Vinul de la mitologie la creștinism

 

Evreii au găsit în Canaan, la reîntoarcerea lor din robia egipteană, vița-de-vie aclimatizată. Este menționat în Vechiul Testament....  

 ,,au tăiat din valea Escal o viță cu un ciorchine uriaș de strugure și au pus -o pe o părângă dusă de oameni˝.

Evreii au recunoscut în vin, licoarea înveselirii vieții.

La greci, în simbolistica mistică, a băuturilor îmbătătoare li se atribuia puterea de a conferi nemurire.

Hipocrate din Cos, unul dintre părinții medicinei, atribuie vinului calități aparte, vorbind despre un menos al vinului. Adică energia, forța morală, precum și capacitatea de a transmite puterea de la zeu la un muritor.

Socrate descrie vinul: ,, Vinul inspiră arta și ne adoarme grijiile, trezind în noi sentimente bune.....

Vinul îmbărbătează sufletul, îndulcește amărăciunea, așa cum mandragora îmblânzește pe oameni și întreține bucuria, așa cum uleiul întreține flacăra˝.

Romanii au preluat de la greci vinificarea, devenind cu timpul mari viticultori . Ei credeau într-un zeu al viei și vinului pe nume Bachus al cărui cult fusese adoptat oficial la Roma, în anul 462 î.Ch.

Bachus a fost un zeu roman al vinului, viței-de-vie și al beției și era însoțit de preotesele bacante (Bacchantes) la sărbătorile Bacchanalia, desfășurate toamna, la culesul viilor. Bacantele - îmbrăcate în piei de cerb, purtând torțe aprinse.