Munca îndepărtează de noi trei mari rele: Plictiseala , viciul şi nevoia

În imagine stânga Cel mai vechi covor din lume, datând din secolul V î.Hr., descoperit în Pazîrîk, Siberia
Din istoria ţesutului 

Unii experti cred ca tehnica tesutului covoarelor a fost dezvoltată de triburile nomade din Asia Centrală. Membrii acestora teseau mici covoare, cu motive geometrice inspirate de florile si animalele. Pentru nomazi, covorul avea rol decorativ si utilitar, fiind pus pe pamant, acoperind panza cortului, servind drept perdea sau sa. Din cauza stilului de viata nomad, mestesugarii erau nevoiti să -si demonteze razboiul de tesut de nenumărate ori, de câte ori apărea o amenintare sau tribul pleca in cautarea unui teritoriu mai primitor. Dintre primele - si cele mai importante - centre ale tesutului covoarelor au aparut in Persia si Turcia. Mai multe manuscrise persane din perioada lui Chosroes I, rege al Persiei intre 531 - 579 descriu "Covorul de primavara al regelui Chosroes", realizat din lână pură, mătase, aur si argint, incrustat cu pietre pretioase.

Ţesutul, atestat încă î.e.n, a avut zei ocrotitori atât la japonezi, unde zeiţa Tanabata ocrotea arta ţesutului.
La egipteni a fost zeiţa Neith care era chiar creatoarea şi inventatoarea a războiului de ţesut. Zeiţa Hedihatidin în mitologia egipteană este patroana fabricării pânzei albe pentru cultul morţilor.
Zeiţa Mokosi- în mitologia slavă, este patroana care ocrotea lucrările femeieşti ale torsului şi a ţesutului.
În mitologia greacă Arahne, reprezintă ţesătoarea ideală.

Munca îndepărtează de noi trei mari rele: Plictiseala , viciul şi nevoia      

      (Cugetări , VOLTAIRE ,,Discurs despre om”)

 

Diversitatea uneltelor în unitatea industriei casnice textile.

Vârtelniţa şi fusul sunt două etape din cadrul industriei casnice textile, care duc la ţesăturii desăvârşite şi de o frumuseţe uimitoare din casa tradiţională.

Tu torci . 

Pe vatra veche ard, 

Pocnind din vreme –n vreme, 

Trei vreascuri rupte dintr-un gard(.....) 

Cu tine doua fete stau Şi torc cu tine. 

(Poezia,, Mama ‘’ ,G. Cosbuc)

Vârtelnita în imagine foto dreapta. 

Vârtelniţa portugheză este diferită de cea românească prin aripiile vârtelniţei montate lateral, faţă de a noastră, montate orizontal. 

La vârtelniţa românească sucala pentru depanarea firului este separată, în comparaţie cu cea portugheză care este inclusă în procesul depanării pe mosor .

 Covorul este o țesătură groasă de lână (uneori combinată cu bumbac, cânepă, mătase) cu desene multicolore. 

Este destinat pentru îmbodobirea și termoizolarea încăperilor. Încă din antichitate erau renumite covoarele persane. 

În prezent, cele mai mari centre de confecționare a covoarelor se găsesc în Caucaz, Asia Mică și Asia Mijlocie. 

În Europa, există puncte de confecționare a covoarelor în țări ca Polonia, România, Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Franța, Germania. 

Covoarele pot fi confecționate manual sau cu mașina. În condiții casnice covoarele sunt țesute pe un război vertical sau orizontal. 

 Carte postala din colectie personala.

Expozitie la Galeriile de Arta ,, Stefan Luchian , Botosani

Tapiserie din Muzeul Roma

Tapiserie din Muzeul Luvru

F E M E I A IN VIATA SOCIALA -Preocuparile ei. VESTIMENTATIA

F E M E I A IN VIATA SOCIALA

Preocuparile ei.

In gospodarie ,,Modestia căsuţelor este înviorată de belşugul lucrurilor ţesute. Nu poţi călca un astfel de prag, fără respect . pentru energia femeii , care lucrează greu la câmp, e o mână plină de îngrijire pentru copii ei, ţese mai . mult singură îmbrăcămintea pentru a săi, şi mai află vreme şi gust ca să facă a înflorii o asemenea instituţie casnică" . (citat N.Iorga)

,,Femeile în general , sunt harnice , cu torsul adică ţesutul , cu livada cu stupii, cu văcuşoarele . Ţin casa şi-o ţin atât de bine, atât de îndestulată , atât de frumos îmbrăcată, căt simpte cineva . o plăcere să intre într-însa"

(citat al ministrului agriculturii sec 19-lea, I. IONESCU BRAD)

Vestimentaţia punea în valoare virtuţile gospodinei. Boneta din pânză apretată, sau susţinută de fire din metal. Şorţul indicând activitatea. Părul era tras spre spate , lăsând fruntea degajată şi adunat la spate în coc ridicat. Pe trup bluza cu manşete, guler din . dantelă. Fusta cădea liber pe jupon. La gât se mai . folosea şi năframa de pânză încrucişat pe piept. . (,,Vesminte din trecut” Al.Alexianu)

C ă l u g ă r i t e l e
,,Şi, dacă doriţi a-l cunoaşte pe Creator, nu vă preocupaţi de dezlegarea enigmelor. Priviţi mai degrabă împrejurul vostru , şi-l veţi vedea jucându-se cu copiii. Priviţi marile spaţii şi-l veţi vedea mişcându-se cu norii, în fulgere cu bratele întinzăndu-Şi peste pământ, căzând cu ploaia. Priviţi, şi-l veţi vedea în flori surâzând, apoi sculându-Se şi făcând semne cu mâinile" (,, Lumea din noi’’ , Kahlil Gibran)
 ,,Viaţa de fiecare zi este un templu şi Religia voastră. 
Când intraţi înâuntrul ei, luaţi cu voi întrega fire , toate lucrurile pe care le-aţi modelat pentru nevoile sau pentru plăcerile voastre, şi mai luaţi pe toţi oamenii, pentru că în adoraţie nu vă puteţi înălţa mai sus decât speranţele lor nici să coborâţi mai jos decât deznădejdiile acestora"( Kahlil Gibran)

Familiile din societăţile contemporane, au suferit în ultimele decenii transformări profunde. Schimbarea statutului social al femeii prin împlicarea ei în activităţi profesionale extrafamiliale determină noi configuraţii ale raporturilor dintre cei doi parteneri, în sensul unor redefiniri ale rolurilor acestora. Astfel, apariţia ei, proliferarea carierie profesionale şi a traiectoriei sociale feminine au complicat destul de mult relaţiile interpersonale, în general, cu partenerul de viaţă.

C â r c i u m ă r e a s a
Noroc cu sănătate !
Mai mulţi oameni s-au înecat în pahar , decât în mare: Bând în sănătatea altora o pierdem pe a noastră
(Proverbe sec XIX Poloneze)
CÂRCIUMĂ
Cine n-a fost la cârciumă habar n-are ce rai e acolo(…)
O, cârciumă sfântă ! O, cârciumă minunată!
Si-i zic sfântă fiindcă în ea nu există nici plictiseală, nici suferinţă, iar minunată, din pricina frigărilor care se învârtesc singure.
 (,,Comedia curţilor” vol II, Pietro Aretino) 

Costume feminine în perioada anilor1927-1928
Pe trup, lenjeria se reducea la minimul o cămasă tinută cu bretele. Era preferat rochia sac- sau fusta si bluza. Fusta scurtă, cu cordon, deasupra genunchiului, bluza cu mâneci lungi sau deloc. Se poartă Jerseul si pulovere tricotate, fuste plisate, drepte, acordeon. Seara, rochiile scurte, aveau colturi de diferite lungimi fără nasturi. In picioare, ciorapii erau vizibili, luciosi, pantofii cu toc plat aveau baretă, ca să nu sară în timpul dansului „Charleston“ Se purta mărgele lungi căt si bijuteriile din aur.( Citat din Arta stil Costum , Adina Nanu) 

In Parc
Femeia are dreptul şi chiar datoria să pară magică şi supranaturală, să uimească, să vrăjească, idol fiind, ea trebuie să se împodobească spre a fi preţuită. 
 (Charles Baudelaire,, Elogiul machiajului în curiozităţi estetice’’ )

F E M E I A     in   S O C I E T A T E 

Femeia în familie şi viaţa socială
La fel ca dirijabilul (aerostat) femeia echipată cu mijloace de propulsie cum ar fi: inteligenţa perseverenţa, răbdarea, pentru a-si dirija viaţa spre progres. M e r e u spre înălţime!
Femeia are dreptul să se dezvolte în orice directie vrea. Din păcate rolul de mamă, de stăpâna a casei şi-a pierdut prestigiul în faţa femeii din zilele noastre. Astăzi femeile îşi doresc să devină licenţiate:avocate, inginere, medici, profesoare.
Pe lângă atributul de mamă şi soţie, apar alte sarcini cerute de carieră. Femeile urcă încet, pe trepte, dar sigur pentru emanciparea lor.
Emanciparea femeii a făcut-o pe aceasta să-şi stabilească un ideal cu totul diferit de cel al , mamei şi bunicii, aducând modificări imaginei clasice a familiei.
Materialismul societăţii le-a determinat să joace mai multe roluri , mai complexe.

Costume feminine în perioada anului 1910 
În perioada anilor 1910-1911, se legau picioarele sub genunchi pentru a limita paşii, iar în 1912 a apărut fusta scurtă şi largă peste o fustă lungă şi strâmptă lansată de creatorul Poiret, apoi fusta crăpată (tango). In anul 1911, prima fustă pantalon care a provocat un mare scandal la Paris. ( citat din,, Arta stil costum ‘’ , Adina Nanu, )
Moda anului 1910 s-a conturat prin evoluţia pardesiilor şi a jachetelor către o linie mai suplă şi mai comodă cu apropieri de costumul bărbătesc. Paralel a evoluat şi fusta care s-a strâns treptat pe corp, desenând uşor picioarele la genunchi (lalea evazată jos apoi a fost drapată pe solduri si strânsă pe gambe. (citat din,, Arta stil costum” ,Adina Nanu )
 Moda anului 1914 Lupta împotriva corsetului s-a dezlănţuit, deoarece strângea abdomenul, comprimând organele interne fapt care dădea mereu rău şi leşinuri. Rochia era pur tată fără corset, lungă până la pământ, închisă în faţă. Au apărut costume de sport pentru automobile, contra prafului, văl şi ochelari, pentru tenis sau bicicletă. Pentru înot, se purta costum marinar cu guler şi manşetă tighelită, cu pantaloni până la genunchi. Părul era lung sau scurt ondulat cu bigudiuri, fiind singura podoabă ieftină. Se purta pălăria, fesul, tricotat sau basmaua turban. Rochia scurtă ,strâmtă din motive de economie, deseori combinate din două materiale diferite iar ţinuta mai era înveselită de tricotaje cu modele. Se mai tricotau pulovere care se mulau pe corp. Rochia de seară a fost înlocuită la nevoie de fusta lungă si bluza. În picioare, ciorapi erau uneori imitati prin machiaje şi dungă desenată cudermatograful, iar pantofii aveau talpă din lemn , plută sau sfoară. (,,Artă stil costum “ , Adina Nanu)

Capul mic, proportional cu restul siluetei, avea coafură simetrică, cu cărare, la mijloc părul strâns,netezit în bandouri, prins în coc si cu câteva bucle lungi. Se folosea pentru fuste,stofă sau pânză apretată(…) Fusta era sustinută în interior de un cerc de metal fixat în jurul soldurilor, o carcasă de fier care înfoia rochia dându-i forma de clopot.Această rochie lungă făcea ca să nu se observe încăltămintea si ciorapii. Acestia erau din mătase, cu dantele,lungi până la genunchi, prinsi de jartiere din stofă.Accesorii erau: evantaiul mănusile, umbrela care era originară din Orient-China. Evantaiul avea mânerul din lemn, fildes, aur sau argint. Evantaiul comun- din pene de păsări rare se purta cu un lăntisor de cordon.( citat din,,Art stil costum” ,Adina Nanu) 

F r u m u s e ţ i feminine
Nu există femei urâte sau bătrâne. Orice femeie , la orice vârstă dacă iubeşte , dacă este bună, dăruieşte clipa infinitului.

( ,,TEZE si ANTITEZA ” , CAMIL PETRESCU)
Femeia nu e nici Spiritul nici Idealul e un;nu ştiu cum ‘’şi un nu ştiu ce’’adică chemarea iniţială. Inima oricărui om ,,cere” şi-i atrasă de ,,un nu ştiu ce’’al femeii şi toţii sunt odată sub stăpânirea ,,dorului”, fiind un amestec între aspiraţii şi durere (,,Opera lui M.Eminescu” , G.Călinescu)

Portretul femeii ,,bune de iubit’’ precum se vede în poezia populară; Părul ei cel negru moale,/Desfăcut cădea la vale. /Ochii tainicii şi căprui . /Strălucesc aşa de vii..../.Iar cănd merge legănat,tremură frumuseţea-i toată/ Nu-i subţire ci împletită ./Cum e bună de iubit./Vorba dulce bine o prinde. /Şi de tace iarăşi place. . (,, Poezia populara „Mihai Eminescu)

 

Pentru cei ce doresc să viziteze PARISUL le urez să se bucure de acele zile.

Sena este principalul punct de referinţă al oraşului: distanţele se măsoară pornind de la fluviu, numerele caselor sunt determinate de el, cursul apei desparte capitala în două zone distincte, Malul Drept, în nordul fluviului şi Malul Stâng, în sud. Acestea sunt bine delimitate, ca nişte graniţe oficiale. Oraşul mai are o împărţire din punct de vedere istoric: estul este marcat de trecut şi vestul mai legat de secolele XIX si XX. Practic toate cladirile remarcabile din Paris se afla de-a lungul fluviului sau aproape de acesta. Cheiurile sunt flancate de apartamente burgheze elegante, case superbe, muzee mari si monumente deosebite. Dar fluviu in sine este foarte animat. Secole de-a randul au navigat pe fluviu Sena flote intregi de vapoare mici, insa traficul rutier motorizat a domolit furicularul fluvial. Astazi pe Sena, ne spune ghida care a insotit grupul de turisti, pe Sena navighează bărci comerciale si masive bateaux mouches de agrement care ii poartă pe turisti in amonte si in aval.

Parisul cucerit de romani în anul 55 i.Hr. era un sat mic pescăresc peste Ile de la Cite expus inundaţiilor, locuit de tribul parisilor. In scurt timp aici a înflorit o colonie romană care s-a extins pe malul stâng al Senei. După romani au urmat francii. Ei au numit oraşul Paris şi şi-au stabilit aici capitala regatului lor. In Evul Mediu, oraşul era un centru religios înfloritor în care s-au construit multe capodopere arhitectonice ca Sainte-Chapelle. De asemenea , era un important centru de învăţământ. Multi cărturari europeni fiind atraşi de marea Universitate, Sorbona.In timpul Renaşterii şi al Iluminismului, Parisul a devenit un important centru cultural şi spiritual cunoscând prosperitatea şi puterea sub domnia lui Ludovic al XIV-lea. Dar domnia monarhilor a fost înlocuită de guvernarea poporului după sângeroasa Revolutie din 1789. Spre începutul secolului următor fervoarea revuluţionară s-a estompat şi strălucitul militar Napoleon Bonaparte, auto-proclamat împărat al Franţei. La scurt timp după revoluţia din 1848, oraşul a cunoscut o transformare radicală. Prin grandiosul său plan de sistematizare, baronul Haussmann a înlocuit uliţele medievale ale Parisului cu bulevarde şi străzi elegante. Spre sfârşitul secolului oraşul devenise forţa motrice a culturii occidentale. Tendinţa a continuat şi după începutul secolului XX şi a fost întreruptă doar de ocupaţia militară germană din perioada 1940-1944. După razboi oraşul a renăscut şi s-a extins extrem de mult.

Calendarul Republican. Revoluţionarii erau de părere că lumea trăieşte un nou început, astfel încât au abolit calendarul bisericesc existent şi au considerat data de 22 septembrie 1792, când fusese declarată Republică, prima zi a noi ere. Calendarul republican avea 12 luni egale, fiecare împărţită în trei perioade de câte zece zile, cu cele cinci zile rămase în fiecare an rezervate sărbătorilor oficiale. Toate lunile anului au primit nume poetice, cu referiri la natură şi la anotimpuri, ca zăpada, ceaţa, perioada semănatului şi a recoltei, a florilor, etc.

Place de la Concorde este cea mai mare piata publica din Paris si separa gradinile Tuileries de bulevardul Champs-Elysees. Initial a fost numita Piata Ludovic al XV-lea si in mijlocul sau a fost amplasata o statuie ecvestra a acestuia. Constructia pietei ce are forma unui octogon a inceput in anul 1754 si a fost terminata in 1763.O perioada dupa constructia sa, piata a servit ca loc de intalnire pentru participantii la cea mai sangeroasa revolutie din istoria Frantei. Dupa ce revolutionarii au ajuns la putere, au redenumit-o Piata Revolutiei si au inlocuit statuia regelui Ludovic al XV-lea cu o ghilotina. Intre 1793 si 1795, peste 1300 de oameni au fost decapitati, inclusiv Ludovic al XVI-lea, Maria Antoaneta, Danton si Robespierre. Numele de Place de la Concorde simbolizeaza sfarsitul unei ere a suferintei si speranta pentru un viitor mai bun.Obeliscul Luxor, un monolit din granit roz a fost daruit Frantei in anul 1829 de viceregele Egiptului, Mehemet Ali si a inlocuit ghilotina din Place de la Concorde. Edificiul, care candva marca intrarea in templul Amon are peste 3300 de ani vechime si este decorat cu hieroglife reprezentand puterea faraonilor Ramses al II-lea si al III-lea.

Obeliscul ce a fost adus in anul 1833 cântăreste 230 de tone si are 22.83 de metri. Supravietuind mai mult de 33 de secole, obeliscul a suferit cea mai mare degradare in ultima jumatate a secolului trecut datorită expunerii la poluarea cu gaze de esapament. Obeliscul reprezintă un monument cu patru suprafete inscriptionate, formând spre vârf o piramidă. Egiptenii le ridicau câte două si le asociau cu razele solare care cresteau in grosime atunci când se apropiau de pământ. In fiecare colt al octagonului ce formează piata sunt statui reprezentând orasele franceze: Lille, Strasbourg, Lyon, Marseille, Bordeaux, Nantes, Brest si Rouen. In partea de sud-est a pietei, podul Concorde trece peste Sena spre Palatul Bourbon acolo unde se afla Ansamblul National. Lângă Obelisc, in grădinile Tuileries se află si Muzeul Orangerie.

 PANTEONUL

Ludovic al XV-lea, în 1744 după o boală gravă a fost recunoscător că se afla în viață și din acest motiv a propus arhitectului Jaques-Germain Soufflot să proiecteze o biserică grandioasă pentru a cinsti pe Sainte-Genevieve.Lucrările au început în 1764 și s-au încheiat sub îndrumarea lui Guillaume Rondelet în 1790, la zece ani după moartea arhitectului Soufflot. Cand a început Revoluția, biserica a fost transformată în panteon- loc de înmormantare a personalităților ilustre ale Franței. În 1806 Napoleon l-a schimbat biserică și după ce a fost secularizat și desecularizat în 1885 a devenit clădire civilă. La intrare în panteon se observă basorelieful de fronton a lui David d Angers care înfățișează patria mamă (Franța) oferindu-le lauri marilor săi oameni. pentru modelul fațadei arhitectul s-a inspirat după panteonul de la Roma.

În interiorul panteonului se pot vedea patru nave aranjate în formă de cruce grecească, din centru căreia se ridică marile dom. Domul din cadrul metalic are o cupolă de piatră acoperită cu 3 mantale și arhitectul s-a inspirat după Catedrala Sf. Paul de la Londra. În jurul domului sunt coloane care au rol de susținere și decorativ. Domul are un luminator care lasă puțină lumină să treacă în biserică. Lumina puternică a fost considerată nepotrivită pentru locul de veci al eroilor Franței.

Voltaire

Aici se află monumentul lui Diderot. Prima personalitate înmormantată aici a fost Honore Mirabeau, care mai tarziu a fost mutat . A urmat Voltaire.În 1970 a fost reînhumate rămășițele revoluționarului Jean Moulin. Alte personalități înmormantate aici sunt Victor Hugo, Emile Zola, Jean Jaques Rousseau.

NOTRE –DAME

Notre-Dame conduce spre admirabilul scuar închinat Papei Ioan XXIII. Acest scuar este situat pe malul fluviului, si este locul ideal pentru admirat sculpturile, rozetele și arcele butante din extremitatea estică a catedralei. Din secolul al- XVII-lea, aici s-a aflat palatul arhiepiscopului, care fiind prădat de răsculații din 1831, mai tarziu a fost demolat. În locul acestuia, Rambuteau prefectul Parisului, a proiectat un scuar. Fantana Fecioarei, în stil gotic, si a fost instalată în mijlocul scuarului în anul 1845. Nici o clădire din Paris nu aminteşte atât de mult de istoria Parisului ca Notre-Dame. Ea se înalţă maiestuos pe Ile de la Cite, leagăn al oraşului. Piatra de temelie a fost pusă de Papa Alexandru al-III-lea, în 1163, marcând începutul trudei de 170 de ani a unei armate de arhitecţii şi meşteri medievali. De atunci, un întreg şir de celebrităţi a trecut pragul celor trei porţi principale. Catedrala este o capodoperă gotică amplasată pe locul unui templu roman. Când a fost terminată aproximativ în anul 1330, avea o lungime de 130 m, arce butante, un transept mare, un cot adânc şi turnuri înalte de 69 m. Faţada vestică. Cele mai importante detalii sunt trei porţii principale cu statui superbe, o rozetă centrală şi o galerie deschisă. Rozeta vestică, reprezintă Fecioara într-un medalion realizat în tonuri bogate de roşu şi albastru. Pe Rozeta vestică se mai poate vedea Portalul Fecioarei- Frumoasă statuie a Fecioarei înconjurată de sfinţi şi regi şi datează din secolul XIII-lea Rozeta sudică este fereastra de pe faţa sudică, reprezentându-l pe Hristos şi are o înălţime de 13 m.

În catedrală se află compartimentul tezaur şi aici se găsesc manuscrisele vechi şi relicvare. Muzeul Notre-Dame de Paris a fost înfiinţat în 1951, şi prezintă obiecte şi documente care ilustrează marile evenimente din istoria catedralei. Printre exponate se află obiecte galo-romane, gravuri vechi, obiecte de artă şi cea mai veche relicvă crestina din Paris, o cupa de sticlă din secolul al IV-lea. Aici se găseşte Galeria regilor care înfăţişează pe cei 28 de regi ai Iudeii privind în jos spre marea mulţime. Din interiorul catedralei, frumoase vitralii. Diferite modele.

 

 TURNUL EIFFEL

Scurt istoric. Turnul Eiffel, inițial a fost construit pentru a-i impresiona pe vizitatorii. Turnul Eiffel era menit să fie o construcție contemporană. Creatorul său Gustav Eiffel a fost criticat vehement pentru intenția sa de-a construi acest turn de criticii de atunci a secolului XIX-lea. A fost cea mai mare construcție din lume pană în 1931 cand a fost ridicat Empire State Bulding. Turnul Eiffel este simbolul Parisului. Acesta are în exterior un sistem de iluminare. Turnul are o structură metalică a traverselor de fontă foarte bună care asigură stabilizarea turnului în condiții de vant puternic. Turnul are mai multe etaje. La primul nivel aflat la 57 m, se ajunge aici cu liftul sau pe cele 360 de trepte. Pe acest nivel se găsește oficiul poștal. La înalțimea de 115 m, se găsește Restaurantul Jules Verne- unde oferă mancare pe gustul turiștilor și frumoasa panoramă de la această înălțime. Apoi mi sus urmează o plaformă cu două lifturi. În sezonul turistic cand este foarte aglomerat trebuie să stai la rand. La nivelul III care se află la înălțimea de 276 m pot admira panorama orașului numai 800 de oameni. Turnul cantărește 10.100t. La fiecare patru ani se revopsește cu 60 t de vopsea. Sunt 1665 de trepte pana la etajul III. Din lumea curiozităților: Turnul Eiffel a inspirat cascadorii. A fost escaladat de alpiniști. Un ziarist a coborat cu bicicleta din varful Turnului. A fost folosit pentru parașutism și la acrobații în 1912.

PALATUL SI GRADINILE DE LA VERSAILLES

Intrarea în ,,Palatul și grădinile de la Versailles. Ludovic XIV, Regele Soare, cum i se mai spunea, în 1668 a transformat cabana modestă de vanătoare a tatălui său, în cel mai mare palat din Europa. ce poate adăposti 20.000 de oameni simultan. Arhitecții Louis Le Vau și Jules Harouin- Mansanrt a conceput clădirile , Charles Le Brun, interioarele, iar Andre La Notre, marele peisagist a reamenajat grădinile, proiectate în stil clasic cu alei, dumbrăvii, garduri vii.
Grădinile din Palatul Versailles. Se pot vedea bazine decorate cu statui de bronz. pe Grand Canal de lungime aproximativ de o jumătate de km., Ludovic XIV organiza plimbări cu barca.

 

În imagine Marile Trianon. Grand Trianon, a fost construit în anul 1687 de Ludovic XIV. Acest mic palat este din piatră și marmură de culoare roz și a fost construit de rege în scopul de a scăpa de rigorile vieții de la curte.a fost construit în anul 1687 de Ludovic XIV. Acest mic palat este din piatră și marmură de culoare roz și a fost construit de rege în scopul de a scăpa de rigorile vieții de la curte.

Le chateau - Ludovic XIV- a făcut aici centrul puterii politicii franceze.În mijlocul curții principale se află statuia lui Ludovic XIV , ridicată de Ludovic -Filip în 1812.. Curtea este pavată cu marmură și ornamentată cu busturi.

Aripa nordică cuprinde apartamente regale . 

Petit Trianon. a fost construit în 1762, în scopul refugiului lui Ludovic XV, acest mic chateau a devenit locul preferat al Mariei Antoaneta. Aici se poate vedea Fantana lui Neptun unde este inconjurată de grupuri statuare.În interiorul palatului se mai găsește- Orologiu- Hercule și Marte care flanchează ceasul dinspre Curtea de Marmură. Grădina Carrousel care face parte acum din Jardin de Tuileries candva a fost calea de acces la Palatul Tuileries, si a fost una din cele mai vechi grădini publice din Paris.Jardin de Tuileries a fost amenajată pentru Caterina de Medici, în secolul XVI, iar Jardin de Luxembourg a fost amenajată pentru Maria de Medici. În secolul XVII Tuileries formează începutul axei care duce de la Arcul de Triumf al caruselului, trecand mai departe pană La Defense Jardin de Luxembourg are tot un aspect tradițional , alei drepte gazon tuns, sculpturi clasice și o fantană superbă din secolul al XVII-lea. Este mai umbroasă și mai intimă decat Tuileries cu multe scaune, ponei pentru plimbări și spectacole de marionete pentru copiii. Jardin de Luxembourg oferă un refugiu celor care doresc să scape de cateva clipe de agitația străzilor. 

ARCUL DE TRIUMF

După cea mai mare victorie de la Austerlitz, din 1805, Napoleon a promis soldaților săi:,,Vă veți întoarce acasă sub arce de triumf".Astfel piatra de temelie a celui care avea să devină cel mai faimos arc de triumf din lume a fost pusă în 1806. Construcția a fost terminată în 1836. Este înalt de 50 m. Arcul este acum punctul de pomenire a unor parade militare și festivități

Pe acest arc sunt imagini de la Bătălia de la Austerlitz, înfățișand armata lui Napoleon spărgand gheața lacului în Austria pentru a îneca mii de soldați inamici. Sunt scrise nume ale ofițerilor din armata imperială. În față, pe partea stangă se poate vedea basorelieful care celebrează Acordul de Pace de la Viena din 1810. Mai sus este un basorelief reprezentand o victorie a lui Napoleon asupra armatei turcești în 1792. Pe partea dreaptă este un basorelief,, Plecarea voluntarilor în 1792,, Mai sus se poate vedea basorelieful ,, Funeraliile generalului Marceau în care i-a învins pe austrieci în 1795 dar în anul următor a fost omorat de aceștia. De la Arcul de Triumf pleacă 12 bulevarde acestea avand numele unor conducători militari francezi.Tot aici se găsește și mormantul unui soldat francez necunoscut din Primul Război Mondial