joi, 26 februarie 2015

Cămaşa de sărbătoare din Colecţia Muzeală Conceşti” , ediţia a II-a

     La Editura PIM, Iaşi, 2014, a apărut studiul de cercetare ,, Cămaşa de sărbătoare din Colecţia Muzeală Conceşti” , ediţia a II-a, a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani autor Margareta Mihalache. 
      Cercetarea şi redactarea lucrării a fost realizată de 
referent etnograf Margareta Mihalache 
       Cuvântul înainte acestui studiu de cercetare îi aparţine etnologului Steliana Băltuţă 
        Fotografiile au fost realizate de 
Dumitru Brehuiescu, Mircea Brehuescu, Ionuţ Murariu.  .  
Organizator: Colecţia Muzeală Conceşti- biliotecar Aglaia Bălinişteanu. 
      În prefaţa studiului, etnologul Steliana Băltuţă scrie: 
    ,,Un nou document, o nouă dovadă a diversităţii, a frumuseţii, a eleganţei şi a cromaticii, bine alese, şi care completează informaţiile referitoare la portul popular de sărbătoare pentru sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX din zona etnografică Botoşani”
,,La prima vedere, s-ar părea că preocupările privind soarta costumului tradiţional şi a culturii populare în genere, în care portul este inclus ca parte componentă, nu ar avea decât un interes dacă nu periferic, în orice caz limitat la pasiunea unor singuratici iubitori ai frumosului şi a unor îndrăgostiţi de lucruri şi întâmplări vechi. În realitate însă, nu este vorba de o aplecare spre tradiţie de dragul tradiţiei şi nici de pasiunea unor colecţionari izolaţi şi ciudaţi, ci de o problemă, care, departe de a fi una de ordinul preferinţelor particulare sau individuale, este un strigent şi acut interes social, fiind în atenţia unei vaste grupe de specialişti de diferite orientări în toate ţările lumii.
       Gândindu-ne la faptul că portul popular este o componentă a identităţii naţionale, este firească dorinţa de conservare şi în acelaşi timp şi de păstrare peste timp al acestui segment al culturii populare, dar şi găsirea de noi posibilităţi şi motivaţii de continuitate a costumului tradiţional. 
    Aprofundând acest capitol al etnografiei, ies în evidenţă tehnicile populare folosite, simple dar ingenioase, pentru prelucrarea fibrelor naturale de in, bumbac, cânepă, mătase, lână, păr, care dau firelor folosite la ţesutul pânzei pentru cămăşi, ştergare, dar şi al stofei pentru piesele de costum purtate în perioadele reci ale anului. 
       O deosebită frumuseţe au căpătat piesele de îmbrăcăminte prin abordarea registrelor decorative şi a cromaticii armonioase.         .  Fiecare civilizaţie occidentală sau din est şi-a păstrat şi dezvoltat propriile caracteristici ale vestimentaţiei tradiţionale purtate zilnic, sau la momente festive. Tocmai acest lucru conferă distincţie şi diversitate portului de sărbătoare de pretutindeni. 
    In ce priveşte portul românesc, acesta s-a bucurat de o deosebită apreciere şi dincolo de graniţe. 
       Înseşi reginele Elisabeta, şi Maria, amândouă de origine britanică, au ştiut să observe frumuseţea şi eleganţa costumelor populare româneşti, ele însele îmbrăcându-se în portul tradiţional românesc la recepţii de înaltă ţinută, împreună cu principesele şi doamnele de la curte. Imagini fotografice păstrate peste timp le reprezintă îmbrăcate cu frumoase cămăşi, ii, catrinţe, vâlnice, acoperitori pentru cap, purtate cu demnitate regală, la diferite momente festive".( etnograf Steliana Băltuţă)
Regina Maria a purtat costumul tradiţional românesc, care se află acum expus la Muzeul Naţional Cotroceni. 
     Prof. Universitar dr. Adina Nanu, spunea despre Regina Maria că nu s-a limitat să ia costumele populare ,, de-a gata”, ci a fost ,,creativă”. Printre veşmintele şi accesoriile care i-au aparţinut Reginei Maria se află o mantie cu motive naţionale, un costum popular, o uniformă a Regimentului IV Roşiori, model 1885, o pereche de botine din mătase şi un evantai din pene de struţ. (din colecţia de cărţi poştale Viorica Hrustovici) Regina Maria şi Elisabeta a României. 
La muzeul Mary Hill din Statele Unite, în anul 1926, Regina Maria pentru a promova arta meşteşugărească din România, a expus în mai multe săli costume naţionale, covoare româneşti, mobilier din palatul regal cum ar fi tronul argintiu şi jilţurile pictate de Regina Maria
 
Regina Elisabeta

      ,,Cămăşile de sărbătoare aflate în colecţia muzeală Conceşti, judeţul Botoşani, sunt deja document etnografic, pentru momentele speciale de peste an, din viaţa satului. Ele ne trimit înapoi în timp, pentru a revedea horele, sărbătorile din calendarul ortodox, momentele de bucurie din viaţa de familie (naşterea şi nunta) din prima jumătate a secolului XX.

      Prezentarea cămăşii de sărbătoare oferă prilejul de a aduce un moment de sărbătoare al comunităţii săteşti. Ritualul tradiţional al nunţii de la Conceşti, în care la fel ca şi în alte zone ale României  CĂMAŞA DE MIRE şi CĂMAŞA DE SOACRĂ, aveau un loc şi un rol special". 
     Apreciem colecţia muzeală etnografică de la Conceşti în care cămăşile de sărbătoare îmbogăţesc informaţiile privitoare la portul popular din zona Botoşani” . (etnograf Steliana Băltuţă).



,,Cele două tipuri fundamentale ale uneia dintre cele mai importante piese (cămaşa), care compun ansamblurile de port femeiesc şi bărbătesc, pot fi regăsite şi în Colecţia Muzeală a comunei Conceşti. Structura morfologică ancestrală s-a păstrat în multe zone etnografice, dar şi în microzona Conceşti din judeţul Botoşani, chiar dacă se diferenţiază de la o zonă etnografică la alta atât din punct de vedere decorativ, cât şi cromatic. Tiparul specific tradiţional a costumului popular s-a menţionat dincolo de faptul că odată cu trecerea timpului s-au impus diverse variante locale ale aceleaşi zone etnografice.

Acest album cu un indiscutabil  caracter etnografic este un studiu de cercetare doar pentru o microzonă a judeţului Botoşani şi forţa motrice, care a stat în spatele acestuia, poate fi sintetizată sau exemplificată: ,, Costumul popular românesc reprezintă un important mijloc de afirmare a individului în comunitate şi de recunoaştere a identităţii sale culturale"
Margareta Mihalache, referent etnograf


,, Şansa de a tezauriza valori ale creativităţii populare devine o experienţă, care nu poate fi egalată de nimic, pentru că aminteşte tuturor celor dintre noi de o altă opţiune a naturii umane- de a trăi într-o lume a simbolurilor, a sacrului şi, nicidecum, a însingurării, a devalorizării.

   Numele de ,, Babei” apare în Geneza (cap. 11, v, 1-9) a fost atribuit unui turn înalt, ridicat de către fii lui Noe ca să ajungă la cer. Din acest motiv, Dumnezeu le-a pedepsit îndrăzneala şi le-a amestecat graiurile. 
   Se impune, mai târziu, expresia ,, turnul Babei” pentru a consemna un demers temerar şi naturii umane, care nu-şi găseşte o finalitate de tip pozitiv, semănând mai degrabă, haosul, noncominicarea, vidul.

În studiile sale, Mircea Eliade s-a oprit asupra dialecticii sacrului cu profanul, diferenţierii dintre ,, homo religiosus” şi 
,, homo profanus. ,,Prin experienţa sacrului, spiritul uman a sesizat diferenţa între ce se relevă ca fiind real, puternic, bogat şi semnificativ, şi a ceea ce este lipsit de acestea calităţi, adică curgerea haotică şi periculoasă a lucrurilor, apariţiile şi dispariţiile lor fortuite şi vide de sens” (  La Nostalgie des Origines).
 Margareta Mihalache, referent etnograf

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu