameni de mare valoare pe care să nu ştie sau, culmea, să nu vrea,
pur şi simplu, din diverse raţiuni, să îi pună la treabă.Imprejurarea de azi dovedeste ca nu ne aflam in niciuna din aceste situatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu