Târgul Meşterilor Populari, editia aVII-a, Botoşani 19 aprilie 2013

     Vineri, 19 aprilie 2013, ora 12.30, a avut loc deschiderea oficială a Târgului Meşterilor Populari, editia aVII-a. 

     La eveniment au participat dl.Viorel Iliuţă- viceprimar  al orasului Botosani, dl. Dănuţ Hutu -director al Directiei pentru Cultură, dl.Trăian Apetrei -director al Teatrului "Mihai Eminescu" Botosani, Lucica Pârvan- managerul Muzeului Judetean Botosani, dl.Valentin Rău-director al Casei de Cultură a Sindicatelor "Nicolae Iorga" Botosani si vicepresedintele Asociatiei Mesterilor Populari din Moldova-mesterul popular Florin Cramariuc.

     Manifestarea s-a desfăşurat sub egida Consiliului Judetean Botosani, cu sprijinul Primăriei Botosani si a fost organizată de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani in colaborare cu Asociatia Mesterilor Populari din Moldova.

foto Florin Ivan 

     Deschiderea propriu-zisă i-a revenit referentului etnograf Margareta Mihalache  din cadrul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani (compartiment Etnografie) care , mai intâi, a salutat prezenţa oficialităţilor si pe toti cei care au răspuns invitatiilor:

"As dori să multumesc mesterilor populari, care au răspuns şi de această dată invitatiei noastre intr-un context nu tocmai fericit, tinând cont că trăim intr-o lume pragmatică, intr-o lume a globalizării si a uniformizarii.Trebuie să amintim că această manifestare este o manifestare care ţine de identitatea noastră naţională, etalând elemente de originalitate şi specific românesc, care aparţin culturii minore, aşa cum afirma Lucian Blaga. Noi avem datoria să menţinem această cultură minoră dintr-un singur motiv - acela că este chintesenta spiritualităţii românesti."

         Din partea celor prezenti au mai luat cuvântul dl. director Dănut Hutu si din partea Primăriei Botosani dl.viceprimar Viorel Iliută:

        "Bine ati venit la Botosani! Ca de obicei, incercăm să vă fim gazda bună. Sper ca manifestarea dumneavoastră  sa fie o reuşită, mai ales că se desfăşoară cu ocazia Zilelor Orasului Botosani. Sunt absolut convins că manifestarea va fi o reusita, pentru  organizatori, cărora le multumesc, si-au dat toată silinta. Dumneavoastră aveti expuse aici obiecte,  care reprezintă traditia noastră, pe care trebuie să o apărăm si să o păstrăm.

Vă multumesc că aţi venit in număr atât de mare si sperăm să vă avem oaspeti si la editiile viitoare."

       Bistriţeanca Floarea Cosmi in vârstă de 76 de ani a făcut urarea de bun venit in cadrul târgului tuturor oficialitătilor si tuturor vizitatorilor, oferindu-le in acelasi timp lectia ospitalitătii românesti cu un colac frumos impletit si impodobit in locul in care troitele părintelui Vasile Ioniţă din Dumbrăveni -Suceava, mestesugit realizate, invitau trecătorii să ia aminte că totusi, aici, este locul unde se intâmplă ceva. 

       

troitele părintelui Vasile Ioniţă 
din Dumbrăveni -Suceava

Obiectele mesterilor populari expuse se detaşau prin frumusete de cele expuse in partea stânga a Casei Sindicatelor de către comercianti, doar ochiul  cunoscător si interesat cu adevărat le putea sesiza cu uşurintă.

Târgul Meşterilor Populari 19 – 21 aprilie 2013, Ediţia a VII-a, Botoşani 

    În perioada 19 – 21 aprilie 2013, a avut loc, ca în fiecare an, „Târgul Meşterilor Populari”, amplă manifestare a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, care a fost organizată sub egida Consiliului Judeţean Botoşani, cu sprijinul Primăriei Botoşani şi în colaborare cu Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova. Deschiderea oficială a reunit directorii mai multor instituţii de cultură din Botoşani: Domnul Dănuţ Huţu, director al Direcţiei pentru Cultură, Doamna Lucica Pârvan – manager al Muzeului Judeţean Botoşani, Domnul Traian Apetrei,director al Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani, Domnul Valentin Rău,director al Casei de Cultură a Sindicatelor „Nicolae Iorga” Botoşani, alături de domnul viceprimar Viorel Iliuţă - singura oficialitate prezentă din partea municipalităţii botoşănene şi a Consiliului Local Botoşani. 

    Deşi domnul director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani – prof. Ion Ilie nu a reuşit din motive bine întemeiate să ne onoreze cu prezenţa, a asigurat sprijinul logistic necesar evenimentului în sine prin compartimentele auxiliare. „Târgul Meşterilor Populari” a prevalat acţiunile propriu-zise dedicate Zilelor Oraşului Botoşani care se derulează în fiecare an odată cu marea sărbătoare a Sfântului Gheorghe, patronul spiritual al oraşului Botoşani. Ţinând cont de momentul sărbătoresc înseşi expoziţiile cu vânzare realizate în cadrul târgului au încercat să se evidenţieze prin eleganţă şi prin acurateţea obiectelor expuse. Fie pomenind de ţesături, fie de prelucrarea artistică a lemnului, fie de împletiturile de nuiele şi de pănuşi, fie de încondeiatul ouălor, toate cele enumerate s-au dezvoltat pe fundamentul meşteşugurilor tradiţionale chiar dacă şi-au găsit dupa aceea materializări prin filtrul creativ personal , totuşi respectul faţă de canoanele împământenite le-a asigurat apartenenţa la obiectul de artă populară .

    Dimensiunea sărbătorească a expoziţiei a fost uşor sesizabilă datorită abundenţei icoanelor pe lemn sau pe sticlă care au zugrăvit într-o foarte mare măsură tematica religioasă pascală şi care au aparţinut creatorilor şi creatoarelor: Costinaş Elena (Reghin – Mureş), Acasandrei Valentina şi Gheorghe (Iaşi), Pascaniuc Sorin (Iaşi), Moldovan Virgil (Gura Humorului – Suceava) sau artiştilor plastici: Şoptelea Liviu, Grosu Florin şi Alexa Marcel – membri ai Societăţii Culturale „Expo-Art” Botoşani. 

    Bineînţeles că pedagogia umplerii suprafeţelor plane cu ajutorul pensulelor a fost completată de o alta şi mai surprinzătoare deoarece a inclus pedagogia aplicată, de această dată, suprafeţelor ovoidale. În acest sens, un fapt binecunoscut este consemnat de marii etnografi ai spiritualităţii româneşti şi se referă la gradul de dificultate al delimitării câmpurilor ornamentale si al ornamentării propriu-zise. Grupele importante de motive puteau fi regăsite: fitomorfe, zoomorfe şi avimorfe, alături de cele skeomorfe şi cosmomorfe; cele mai dese întâlnite motive au fost: frunza de stejar, crenguţele de salcie, mâţişorii, spicul de grâu, Floarea Paştelui, broasca, şarpele, păianjenul, peştele, melcul, coarnele cerbului, cocoşul, vulturul, cârja ciobanului, grebla, fierul plugului, grapa, vârtelniţa, furca, soarele, luna, stelele. Toate acestea, cunoscute de multe meştere populare, au fost completate cu motive geometrice care au la bază jocul variat al liniilor etalând , în primul rând , cercul regăsit şi în variantă romboidală sau crucea – element care substituie arborele vieţii. Linia dreaptă – simplă sau dublă- rămâne un semn al separaţiei câmpurilor ornamentale, iar linia „frântă”, denumită în terminologia populară ca dinţi de fierăstrău, a figurat pe suprafaţa ovoidală la fel de des ca şi pe textilele de interior.

      Faptul că un meşteşug poate fi dus la rang de artă a fost dovedit de Nistor Iuliana Celica (Mihăileni – Botoşani), Fundiur Victoria şi Leuciuc Oresia (Rădăuşi – Suceava),Negură Mărioara,Saghin Angela (Paltin- Suceava). Industria casnică rămâne un meşteşug reprezentativ pentru zona noastră etnografică. 

    Ţesătoarele noastre din Ibăneşti, Vorona, Ungureni, Tudora sunt dintre cele care mai păstrează stativele ca un important element de mobilier popular. Preferinţa acestora pentru romburi, păvi, vârste, linia întreruptă, linia în „X” sau linia în valuri, dovedeşte capacitatea rară a mentalului colectiv de a depozita ceea ce ţine de ancestralitatea propriei culturi populare. Amintim ţesătoarele cunoscute: Aurelia Racu, Ileana Tărliman, Mihaela Aiacoboaie, Aurica Cojocaru, Maria Zoiţanu, Niculina Andronache, Floarea Maxim din judeţul Botoşani, la care s-au alăturat Hojbotă Veronica, Ureche Dominica din Gura Humorului. O notă aparte a fost creată de lăicerele şi de scoarţele lui Mihalachi Iulian din Târgu Neamţ, uimitoare atât în ceea ce priveşte decorul geometric,cât şi în abordarea cromatică – incluzând acele tonuri calde caracteristice ţesăturilor româneşti. În ceea ce priveşte meşteşugul olăritului a fost merituos reprezentat de două familii cu mulţi ani de practică în modelarea şi ornamentarea lutului.

    Merită pomenite familiile Iacinschi Sonia şi Eusebiu, păstrători ai ceramicii de origine bizantină, a cărei eleganţă provine din triconomia „verde, brun,galben „ şi din tehnica „sgrafitto”, dar şi Mocanu Marcel şi Maria care menţin ceramica roşie smălţuită cu un caracter utilitar, promovând numai formele tradiţionale: oale de lapte, oale de sarmale, chiupuri şi ulcioare. 

     Arta prelucrării artistice a lemnului în cele mai variate forme a aparţinut următorilor meşteri Marian Viorel din Fălticeni – Suceava, Roşca Avram din Bălăceana – Suceava, Grigoriu Ştefan din Târgu Neamţ – Neamţ , nume cu greutate în menţinerea acestui meşteşug. Simbolistica diversă: rozeta, cocoşul, bradul, şarpele şi alte motive de provenienţă epică, alături de materializări ale prezenţei divine, au încununat cu succes demersurile artistice ale acestora. 

     Mobilierul de interior al lui Cramariuc Florin din Suceava, de la lăzile de zestre până la blidare şi scăunele iscusit realizate, trimite mai degrabă spre partea estetică şi mai puţin pe aceea utilitară, iar familia Neamţu Vasile şi Maria din Târgu Neamţ a împânzit spaţiul expoziţional cu mobilierul de curte, piesa de rezistenţă rămânând „scrânciobul” – cel atât de solicitat de membrii comunităţii în perioada Sfintelor Sărbători de Paşti. În schimb, meşterul Ignătescu Toader din Suceava oferă acea conduită a intervenţiei artistice pe forma ascunsă deja în materia propriu-zisă. Construieşte pe un decupaj existent, desfăşurat de natura mamă mai întâi şi intuieşte cu maximă rigurozitate şi seriozitate acea prezenţă bine dosită în masa lemnoasă. Mihăiescu Mircea din Hârlău – Iaşi a invitat prin creaţiile sale spre fondul culturii geto-dace, sculpturile sale dincolo de latura abstractă, pe care o includ – excelează prin chipurile dârze ale vechilor războinici. Troiţele părintelui Vasile Ioniţă din Dumbrăveni au impresionat prin supleţea reprezentărilor individuale şi prin repartizarea simetrică a câmpurilor ornamentale şi au reuşit „cu vrednicie” să străjuiască porţile de intrare în târgul meşterilor.       

     Împletiturile din nuiele, papură, sfoară au aparţinut următorilor: Matraş Valentin, Timofciuc Petrică, Sandu Călina, Felciuc Dumitru, Costinaţ Elena şi Sauciuc Aurora, dintre aceştia unii au pus accent pe aspectul utilitar, iar alţii pe aspectul decorativ cu tendinţa clară de a împodobi spaţiile închise.  

     Prelucrarea pieilor rămâne meşteşugul îndrăgit de badea Costică Ciubotăriţa din Joldeşti – Vorona Botoşani, Cosmi Floarea şi de Pop Gruia din Bistriţa, de Ilioaia Ioan (Ruginoasa – Iaşi) şi de Gavriliu Cristian din Suceava. 

        Dincolo de faptul că manifestarea era un preambul al sărbătorilor pascale, totuşi nu a fost consemnată absenţa celor pasionaţi de confecţionarea mascoidelor de căiuţi, a măştilor obrăzar şi a tuturor celorlalte tipuri prezente în alaiurile Anului Nou. 

        Fiecare meşter sau meşteră a păstrat fidelitatea microzonei sau zonei din care provin: Andronache Niculina şi Raluca (Vorona), Stan Dănuţa (Ibăneşti) şi Ciocârlan Elena şi Vasile ( Târgu Neamţ).

      Expoziţiile cu vânzare din cadrul târgului au fost o reuşită deoarece meşterii invitaţi de către Centrul Judeţean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani împreună cu Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova au fost dintre aceia care respectă statutul de păstrători ai artei populare, nerenunţând la canoanele acesteia chiar dacă dezvoltă în limitele permise propriul demers artistic. 

     Dincolo de strămutarea din spaţiul mult îndrăgit al Pietonalului Unirii pe Esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor Botoşani, unde meşterii au trăit experienţa uitării sau mai bine-zis a ruperii de lume, întâlnirea lor şi a noastră cu domniile lor a fost una mai degrabă de suflet. Însă institutia nu poate să-şi asume în continuare organizarea acestor expoziţii cu vânzare în locaţii unde vizitatorii nu reuşesc să ajungă din motive numai de ei cunoscute, mai ales că elementele ce ţin de cultura materială şi spirituală populară românească se află ameninţate din ce în ce mai mult de o societate care este tributară lucrurilor în serie. Cu alte cuvinte, însuşi „misionarismul” meşterilor populari de a forma gusturile celor care aparţin unei comunităţi riscă să eşueze cu succes, iar despre zona noastră nu se va mai pomeni decat ca despre „locul unde nu se întâmplă nimic”. Orice constatare poate împiedica producerea unui fapt deloc onorabil deoarece dărâmarea unei manifestări, care trimite spre matricea stilistică a unei comunităţi sau a unui popor, nu aduce nimic altceva decat îndepărtarea de propria identitate. 

 Referent etnograf, Prof. Margareta MIHALACHE