,, Cămaşa de sărbătoare din Colecţia Muzeală Ungureni” (sat Mihai Viteazu), ediţia a II-a

La Editura PIM, Iaşi, 2014, a apărut studiul de cercetare,, Cămaşa de sărbătoare din Colecţia Muzeală Ungureni” (sat Mihai Viteazu), ediţia a II-a,  
 a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, 
autor Margareta Mihalache.

Cercetarea  şi redactarea lucrării a fost realizată de  referent etnograf  Margareta Mihalache împreună cu prof. Maria Zoiţanu despre Colecţia Muzeală  Ungureni (sat Mihai Viteazu)- 

Cuvântul înainte acestui studiu de cercetare îi aparţine 
etnologului Steliana Băltuţă

Fotografiile au fost realizate de  Mircea Brehuiescu iar prelucrarea foto şi machetare: Dragoş Lespezeanu.

În prefaţa studiului de cercetare, etnologul Steliana Băltuţă scrie:

,,Orice cercetare temeinică şi adâncă spre izvoare aduce noi informaţii şi îmbogăţeşte documentele şi cunoaşterea fiecărui domeniul al 
ARTEI POPULARE BOTOŞĂNENE”  

CUVÂNT ÎNAINTE 

     ,,Noua colecţie muzeală se conturează pe harta etnografică a zonei Botoşani, în vederea deschiderii şi prezentării către public a unui muzeu sătesc, vizând valorificarea culturii populare locale, într-un spaţiu unde arta şi meşteşugurilor sunt la ele acasă, în satul Mihai Viteazu din comuna Ungureni. 

      Cu o tradiţie cunoscută în ceea ce priveşte meşteşugul ţesutului, încondeierii ouălor şi a altor străvechi ocupaţii, aşezarea se înscrie în caracteristicile zonei etnografice Botoşani.  (...) 

    Descoperirea unor fragmente ceramice, a unor fusaiole bitronconice într-o primă etapă de cercetare, dovedesc faptul că aşezarea era stabilă la Ungureni încă din perioada neolitică când erau practicate meşteşuguri, printre care, cu siguranţă ţesutul. 

     Ca urmare a descoperirii unor unelte pentru tors şi ţesut din perioade vechi, concluzia ne duce către existenţa unor ţesuturi pentru îmbrăcăminte, care, chiar dacă nu s-au conservat peste timp, au fost folosite în perioada neolitică. 

     Dacă ne referim la portul popular de secol XIX- început de secol XX ca element de analiză, putem afirma că asemănările, în ce priveşte croiul la piesele de îmbrăcăminte este evident că sunt similare cu altele ale altor aşezări din zona Botoşani. 

       Ne vom opri la cămaşă, ca element de port popular. 

    Pentru femeie există cămaşa dreaptă(stan cusut de poale) croită pătrat la gât, cu mâneca largă şi cămaşa încreţită la gât, cu stan separat de poală sau cu stanul cusut de poală. 

      La bărbaţi s-a purtat cămaşa cu stan separat de poală şi cea cu stan cusut de poală, cu guler tunică sau răsfânt. 

     Ceea ce deosebeşte totuşi cămăşile de Ungureni de altele, aparţinând altor comunităţi rurale, sunt motive decorative, dispunerea lor şi cromatica. 

     Distincţia decorului reiese din fineţea broderiilor în cruci sau peste fire şi alternanţa cu ajurul alb, dar şi colorat în zona pieptului, lucru unic întâlnit în zona Botoşani. 

     Din punct de vedere cromatic, la cămăşile din colecţia constituită la Ungureni, în urma observaţiilor atente, se conturează concluzia că negrul este mai puţin folosit la decorul de pe cămăşi. Apar în schimb, frecvent portocaliul, albastrul închis, albastrul deschis, grena, verde, vernil, bleu. 

      O altă caracteristică o reprezintă apariţia decorului mai elaborat în jurul croiului pătrat la gât la cămăşile de femeie şi cuprinderea frizelor decorative de la guler, piept şi umeri, în chenare bine delimitate. 

       Unic este, de asemenea, faptul că despicătura din faţă de la unele cămăşi femeieşti ( de la ie şi de la stanul cămăşii drepte) începe de la gât şi până la talia piesei, fiind apoi închisă pe jumătate din lungimea despicăturii (de la talie spre piept) cu diferite tipuri de cheiţe colorate ( albastru, portocaliu). 

      Elementele pe care le-am definit şi le-am subliniat, fac să se individualizeze cămaşa de sărbătoare din satul Mihai Viteazu al comunei Ungureni, şi să fie distinctă în cadrul portului popular al zonei Botoşani.

Etnolog Steliana Băltuţă

       Despre ornamentica tradiţională a cămăşilor de sărbătoare din colecţia muzeală Ungureni, referentul etnograf,  Margareta Mihalache ne prezintă bogăţia decorurilor pe ansamblurile vestimentare care aparţin culturii populare, prin piesele costumului popular cămaşa femeiască şi bărbătească.

În studiul celor doi etnografi Elena Sacoşan, Paul Petrescu, Portul popular de sărbătoare din România, Bucureşti  ne prezintă despre costumul tradiţional  ,, Portul popular românesc are o ornamentaţie discretă şi, în acelaşi timp, de efect.Acest rezultat este obţinut prin plasarea ornamentelor  în câmpuri bine delimitate, care, pe de o parte, fac ca liniile croielii să fie subliniate, şi, odată cu ele şi cele ale corpului, conferind costumului un caracter sculptural, iar, pe de altă parte, pun în valoare însăşi motivele decorative. De aceea costumul popular românesc, femeiesc sau bărbătesc, din toate regiunile ţării, are mari spaţii albe rezervate fondului, care dau întregului ansamblu o notă de distincţie”

  ,, În acest sens, putem afirma despre cămăşile de sărbătoare din această microzonă că păstrează, ba mai mult, accentuează şi dezvoltă canoanele impuse de dimensiunea decorativismului fundamental românesc, evitând încărcarea excesivă a câmpurilor ornamentale. 

fig.1

Se observă destul de clar că spaţiile albe, aparţinând fondului iniţial al cămăşilor bărbăteşti sau femeieşti se extind şi determină o restrângere a decorurilor dar nu neaparat în sens restrictiv, deoarece acestea apar discret plasate pe părţile principale ale corpului care sunt fixate odată cu croitul pânzei, guler, umeri, platcă, despicatura de la piept sau completează anumite porţiuni din întreg (cămaşa) partea inferioară a mânecii şi partea de jos a stanului sau a poalelor.
      În cazul iilor, cele trei registre ornamentale, prezentate de-a lungul mânecii, se reduc la două prin renunţarea la ,, încreţ”  şi încadrarea ,, altiţei”   într-un chenar (fig. 14). 

fig.14

    Alterior ,, râurile”  de pe mânecă sunt limitate la unul sau două (fig. 5) sau ,,râurile” oblice de pe mânecă se formează doar cu un element al decorului propriu-zis repetat (fig.3) sau dispar în totalitate (fig. 2).

fig  2

    La cămăşile drepte femeieşti este înlăturat decorul brodat de la umeri şi înlocuit cu decorul în ajur (fig. 18)   sau figurează decorul în ajur alb la piept, delimitat cu şiruri de găurele duble (fig.19) sau este este brodat la piept, delimitat cu cel în ajur colorat sau alb, şi completat prin diversitatea cheiţelor de la despicătura pieptului ( fig 13).                            

fig.13

fig.3

fig.6

fig 14

fig.19

fig.18

fig.7