Ce este Femeia ?

Ce este Femeia ?
Motto:
,, La începutul tuturor lucrurilor măreţe se află femeia”.
( Alphonse de Lamartine)

,,De-or trece anii cum trecură,
,,Ea tot mai mult îmi va place,
Pentru ca-n toat –a ei făptură(...)
M-a fermecat cu vreo scânteie
Din clipa –n care ne văzum ?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel , e ,, nu ştiu cum ’’
(,, De-or trece anii ’’ , M. Eminescu)

 
,,Femeia nu e nici Spiritul nici Idealul e un
,,nu ştiu cum ‘’şi un nu ştiu ce’’
adică chemarea iniţială.
Inima oricărui om ,,cere”şi-i atrasă de
,,un nu ştiu ce’ al femeii şi toţi sunt odată sub stăpânirea ,,dorului” fiind
un amestec între aspiraţii şi durere”
(,,Opera lui Mihai Eminescu” , George .Călinescu)

Honoré de Balzac , se întreabă :,,Ce este viaţa unei femei ?
,, O nestăvilită nevoie de dragoste, mereu trebuie să aibă grijă de fericirea unei fiinţe adorate; există în ea un tezaur de sentimente pe care trebuie să le reverse în fiecare clipă asupra altei fiinţe “.

,,Când Natura se hotărăşte să zămislească o făptură cu adevărat frumoasă,
pare să-şi dea silinţa să o facă desăvârşită. Cine nu iubeşte cu toate cele cinci simţuri ale sale o femeie frumoasă, n-a învăţat să preţuiască cea mai îngrijită şi mai aleasă lucrare a naturii”.( ,, Despre frumuseţe”, Din înţelepciunea spaniolă)

Încă din Paradis, EVA a stat alături de ADAM şi a demonstrat că are propria ei individualitate. În mod semnificativ o femeie a fost aleasă de Dumnezeu, să aducă pe fiul Lui pe pământ.
Când Dumnezeu a creat femeia a vrut ca să fie o fiinţă deosebită. I-a pus umeri puternici să poarte pe ei toată greutăţile acestei lumi. I-a dat forţă pentru a avea grijă de familie, i-a mai dat sensibilitate pentru a-şi iubi copiii cu dragoste necondiţionată.
Este delicată, e adevărat, dar Dumnezeu a făcut-o şi puternică. Nici nu ne putem închipui cât poate îndura sau realiza. A înzestrat-o şi cu forţa necesară de a-şi ajuta bărbatul în căderile sale şi a-i rămâne alături cu aceeaşi tărie.
Şi a mai făcut încă ceva. Pe faţa femeii a pus şi o lacrimă ca să poată exprima bucuria, tristeţea, durerea, dezamăgirea, dragostea, supărarea şi mândria ei. Femeile , zâmbesc când ar vrea să ţipe, se sacrifică pe ele pentru familiile lor. Desigur femeia are un singur defect, şi anume acela că uită cât valorează!
Despre Condiţia feminină”, Din înţelepciunea spaniolă)
,,O, femeie, tu nu eşti numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci şi a oamenilor. Poeţii îţi ţes un văl din firele de aur, maieştrii penelului îţi dăruiesc nemurirea, iar grădina verii îţi oferă florile, să te învăluie, să te acopere, să te facă mai de preţ. Tu eşti femeie, eşti pe jumătate vis”
.( ,,Cugetări Engleze ‘’ , Rabindranath Tagore)
Femeia a fost cântată, pictată, a fost elogiată în versuri şi proză, a fost muză şi zeiţă pentru bărbaţi, a fost izvor de inspiraţie şi creativitate. Mihai Eminescu a scris multe poezii frumoase despre femeie: ,,Si-a creat pe pânza goală, pe Madona dumnezeie,/Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,/Faţa pală-n raze blonde, chip de înger , dar femeie/Căci femeia-i prototipul îngerului din senin”. (,, Venere si Madona” Poezii , Mihai. Eminescu)

 
,,Dragostea femeii , nu este rafinată, nu-i artificială ci este plină de gingăşie.”.
(George Călinescu ,, opera lui Mihai. Eminescu”)

 
,,Portretul femeii ,,bune de iubit’’precum se vede în poezia populară;
Părul ei cel negru moale,/Desfăcut cădea la vale. /Ochii tainici şi căprui . /Strălucesc aşa de vii.(...)/.Iar când merge legănat, tremură frumuseţea-i toată/ Nu-i subţire ci împletită ./Cum e bună de iubit./Vorba dulce bine o prinde. /Şi de tace iarăşi place”.(,, Din Literatura populară „Mihai Eminescu”).

Mamă, iubită, prietenă devotată, femeia după Grigore Vieru este ,, al cincilea anotimp…. Poetic, romantic şiatotcuprinzător…. Paradoxal, definiţia aceasta surprinde exact complexitatea femeii. E ceva de care nu avem habar, nu ştim dacă dorim, dar cu siguranţă ne place să ştim că face parte din viaţa noastră, în fiecare timp,.

Adina Nanu, cercetător, care a studiat vestimentaţia femeii în perioada interbelică şi postbelică spune despre femeie în volumul ,,Artă stil costum”, Caracterizarea femeii interbelice”, următoarele :
,,După căsătorie, soţia devenea, mijlocul de afişare a rangului social al soţului. Toaleta unei femei prudente, glăsuieşte, mai departe codul, trebuie să fie în armorie cu averea şi poziţia ce ocupă în lume, prea multă simplitate ar trece în ochii lumii, drept avariţie şi prea mult lux s-ar lua drept vanitate al dezordinei în echilibrul afacerilor familiei”.
FEMEIA MAMĂ:
,,Mamele au o vârstă unică; nu există mame tinere, mame bătrâne, mame frumoase,
sau urâte, nu există mame de culoare, negre sau albe, ci există doar ,,mame”.

,,Când vine copilaşul, e râs şi veselie. El pune-n ochi şi-n inimi o caldă bucurie.
Cele mai triste frunţi se descreţesc de privirea lui inocentă”.(,,Cugetări “, Victor Hugo)

, ,,Mama, cândva o fetiţă zglobie cu două codiţe, mai târziu preschimbată în femeie. De mă uit prin ani, îndărăt în casa, în care am copilărit, acolo te zăresc pe tine stăpână si supusă de-a pururea. Pe tine mamă, neobosită, mişcându-te mai greu, te văd îmbătrânită, acolo, în curtea ta cu găinile!” ( Poet Virgil Carianopol)
Tare necăjită ai fost, mamă/Iarna, vara, orice timp trecând/Cât era de frig sau de caldură,
Tot desculță te-am văzut umblând./N-ai purtat o haina mai ca lumea, /O scurteică veche doar aveai./Dar și pe aceea totdeauna,Doar de sărbători o îmbrăcai! (.Virgil Carianopol)
 
Regina Maria în volumul ,,Povestea vieţii mele” scrie:
,, Mama ne iubea cu patimă. Întreaga-i viaţă era dăruită copiilor ei; noi eram grija de căpetenie şi însuşi miezul existenţei sale. Avea, însă ideile ei proprii asupra severităţii şi niciodată n-a admis vreun amestec între generaţii. N-a fost niciodată tovarăşa noastră, ci în mod foarte hotărât a rămas exclusivă mamă, aceea care întruchipează autoritatea şi totodată dragostea-suverană, stăpână în căminul ei, aceea care ţine sceptrul şi te face să simţi că puterea asupra binelui şi a răului este a ei".(..) Mama era aceea care hotâra despre toate, mama era aceea la care alergam, mama care venea să ne sărute la culcare, care ne
lua la plimbare pe jos sau cu trăsura, care ne mustra sau ne lăuda, şi care ne spunea ce trebuie să facem şi ce nu".