SAVOAREA VINULUI
,,A prezenta un vin și a începe să-i cunoști cunoști și să-i prețuiești savoarea nu este o treabă de mântuială, o simplă operație de destuparea sticlei și de umplere precipitată a paharului, deoarece riscăm să devalorizăm până la batjocură un vin prețios și să banalizăm un moment de încântări, nu numai ale cerului gurii dar și ale inimii și spiritului “
( ing. Dorin Popa, vicepreședinte al Asociației Degustătorilor din România)
Astfel vinurile albe și roze , temperatura optimă de consum este între 10-12 grade C. Vinurile spumante se servesc la temperaturile de 6-8 ˚C, deoarece este favorizată dizolvarea bioxidului de carbon și menținerea perlării pentru o perioadă mai lungă.
Vinurile roșii se vor consuma la temperatura camerei adică 17-18 ˚ C. Dacă vinurile au fost păstrate în pivnițe la temperaturii de 10-12 ˚ C , atunci vom ridica temperatura vinului într-un timp scurt, prin aplicarea pe sticlă a unui șervet înmuiat în apă caldă. Se ca evita încălzirea bruscă și agresivă prin apropiere de surse de căldură, care pot supraîncălzi sticla și implicit vinul.
Destuparea sticlei. Cu o pânză curată vom șterge suprafața dopului și gâtul sticlei.Vom folosi un tirbușon cu pârghie. Se cuvine să fim cu mare atenție pentru că prin modul de introducere a spiralei, să evităm desprinderea unor bucăți de plută care, căzute pe suprafața vinului sunt foarte greu de îndepărtat. Odată dopul extras, prin mirosirea lui aflăm indicii ale sănătății dacă dopul prezintă da, sau nu mirosuri străine, de mucegai sau de oțet, înseamnă că vinul este compromis. După destuparea sticlei, vinul va fi turnat imediat în pahare, pentru a se evita aerisirea, oxidarea, pierderea prospețimii și a aromelor. Turnarea vinului în pahare, se face prin apropierea sticlei de buza paharului, pentru a se evita pe cât posibil aerisirea vinului; ideal este să înclinăm paharul în așa fel încât, vinul să se prelingă pe pereții acestuia.
Paharele au un rol important în aprecierea calității vinului, ele trebuind să permită examinarea corectă a limpidității, culorii, aromei, buchetului și gustului.
Se pare că paharele pentru vin au apărut în secolul al XVII-lea în Anglia și Boemia, de unde s-au răspândit în toată Europa.
Paharul trebuie să fie din sticlă albă curată , de cristal sau semicristal, incoloră și perfect transparentă, să nu prezinte decorațiuni, incizii sau încrustații.
Este obligatoriu să fie un pahar cu picior subțire, fin și solid , suficient de înalt, pentru a putea fibine ținut în mână; se evită contactul mâinii cu cupa paharului, pentru a evita riscul de a modifica temperatura vinului și erorile de apreciere a culorii și limpidității.
( ing. Dorin Popa, vicepreședinte al Asociației Degustătorilor din România)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu