Când studiezi viaţa personalităţilor feminine reprezentate pe cartea poştală ilustrată sau filatelie, pentru a alcătui un exponat, realizez că în viaţa de toate zile, de ani de zile am cunoscut multe modele feminine, care s-au evidenţiat de-a lungul carierii lor în cei 20, 30, sau 40 de ani şi care au contruibuit în educaţie, sănătate, justiţie, tehnică, sport.
Cunoscându-le mi-am dat seama ca nu am făcut degeaba exponatele in filatelie si cartofilie, prin care prezint personalităţi feminine de acum o sută de ani, şi cele de azi, care sunt continuatoarele, pionierelor din toate domeniile de activitate.
Filatelia şi Cartofilia, sunt un mod de exprimare prin care putem reconstitui pe baza imaginilor unor timbre sau cărţi poştale ilustrate aspectul unei zone urbane, sau să facă incursiuni în istorie, sau să prezinte personalităţi ale culturii şi în cazul de faţă să prezinte personalităti feminine
Aceste exponate cu material filatelic şi carte poştală sunt cu femei si despre femei prin care prezint viaţa de familie, femeia în societate, implicarea acestora si responsabilitatea sociala si politica. Aceste personalităti feminine, sunt atent alese, care, de-a lungul istoriei s-au evidentiat in diverse domenii de activitate, cum ar fi: medicină, arte vizuale, literatură, cercetare, stiintă, muzică, sport, politică, juridică.
Scopul meu a fost să abordez aceasta temă frumoasă – Miscarea de emancipare a femeii - cu un material generos in filatelie: timbre, colite, plicuri şi cărti postale. Acestea nu au doar valoare materială, ci reprezintă adevarate dovezi istorice ale implicarii si contributiei femeii la rezolvarea problemelor sociale şi a luptei sale pentru recunoşterea drepturilor sale fireşti.
Prin acest exponat vreau sa demonstrez că femeia a avut un rol important în societate şi îl areşi acum.
Femeia de ieri, Femeia de Azi
Lupta femeilor pentru a obtine drepturile fireşti a inceput in perioada Revolutiei franceze. Treptat, militantele au apărut in toate statele dezvoltate din vestul Europei si in coloniile acestora.
In România, femeile au căpătat dreptul de a- şi alege conducătorii, in anul 1938.
Unul dintre motivele invocate de clasa politică pentru limitarea dreptului de vot al femeilor era nivelul de cultură foarte scăzut al acestora.
In 1914, Asociatia ,,Unirea Femeilor Române” a înaintat Adunării Deputatilor un memoriu prin care cerea drept de vot pentru scriitoare, invătătoare, doctorite sau functionare titulare cu cel putin patru clase elementare.
Izbucnirea războiului a amânat acordarea acestui drept fundamental care nu va fi atribuit nici in 1918, chiar daca la Alba Iulia fusese recunoscut votul universal si pentru femei.
Tot in 1914, absolventa Dreptului, Ella Negruzzi, solicita acceptarea in Baroul Iasi, cerere care a fost respinsă pe motiv ca nu avea drept de vot. Abia dupa 6 ani de procese, Ella Negruzzi devine prima femeie avocat din România.
Singurul moment in care bărbatii au lăsat tara in mâinile femeilor a fost in timpul participării României la Primul Război Mondial (1916 -1918)
In această perioadă ia nastere ,,Asociatia pentru emanciparea civilă si politică a femeilor române”. Printre membrele fondatoare s-au numarat Izabela Sadoveanu, Ella Negruzzi, Calypso Botez, Sofia Nadejde, scopul declarat: ,,pregatirea femeilor pentru exercitiul drepturilor politice si pentru indeplinirea functiilor publice.
•
Graţie
unor înaintaşe ca:Maria Rosetti, Constanţa Duncă, Alexandrina Cantacuzino,
Calipso Botez, Sofia Nădejde , Eleonor Stratilescu, etc. femeile au câştigat
drepturi civile şi politice care au fost recunoscute începând de la inceputul
secolului XX în România. Primele
mărturii şi documente
privind evoluţia mişcării de emancipare a femeilor române datează din
anii 1815, la Buda, cea dintâi ,, Societate a femeilor române” Prima
mişcare feministă consemnată ( autor Ştefania Mihăilescu, ,,Emanciparea femeii
române”)
•
În
1929, feministele românce au reuşit să obţină recunoaşterea drepturilor
electorale la nivel local şi unele chiar au fost alese în consiliile locale.
În timpul Reginei Elisabeta, România a fost marcată de încercările femeilor de a se emancipa în primul rând pe ele însele, de a-şi lărgi orizontul spiritual. Mai târziu, Regina Maria, aduce în prim plan revendicările politice şi o nouă plarformă a acţiunii feminine.
Epocile se schimbaseră şi o dată cu ele rolul reginelor, nu însă şi importanţa în coagularea acţiunilor personalităţii feminine. ( ,, studii istorice”, Alexandru Tzigara- Samucas )
In perioada contemporană, dreptul la vot al femeilor a fost introdus si in legislatia internatională. Astfel, in 1948, in “Declaratia Universală a Drepturilor Omului” adoptată de ONU, precizea că, toti cetăţenii au dreptul de a participa la guvernarea ţării lor, prin desemnarea intr-o functie din stat sau prin alegerea unui reprezentant, indiferent de gen.
Armistitiu in razboi
.Când a izbucnit primul război mondial, majoritatea sufragetelor au suspendat lupta imediat, iar acele femei care au intrat in uzine in locul bărbatilor plecati pe front, si-au indeplinit telurile propuse. Acestea au zdruncinat majoritatea argumentelor aduse impotriva luptei lor pentru egalitatea politică. Guvernul britanic a preferat sa aprobe dreptul femeilor la vot, decât să riste revigorarea miscării. In perioada de după război, atât Statele Unite cât si multe state europene, au introdus reforme asemănătoare.
In anii urmatori tot mai multe meserii au devenit practicable si pentru femei, dar salariul lor a ramas mai mic, nu au reusit insa sa aiba acces la multe meserii "barbatesti" si reprezentau o minoritate nesemnificativa in cercurile conducatoare politice si economice.
Obligatiile si drepturile femeilor la 1900:
,,-Este datoare sa dea ascultare barbatului.
-Dacă femeia are avere şi dotă, administrarea ei se dă pe mâna soţului, care face ce vrea cu ea fără a da socoteală nimănui.
-Averea femeii care nu e prevăzută în dotă, aşa-numita “parafernă”, nu poate să fie înstrăinată de către femeie fără acordul bărbatului.
-Femeia nu poate da în judecată şi nici sta în proces cu cineva fără autorizaţia soţului.
-Femeia nu poate nici să dea şi nici să primească bani sau alte lucruri de valoare; ea nu poate să primească sau să refuze moşteniri fără ştirea bărbatului.
-În timp ce bărbatul are dreptul de a scoate bani din bancă, femeia nu are dreptul de a retrage bani fără consimţământul soţului, chiar dacă ea a avut dreptul de a deschide cont fără acest consimţământ.
-Conform legii pensiilor, dacă soţul moare înainte de a împlini 15 ani vechime, soţia împreună cu copiii rămâneau fără pensie şi prin urmare, erau muritori de foame.
-Dacă femeia cere despărţirea de soţ, legea nu-i permite să părăsească casa bărbatului în timpul litigiului oricât de periculoasă ar fi această şedere pentru ea.
-Soţul are drept de custodie asupra copiilor indiferent de condiţia acestuia (oricât de decăzut ar fi acesta).
-Femeia nu este subiect în acţiuni judiciare cu o singură excepţie: îşi poate face testamentul fără autorizaţia soţului!”
In lupta lor pentru emancipare femeile de pretutindeni au militat pentru doua drepturi: accesul liber la educatie pentru a nu mai ramane sclava barbatului si independenta economica prin dreptul la munca
Campanie pentru drepturile femeilor, vizând egalitatea socială, politică si economică cu bărbatii. Primele militante europene din sec. XVII-XIX au luptat pentru dreptul femeilor de-a detine proprietăti, de-a avea acces la educatia superioara si pentru dreptul de vot. In sec. al XX-lea, o data cu obtinerea sufragiului feminin, miscarea s-a concentrat asupra sanselor economice si sociale egale ale femeilor, inclusiv angajarea.
O preocupare continua in tarile industrializate este contradictia dintre principiul egalitatii, acceptat acum de toti si inegalitatile care persista intre sexe in politica de stat si in viata de zi cu zi.
Declaration of Sentiment"
In 1848, in localitatea Seneca Falls din statul New York, Elizabeth Cady Stanton si Lucretia Mott au organizat o conferinta pe a carei ordine de zi s-a aflat pentru prima data discriminarea femeilor. Majoritatea femeilor de la acea intrunire se implicasera deja mai inainte in miscarea pentru drepturile negrilor. Miscarea anti-sclavagista a ascutit constiinta femeilor care si-au dat seama acum ca si ele erau discriminate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu