Satul Miron Costin este situat la est faţă de localitatea de
reşedinţă, pe versantul sudic al văii Başeului.
Dacă satul
Vlăsineşti, a fost atestat documentar în anul 1446, satul Sîrbi în
anul 1603 , iar satul Miron Costin atestat în anul 1992, care are 482 locuitori,şi o şcoala cu clasele I-IV.
Biserica parohiei a fost sfinţită în anul 1997 de către P.S. Calinic Botoşăneanul, prin slujba care a încununat munca şi contribuţia credincioşilor din satele vecine, dar în special din satul Miron Costin. În prezent parohia are construită o casă parohială, iar în vara anului 2011, cu ajutorul lui Dumnezeu s-a început construcţia unei case praznicale
Am vizitat satul Miron Costin, pentru că aici s-a născut tatăl
meu. Înainte de Sărbătorile Pascale am considerat că este bine să vin în satul
unde tatăl meu a avut aici familia fraţi şi surori, care au murit, unul căte
unul a fost luat la Domnul. Pentru aceasta am fost la biserica "Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavriil" din localitatea Miron Costin, unde este paroh parintele Pr. CRISTIAN DUMITRAŞ
Înainte de a intra in
biserică mi-a atras atenţia enoriaşii care aveau o grijă deosebită- să se
cureţe pe pantofi chiar apelând la şerveţele.
Alţii lăsau
încălţămintea la uşă
Fotografiile vorbesc de interiorul bisericii chiar daca este mica, aceasta este primitoare.
preotul paroh Cristian Dumitraş.
Denumirea satului a fost dată după numele marelui cronicar MIRON COSTIN (1633-1691)
Dintre cronicarii secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea îl vom urmări pe marele logofăt, Miron Costin, cărturar şi om politic, reprezentant ilustru al umanismului românesc din epoca de aur a culturii medievale naţionale. Miron Costin a acordat o atenţie deosebită originilor neamului. O analiză atentă a operei marelui logofăt dezvăluie evoluţia concepţiei lui despre romanitatea neamului său.
Prima mărturie asupra originilor românilor este furnizată de Miron Costin în câteva stihuri incluse în ,,Psaltirea” în versuri a lui Dosoftei, în anul 1673. Esenţa stihurilor ar fi că moldovenii se descind din italieni, datorită lui Traian care i-a adus în Dacia pe strămoşii acestora, ei fiind cei care au populat Ţara Românească, Moldova şi Ardealul.
Miron Costin revine asupra romanităţii neamului în cea mai importantă opera istoriografică a sa, ,,Letopiseţul Ţării Moldovei” (1675), cronică ce o continuă pe cea a lui Grigore Ureche. În ,,Predoslovie”, Miron Costin afirmă că primul descălecat al Moldovei a fost cel al lui Traian, negând complet contribuţia generalului roman Flaccus în popularizarea Moldovei cu romani: ,,Traian întîiu…”
Următoarele două scrieri ale lui Miron Costin în care umanistul moldovean stăruie în mod deosebit asupra originilor neamului său sunt scrise in limba poloneză: ,,Cronica ţărilor Moldovei şi Munteniei”, pe scurt ,,Cronica polonă”, scrisă probabil în anul 1677 şi ,,Istoria în versuri polone despre Moldova şi Ţara Românească”, adică ,,Poema polonă”, din anul 1684. Aceste două scrieri trebuie privite în contextul poziţiei internaţionale a Moldovei după căderea cetăţii Cameniţa când Polonia a căutat să transforme principatul moldovean într-o puternică bază de pornire a ofensivei antiotomane. Unul dintre scopurile marelui boier român a fost să ofere, prin aceste două scrieri, conducătorilor politici polonezi un material informativ, practic şi util despre principatul moldovean pentru a-l putea transforma într-o puternică bază de pornire a ofensivei antiotomane. Scopul scrierilor a fost, de fapt, mult mai complex, astfel întocmirea acestora în limba poloneză nu a fost întâmplătoare. Având în vedere faptul ca în mediul polonez s-a născut legenda exilaţilor romani ca fiind strămoşii românilor, aceasta ,,basnă”, cum numeşte Miron Costin minciunile, invenţiile, trebuia elucidată. Cele două scrieri polone ale lui Miron Costin sunt produsul unei reacţii autohtone, româneşti, la o tendinţă a istoriografiei vremii care nu făcea altceva decât să încetăţenească definitiv o anumită concepţie despre originile românilor. Cronicarul a cunoscut aproape întreaga literatură asupra romanităţii românilor, datorită operei fundamentale a eruditului sas Laurentius Toppeltinus, ,,Origines et occasus Transsylvanorum”, în care menţionează originea romana a poporului român şi care cuprinde informaţiile privind cucerirea Daciei şi colonizare ei, operă ce a studiat-o cu atenţie şi spirit critic. Prin studiul cronicilor polone, Miron Costin a descoperit tendinţa unui curent important al istoriografiei vremii de a repeta stereotip anumite informaţii despre romanitatea românilor, fără a avea interesul de a lărgi orizontul cunoştinţelor, de a verifica veridicitatea lor. A realizat, de asemenea, ca anumiţi istorici susţineau teorii duşmănoase privind începutul românilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu