Munca îndepărtează de noi trei mari rele: Plictiseala , viciul şi nevoia

În imagine stânga Cel mai vechi covor din lume, datând din secolul V î.Hr., descoperit în Pazîrîk, Siberia
Din istoria ţesutului 

Unii experti cred ca tehnica tesutului covoarelor a fost dezvoltată de triburile nomade din Asia Centrală. Membrii acestora teseau mici covoare, cu motive geometrice inspirate de florile si animalele. Pentru nomazi, covorul avea rol decorativ si utilitar, fiind pus pe pamant, acoperind panza cortului, servind drept perdea sau sa. Din cauza stilului de viata nomad, mestesugarii erau nevoiti să -si demonteze razboiul de tesut de nenumărate ori, de câte ori apărea o amenintare sau tribul pleca in cautarea unui teritoriu mai primitor. Dintre primele - si cele mai importante - centre ale tesutului covoarelor au aparut in Persia si Turcia. Mai multe manuscrise persane din perioada lui Chosroes I, rege al Persiei intre 531 - 579 descriu "Covorul de primavara al regelui Chosroes", realizat din lână pură, mătase, aur si argint, incrustat cu pietre pretioase.

Ţesutul, atestat încă î.e.n, a avut zei ocrotitori atât la japonezi, unde zeiţa Tanabata ocrotea arta ţesutului.
La egipteni a fost zeiţa Neith care era chiar creatoarea şi inventatoarea a războiului de ţesut. Zeiţa Hedihatidin în mitologia egipteană este patroana fabricării pânzei albe pentru cultul morţilor.
Zeiţa Mokosi- în mitologia slavă, este patroana care ocrotea lucrările femeieşti ale torsului şi a ţesutului.
În mitologia greacă Arahne, reprezintă ţesătoarea ideală.

Munca îndepărtează de noi trei mari rele: Plictiseala , viciul şi nevoia      

      (Cugetări , VOLTAIRE ,,Discurs despre om”)

 

Diversitatea uneltelor în unitatea industriei casnice textile.

Vârtelniţa şi fusul sunt două etape din cadrul industriei casnice textile, care duc la ţesăturii desăvârşite şi de o frumuseţe uimitoare din casa tradiţională.

Tu torci . 

Pe vatra veche ard, 

Pocnind din vreme –n vreme, 

Trei vreascuri rupte dintr-un gard(.....) 

Cu tine doua fete stau Şi torc cu tine. 

(Poezia,, Mama ‘’ ,G. Cosbuc)

Vârtelnita în imagine foto dreapta. 

Vârtelniţa portugheză este diferită de cea românească prin aripiile vârtelniţei montate lateral, faţă de a noastră, montate orizontal. 

La vârtelniţa românească sucala pentru depanarea firului este separată, în comparaţie cu cea portugheză care este inclusă în procesul depanării pe mosor .

 Covorul este o țesătură groasă de lână (uneori combinată cu bumbac, cânepă, mătase) cu desene multicolore. 

Este destinat pentru îmbodobirea și termoizolarea încăperilor. Încă din antichitate erau renumite covoarele persane. 

În prezent, cele mai mari centre de confecționare a covoarelor se găsesc în Caucaz, Asia Mică și Asia Mijlocie. 

În Europa, există puncte de confecționare a covoarelor în țări ca Polonia, România, Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Franța, Germania. 

Covoarele pot fi confecționate manual sau cu mașina. În condiții casnice covoarele sunt țesute pe un război vertical sau orizontal. 

 Carte postala din colectie personala.

Expozitie la Galeriile de Arta ,, Stefan Luchian , Botosani

Tapiserie din Muzeul Roma

Tapiserie din Muzeul Luvru