luni, 3 februarie 2014

O nouă apariţie editorială la Editura ,, Quadrat", Botoşani Cartea ,, Cu preţul banilor", autor Maria Panciuc Bucătaru



     Apariţia acestei cărţi ,, Cu preţul banilor”, nu necesită o prezentare specială. Ea se doreşte a fi o analiză a epopeii de după Revoluţie, când oamenii în lupta pentru existenţă, au apucat pe drumuri diferite, să poată supravieţui, să poată să se acomodeze schimbărilor survenite. Cu autoritatea unui bun psiholog, scriitoarea analizează toate sectoarele vieţii sociale, dar mai ales sărăcie, îşi găsesc cu greu calea spre viaţa adevărată.
     Dezumanizarea  se conturează în comportamentul unor personaje care, după acapararea unor averi imense, profitând de cutremurul produs de schimbarea regimului, trec spre o viaţă care îi separă de restul lumii.
     Doamna Larcu, în jurul căreia gravitează acţiunea romanului, îşi ,, consolidează” noua viaţă cu multă trudă şi efort. Ajunge atât de sărăcită sufleteşte, încât pierde imaginea sărăciei lucii în care a trăit, aruncând în hăul uitării şi imaginea mamei care a adus-o pe lume.
    Aceasta din urmă se stinge singură, bolnavă şi extrem de săracă ,, Spectacolul” desfăşurat la înmormântarea mamei, descris în paginile cărţii,, arată cât de departe şi cât de rătăcită este această doamnă Larcu.
    Abundenţa bucatelor, pomenile făcute în ochii lumii satului, vin să demonstreze că s-a pierdut orice măsură a bunului simţ.
     Cu mijloacele de care dispune, autoarea urmăreşte minuţios modificările de caracter în evoluţia personajelor sale, aşa cum un medic îşi urmăreşte pacientul care are o boală incurabilă. Mărturia autoarei, într-o discuţie pe marginea celor cuprinse în filele romanului rămân edificatoare: ,, Pe unii i-am dus cu grijă până la sfârşitul lor, însă aici, în această societate neputincioasă, apar oameni pe care societatea nu-i poate învinge şi cred că în acest lucru constă puterea romanului, Dacă la sate, un număr de indivizi din fruntea lor anhilează dorinţele sătenilor de muncă, de o viaţă mai bună, prin acapararea bunurilor materiale mai de valoare şi le aruncă câte ,, o oaie slabă şi un copac din livadă, aşa cum se întâmplă într-o comună prosperă până atunci, în masa mare de oameni se găsesc destui care nu se lasă pradă vieţii. În lupta cu existenţa, în lupta cu nereuşitele lor mai curând decât  reuşitele, oamenii se întăresc, capătă rezistenţă şi nu-şi pierd din valoarea pe care trebuie să o conţină viaţa”.
Trecută prin întâmplări oribile, Geanina Albulescu se luptă cu toate forţele, reuşind să reziste, mai ales după ce nemiloasa soartă încearcă să o scoată de atâtea ori din decor. Cu toate atrocităţile ce o împresoară, ea păstrează sentimentul matern cu sfinţenie ,, Nu te voi părăsi, fiul meu, tu ai fost părăsit o dată”- spune mama îndurerată, căutând singură calea pe care se impunea să o urmeze.
Un alt personaj, Durnea, scăpat din ,, gura lupului”, îşi ia soarta în mâini, luptă de unul singur şi ajunge la liman. Frumos, nespus de bine alcătuit, acest om trece prin toate caznele pregătite de cei bogaţi, decişi să-i anhileze: băutură, droguri, puşcărie, foame etc, dar nu-l doboară nimic, iar alături de această dorinţă nu apare ura, nu apare gândul greu de răzbunare asupra celor care au dorit să-l distrugă. El are în suflet încă vie, de neatins, dragostea pentru fosta sa soţie, Catrinel. Doreşte să-i revadă pe cei care i-au făcut mult rău, dar nu ameninţă, nu-l marchează nici o clipă dorinţa de răzbunare. Veţi afla din paginile cărţii că el, în în mărinimia sufletului său, îi va ajuta pe toţi acei care i-au pricinuit necazuri. Autoarea nu prezintă un Durnea care nu-l scoate vinovat pe moşierul Larcu că  s-a îndrăgostit de soţia lui, Catrinel. El pune o altă problemă, extrem de delicată atunci când iubeşti, trebuie să fii bun, să ai un comportament civilizat, să radiezi demnitate, bunătate ,, tu ce ai devenit fiară, iubindu-mi soţia? ” În antiteză, apare dragostea inspectorului de bancă, îndrăgostit de doamna Larcu : ,, Când te vedea, îţi dădea scaun să te aşezi, comanda apă şi cafea”.
Aici scriitoarea, vădind factura ei sufletească, accentuează faptul că atunci când iubeşti, trebuie să fii bun, înţelegător, înţelept, toate acestea fiind date de iubirea care schimbă total structura fiinţei umane. Este starea ,, cea mai de sus a omului”- spune doamna Maria Panciuc – Bucătaru.
 Din galeria de personaje surprinse în goana lor pentru a-şi duce zilele, sunt scoşi în evidenţă şi oameni care, deşi sunt puternic angrenaţi în lumea afacerilor, demonstrează integritatea, educaţie şi luptă cinstit să dea sens vieţii.
Evident, nu este neglijată nici arena politică: ,, Multitudinea de partide apărute ca ciupercile după ploaie, avea să dea bătaie de cap celor care prin natura întâmplării erau aproape de putere”.
În construirea acestui imperiu de bogăţii, autoarea lasă loc tuturor relelor lumii: gelozii, urgii, invidii, dreptul la apărare prin comiterea de crime, atrocităţi, care în rândul oamenilor normali nu ar avea ce căuta.

Pe de altă parte, îi mai lasă omului prins în capcanele vieţii şi posibilitatea de a putea respira măcar câteva secunde : acel Larcu, în momentele sale de ,,saturaţie materială”, se gândeşte la Catrinel de multe ori. Pentru Larcu, tânăra femeie este modul lui de a exista.
Pentru doamna Larcu, din care iubirea a dispărut ca şi cum nici nu ar fi fost, au rămas mai mult ,, cele rele” şi doar grija ca aspectul fizic să fie păstrat.,, Ea nu ştia că interiorul nostru ne dă ,, faţa în lume”- ne schiţează autoarea portretului personajului său.
Sunt multe lucruri care dau sens şi miez acestei povestiri, care din păcate sunt adevărate, nu atât pentru frumosul nostru judeţ din Moldova, ci pentru toate regiunile ţării. Sunt sigur că peste tot au fost aomeni deposedaţi de pământul lor, precum moşul Gheorghe din Cristeşti, căruia i s-au arătat secerile îndreptate spre gâtul lui, când s-a dus să-şi culeagă floarea –soarelui.
Nimic  din ce s-a petrcut aici pe aceste locuri nu era singular. Nici educaţia tineretului, nici decăderea unor oameni sub povara libertăţii aşteptate, nici sărăcirea sufletelor supuse unor evenimente necunoscute şi netrăite, nu erau străine judeţelor din ţară. Fenomenul era general, cu bune şi cu rele, din păcate mai mult cu rele. Un singur lucru aş menţiona: scriitoarea are ceva la care ţine foarte mult şi anume- preţuieşte familia şi crede în ea, poate şi pentru că timp de cinci decenii a avut o familie de invidiat, aşa cum au remarcat mulţi dintre cei care au luat cuvântul la lansările cărţilor sale.
Aici, în romanul de faţă, am putea spune că scoate în evidenţă această dorinţă de neegalat în sufletul ei- familia, ,, unde poţi găsi odihnă, linişte, pace în suflet şi în trupul tău”. La un moment dat ea strânge toate forţele şi personajele ,, de bine”, să spunem aşa, pentru a aduna familia lui Larcu N , care ,, era făcută ţăndări” de noul mod de viaţă. Ca pe un arheolog, îl pune pe Nik Durnea, pe care l-a înzestrat cu o încărcătură sufletească deosebită, să sape, să caute, să analizeze minuţios şi apoi să facă rapoarte asupra celor găsite, menţionând surprizele aduse de investigaţii.
    Cartea trebuie citită cu multă atenţie, căci în intenţia autoarei s-a dorit ca paginile să aibă multă poezie şi călură umană. Substratul psihic al autoarei îî transferă doamnei Larcu dragostea pentru mama care a neglijat-o o bună bucată de vreme. Ea îşi revine, încercând să aducă reparaţii greşelilor făcute, dar stoarsă de putere, de părerile de rău, îşi dă seama că orice ar face, este prea târziu.
    Lăudând autoarea care  ne face invitaţia subtilă să nu renunţăm la bucuriile mici, la lucrurile simple, fireşti, căci ele ne vor face fericiţi, considerăm că pentru generaţiile viitoare, cartea va rămâne un     Document al vremurilor de după Revoluţia din 1989, şi un martor dureros la ceea ce viaţa dorea să reformuleze în consistenţa ei la nivel de societate. Pentru mulţi va fi un îndreptar, pentru alţii o aducere aminte pentru acele vremuri, iar pentru foarte mulţi va fi o lecţie de istorie competent susţinută de un profesor cu o bogată informaţi-autoarea acestui roman.
  Prefaţa cărţii realizată de Prof. Dumitru Ivan, dirrectorul Editurii ,, „Quadrat”, Botoşani.
 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu